Drepturi banesti

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MUREŞ

Dosar nr. 151/102/2015

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 470/2015

Şedinţa publică de la 23 Aprilie 2015

Completul compus din:

Preşedinte M. F.

Asistent judiciar A. C.

Asistent judiciar C. E.U.

Grefier R. M. G.

Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul Sindicatul ... cu domiciliul în ...Jud. Mureş, în contradictoriu cu pârâta  ...,  cu sediul în ..., jud. Sibiu, având ca obiect drepturi bănești.

Se constată că pârâta .. a depus la data de 21 aprilie 2015 prin registratura instanței, concluzii scrise.

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra sentinței pentru data de azi, 23 aprilie 2015.

TRIBUNALUL

Prin cererea formulată în 23.01.2015, reclamantul Sindicatul „... în contradictoriu cu pârâta ... a solicitat pentru membrul de sindicat I. A., plata unei despăgubiri echivalente cu contravaloarea a 3750 mc gaze naturale începând cu data de 01.03.2012, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale până la plata efectivă.

A solicitat modificarea salariului lunar prin adăugarea contravalorii 312,50 mc gaze naturale (3750:12), începând cu data de 01.08.2014, dată de la care contravaloarea ajutorului de 7500 mc, respectiv 3750 mc de gaze naturale a fost introdus în salariul lunar, conform actului adiţional nr. 4 din 31.07.2014, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale până la plata efectivă.

A solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea cererii a arătat că potrivit art. 182 alin.4 din contractul colectiv de muncă nr. 8400 din 28.02.2012, în vigoare din martie 2012, membrului de sindicat i-a fost acordat un ajutor material anual de 3750 mc gaze naturale în locul a 7500 mc gaze naturale, pe fondul modificării discriminatorii a prevederilor art. 188 alin.4 din C.C.M. nr. 778/28.02.2007. Au fost invocate principiile egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii, ale egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

În continuare, reclamatul a invocat dispoziţiile art. 144, 184, 187 şi 212 din contractul colectiv de muncă.

A fost ataşată cererii împuternicirea semnată de membrul de sindicat I. A.

La solicitările instanţei de complinire a cererii în faza de regularizare, reclamantul a precizat că cererea vizează acordarea şi plata unei despăgubiri echivalentă cu contravaloarea a câte 312,5 mc gaze naturale pentru lunile martie şi aprilie 2012, valori actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă.

A clarificat că ajutorul material anual egal cu 7500 mc gaze naturale, reglementat de art. 188 alin.4, plătit în patru rate egale, reprezentând contravaloarea a 625 mc gaze naturale, lunar, a fost acordat până la 28.02.2012, în temeiul c.c.m. nr. 778/2007. Începând cu 01.03.2012, în baza c.c.m. 8400/2012, art. 182 alin.5 acest drept a fost diminuat la 3750 mc gaze naturale anual, respectiv 312,5 mc lunar. Din mai 2012 membrului de sindicat i-a fost deschis dreptul la pensie pentru limită de vârstă, în consecinţă cererea vizând acordarea contravalorii ajutorului material vizează doar lunile martie şi aprilie 2012 (f.24).

În drept au fost indicate dispoziţiile art. 268 alin.1 lit. c din Codul muncii, art. 28 din Legea nr. 62/2011, dispoziţiile citate din contractele colective de muncă, art. 1531 alin. 1 şi 2 din Codul civil,

S-a clarificat şi chestiunea împuternicirii pentru cel de-al doilea membru de sindicat nominalizat în tabelul ataşat cererii (f.24).

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului. În dezvoltarea acesteia a susţinut că sindicatul ... poate solicita acordarea unor drepturi pentru persoanele care nu calitatea de salariat şi de membru de sindicat, iar calitatea de membru este condiţionată de existenţa calităţii de salariat conform art. 3 din Legea nr. 62/2011. Cum în cauză sindicatul acţionează pentru un fost salariat, pentru d-l I. A., pensionar din mai 2012, nu poate justifica această calitate.

A mai susţinut şi că nu există impedimente legale în ocuparea unei funcţii în sindicat chiar de către persoanele care nu au calitatea de salariat.

Pe fondul cauzei a susţinut că cererea este neîntemeiată, c.c.m. nr. 778/2007 şi-a încetat valabilitatea în 28.02.2012, cu ocazia încheierii unui nou contract, nr. 8400/2012, care la rândul său şi-a încetat valabilitatea la 01.01.2015.

Art. 188 din fostul c.c.m. nr. 778/2007 devenit art. 182 în c.c.m. nr. 8400/2012 a fost modificat în sensul reducerii ajutorului material de gaz pentru salariaţii care ocupau funcţiile de directori din anexa 18, poziţiile 1-3 la 3750 mc gaze/an, iar la acel moment, membru de sindicat pentru care s-a acţionat ocupa funcţia de director comercial. Prin negociere, noul contract colectiv de muncă a conţinut noi drepturi salariale, care nu sunt o continuare a celor anterioare.

În drept a invocat dispoziţiile art. 40, 205-206 din C. pr. civilă.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a combătut excepţia invocată de pârâtă, a lipsei calităţii procesuale active. În opinia sa, prevederile invocate de reclamant, art. 3 alin.1, nu condiţionează existenţa calităţii de membru de cea de salariat. S-a precizat că I. A.în numele căruia s-a acţionat are atât calitatea de membru de sindicat precum şi calitatea de preşedinte a sindicatului reclamant. Au fost invocate decizia nr. 1/2013 a I.C.C.J şi art. 28 alin.2 al Legii nr. 62/2011, în respingerea excepţiei.

În probaţiune au fost administrate înscrisuri, extras din contractul colectiv de muncă nr. 778/28.02.2014, extras din c.c.m. nr. 8400 din 28.02.2012 şi nr. 21650 din 29.12.2014, decizia nr. 66/2012 privind încetarea contractului de muncă al membrului de sindicat, proces-verbal de negociere a c.c.m. din 2012, extras din statutul sindicatului, hot. nr. 1 a Biroului Permanent al sindicatului, dispoziţii de încasare cotizaţie, adeziune la sindicat.

În cauză a fost citat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Pârâta a formulat concluzii scrise prin care a argumentat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a reluat argumentele pentru respingerea în fond a cererii.

Deliberând asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocate de pârâtă, instanţa o apreciază ca fiind întemeiată, reţinând următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 C. pr. civilă instanţa are obligaţia de a se pronunţa prioritar asupra excepţiilor care fac inutilă cercetarea în fond a procesului.

La termenul din 16.04.2015 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia invocată de pârâtă.

În analiza acesteia, instanţa reţine că potrivit codului de procedură civilă, art. 36, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, sancţiunea fiind prevăzută de art. 40 al aceluiaşi cod.

Persoana pentru care acţionează sindicatul reclamant a fost angajat al pârâtei până în mai 2012, când s-a pensionat. În anul 2014, acesta a aderat la sindicatul reclamant, în momentul acţionării fiind preşedintele sindicatului.

În această materie, în mod special trebuie observate dispoziţiile legii nr. 62/2011 a dialogului social, pe de-o parte definiţiile legale ale noţiunilor de angajat, art. 1 lit. g (angajat - persoana fizică, parte a unui contract individual de muncă ori raport de serviciu, care prestează muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege, precum şi de prevederile contractelor sau acordurilor colective de muncă aplicabile) şi respectiv de sindicat art. 1 lit. w (sindicat - formă de organizare voluntară a angajaţilor, în scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor lor profesionale, economice şi sociale în relaţia cu angajatorul.)

O primă concluzie, care se impune, în mod neechivoc din interpretarea literală a acestor texte că sindicatul este forma de organizare sindicală a angajaţilor, în sens larg.

În continuare, art. 3 şi 4 ale Legii dialogului social enumeră categoriile de persoane care pot deveni membrii de sindicat precum şi categoriile de persoane care nu pot face parte din sindicate.

Rezultă că, de esenţa libertăţii de asociere în sindicate, este desfăşurarea unei activităţi profesionale dependente, putându-se constitui în sindicate sau putând adera la cele deja constituite următoare categorii de persoane, enumerate de legiuitor în mod limitativ: cele încadrate cu contract individual de muncă, funcţionarii publici şi funcţionarii publici cu statut special în condiţiile legii, membrii cooperatori şi agricultorii încadraţi în muncă.

În raport de legislaţia anterioară (Legea nr. 54/2003, art. 2: „ persoanele încadrate în muncă şi funcţionarii publici au dreptul să constituie organizaţii sindicale şi să adere la acestea. Persoanele care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent, membrii cooperatori, agricultorii, precum şi persoanele în curs de calificare au dreptul, fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă, să adere la o organizaţie sindicală” s.n.) se constată o restrângere a sferei persoanelor care pot face parte dintr-un sindicat, prin eliminarea profesioniştilor şi a celor care se află în curs de calificare.

Însă nici legislaţia anterioară nu permitea pensionarilor organizarea unui sindicat sau aderarea la un sindicat, accesul acestora era permis în mod expres în exercitarea unor funcţii de specialitate în aparatul administrativ al organizaţiei sindicale (art. 34 alin.2 şi 3 din Legea nr. 54/2003), care nu le conferea statutul de membru, ci de angajat al organizaţiei sindicale. Inclusiv acest acces al pensionarilor nu a mai fost prevăzut în legislaţia actuală (art. 34 şi 35 din Legea nr. 62/2011). Însă acest ultim aspect, nu face obiect al analizei noastre.

O astfel de abordare a legiuitorului de a permite numai persoanelor care desfăşoară activităţi profesionale dependente (subordonate)exercitarea libertăţii de asociere sindicală este justificată de scopul sindicatelor, acela de a apăra şi promova drepturile şi interesele profesionale economice şi sociale ale salariaţilor în raport cu angajatorul.

În decizia Curţii Constituţionale nr. 25 din 2003, care îşi păstrează actualitatea, fiind analizate aceleaşi categorii profesionale menţinute în legislaţia actuală, s-a reţinut: „cu referire la dispoziţiile art. 2 alin. (1) teza a doua din Legea sindicatelor, autorii sesizării susţin că acestea încalcă prevederile art. 37 şi 49 din Constituţie, prin excluderea posibilităţii constituirii de organizaţii sindicale de către alte categorii de "lucrători" decât "persoanele încadrate în muncă şi funcţionarii publici". Astfel, potrivit art. 37 alin. (1) din Constituţie, "Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere", iar potrivit art. 9, "Sindicatele se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor”. De asemenea, potrivit Convenţiei nr. 87 din 1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, sindicatele sunt organizaţii ale lucrătorilor. Nici Constituţia şi nici convenţia nu limitează categoriile de cetăţeni, respectiv de lucrători, care se pot asocia în organizaţii sindicale. Curtea constată că în sistemul Constituţiei sindicatele constituie asociaţii ale salariaţilor, adică ale persoanelor care îşi desfăşoară activitatea profesională în cadrul unor raporturi de muncă. Aceeaşi concepţie se desprinde din Convenţia nr. 87 din 1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, care la art. 2 şi următoarele face distincţie între "lucrători" şi "cei care angajează", între "organizaţiile lucrătorilor" şi "organizaţiile celor ce angajează", rezultând în mod evident că în toate cazurile, deci şi în cazul lucrătorilor şi în cazul "celor care angajează", convenţia se referă la persoane care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor raporturi de muncă. Aşa fiind, raportând dispoziţiile de lege criticate la dispoziţiile invocate ca fiind încălcate, Curtea nu reţine vreo contradicţie între acestea.

Faptul că prin prevederile art. 2 alin. (1) teza a doua din Legea sindicatelor nu se acordă şi altor persoane decât cele aflate într-un raport de muncă dreptul de a constitui organizaţii sindicale nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor constituţionale şi a normelor internaţionale menţionate, de vreme ce nici acestea nu prevăd asemenea drepturi. Mai mult, Curtea constată că, în spiritul şi litera art. 37 alin. (1) din Constituţie, Legea sindicatelor, prin art. 2 alin. (1) teza a doua, în conformitate cu care "Persoanele care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent, membrii cooperatori, agricultorii, precum şi persoanele în curs de calificare", acordă persoanelor care nu-şi desfăşoară activitatea profesională în cadrul unui raport de muncă dreptul să adere la o organizaţie sindicală, "fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă". O asemenea prevedere de lege nu poate fi apreciată ca o restrângere a dreptului de asociere.”

Continuând analiza, se reţine că legiuitorul a recunoscut unor grupuri de persoane, cum sunt sindicatele calitatea procesuală activă, conform art. 28 din Legea nr. 62/2011, însă această calitate se activează exclusiv în apărarea membrilor, care, după cum am văzut trebuie să fie una din categoriile expres prevăzute de lege.

Calitatea procesuală activă recunoscută de lege sindicatului este subsumată acestei condiţii şi nu poate fi extinsă, fiind o legitimare procesuală extraordinară.

Invocarea deciziei nr. 1 din 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu infirmă cele analizate, prin aceasta se reafirmă calitatea procesuală activă a sindicatului fără a se analiza dacă membri de sindicat pot fi şi din alte categorii profesionale decât cele prevăzute de lege.

Deşi formal persoana în numele căreia acţionează sindicatul este membru de sindicat, se constată că acesta nu avea calitatea cerută de lege pentru a permite sindicatului să acţioneze în numele său.

Instanţa nu poate valorifica deci calitatea formală de membru de sindicat această situaţie fiind pe de-o parte reclamată de partea interesată, pe de alta în contradicţie cu legea. Desigur că judecătorului trebuie să-i fie permisă cercetarea calităţii de membru de sindicat, cu componenta analizată, altfel, sub refugiul unei imposibilităţi de analiză, calitatea aceasta activă extraordinară recunoscută sindicatelor să fie extinsă, în mod nepermis şi în contra legii către alte persoane pe care legiuitorul nu le-a avut în vedere.

Desigur că accesul la justiţie al membrului de sindicat nu este încălcat, acesta având posibilitatea de a-şi valorifica individual drepturile pe care a încercat să le valorifice prin intermediul sindicatului reclamant.

În temeiul dispoziţiilor analizate şi al art. 40 din Codul de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârât.

Respinge cererea formulată de reclamantul Sindicatul „...cu domiciliul în ... str. ... nr. .. jud. Mureş, în contradictoriu cu pârâtul ....cu sediul în ... jud. ...ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul Mureş.

Pronunţată în şedinţa publică din 23.04.2015, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte M. F.

Asistent judiciar A. C.

Asistent judiciar C. E.-U.

Grefier R. M. G.

Opinie separată, în sensul  respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active.

Asistent judiciar C. E.U.

.

Red/tehnored. F.M.

2 ex. 30.06.2014

Motivarea opiniei separate a domnului Asistent C. E.U.

Apreciem că excepția lipsei caităţii procesuale active a reclamantului este nefondată și ar fi trebuit respinsă, pentru considerentele prezentate în continuare.

1. Sindicatul reclamant are printre membrii săi și pe președintele Alexandru Ilinca (f, 53 și 5), care are calitatea de pensionar-fost salariat al societății pârâte, calitate dobândită cu respectarea statutului sindicatului (art. 2 și art. 11 din statut-f. 42).

Calitatea de președinte-membru al sindicatului și legalitatea prevederilor statutare ale sindicatului reclamant au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată de instanța competentă (Judecătoria Tîrgu-Mureș), în aplicarea art. 15 din Legea nr. 62/2011, împrejurări consemnate și în Registrul special al sindicatelor ținut de Judecătoria Tîrgu-Mureș, la poziția nr. 1/10.10.2014 (f. 23), potrivit art. 17 din Legea nr. 62/2011.

2. Această hotărâre judecătorească definitivă nu poate fi cenzurată decât prin exercitarea căilor expres prevăzute de lege (potrivit art. 16 și art. 40 alin. 2 din Legea nr. 62/2011).

Într-adevăr, în conformitate cu art. 457 din Codul de procedură civilă, numai instanța legal competentă, învestită cu o cale de atac împotriva hotărârii de constituire a sindicatului reclamant, se poate pronunța cu privire la o eventuală nelegalitate a statutului sindical și a calității de membru al președintelui. Ca atare, orice altă instanță, cum este și cea de față, nu poate cenzura aceste aspecte și nu poate anula pe cale de „excepție” hotărârea judecătorească pronunțată de Judecătoria Tîrgu Mureș, neputând statua contrar afectelor acesteia, deoarece s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, ca element esențial al principiului preeminenței dreptului, garantat de art. 6 paragr. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. În plus, s-ar încălca în mod inadmisibil și prevederile art. 7 din Legea nr. 62/2011.

De asemenea, conform art. 434 și art. 435 Cod procedură civilă, calitatea de președinte-membru statutar al sindicatului este stabilită printr-o hotărâre judecătorească, care are forța probantă a unui înscris autentic, pârâta neputând depune o probă contrară, cu aceeași forță probantă, adică o altă hotărâre judecătorească (prin exercitarea căilor legale de atac sau a unei acţiuni separate, în condiţiile legii).

3. În concluzie, sindicatul reclamant a acționat în prezenta cauză, în numele unui membru al său, președintele A. I., calitate dovedită printr-o hotărâre judecătorească (înregistrată în Registrul instanței competente).

Deci, în temeiul art. 28 alin. 2 și 3 din Legea nr.62/2011, sindicatul reclamant dispune de calitate procesuală activă, care este condiționată de aceste norme speciale derogatorii, doar de calitatea de membru, iar nu de calitatea de salariat.

Redatctat CEU/14.05.2015.

Tehnoredactat RMG/14.05.2015.

Asistent judiciar

C. E.U.

Domenii speta

Spete similare