Conflict de muncă/Desfacera contractului de muncă

Sentinţă civilă 321 din 03.07.2019


- Potrivit art. 10 Codul muncii„Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu”.

În raport de definiţia  dată contractului individual de muncă, rezultă că, de esenţa raporturilor de muncă, este prestarea muncii, ca scop primar al contractului, remunerarea muncii depuse, existenţa unui raport de subordonare, munca fiind prestată sub autoritatea unui angajator.

Drepturile şi obligaţiile corelative ale fiecărei părţi din contractul de muncă, angajat şi angajator, sunt expres prevăzute în art. 39  şi art. 40 Codul muncii.

Deşi reclamantul a susţinut că a avut raporturi de muncă cu pârâta ATV G SA  în perioada 2001-2008, iar cu pârâta SC A3 SA a lucrat nu numai pe postul de reporter, ci şi pe postul de cameraman, solicitând recunoaşterea acestei din urmă activităţi, din probatoriul administrat în cauză nu au rezultat elemente specifice raporturilor juridice de muncă.

Înscrisurile depuse de reclamant - extrasele internet cu privire la materiale de presă realizate şi legitimaţia de corespondent A 3 - dovedesc că a realizat materiale/ştiri audio - video, fapt necontestat, dar acestea nu dovedesc existenţa raporturilor de muncă, cât timp între aceleaşi părţi a fost încheiat contract de cesiune de drepturi de autor. Legitimaţia de presă atestă calitatea de corespondent care nu echivalează cu calitatea de salariat/angajat cu contract de muncă.

În ceea ce priveşte declaraţia martorei AA, susţinerile acesteia nu sunt edificatoare şi lămuritoare cu privire la existenţa raporturilor de muncă ale reclamantului cu pârâtele, din conţinutul declaraţiei rezultând confuzia martorei între cele două tipuri de contracte - de muncă şi de drepturi de autor.

Prin urmare, declarația martorei nu este elocventă pentru a se reţine existenţa raporturilor de muncă cu cele două pârâte în  perioadele indicate de reclamant, cât timp acesta a  avut încheiate cu pârâtele contracte de cesiune de drepturi de autor şi/sau conexe, iar cu pârâta SC A 3 SA  şi contract  individual  de muncă  valabil în perioada martie  2008- octombrie 2010.-

Tribunalul Mehedinţi  - sentinţa din 03.07.2019

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului M, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 12.02.2019, reclamantul GA a chemat în judecată pe pârâţii GIM SA, postul TV A1 şi postul TV A3 (posturi de televiziune care fac parte din GIM), solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligaţi la: încheierea şi înregistrarea contractului individual de muncă la Inspectoratul Teritorial de Muncă M, efectuarea menţiunilor în Revisal, obligarea pârâţilor la plata contribuţiilor lunare obligatorii, să se constate că a intervenit o concediere ilegală prin nerespectarea prevederilor Codului muncii, să se dispună anularea acesteia, să fie reîncadrat în funcţia deţinută şi să i se plătească drepturile salariale.

În fapt, reclamantul a arătat că în anul 2001 a fost angajat la GI, mai exact la postul TV A1 în perioada 2001-2004 în funcţia de corespondent TV, iar ulterior în perioada 2004-2014 reporter angajat la SC A3 Ştiri SA (GI), încheind cu aceştia un contract individual de muncă, în baza căruia i s-a eliberat legitimaţia de serviciu.

Reclamantul a mai arătat că a desfăşurat activitate cu normă întreagă până în luna februarie 2014  când, telefonic, a fost înştiinţat de şeful corespondenţilor, că în urma unui material realizat atât pe postul A1, cât şi pe postul A3, s-a decis încetarea contractului individual de muncă, solicitându-i-se să restituie trustului I camera de luat vederi, trepiedul, microfonul, cablurile de transmisie, legitimaţia de serviciu şi casetele magnetice pe care  făcea înregistrarea, fără să primească o înştiinţare în acest sens.

În urma somaţiei primite de la Banca R la care avea un împrumut care i-a fost acordat în baza contractului individual de muncă, a aflat că figurează cu rate restante, deoarece trustul I, în calitate de angajator, nu i-a mai achitat salariul.

 Prin acţiune  reclamantul a mai arătat că  trustul de presă nu l-a apărat într-un  proces care i-a fost intentat  pentru  o ştire  prezentată de posturile TV mai sus menţionate, proces în urma căruia a fost găsit vinovat şi a fost obligat la plata sumei de 100.000 lei.

Ulterior, s-a adresat ITM M care i-a eliberat un extras Revisal din  care a constatat că nu figura ca angajat al trustului I ( A1 şi A3).

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe disp. art.10 şi urm., art.58 şi urm., art.75, art.76, art.159 şi urm. Codul muncii.

 În susţinerea acţiunii, s-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri : legitimaţia de corespondent A3, somaţie şi titlu executoriu emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice M la data de 24.10.2018, decizia de impunere anuală pentru anul 2013 şi anexa, copii internet cu privire la materiale de presă realizate, mesaje e-mail.

În baza art.200 alin.3  Cod proc. civilă s-a solicitat reclamantului ca, în raport de  petitele acţiunii, să completeze motivele de fapt, urmând să indice în concret perioada (zi/lună/an) pentru  care se solicită încheierea şi înregistrarea contractului  individual de muncă  (petitul 1), în raport de art.10 Codul muncii invocat, să precizeze dacă  pentru  activitatea prestată  a fost remunerat, în caz afirmativ să depună dovezi, dacă deţine un exemplar al contractului  individual de muncă din anii  2001-2014, să depună înscrisuri cu  privire la derularea raporturilor de muncă dintre părţi, să indice contribuţiile lunare obligatorii şi instituţiile către care trebuie plătite/petitul 3 al acţiunii.

Ca urmare, reclamantul a depus note scrise prin care a arătat că perioada pentru care solicită încheierea şi înregistrarea contractului individuală de muncă este 15.01.2001-03.02.2016.

Referitor la drepturile salariale a arătat că le-a primit prin intermediul R Bank, fiind încasate lunar pe card, la aceeaşi bancă deţinând şi un contract de credit în baza contractului de muncă încheiat cu GIM.

Cu privire la contractul individual de muncă, a arătat că a fost încheiat prin intermediul serviciilor de curierat rapid, fiind semnat în două exemplare, ambele fiind transmise după semnare, prin acelaşi curier, către trustul IM, ulterior nefiindu-i înmânat un exemplar, motiv pentru care nu-l deţine.

Reclamantul a mai arătat că a solicitat printr-o cerere eliberarea unei adeverinţe cu vechimea şi cotizaţiile plătite la bugetul de stat, pe perioada derulării contractului de muncă, cât şi a contractului de drepturi de autor, însă nu a primit niciun răspuns.

Referitor la petitul privind contribuţiile lunare obligatorii la bugetul de stat, a arătat că se referă la plata CAS, CASS, taxele şi impozitele care trebuiau plătite către casa de sănătate, casa de pensii, administrația  județeană a finanțelor publice.

Cât priveşte funcţia deţinută a arătat că a fost una publică, reportajele, emisiunile, ştirile, intervenţiile live fiind dovezi care se găsesc pe site-urile A1, A3, cât şi pe reţelele media.

În ce priveşte concedierea şi încetarea colaborării cu trustul de presă IM A1 şi A3, reclamantul a arătat că a intervenit după ce au aflat că, în calitate de ziarist, angajat al A1 şi A3, a fost chemat în judecată pentru un reportaj difuzat pe aceste posturi TV, dosar în care nu au intervenit pentru a-i apăra onoarea, fiind actualmente dator 100.000 lei pentru o ştire difuzată de posturile TV A1 şi A3 (dosar nr..../101/2014).

În cauză a formulat întâmpinare ATV Group SA prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

A arătat că este titulara postului de televiziune A1, conform licenţei audiovizuale emise de CNA.

Pârâta a învederat că, prin acţiune,  reclamantul referire la calitatea de „angajat al GI,  mai exact la postul de televiziune A1 ….. iar ulterior la A3”, afirmaţie care este inexactă, întrucât „GI” nu este o entitate cu personalitate juridică, ci o denumire de marketing, ce desemnează mai multe societăţi comerciale care au acționariat comun şi care activează în domeniul presei şi televiziunii, fiind denumite generic  „GPI” sau „IMG”, denumire care nu corespunde nici unei societăţi comerciale, astfel că pârâtul chemat în judecată de reclamant  şi denumit de acesta „GIM SA” nu există.

Referitor la reclamant, s-a arătat că a avut calitatea de corespondent de presă al societăţii până în luna iunie 2010, activitate pe care a desfăşurat-o în baza unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, nu în baza unui contract individual de muncă .

Cât priveşte încheierea în formă scrisă a contractului de cesiune a drepturilor de autor, pârâta a arătat că susţinerea reclamantului este inexactă, întrucât i s-a comunicat  prin curier acest contract pe care nu l-a returnat semnat.

În ce priveşte susţinerea privind necomunicarea adeverinţelor referitoare la veniturile realizate din drepturile de proprietate intelectuală, pârâta a arătat că a emis şi a transmis trei adeverinţe pentru  perioada 2008-2010.

Prin întâmpinare pârâta a mai arătat că nu a fost angajatorul reclamantului şi nu poate face dovada faptului negativ că nu s-a încheiat un contract de muncă, care potrivit art.16 alin.1 Codul muncii, se încheie în formă scrisă, reclamantului revenindu-i sarcina dovedirii acestui fapt.

S-a mai învederat că reclamantul încearcă obţinerea unor beneficii de natura salarială aferente unui contract de muncă care nu a existat niciodată, acesta neputând să menţioneze nici măcar numele corect al pretinsului angajator, deşi a înregistrat mai multe acţiuni împotriva mai multor entităţi de presă, având acelaşi obiect ca cel din prezenta cauză.

Cât priveşte corespondenţa electronică depusă de reclamant la dosar, s-a arătat că  este din anul 2016 şi nu conţine niciun mesaj trimis către sau de către pârâtă, ci numai  cu cealaltă pârâtă A3 SA, iar în aceste mesaje se face vorbire de un contract de cesiune a drepturilor de autor denumit „contract DM”, ceea ce arată că reclamantul prezintă în mod deformat raporturile sale juridice. Legitimaţia de serviciu depusă de reclamant este emisă de A3 SA, societate distinctă de A TV G SA .

Referitor la susţinerea reclamantului privind dosarul nr..../101/2014 în care a avut calitatea de pârât alături de OM SRL, pârâta a arătat că prin sentinţa pronunţată în acest dosar, reclamantului i-a fost atrasă răspunderea civilă delictuală, fiind obligat la plata de daune morale de 100.000 lei, urmare a unei campanii de presă desfăşurată în săptămânalul regional OT. În acest  dosar, reclamantul a solicitat chemarea în garanţie a televiziunilor A1 şi A3, dar cererea a fost respinsă.

În susţinerea apărărilor s-au depus următoarele înscrisuri: licenţa audiovizuală a SC A TV G SA, contractul de cesiune a drepturilor de autor şi/sau conexe nr. 45b/01.03.2008, 3  adeverinţe eliberate reclamantului cu veniturile realizate în anii 2008, 2009 şi 2010, act adițional din 18.11.2010 la  actul constitutiv al SC TV A1 SA, procesul verbal din 18.11.2010, al şedinţei extraordinare a acţionarilor  SC TV A1 SA, certificat din data de 23.12.2010 eliberat de  Oficiul Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul B, certificat de înregistrare al A TV Group SA.

În cauză a formulat întâmpinare şi pârâta SC A3 SA prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

S-a arătat că societatea a avut încheiat cu reclamantul contractul de cesiune a drepturilor de autor şi/sau conexe nr.../01.10.2010, în baza căruia reclamantul realiza şi comunica materiale audo-video, pentru a fi difuzate în cadrul programelor de ştiri ale postului de televiziune A3, activitatea reclamantului fiind una specifică corespondentului local, aceasta fiind şi semnificaţia legitimaţiei de presă depusă la dosar.

Aferent indemnizaţiilor de autor încasate de reclamant în baza contractului nr.../2010, acestuia i-au fost comunicate adeverinţele privind veniturile realizate.

În luna februarie 2016 contractul de cesiune a drepturilor de autor a fost denunţat unilateral de  către societate în baza art. 4.4 din contract, reclamantul luând cunoştinţă despre această denunţare, conform corespondenţei electronice depuse la dosar.

Prin întâmpinare s-a mai arătată că contractul de cesiune nu este şi nu poate fi considerat un contract de muncă, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile legislaţiei muncii, invocându-se în acest sens decizia nr.2900/2013  pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .

În  susţinerea apărărilor formulate s-au depus, în copie, următoarele înscrisuri: contractul de cesiune a drepturilor de autor şi/sau conexe nr..../01.10.2010, 7 adeverinţe cu privire la  veniturile  realizate în anii 2010-2016, licenţa audiovizuală a SC A3 SA din 2003, practică judiciară - decizia nr.2900/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a susţinut că apărările pârâtei sunt nereale, întrucât postul de televiziune A3 recunoaște numai încheierea contractului de cesiune de drepturi de autor începând cu 01.10.2010, dar nu recunoaşte şi că a preluat contractul individual de muncă şi cel de cesiune a drepturilor de autor, încheiate cu A1, existente încă din anul 2001, conform extrasului Revisal.

De asemenea, a arătat că deşi i se recunoaşte activitatea desfăşurată şi că era plătit forfetar pentru materialele audo-video, nu s-a făcut referire la operele create pe text din  calitatea de reporter şi  nici la  contractul de muncă pentru  care a plătit şomaj o perioadă de  2 ani /2010-2011, deşi trebuia plătit din anul 2001 până în anul 2016.

A mai învederat că a fost salariatul pârâtelor A1 şi A3, fiind trimis în delegaţii, în ţară la evenimente de presă, iar cele două contracte - de muncă şi de cesiune de  drepturi de autor, au încetat contrar voinţei sale, nefiind sancţionat disciplinar.

Reclamantul a mai susţinut că pârâta A 1 a încheiat contract de cesiune a drepturilor înainte de anul 2010, perioadă în care avea un contract de muncă şi trebuia să realizeze 10 ştiri  pentru care primea salariul minim pe economie, iar pentru restul  ştirilor realizate de la 10 în sus, era remunerat în baza contractului de cesiune de drepturi de autor, printr-o ocolire a legii,  fiind prejudiciat bugetul de stat şi drepturile sale.

Faţă de răspunsul la întâmpinare depus de reclamant, pârâta SC A3 SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat calificarea acestui răspuns ca fiind o cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, raportat la faptul că reclamantul a indicat prin intermediul înscrisurilor noi depuse contractul individual de muncă nr..../11.03.2008, pe care l-a dedus judecăţii, deşi nu a indicat prin cererea de chemare în judecată care este contractul de muncă la care se raportează în cadrul litigiului.

Faţă de susţinerile reclamantului din acţiunea introductivă, cu privire la faptul că „a lucrat până în februarie 2014, când a fost informat telefonic că nu mai este binevenit în trustul de presă ”, pârâta a arătat că din adeverinţa emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă M rezultă că contractul  individual  de muncă  nr...../2008 a încetat din 02.10.2010.

Referitor la acest contract, pârâta a învederat că a încetat în baza acordului părţilor, în temeiul art.55 lit.b) Codul muncii încă din data de 02.10.2010, încetare ce a avut la bază specificul activităţii reclamantului, respectiv creator de ştiri, activitate care se preta la un contract de cesiune de drepturi de autor. În aceste condiţii părţile au agreat încetarea contractului individual de muncă şi concomitent încheierea unui contract de cesiune de drepturi de autor. Dată fiind perioada îndelungată care a trecut, nu mai deţine actele aferente încetării raportului de muncă.

Referitor la capetele de cerere formulate de reclamant, pârâta a arătat că sunt neîntemeiate:

S-a susţinut că nu există temei legal pentru obligarea societăţii la încheierea unui contract individual de muncă, acesta putând avea la bază numai acordul de voinţă al ambelor părţi semnatare.

Referitor la efectuarea menţiunilor în Revisal, pârâta a arătat că contractul individual de muncă a încetat înainte de abrogarea Legii nr.130/1999, toate înregistrările aferente raportului de muncă fiind efectuate la inspectoratul teritorial de muncă, conform prevederilor acestei legi.

S-a mai susţinut că este neîntemeiată cererea privind plata contribuţiilor lunare obligatorii, întrucât reclamantul  nu este titularul vreunui drept salarial pentru care să fie datorate aceste contribuţii, invocându-se, în temeiul art.171 şi art.286 alin.1lit.c) Codul muncii, prescripţia dreptului material la acţiune, pentru orice drept de natură salarială pentru care dreptul material la acţiune a fost exercitat cu nerespectarea termenului de 3 ani.

Cât priveşte cererea de constatare a nelegalităţii concedierii, pârâta a arătat că este neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a fost concediat, considerându-se că este de rea-credinţă, solicitând după 10 ani de la încetarea contractului individual de muncă, prin acordul părţilor, constatarea nelegalităţii unei concedieri care nu a avut loc.

De asemenea, s-a susţinut că este neîntemeiată şi cererea de reîncadrare în funcţia deţinută, întrucât nu a avut loc o concediere, reîncadrarea fiind o măsură care poate fi dispusă conform art. 80 Codul muncii.

Pârâta a mai depus la dosar următoarele  înscrisuri: contractul individual de muncă nr. .../11.03.2008, adeverinţa nr.../08.10.2010 emisă de SC A3 SA,  actul adiţional din 01.04.2013.

La dosarul cauzei a depus note de şedinţă şi reclamantul arătând că nu a negat relaţiile contractuale existente, însă contractul a fost încheiat în anul 2001 şi a lucrat în ture de zi/noapte, în funcţie de comenzile pe care le primea. În perioada 2001-2015 a ocupat 3 posturi, atât pentru  postul TV SC A 3, cât şi pentru postul SC A 1 SA, iar pe toată durata desfăşurării activităţii a încheiat şi un contract privind drepturile de autor.

Prin aceleaşi note scrise a reluat susţinerile din acţiunea iniţială cu privire la concediere şi la soluţia pronunţată în dosarul nr..../101/2014.

În cursul cercetării procesului, din oficiu, s-a luat o declaraţie reclamantului cu  privire la  pârâţii chemaţi în judecată şi la obiectul acţiunii, răspunsurile fiind consemnate în procesul verbal anexat la fila 147 dosar . 

Faţă de declaraţia reclamantului în sensul că înţelege să se judece cu pârâtele A TV G SA,  titulara postului TV A1  şi cu SC A3 SA, titulara postului TV A3, s-a dispus conceptarea şi citarea corectă a celor două pârâte.

La solicitarea reclamantului a fost încuviinţată şi administrată proba testimonială, fiind audiată martora AA.

Analizând acţiunea în raport de  probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele: 

Între reclamantul GA, în calitate de autor şi pârâta A TV G SA, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de cesiune a drepturilor de autor şi/sau conexe nr..../01.03.2008  care avea ca obiect realizarea de către autor a unor texte de presă în format scris sau audio, în vederea inserării în cadrul emisiunilor difuzate de postul TV 1.

Durata de valabilitate contractului a fost nedeterminată începând cu data de 01.03.2008, la pct.3  din contract prevăzându-se şi modalităţile de plată ale autorului pentru  ştirile realizate.

Acest contract şi-a produs efectele în perioada martie 2008- iunie 2010 şi  pentru  textele de presă, respectiv operele realizate în baza acestui contract, autorul GA a primit drepturi băneşti provenite din drepturi de proprietate intelectuală, conform adeverinţelor emise de pârâtă pe anii 2008, 2009, 2010 ( filele 81-83 dosar).

Se mai constată că între reclamant şi pârâta SC A3 SA a fost încheiat contractul  individual  de muncă  nr..../VB/11.03.2008, pe durată nedeterminată, în baza căruia începând cu data de 01.03.2008, reclamantul a fost angajat în funcţia de reporter  (filele 134-135 dosar).

Acest contract a încetat la data de 02.10.2010, în baza art.55 lit.b) Codul muncii, conform deciziei nr.148B/02.10.2010, aşa cum reiese din adeverința nr..../08.10.2018 emisă de pârâtă ( fila 135 dosar).

De asemenea, între reclamant, în calitate de autor şi pârâta SC A3 SA, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de cesiune a drepturilor de autor şi/sau conexe nr..../01.10.2010.

Din clauzele contractului rezultă că obiectul convenției consta în realizarea de către autor, în favoarea beneficiarului de opere/filmări; de asemenea, era prevăzută durata nedeterminată a contractului şi modalitățile de plată ale beneficiarului.

Contractul nr..../2010 a  fost valabil până în luna februarie 2016 şi în baza acestuia reclamantului i s-au plătit drepturile de proprietate intelectuală, conform adeverinţelor comunicate de pârâtă pe  perioada septembrie 2010 - ianuarie 2016 ( filele 108-114 dosar).

În prezenta cauză, prin acţiunea dedusă judecăţii, aşa cum a fost precizată,  reclamantul solicită:

1.să fie obligată pârâta A TV G SA să-i elibereze o adeverinţă de vechime în muncă  pentru  perioada 2001-2008;

2. să fie obligată pârâta SC A3 SA: să-i elibereze o adeverinţă  pentru  activitatea prestată în funcţia de cameraman  pentru  perioada 2008-2010 , întrucât în contractul de muncă s-a menționat numai funcția de reporter; să i se recunoască vechimea în muncă  pentru  posturile de reporter şi cameraman până în luna decembrie 2015 când i s-a comunicat că au încetat contractele de muncă şi de cesiune de drepturi de autor ; să fie reîncadrat pe posturile de reporter şi cameraman şi plata drepturilor cuvenite de la concediere şi până la reîncadrare.

Referitor la concediere, reclamantul a arătat că, în opinia sa, încetarea raporturilor de muncă cu SC A3 SA reprezintă o concediere care a avut loc urmare a difuzării pe posturile TV A1 şi A3 a unui reportaj pe care l-a realizat şi pentru  care a fost  chemat în judecată (conform declaraţiei prin care reclamantul a precizat obiectul acţiunii, fila 147 dosar).

Cât priveşte obiectul acţiunii, Tribunalul constată că cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei  reclamantul a solicitat să fie obligați pârâții la suportarea în parte a sumei de 100.000 lei pe care trebuie să o plătească cu titlu de daune morale, precum şi la orice alte drepturi bănești care i s-ar cuveni  pentru activitatea de cameraman pentru  care nu  a fost plătit.

Față de aceste solicitări ale reclamantului, Tribunalul reține că litigiul de față este un conflict de muncă /litigiu civil care este guvernat de principiul disponibilității reglementat de art.9 Cod proc. civilă care în alin.2 dispune că „ obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părților”.

Prin urmare, obiectul acțiunii dedusă judecății a fost stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar ulterior a fost precizat prin declarația dată la  termenul din data de 23.05.2019, prin care a precizat capetele de cerere în raport de fiecare dintre cele 2 pârâte A TV G SA şi  SC A3 SA.

Solicitările orale formulate de reclamant cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, nu pot fi luate în considerare şi analizate, întrucât obiectul acţiunii poate fi modificat în condiţiile reglementate de art.204 Cod proc. civ., care nu sunt îndeplinite în cauză.

Examinând petitele acţiunii precizate în raport de probatoriul administrat în cauză- înscrisuri  şi testimonial, Tribunalul reţine că între reclamant  şi cele două pârâte au fost încheiate contracte de cesiune de drepturi de autor şi/sau conexe, iar cu pârâta SC A3 SA a fost încheiat şi contractul  individual  de muncă  nr..../11.03.2008, care a încetat la data de 02.10.2010.

Cele două  contracte de cesiune de drepturi de autor şi/sau conexe aveau ca obiect realizarea de reclamant, în calitate de autor, a unor opere - texte de presă, în format scris sau audio, iar drepturile asupra acestor opere erau cesionate de către autor în favoarea beneficiarului în condiţiile Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

În ce priveşte raporturile de muncă invocate de către reclamant  cu  privire la ambele pârâte din cauză, se constată următoarele:

Aşa cum s-a arătat, la dosarul cauzei s-a depus numai contractul individual de muncă  nr..../11.03.2008 încheiat cu  pârâta SC A3 SA.

Referitor la raporturile de muncă cu pârâta A TV G SA nu s-au depus înscrisuri doveditoare, iar din extrasul Revisal depus de reclamant, nu rezultă existenţa vreunui contract de muncă încheiat cu această pârâtă şi nici alte înscrisuri nu s-au mai depus de reclamant.

Potrivit art.10 Codul muncii în forma în vigoare în anul 2001, când se susține că s-a prestat activitate pentru pârâta A TV G SA „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu”.; potrivit art.16 Codul muncii, valabil în anul 2001, deşi  forma scrisă a contractului de muncă era prevăzută ad probationem, dovada acestuia şi a prestaţiilor se putea face prin orice mijloc de probă.

Aceeaşi definiţie a contractului de muncă o regăsim şi în art.10 Codul muncii modificat şi republicat, valabil din luna mai 2011; potrivit art.16 Codul muncii, valabil din luna mai 2011, forma scrisă a contractului de muncă este prevăzută ad validitatem, însă dovada contractului neîncheiat în formă scrisă şi a prestaţiilor se poate face prin orice mijloc de probă, conform deciziei nr. 37/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

În raport de definiţia  dată contractului individual de muncă în art. 10 Codul muncii, rezultă că, de esenţa raporturilor de muncă, este prestarea muncii, ca scop primar al contractului, remunerarea muncii depuse, existenţa unui raport de subordonare, munca fiind prestată sub autoritatea unui angajator.

Drepturile şi obligaţiile corelative ale fiecărei părţi din contractul de muncă, angajat şi angajator, sunt expres prevăzute în art. 39  şi art. 40 Codul muncii.

În cauza dedusă judecăţii, deşi reclamantul a susţinut că a avut raporturi de muncă cu pârâta ATV G SA  în perioada 2001-2008, iar cu pârâta SC A3 SA a lucrat nu numai pe postul de reporter, ci şi pe postul de cameraman, solicitând recunoaşterea acestei din urmă activităţi, din probatoriul administrat în cauză nu au rezultat elemente specifice raporturilor juridice de muncă.

În acest sens, reclamantul a depus la dosar copii internet cu privire la materiale de presă realizate şi legitimaţia de corespondent A 3, însă din aceste înscrisuri rezultă că a realizat materiale/ştiri audio - video, fapt necontestat, dar acestea nu dovedesc existenţa raporturilor de muncă, cât timp între aceleaşi părţi a fost încheiat contract de cesiune de drepturi de autor.Legitimaţia de presă atestă calitatea de corespondent care nu echivalează cu calitatea de salariat/angajat cu contract de muncă.

În ceea ce priveşte declaraţia martorei AA, susţinerile acesteia nu sunt edificatoare şi lămuritoare cu privire la existenţa raporturilor de muncă ale reclamantului cu pârâtele. 

Astfel, din cuprinsul declaraţiei rezultă că reclamantul a avut încheiat cu pârâtele contract de drepturi de autor şi contract de muncă, ambele tipuri de contracte fiindu-i comunicate reclamantului, prin curier, pentru semnare, acesta păstrând câte un exemplar din fiecare contract, contrar susţinerii reclamantului care a arătat că nu deţine niciun contract, pentru  că nu i-au fost comunicate ( completări scrise formulate de reclamant conform art.200 al. 3 Cod proc. civilă, fila 19 dosar ).

De asemenea, martora a mai arătat că reclamantul era acreditat de cele două pârâte ca reprezentant al mass-media la  alegerile electorale, că reclamantul a solicitat şi a primit adeverinţă de salariat, însă din conţinutul declaraţiei rezultă confuzia martorei între cele două tipuri de contracte - de muncă şi de drepturi de autor, la dosar pârâtele depunând adeverinţe cu veniturile plătite anual reclamantului în baza contractului de cesiune de drepturi de autor.

Prin urmare, declarația martorei nu este elocventă pentru a se reţine existenţa raporturilor de muncă cu cele două pârâte pentru  perioadele indicate de reclamant, cât timp acesta a  avut încheiate cu pârâtele contracte de cesiune de drepturi de autor şi/sau conexe, iar cu pârâta SC A3 SA  şi contract  individual  de muncă  valabil în perioada martie  2008- octombrie 2010.

Referitor la solicitarea reclamantului cu privire la înscrierea activităţii desfășurate în calitate de cameraman, în baza contractului individual  de muncă  nr.../2008, se reţine că în contract s-a menţionat funcţia de reporter, departamentul ştiri, apreciindu-se că pentru realizarea ştirilor, activitatea de reporter implica şi activitatea de cameraman, reclamantul necontestând că a primit drepturile băneşti pentru activitatea prestată în baza acestui contract.

Cât privește concedierea reclamantului care  ar fi  avut loc în luna decembrie 2015, urmare a difuzării pe posturile TV A1 şi A3 a unui reportaj pe care l-a realizat şi  pentru  care a fost  chemat în judecată, din actele dosarului rezultă că între reclamant  şi reprezentantul SC A3 SA s-a purtat o corespondență electronică cu  privire la „încetarea colaborării”  ( filele 20-25 dosar).

Prin urmare, din subiectul corespondenței electronice rezultă că mesajele au vizat încetarea colaborării, făcându-se referire de către reprezentantul pârâtei SC A3 SA la încetarea contractului de drepturi de autor la data de 01.02.2016, reclamantul făcând trimitere  la vechimea sa ca şi corespondent şi la încetarea colaborării ( fila 25 dosar) .

Concedierea este una dintre modalităţile prevăzute de lege de încetare a contractului  individual de muncă din iniţiativa angajatorului, iar, în cauză, nu a avut loc o concediere a reclamantului, cât timp contractul de muncă încheiat cu pârâta SC A3 SA a încetat în februarie 2010, în baza art. 55 lit.b) Codul muncii (prin acordul părţilor).

 Raporturile de colaborare dintre părţi nu se circumscriu raporturilor juridice de muncă, ci raporturilor juridice reglementate de contractul de cesiune  de drepturi de autor încheiat în baza Legii nr.8/1996.

Având în vedere că nu se poate reţine existenţa unei concedieri, corelativ nu se impune a se analiza reîncadrarea reclamantului pe postul deținut şi nici plata drepturilor băneşti aferente, urmare a reîncadrării .

În ce priveşte invocarea de către reclamant  a existenţei unui contract de împrumut  la o unitate bancară, împrumut care i-a fost acordat în baza adeverinţei de salariat eliberată în anul 2015, se constată că acesta nu a depus înscrisuri doveditoare pentru  a se efectua verificări şi, mai mult, aşa cum s-a arătat, reclamantului i-au fost eliberate adeverinţe cu veniturile realizate în baza  contractelor  de cesiune  de drepturi de autor.

Faţă de faptul că în raport de obiectul acţiunii precizate nu s-a solicitat plata unor drepturi băneşti pe o perioadă de 3 ani, anterior introducerii acţiunii,  nu se impune analizarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta SC A3 SA.

Cât priveşte solicitarea reclamantului referitoare la eliberarea unei adeverinţe pentru  activitatea prestată ca reporter la SC A3 SA, se constată că, deşi a susţinut că s-a adresat cu cerere pârâtei, nu s-au depus dovezi la dosar, astfel că nu se poate reţine un refuz de eliberare a adeverinţei din partea pârâtei, cu atât mai mult cu cât contractul individual de muncă nr. /11.03.2008 este înregistrat şi în Revisal,

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, se constată că acţiunea precizată este  neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

Sentinţa nr. 321/03.07.2019 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi a rămas definitivă prin neapelare.