Stabilire domiciliu minor

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. 2036/320/2013

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA CIVILĂ Nr. 60/2015

Şedinţa publică de la 12 Februarie 2015

Completul constituit din:

Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta K..P., cu domiciliul în ... sat ......, nr. ..., judeţul .. împotriva Sentinţei civile nr. .. pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. ....

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de şedinţă din 5 februarie 2015, dată la care s-a dispus amânarea pronunţării asupra cauzei pentru data de 12 februarie 2015, încheierea amintită făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

Faţă de actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine cauza în pronunţare.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3557 din 17 iulie 2014 a Judecătoriei Tîrgu-Mureş a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul - pârât O. A. în contradictoriu cu pârâta - reclamantă K. P. având ca obiect stabilire domiciliu minor, a fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată şi precizată de pârâta - reclamantă K.P, în contradictoriu cu reclamantul - pârât O. A.având ca obiect stabilire domiciliu minor, s-a stabilit ca autoritatea părintească asupra minorilor O.A., născut la data de ... şi O.L.- A, născută la data de ---, să fie exercitată în comun de către ambii părinţi, s-a stabilit domiciliul minorilor O.A., născut la data de ..., şi O. L – A. născută la data de ... la tatăl - reclamant - pârât O. A.s-a stabilit contribuţia pârâtei - reclamante K. P.la creşterea şi educarea minorilor O. A., născut la data de ..., şi O. L. – A., născută la data ... sub forma pensiei de întreţinere în cuantum de 300 lei lunar, câte 150 lei lunar pentru fiecare minor, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la majoratul minorilor sau noi dispoziţii ale instanţei, urmând ca celelalte cheltuieli cu întreţinerea lor să fie suportate de reclamantul - pârât O. A. s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei - reclamante privind stabilirea domiciliului minorilor O. A., născut la data de ..., şi O.L. – A. născută la data de ...., la mamă, s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei - reclamante privind obligarea reclamantului - pârât la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor O. A, născut la data de ... şi O. L. – A. născută la data de ..., calculată la venitul minim pe economie începând cu data de 11.02.2013 şi până la majoratul minorilor, s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei - reclamante privind ridicarea de către mamă a alocaţiei de stat pentru minorii O. A. născut la data ..., şi O.L. – A. născută la data de ..., precum şi a indemnizaţiei lunare pentru persoane cu handicap aferentă minorului O. A. născut la data de ...-a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantul - pârât O. A. şi pârâta - reclamantă K. P. a fost obligată pârâta - reclamantă K. P. la plata către reclamantul - pârât O. A. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial parţial.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că din relaţia de concubinaj a părţilor derulată în perioada 2002 - decembrie 2012, astfel cum rezultă din declaraţia martorului O.S., au rezultat minorii O.A. născut la data de .... şi O. L.-A. născută la data de ... Părţile împreună cu minorii au locuit până în luna decembrie 2012 la domiciliul reclamantului, în comuna ... sat .. nr. .. jud. ... astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată de către Primăria ...

Tot din declaraţia martorului O. S. prima instanţă a reţinut faptul că în luna decembrie 2012, pârâta a plecat împreună cu copiii în comuna H....jud. ..., iar reclamantul deplasându-se în acea localitate a readus minorul O.A. la domiciliul său, minora O. L.-A. rămânând cu pârâta.

În ceea ce priveşte cererile celor două părţi de exercitare a autorităţii părinteşti în mod exclusiv de către fiecare dintre acestea, prima instanţă reţine că, potrivit art. 398 alin. 1 din Codul civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, iar, potrivit art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti. Însă, în prezenta cauză, prima instanţă constată că nu s-a făcut dovada faptului că vreuna dintre părţi s-ar încadra într-una dintre situaţiile enumerate de art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 pentru a se justifica exercitarea autorităţii părinteşti doar de către un singur părinte şi nici dovada unor alte motive pentru luarea unei asemenea hotărâri şi reţinând că deşi pârâta a susţinut faptul că reclamantul ar consuma alcool, acest aspect nu a fost dovedit de către pârâtă, dimpotrivă, martorul O. I., susţinând faptul că reclamantul nu bea decât o dată la câteva luni o bere; nici faptul că reclamantul ar fi violent nu a fost probat, pârâta susţinând în răspunsul la întrebarea nr. 7 din interogatoriul aflat la fila nr. 88 dosar că reclamantul a fost violent cu ea o singură dată, şi nu acesta este motivul pentru care a plecat de la pârât, iar martorul K. A. tatăl pârâtei a arătat că nu ştie ca reclamantul să fi lovit vreodată copiii iar în ceea ce o priveşte pe pârâtă, deşi reclamantul a învederat o serie de motive pentru a se dispune exercitarea autorităţii părinteşti doar de către acesta, că aspectele învederate de către reclamant pot fi luate în considerare doar la stabilirea domiciliului minorilor, nefiind apte să dovedească faptul că interesele minorilor ar fi prejudiciate prin exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii părinţi, în comun, apreciind că, în cauză, nu se justifică intervenţia în exerciţiul comun şi egal al autorităţii părinteşti.

În ceea ce priveşte petitul privind stabilirea locuinţei minorilor, prima instanţă reţine că potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti”, acestui principiu urmând a i se subordona măsura stabilirii locuinţei minorilor la părintele cu care aceştia au locuit în mod statornic, respectiv tatăl reclamant. În scopul stabilirii locuinţei minorilor, prima instanţă a avut în vedere şi concluziile desprinse din referatele de anchetă psihosocială administrate în cauză, de unde rezultă faptul că ambii părinţi au condiţii locative corespunzătoare pentru creşterea şi educarea minorilor.

Aşadar, prima instanţă a apreciat că cei doi părinţi pot oferi condiţii materiale similare minorilor, ambii bazându-se însă pe sprijinul familiilor acestora. Se mai reţine de către prima instanţă că, deşi din raportul de anchetă socială depus de către Primăria Comunei Ceuaşu de Câmpie rezultă că pârâta locuieşte la tatăl acesteia şi are condiţii deosebite, aspecte susţinute şi de către martorul K A, tatăl pârâtei, şi martora L.L. totuşi, din declaraţia martorului O. S. rezultă faptul că pârâta locuieşte şi în comuna ..., aspect cunoscut de către martor din discuţiile telefonice purtate de către reclamant cu pârâta, care doar în ajunul ”proceselor” vine la ... Aspectele relevate de către martorul O. S. au fost însă susţinute şi de către ancheta socială dispusă a se efectua de către Primăria Comunei ..., de unde rezultă faptul că s-a luat de mai multe ori legătura cu pârâta, dar de fiecare dată aceasta s-a angajat că merge acasă la tatăl său K. A, cu domiciliul în localitatea ...la data întocmirii anchetei sociale mama pârâtei a declarat că aceasta este în localitatea ... iar astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată de către Primăria Comunei ... la locuinţa mamei pârâtei nu există condiţii pentru creşterea şi educarea minorei, deoarece familia locuieşte în două camere improprii, la capătul unui grajd proprietate privată, nu are posibilităţi financiare, împreună cu mama pârâtei locuind şi fraţii pârâtei şi familiile acestora.

În condiţiile în care pârâta a locuit într-o locuinţă improprie împreună cu mama acesteia şi există perioade în care încă mai locuieşte în localitatea ... această incertitudine a domiciliului său real s-a apreciat de către prima instanţă că nu reprezintă un factor pozitiv pentru creşterea şi educarea minorilor, care trebuie să beneficieze de stabilitate şi de condiţii proprii pentru o dezvoltate corespunzătoare. Mai mult decât atât, prima instanţă constată faptul că minora O. L.-A. deşi a fost înscrisă la grădiniţa din localitatea ...i în data de.... astfel cum rezultă din adeverinţele nr. 605/31.03.2014 şi nr. 609/03.12.2013 eliberate de Şcoala Gimnazială ... a frecventat grădiniţa doar până la sfârşitul lunii noiembrie 2013 – începutul lunii decembrie 2013, iar de atunci nu a mai fost dusă la grădiniţă şi că nu s-a făcut dovada de către pârâtă că minora ar frecventa cursurile unei alte grădiniţe decât cea din localitate ...

Pe de altă parte, prima instanţă reţine faptul că minorul O.A. frecventează cursurile grădiniţei din localitatea ... astfel cum rezultă din adeverinţele nr. 139/31.10.2013 şi nr. 590/10.06.2014 eliberate de Şcoala Gimnazială „...” ...i, beneficiind şi de reabilitare audio-verbală în cadrul Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă nr. 1 Tîrgu Mureş, conform adeverinţei nr. 205/01.11.2013 eliberată de această instituţie. De asemenea, din raportul educatoarei minorului O.A. de la ... din localitatea ... comuna ... şi din referatul medical al medicului de familie dr. S.E.rezultă faptul că tatăl creşte minorul cu mare responsabilitate, îi oferă o îngrijire părintească de bază, siguranţă, căldură emoţională şi înţelegere, urmează cu stricteţe recomandările medicale şi îi administrează corect medicaţia necesară afecţiunilor cronice, asigurând minorului un trai liniştit şi echilibrat.

Mai mult decât atât, din evaluarea psihologică nr. 432/03.03.2014 efectuată de ... instanţă a concluzionat că rezultă faptul că minorul este adus la centru îngrijit, curat, cu îmbrăcăminte corespunzătoare, fiind pregătit reclamantul şi cu câte o gustare pentru minor, precum şi cu apă sau ceai, minorul fiind mai deschis în prezenţa tatălui, comunicând foarte bine cu acesta. Astfel, concluzia referatului de evaluare psihologică este că, din punct de vedere instructiv-educativ, colaborarea cu tatăl minorului este foarte benefică, recomandându-se în continuare menţinerea minorului în acest cadru familial pentru dezvoltarea adecvată a copilului. De asemenea, în referatul de evaluare, s-a mai arătat că în intervalul de 6 luni de când .... ... are contact cu familia minorului, mama acestuia nu s-a interesat niciodată de dezvoltarea copilului.

Având în vedere aspectele analizate, prima instanţă constată faptul că, prin compararea condiţiilor oferite de către cei doi părinţi, chiar dacă este posibil ca din punct de vedere material pârâta, dacă ar locui permanent la domiciliul tatălui său, să aibă condiţii locative superioare tatălui, totuşi, aceasta nu oferă, cel puţin la momentul pronunţării hotărârii, stabilitate pentru creşterea şi educarea minorilor şi nu se preocupă nici de educaţia corespunzătoare a minorei, care nu frecventează cursurile unei grădiniţe, astfel încât există dubii în privinţa modului în care pârâta ar putea să se îngrijească de educaţia specială pe care o necesită minorul O. A.

De asemenea, prima instanţă a mai luat în considerare şi faptul că, deşi după moartea mamei reclamantului doar reclamantul şi fratele său mai pot avea grijă de minori, totuşi, acesta, astfel cum rezultă din declaraţia martorului O.I. a mai angajat o persoană de sex feminin care să îi ajute la creşterea minorului şi care ar putea să se ocupe şi de minoră.

Totodată, pentru a stabili domiciliul minorilor, instanţa a avut în vedere şi principiul neseparării fraţilor, care chiar dacă este consacrat  de  dispoziţiile  art. 64 alin. 3 lit. b din Legea nr. 272/2004 doar în cazul protecţiei speciale a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea  părinţilor săi, poate fi extins, pentru identitate de raţiune, şi în cazul stabilirii domiciliului minorilor la unul dintre părinţi. În  practică şi doctrină s-a subliniat în mod constant că măsura separării  fraţilor minori trebuie adoptată numai în situaţii excepţionale şi pentru motive temeinic justificate, care nu se regăsesc în prezenta cauză, precum şi vârsta minorilor de 6 ani şi 6 luni, respectiv de 4 ani şi 8 luni, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copiilor, în special prin îngrijirea acestora, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii lor, cu menţinerea într-un mediu cât mai apropiat de cel în care au fost crescuţi, interesul minorilor reclamând o stabilitate şi o continuitate în creştere şi educare.

Prima instanţă a avut în vedere şi capacitatea de adaptare redusă a copiilor aflaţi la vârste mici în cazul în care s-ar dispune ruperea legăturilor cu mediul în care s-au familiarizat, fapt care justifică aprecierea că prin stabilirea domiciliului minorilor la tatăl reclamant, li se va asigura acestora creşterea şi dezvoltarea armonioasă şi echilibrată, în concordanţă cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 272/2004 coroborate cu prevederile art. 400 alin. 1 din Noul Cod civil şi ale Convenţiei cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la data de 20.11.1989 şi ratificată de România prin Legea nr. 18/1990.

Relativ la petitul privind obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor, prima instanţă reţine că obligaţia legală de întreţinere a părinţilor faţă de copiii lor minori este reglementată sub aspect general, în art. 402 din Noul Cod civil, ca o consecinţă a filiaţiei, şi sub aspect special, în art. 513-529 Noul Cod civil, obligaţia de întreţinere constituind aspectul patrimonial al îndatoririi părinţilor prevăzut de art. 261 Noul Cod civil, de a se îngriji de creşterea şi educarea copilului minor iar potrivit art. 44 şi art. 47 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială, de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea aptitudinilor şi a personalităţii sale, iar părinţii sunt cei cărora le revine, în primul rând, responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităţilor, cele mai bune condiţii de viaţă pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copilului. Obligaţia de întreţinere a copilului minor de către părintele său, impusă prin art. 499 alin. 1 din Noul Cod civil, se execută, potrivit art. 530 alin. 1 şi alin. 2 din acelaşi act normativ, fie în natură, fie prin plata unei pensii de întreţinere stabilită în bani, această din urmă variantă fiind preferabilă în situaţia de faţă în care minorii nu vor avea acelaşi domiciliu cu persoana obligată la întreţinere.

Conform art. 529 alin. 1 din Noul Cod civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, astfel încât, prima instanţă a luat în considerare vârsta minorilor, care reclamă cheltuieli de creştere (alimentaţie, îmbrăcăminte, încălţăminte, medicamente), precum şi de educare semnificative apreciind că este necesară acordarea unei contribuţii în favoarea minorilor care să le asigure condiţii cât mai favorabile creşterii şi dezvoltării lor, luând în considerare interesul superior al acestora.

În consecinţă, a stabilit în sarcina pârâtei o pensie de întreţinere proporţională cu mijloacele de care dispune, arătând că nu s-a făcut dovada că pârâta este angajat în muncă, motiv pentru care a reţinut incidenţa prezumţiei simple că aceasta realizează venituri - pentru a se putea întreţine - cel puţin egale cu venitul minim pe economie şi faptul că nu s-a făcut nici dovada că pârâta prestează întreţinere altor persoane faţă de care să fie în mod legal obligată, astfel că, în temeiul art. 529 alin. 2 din Codul civil, potrivit căruia, când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o treime din venitul său net lunar pentru doi copil, precum şi în baza art. 1 alin. 2 din H.G. nr. 871/2013, care prevede că, începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este de 900 lei lunar, prima instanţă a obligat pârâta la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor de 300 lei lunar, câte 150 lei lunar pentru fiecare minor, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la majoratul minorilor sau noi dispoziţii ale instanţei, urmând ca celelalte cheltuieli cu întreţinerea lor să fie suportate de reclamantul - pârât O. A. Instanţa va dispune plata pensiei de întreţinere doar începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, având în vedere faptul că doar de la acea dată prezenta hotărâre este executorie, iar, în prezent, fiecare dintre minori locuieşte cu câte un părinte care îi asigură cele necesare creşterii şi dezvoltării.

Având în vedere că instanţa a stabilit domiciliul minorilor la reclamant, a respins ca neîntemeiate cererile pârâtei - reclamante privind stabilirea domiciliului minorilor O.A., şi O. L. – A., la mamă, privind obligarea reclamantului - pârât la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor calculată la venitul minim pe economie începând cu data de 11.02.2013 şi până la majoratul minorilor, precum şi cererea pârâtei - reclamante privind ridicarea de către mamă a alocaţiei de stat pentru minori precum şi a indemnizaţiei lunare pentru persoane cu handicap aferentă minorului O. A.

Cu privire la cheltuielile de judecată, prima instanţă a avut în vedere prevederile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată şi în considerarea faptului că a admis în parte atât cererea principală, cât şi cererea reconvenţională, luând în considerare faptul că ambele părţi au achitat taxe judiciare de timbru şi au fost reprezentate de avocaţi, a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantul - pârât şi pârâta - reclamantă, însă, având în vedere măsura admiterii celor două cereri, a obligat pârâta - reclamantă K. P.la plata către reclamantul - pârât O. A. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial parţial.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel pârâta reclamantă reconvenţională solicitând în principal modificarea în tot a sentinţei atacate, admiterea cererii reconvenţionale, stabilirea domiciliului minorilor la mama apelantă pârâtă reclamantă reconvenţională, obligarea intimatului reclamant pârât reconvenţional la plata unei pensii de întreţinere raportată la venitul minim pe economic, ridicarea alocaţiei de stat pentru cei doi minori şi a indemnizaţiei pentru minorul O. A. de către mamă şi compensarea în tot a cheltuielilor de judecată iar în subsidiar stabilirea domiciliului minorei O. L. A. la mamă şi al minorului O..A. la tată, compensarea pensiilor de întreținere între părinţi şi compensarea în tot a cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului se arată că soluţia primei instanţe este nejustificată şi lipsită de logică, apelanta nu este o mamă denaturată, nu şi-a părăsit niciodată copiii şi a fost nevoită să fugă de la domiciliul concubinului deoarece era supusă bătăilor şi violenţelor de limbaj din partea intimatului care este o fire extrem de violentă şi nu a muncit niciodată.

Apelanta mai arată că minorul O.A. a fost luat cu forţa de către intimat care l-a dus pe minor la domiciliul său pentru a beneficia de ajutorul de handicap al minorului, minora care a rămas cu apelanta este îngrijită de apelantă, fiind înscrisă la .., ... locuieşte la bunicul matern unde are condiţii de locuit superioare celor oferite de intimat, minorul O. A.putând de asemenea să beneficieze de aceleaşi condiţii la bunicul matern.

Apelanta mai arată că prima instanţă nu a ţinut cont de starea de fapt şi de faptul că minorul are nevoie de îngrijire specială, pe care numai mama o poate asigura, fiind imposibil pentru doi bărbaţi (intimatul şi fratele său) să asigure minorului condiţiile necesare. De asemenea, apelanta apreciază că întoarcerea minori la locuinţa intimatului ar fi inoportună, de natură a-i tulbura comportamentul şi a tulbura psihic pe minoră despărţind-o de mama sa.

La termenul din 09.12.2014 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat ca nefondat.

În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că sentinţa atacată este temeinică şi legală, iar pe lângă raţiunile primei instanţe a mai arătat că apelanta este analfabetă, nu este interesată să învețe să scrie şi să citească, atitudine ce poate fi transmisă şi minorei care nu este dusă la grădiniţă, nefiind educată.

Se mai arată că apelanta a încercat obţinerea celor doi minori şi pe calea ordonanţei preşedinţiale, fără însă a avea o soluţie pozitivă, cererea sa fiind respinsă atât de instanţa de fond cât şi de cea de apel iar susţinerile apelantei, atât în cuprinsul cererii reconvenţionale cât şi cele din declaraţia de apel sunt neprobate.

La întâmpinare intimatul a anexat un memoriu în care a reiterat aceleaşi susţineri ca şi în întâmpinare, adeverinţă eliberată de unitatea de învăţământ, adeverinţă eliberată de centrul şcolar pentru educaţie incluzivă, raport psihopedagogic, referat medical, contract individual de muncă.

La termenul din 05 februarie 2015 a fost audiat martorul propus de apelantă şi a fost depus în copie contractul de ziler al intimatului.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin raportare la motivele de apel invocate şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de pârâta reclamantă reconvenţional K. P. este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Constatăm că din probele administrate rezultă că starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă iar probele administrate au fost judicios coroborate, şi conchidem că din relaţia de concubinaj a părţilor derulată în perioada 2002 - decembrie 2012, au rezultat minorii O. A., născut la data de... şi O. L.-A., născută la data de ..., care au locuit împreună cu ambele părţi până în luna decembrie 2012 la domiciliul reclamantului, în ... .. nr. ... jud. ... În luna decembrie 2012, apelanta a plecat împreună cu copiii în comuna ... jud. ..., iar intimatul deplasându-se în acea localitate a readus minorul O. A. la domiciliul său, minora O. L.A.rămânând cu apelanta.

Reţinem de asemenea ca fiind corectă şi necontestată prin apel, constatarea primei instanţe că nu s-a făcut dovada faptului că vreuna dintre părţi s-ar încadra într-una dintre situaţiile enumerate de art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 pentru a se justifica exercitarea autorităţii părinteşti doar de către un singur părinte şi nici dovada unor alte motive pentru luarea unei asemenea hotărâri, susţinerile apelantei privitoare la faptul că intimatul ar consuma alcool nefiind dovedită de apelantă la fel ca şi susţinerea apelantei privitoare la violenţa intimatului iar în ceea ce o priveşte pe apelantă, deşi intimatul a învederat o serie de motive pentru a se dispune exercitarea autorităţii părinteşti doar de către acesta, aspectele învederate de către intimat nu sunt de natură a conduce la exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti faţă de minori de către intimat.

Faţă de această stare de fapt, având în vedere şi lipsa oricărei critici cu privire la această dispoziţie a primei instanțe tribunalul urmează să o menţină.

În ceea ce priveşte petitul privind stabilirea locuinţei minorilor, deşi apelanta a reiterat susţinerile făcute în faţa primei instanţe, fără însă ca prin probele administrate să conducă la o imagine diferită asupra stării de fapt, aprecierile primei instanţe, legale şi temeinice sunt însuşite de tribunal.

Astfel, reţinem că ambii părinţi au condiţii locative corespunzătoare pentru creşterea şi educarea minorilor, pot oferi condiţii materiale similare minorilor, ambii bazându-se însă pe sprijinul familiilor acestora însă, apelanta locuieşte sporadic în comuna ... precum şi în comuna ... unde nu există condiţii pentru creşterea şi educarea minorei, deoarece familia locuieşte în două camere improprii, la capătul unui grajd proprietate privată, nu are posibilităţi financiare, împreună cu mama apelantei locuind şi fraţii apelantei şi familiile acestora. Incertitudinea cu privire la domiciliul apelantei este apreciată de tribunal ca nefiind de natură a fi un factor pozitiv pentru creşterea şi educarea minorilor şi care nu denotă că apelanta poate asigura minorilor stabilitatea de care aceştia u nevoie pentru o bună creştere şi educare.

Mai mult decât atât, reţinem că apelanta deşi susţine că poate asigura minorilor condiţii pentru o bună educaţie şi instruire, din probele cauzei rezultă că nici minorei O. L. A. nu îi asigură accesul la instruire întrucât deşi minora este înscrisă la o unitate de învăţământ aceasta nu frecventează cursurile, astfel că sub acest aspect, intimatul creează premisele unor condiţii de educaţie şi instrucţie superioare celor puse la dispoziţia minorilor de către apelantă.

Mai mult decât atât, din evaluarea psihologică nr. 432/03.03.2014 efectuată de ... concluzionăm că minorul O. A.beneficiază de îngrijirea intimatului, este dus la centrul şcolar îngrijit, curat, cu îmbrăcăminte corespunzătoare, fiind pregătit reclamantul şi cu câte o gustare pentru minor, precum şi cu apă sau ceai, minorul fiind mai deschis în prezenţa tatălui, comunicând foarte bine cu acesta. Astfel, concluzia referatului de evaluare psihologică este că, din punct de vedere instructiv-educativ, colaborarea cu tatăl minorului este foarte benefică, recomandându-se în continuare menţinerea minorului în acest cadru familial pentru dezvoltarea adecvată a copilului. De asemenea, în referatul de evaluare, s-a mai arătat că în intervalul de 6 luni de când ... are contact cu familia minorului, mama acestuia nu s-a interesat niciodată de dezvoltarea copilului.

Nici petitul subsidiar din declaraţia de apel nu poate fi primit de tribunal întrucât, astfel cum rezultă şi din considerentele primei instanţe, pe care ni le însuşim, măsura separării  fraţilor minori trebuie adoptată numai în situaţii excepţionale şi pentru motive temeinic justificate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.

Având în vedere toate aceste aspecte, precum şi faptul că apelanta deşi face unele afirmaţii, nu le probează, concluzionăm că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică iar argumentele invocate de apelantă atât în faţa primei instanţe cât şi în apel, sunt nefondate şi neprobate şi pe cale de consecinţă tribunalul va respinge apelul declarat menţinând soluţia primei instanţe cu menţiunea că toate considerentele avute în vedere de prima instanţă la pronunţarea hotărârii sunt însuşite de tribunal.

Reţinem că intimatul deşi a solicitat compensarea cheltuielilor de judecată nu a probat efectuarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta K.P. (cu domiciliul ..., sat ...i, str. .., nr..., judeţul ..), împotriva sentinţei civile nr. ... pronunţată de Judecătoria Tg.-Mureş în dosarul nr. ..

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 12 februarie 2015.

Preşedinte  M.L.

Judecător P. M.

Grefier C.M. P.

Red. ML/Dact. ML

2 ex./16.03.2015

Judecător fond: S.M. D.

Domenii speta

Spete similare