Procedura speciala obligatorie

Decizie 836 din 11.09.2019


Asupra apelului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. X/04.04.2018, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosar nr. X/311/2017 s-a  respins cererea formulată de reclamanta C D G în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală C pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Judeţeană O pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că Legile fondului funciar au instituit o procedură specială obligatorie care trebuie urmată pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, procedură conform căreia persoana care se consideră îndreptăţită trebuie să formuleze cerere în termen legal către comisia locală în a cărei rază teritorială este situat terenul, la care să anexeze acte doveditoare (art. 8-11 din Legea nr.18/1991), după care, în situaţia în care propunerea de stabilire a dreptului de proprietate emisă de comisia locală de fond funciar la Comisia Judeţeană poate fi contestată la comisia judeţeană (art. 27 alin. 3 şi 4 din H.G. nr.89/2005), iar ulterior, împotriva hotărârii Comisiei Judeţene, prin plângere la judecătorie (art. 27 alin. 8 din H.G. nr. 89/2005).

Prin urmare, în măsura în care în această procedură specială, reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut integral, adică titlul sau titlurile de proprietate au fost eliberate pentru o suprafaţă mai mică decât cea reală şi care a fost solicitată de beneficiar, conform art. 8 din Legea nr. 18/1991, beneficiarul trebuie să urmeze o procedură specială, care trebuia iniţiată la momentul emiterii acestor acte premergătoare, respectiv procedura judiciară specială reglementată de regulamentele de punere în aplicare a Legii nr. 18/1991 (iniţial H.G. nr. 1172/2001 şi ulterior de H.G. nr. 890/2005).

În cauza dedusă judecăţii, niciunul din actele premergătoare emiterii titlului de proprietate (filele 43-50) nu a fost contestat în procedura specială arătată anterior şi, analizând aceste acte care au stat la baza emiterii titlului de proprietate, Judecătoria constatând că titlul este emis în deplină concordanţă cu ele.

Prin urmare, deşi exista posibilitatea contestării actelor premergătoare, inclusiv a anexelor propuse spre validare, acestea nu au fost contestate, situaţie în care în mod legal comisia judeţeană a eliberat titlul de proprietate pentru suprafaţa pentru care anexele au fost validate, atâta vreme cât acestea nu au fost contestate.

Procedura judiciară reglementată de textele de lege amintite anterior, este o procedură specială şi derogatorie de la dreptul comun în materie, astfel că soluţiile comisiei locale nu se pot contesta pe calea dreptului comun, printr-o acţiune directă de obligare la emiterea documentaţiei premergătoare titlului şi a titlului de proprietate, care să implice o analiză a fondului dreptului reclamantei.

Atâta vreme cât reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul solicitat nu a urmat întreaga procedură urmată de textele de lege citate anterior (în procedura administrativă reglementată de Legea nr. 18/1991), aceasta nu poate fi obţinută direct în instanţa de judecată, deoarece în materia fondului funciar, constituirea sau după caz reconstituirea dreptului de proprietate este condiţionată de parcurgerea acestei proceduri expres şi imperativ reglementate (inclusiv de uzitarea căilor de atac administrativ-judiciare reglementate de aceasta).

Aşa fiind, Judecătoria nu poate să oblige la reconstituire şi să dispună emiterea unui titlu care să includă o suprafaţă suplimentară faţă de cea pentru care s-a emis iniţial titlul de proprietate, deoarece procedând astfel ar trece în mod direct la reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul reclamanţilor, cu eludarea procedurii administrative instituite de lege.

În altă ordine de idei, chiar trecând peste aceste aspecte de natură procedurală, Judecătoria a constatat că în Registrul agricol, în anul 1959, la fila 40, autoarea D S figurează cu suprafaţa totală de 2,05 ha, toată această suprafaţă fiind reconstituită prin titlul de proprietate (fila 44).

În acelaşi registru, Judecătoria a constatat că nu figurează menţionată nicio suprafaţă de teren cu destinaţia de vegetaţie forestieră (de altfel nici în cererea de reconstituirea autoarea nu a solicitat expres teren cu această destinaţie – fila 47).

Contrar susţinerilor reclamantei, Judecătoria a constatat că numele autoarei nu figurează nici în Anexa nr. 15 depusă de pârâtă la dosar la solicitarea instanţei (fila 90).

În consecinţă, faţă de toate aceste considerente, Judecătoria a constatat că nu poate admite cererea reclamatei, motiv pentru care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta C D G, pe care o consideră nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

Sentinţa instanţei de fond este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 29 Cod procedură civilă, deoarece instanţa a respins în mod greşit proba testimonială solicitată de subsemnata cu martorul, P E, deşi această probă era utilă soluţionării cauzei pentru a se dovedi că autorul său, D A, a fost pus în posesie cu suprafaţa de 1 ha teren pădure, situat în comuna C, punctul T.

Este netemeinică deoarece instanţa de fond a apreciat în mod eronat că nu s-a urmat procedura specială prevăzută de Legea 18/1991, HG 1872/2001 şi respectiv HG 890/2005.

Conform probatoriului administrat în cauză, instanţa de fond trebuia să aprecieze că autoarea, D S a urmat procedura prevăzută de dispoziţiile legale în materie, în sensul că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă deţinută până la colectivizare, suprafaţă care includea şi terenul de 1 ha pădure, amplasat în comuna C, în punctele T şi, respectiv, T C.

Comisia Locală i-a reconstituit dreptul de proprietate pentru această suprafaţă de teren cu pădure, fiind pus în posesie autorul, D A cu acest teren, care a primit aprobare din partea Consiliului Local C de a valorifica materialul lemnos din terenul cu pădure în suprafaţă de 0,50 ha amplasat în punctul T, conform înscrisurilor depuse la dosar.

O dovada a faptului că autoarei, D S i s-a reconstituit dreptul de proprietate şi pentru terenul cu vegetaţie forestieră o constituie şi titlul de proprietate nr. X/2/29.05.1995 eliberat pe numele autoarei, P M C, din care rezultă ca terenul cu vegetaţie forestieră reconstituit acesteia se învecinează pe latura de Sud cu terenul ce a fost reconstituit autoarei, D S.

La pronunţarea sentinţei instanţa a avut în vedere numai registrul agricol din anul 1959 şi a făcut abstracţie de registrul agricol depus de apelantă la dosar pentru perioada 1951-1955, în care autoarea apare înscrisă cu suprafaţa de 1 ha pădure.

În ceea ce priveşte anexa 15, la care face trimitere instanţa, învederează că s-a prezentat de către comisia locala o singura anexă, ori este imposibil ca la nivelul comunei C să existe numai o anexă prin care să se reconstituie dreptul de proprietate numai la 38 de persoane.

În drept, au fost invocate  dispoziţiile art. 466 Cod procedură civilă.

În dovedirea apelului, a solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorul P E, domiciliat în Comuna C, judeţul O.

Având în vedere motivele invocate, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii formulată de reclamantă.

Faţă de apelul promovat, intimata Comisia Locala C, pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei civile nr. X/04.04.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul  nr. X/311/2017, motivat de următoarele considerente:

Motivele de apel invocate de apelantă nu pun la îndoială legalitatea şi temeinicia sentinţei instanţei de fond, toate criticile apelantei nereprezentând nimic altceva decât interpretări proprii, străine de natura înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.

Argumentele apelantei în susţinerea motivelor de apel nu au în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, nu în vedere procedura specială de reconstituirea dreptului de proprietate, procedură care nu a fost urmată şi face abstracţie de faptul că reconstituirea dreptului de proprietate pe lângă procedura ce trebuie urmată în acest sens, se raportează la înscrisuri doveditoare şi nu la proba testimonială, proba care nu poate fi primită în situaţia în care există înscrisuri.

În acest context se opune administrării probei testimoniale în apel, proba solicitată fiind inadmisibilă, iar pe de altă parte nefiind concludentă, pertinentă şi utilă soluţionării cauzei din moment ce apelanta nu a urmat procedura specială de reconstituire.

Fata de cele expuse,  se solicită respingerea apelului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

La data de 18.07.2019, apelanta reclamantă C D G, a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de Comisia Locală C.

 Se arată că prin întâmpinarea depusă, Comisia Locală C nu răspunde criticilor astfel cum acestea au fost formulate de apelantă în cadrul apelului declarat împotriva sentinţei civile pronunţată de Judecătoria Slatina în acest dosar.

După cum a arătat şi în cadrul apelului autoarea D S, a urmat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, iar autorul său D A a fost pus în posesie şi a valorificat material lemnos din pădurea amplasată în punctul T, conform înscrisurilor depuse la dosar.

Dovada dreptului de proprietate a fost făcută cu registrul agricol din perioada 1951-1955, în care autoarea D S apare înscrisă cu suprafaţa de  1 ha pădure.

Cu martorul propus P E, care este vecin cu terenul deţinut în proprietate de D S în punctul T, voia să dovedească că autorii săi D S şi D A, au fost puşi în posesie cu această suprafaţă de teren în anul 1991, ceea ce înseamnă că în realitate s-a reconstituit dreptul de proprietate, însă ulterior Comisia Locală C a refuzat să recunoască acest drept.

La termenul de judecată din data de 31.10.2018, având în vedere că nici una din părţi nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă s-a dispus suspendarea cauzei.

Apelanta reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 23.04.2019.

La termenul de judecată din data de 12.06.2019  instanţa a încuviinţat cererea de repunere pe rol formulată în temeiul dispoziţiilor art. 415 pct. 1 Cod procedură civilă şi a dispus redeschiderea judecăţii.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.

Din oficiu, tribunalul, în temeiul dispoziţiilor art. 22 Cod procedură civilă, a dispus emiterea unei adrese către Primăria comunei C, cu copie de pe adresa nr. X/29.06.2017, pentru a preciza dacă aceasta este poziţia procesuală a instituţiei şi pentru a explica afirmaţiile autorului apelantei în sensul că i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafeţele  de teren cu vegetaţie forestieră. Totodată, să se comunice dacă Anexa nr. 15, depusă la dosar, este completă şi să se precizeze dacă există proces verbal de punere în posesie  pe numele autoarei D S sau moştenitorilor acesteia pentru suprafaţa de pădure solicitată, iar în caz afirmativ, procesul verbal de punere în posesie să se  depună la dosar.

Au fost înaintate relaţiile solicitate de către Comisia Locală C la data de 04.09.2019 (filele 57-70 dosar apel).

Analizând actele şi lucrărilor dosarului, Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte probatoriul administrat în cauză, tribunalul apreciază că prima instanţă a făcut o corectă analiză a pertinenţei şi utilităţii probelor solicitate, respectiv proba testimonială, întrucât, în raport de teza probatorie, respectiv, faptul că autorul apelantei D A, a fost pus în posesie cu suprafaţa de 1 ha teren pădure, nu era de natură a produce consecinţe juridice sub aspectul îndreptăţirii ce formează obiectul cauzei.

La termenul din data de 12.06.2019 tribunalul a respins proba testimonială solicitată de către apelanta reclamantă prin cererea de apel, raportat la obiectul apelului  şi la teza probatorie invocată, ca nefiind utilă soluţionării cauzei.

Astfel cum a  motivat cererea introductivă la instanţă, reclamanta a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 0,50 ha teren forestier situat pe raza comunei C în punctul T C.

La data de 08.01.2018, apelanta reclamantă a depus la dosar precizare prin care a solicitat obligarea Comisiei Locale C să întocmească documentaţia premergătoare eliberării titlului de proprietate pt. suprafaţa de teren vegetaţie forestieră amplasat pe raza comunei C, sat M, jud. O, în punctul „T”, obligarea Comisiei Judeţene O  să elibereze titlul de proprietate pentru această suprafaţă de teren.

Potrivit legilor fondului funciar, pentru a beneficia de restituirea unui drept de proprietate, reclamantul trebuia să uzeze de procedura administrativă instituită de legiuitor, în sensul  formulării unei cereri în termen legal către primăria în a cărei rază teritorială este situat terenul revendicat, la care să anexeze acte doveditoare în conformitate cu art. 8-11 din Legea nr. 18/1991 şi ulterior să conteste, în termen, propunerea de stabilire a dreptului de proprietate a Comisiei locale de fond funciar la Comisia Judeţeană şi să formuleze plângere, în termen, împotriva hotărârii Comisiei Judeţene la judecătorie.

Legea nr. 18/1991 a prevăzut o procedură administrativă prealabilă obligatorie pe care persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuiau să o urmeze, reglementată de regulamentele de punere în aplicare a Legii nr. 18/1991 ( H.G. nr. 131/1991, H.G. nr. 1172/2001 şi ulterior H.G. nr. 890/2005).

Conform dispoziţiilor art. 28 din H.G. nr.131/1991:„Persoanele nemulţumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale pot face, în termen de 5 zile de la comunicare, contestaţie adresată comisiei judeţene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orăşeneşti sau municipale, care este obligat să o înregistreze şi să o înainteze, prin delegat, la secretarul comisiei judeţene, în termen de 3 zile.

Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, imediat după expirarea termenelor prevăzute mai sus, vor înainta documentaţia comisiilor judeţene.

Comisia judeţeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum şi contestaţiile celor care s-au considerat nemulţumiţi de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orăşenească sau municipală.

După analizare, comisia judeţeană, prin hotărâre, va soluţiona contestaţiile şi va valida sau invalida propunerile şi le va transmite, prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor subordonate, care le vor afişa imediat la sediul primăriei şi vor comunica, sub semnătură, persoanelor care au formulat contestaţii, hotărârea comisiei judeţene.

De la data comunicării sub semnătură, persoanele nemulţumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene la judecătorie în termen de 30 de zile”.

Totodată, împotriva soluţiei date de comisiile judeţene, persoanele nemulţumite pot să facă plângere la judecătorie (care urmează să fie soluţionată conform procedurii reglementate de art. 53-58 din Legea nr. 18/1991).

După cum a reţinut şi prima instanţă, în măsura în care cei îndreptăţiţi sunt nemulţumiţi de propunerile formulate de comisia locală, aceştia au posibilitatea contestării la comisia judeţeană şi, ulterior, la instanţă propunerile de validare, respectiv modul de soluţionare a plângerii formulate.

Din actele existente la dosar (filele 43-49) se reţine că niciunul din actele premergătoare (filele 43-49) emiterii titlului de proprietate nu a fost contestat în procedura specială obligatorie prevăzută de legile fondului funciar.

În situaţia în care autoarea apelantei reclamante ar fi avut nemulţumiri legate de  propunerile pe care Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar C le-a făcut către Comisia Judeţeană O în vederea eliberării titlului  de proprietate, aceasta trebuia să urmeze procedura judiciară specială, reglementată de dispoziţiile normative în materie.

Procedura administrativă reglementată de Legea nr. 18/1991 este o procedură derogatorie de la dreptul comun în materie, neputându-se solicita pe calea dreptului comun obligarea comisiei locale de emitere a documentaţiei premergătoare emiterii titlului şi a titlului de proprietate, care să presupună o analiză a dreptului apelantei reclamante, în condiţiile în care reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul solicitat de către autoarea D S, nu a urmat procedura menţionată.

Fiind o procedura specială, persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei şi să conteste, în condiţiile precis determinate de lege.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că nu se poate dispune emiterea unui nou titlu de proprietate care să includă o suprafaţă suplimentară faţă de cea pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. X/43/20.VII.1995, deoarece s-ar reconstitui direct dreptul de proprietate al apelantei reclamante, cu eludarea procedurii menţionate.

Reconstituirea  pentru diferenţa de suprafaţă de teren nu poate fi solicitată direct în instanţă, ci trebuie să fie urmată procedura specială prevăzută de legile fondului funciar.

Chiar trecând peste aspectele de natură procedurală precizate, se reţine de către tribunal că, prin cererea formulată la data de 01.03.1991 autoarea apelantei, D S a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cu care a fost înscrisă în CAP (fila 47).

În registrul agricol al anului 1959 autoarea reclamantei D S, figura cu suprafaţa de 2,05 ha teren (fila 44 dosar).

Din registrul agricol rezultă că autoarea apelantei nu figurează cu nicio suprafaţă de teren de vegetaţie forestieră, iar prin cererea de reconstituire formulată autoarea  nu a solicitat expres teren cu destinaţie  de vegetaţie forestieră – fila 47 dosar.

Totodată, din adresa nr. X/29.06.2017 emisă de intimata pârâtă Comisia Locală C pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate al  autoarea D S s-a făcut pe baza cererii de înscriere în CAP şi pe baza registrelor agricole din anii 1959-1962 pentru terenurile agricole şi pe baza registrelor agricole din anii 1951-1955 pentru suprafeţele cu vegetaţie forestieră.

 Totodată, prin adresa nr. X/06.09.2019 intimata pârâtă a comunicat că autoarea  apelantei, D S, nu figurează cu  teren vegetaţie forestieră în registrele agricole din anii 1951-1955.

Autoarea apelantei a fost înscrisă în Anexa 2, la poziţia nr. X, cu suprafaţa de teren de 2,01 ha, reconstituită potrivit legii. S-a emis adeverinţa de proprietate nr. X/18.09.1991  şi ulterior titlul de proprietate nr. X/43/20.07.1995 pe numele autoarei apelantei pentru suprafaţa de 2 ha şi 500 mp, teren situat  pe teritoriul satului M, comuna C, jud. O de către Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

De asemenea, se reţine,  din Anexa nr. 15 depusă la dosar de intimata pârâtă la dosar pentru satul M (filele 70-71 dosar apel), sunt menţionaţi toţi proprietarii de teren cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate  asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră pe raza comunei C, iar autoarea reclamantei nu  figurează înscrisă în această anexă.

Faţă de considerentele menţionate, constatând că nu există motive pentru schimbarea hotărârii primei instanţe în sensul solicitat de apelantă, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de aceasta.

Data publicarii pe portal: 14.11.2019

Domenii speta