Recurs contencios administrativ. Litigii Curtea de Conturi

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Recurs contencios administrativ. Litigii Curtea de Conturi

- art. 37 alin. 3 din OUG nr.109/2011

Prin Decizia nr. (...)/08.01.2018, pct. 9, emisă de intimată, s-a constatat acordarea nelegală a unor drepturi de natură salarială care exced cadrului legal care reglementează salarizarea personalului societății.

S-a dispus ca măsură stabilirea întinderii prejudiciului și luarea măsurilor pentru recuperarea plăților nelegale efectuate reprezentând drepturi de natură salarială care exced cadrul legal care reglementează salarizarea personalului cu funcții de conducere din cadrul societății.

În Raportul de control nr. (...)/12.12.2017, la pct. I.C.3.3c.1, s-a reținut că urmare examinării operațiunilor economico-financiare privind cheltuielile de personal, s-a constatat că în perioada 01.01.2016 - 31.12.2016, directorilor generali ai societății le-au fost acordate sporuri și sume care exced cadrului legal care reglementează salarizarea personalului de conducere al societății.

S-a reținut că potrivit contractului de mandat nr. (...)/28.03.2016, d-na (...), director general de la data de 28.03.2016, beneficiază de o indemnizație lunară de 12.953,60 lei și de asemenea că în baza contractului de mandat nr. (...)/02.11.2015, dl. (...), director general până la 27.03.2016, a beneficiat tot de o indemnizație lunară de 12.953,60 lei.

Din verificarea statelor de plată pe anul 2016, s-a constatat că pe lângă indemnizația stabilită în contractul de mandat, aceștia au mai beneficiat și de spor de vechime, prima de vacanță și ajutor de deces, sume ce contravin prevederilor art. 38 alin. 1 și 2 din OUG nr. 109/2011.

S-a reținut că prevederile Contractului colectiv de muncă referitoare la drepturile salariaților SC (...) SA, care stabilesc pentru aceștia sporul de vechime, ajutor de deces în cazul decesului unui membru de familie, nu se aplică persoanelor care îndeplinesc funcția de director în baza unui contract de mandat.

Prin cererea de recurs formulată, recurenții au invocat motivul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă când hotărârea a fost dată cu greșita interpretare sau aplicare a legii.

Din această perspectivă, susține greșita aplicare a legii sub două aspecte.

Sub un prim aspect, critică aprecierea instanței de fond potrivit căreia, derularea raporturilor între directorii SC (...) SA și societate sunt guvernate de prevederile OUG nr. 109/2011, iar al doilea vizează neaplicarea de către instanța de fond a modificărilor aduse art. 39 din OUG nr. 109/2011 prin Legea nr. 111/2016, de aprobare a acestui act normativ, care în opinia recurentei se impune a fi coroborat cu prevederile art. 37 din OUG nr. 109/2011 în forma sa modificată și care permit directorilor societății, ca pe lângă indemnizația fixă stabilită, aceștia să poată obține și alte beneficii acordate de societate.

Analizând aceste critici, instanța de recurs a constatat că sunt neîntemeiate.

În mod judicios a reținut instanța de fond că raporturile dintre directorii SC (...) SA și societate sunt guvernate de prevederile OUG 109/2011, privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, de vreme ce contractele de mandat încheiate între aceștia menționează expres în cuprinsul lor că sunt încheiate în temeiul OUG nr. 109/2011.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut incidența prevederilor art. 37 alin. 3 din OUG nr.109/2011, potrivit cărora remunerația membrilor executivi ai consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere este formată dintr-o indemnizație fixă lunară care nu poate depăși de 6 ori media pe ultimele 12 luni a câștigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfășurată conform obiectului principal de activitate înregistrat de societate, la nivel de clasă conform clasificației activităților din economia națională, comunicat de Institutul Național de Statistică anterior numirii, și dintr-o componentă variabilă. Componenta variabilă va avea la bază indicatorii de performanță financiari și nefinanciari, negociați și aprobați de adunarea generală a acționarilor, diferiți de cei aprobați pentru administratorii neexecutivi, determinați cu respectarea metodologiei prevăzute la art. 3^1 alin. (5), și a art. 38, care prevede că remunerația directorilor este stabilită de consiliul de administrație și nu poate depăși nivelul remunerației stabilit pentru membrii executivi ai consiliului de administrație.

Corect a interpretat dispozițiile legale incidente, reținând că acestea nu permit acordarea altor drepturi decât cele expres prevăzute în cuprinsul lor și care limitează drepturile ce se cuvin directorilor generali la nivelul remunerației stabilită pentru membrii executivi ai consiliului de administrație, aceasta fiind unica formă de remunerație pentru directorii care îndeplinesc și calitatea de administratori.

Cât privește critica privind neaplicarea de către instanța de fond a modificărilor aduse art. 39 din OUG nr. 109/2011 prin Legea nr. 111/2016, de aprobare a OUG nr. 109/2011, care în opinia recurentei se impuneau a fi coroborate cu prevederile art. 37 din OUG nr. 109/2011 în forma sa modificată, instanța de recurs a reținut că acestea nu sunt aplicabile în speță, întrucât contractele de mandat analizate în cauză au fost încheiate anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 111/2016, prevăd expres cuantumul indemnizației stabilită pentru directori și nu au fost încheiate acte adiționale care să le modifice.

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal

Decizia nr. 739 din 27 septembrie 2019

Prin Sentința nr. (...)/CA/14.02.2019, Tribunalul (...) a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. (...) S.A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi (...), pentru anulare act administrativ.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta S.C. (...) S.A., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și reapreciind starea de drept din dosar, anularea Încheierii nr. (...)/06.03.2018 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul IV și pe cale de consecință:

- anularea parțială a deciziei nr. (...)/08.01.2018 emisă de Camera de Conturi (...) cu privire la pct. 9 din capitolul „Constatări” și la pct. II. 1. prin care s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului și luarea măsurilor pentru recuperarea plăților nelegale efectuate reprezentând drepturi de natură salarială care exced cadrului legal care reglementează salarizarea personalului cu funcții de conducere din cadrul unității;

- anularea punctului I.C.3.3.c.1. din Raportul de control al Camerei de Conturi (...) intitulat - Cheltuieli personal - acordarea unor drepturi de natură salarială care exced cadrul legal care reglementează salarizarea personalului societății.

Totodată, solicită acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

În motivare, recurenta arată că instanța de fond a acceptat concluziile pârâtei-intimate reținând că, în realitate, indiferent de conținutul contractelor de mandat, directorii societății n-ar fi îndreptățiți la sporurile salariale întrucât derularea raporturilor dintre aceștia și societate este guvernată de O.U.G. nr. 109/2011. Un astfel de raționament nu poate fi primit. Practic derularea întregului raport dintre directorii societății și societate s-a făcut în baza acestor contracte de mandat, despre care nimeni nu a susținut vreodată că ar fi fost nelegale. În baza acestor contracte, directorii respectivi au asigurat conducerea executivă efectivă a societății. Drepturile și obligațiile directorului general au fost reglementate prin aceste contracte de mandat, neputându-se reține că ele sunt operabile doar în parte, cu privire la o parte din drepturi și obligații și inoperabile cu privire la restul clauzelor.

Arată că și în cazul fostului director general (...), indemnizația a fost stabilită în contractul de mandat nr. (...)/02.11.2015 de către Consiliul de administrație al S.C. (...) în urma discuțiilor comune cu reprezentanții Ministerului Economiei. La acel moment era în vigoare prevederea potrivit căreia remunerația directorilor era stabilită de Consiliul de Administrație și nu putea depăși nivelul remunerației stabilit pentru membrii executivi ai Consiliului de Administrație. Ea este unica formă de remunerație pentru directorii care îndeplinesc și calitatea de administratori potrivit O.U.G. nr. 51/2013.

Recurenta arată că sporul de vechime, prima de vacanță, ajutorul de înmormântare - au fost acordate directorilor generali ai societății în baza prevederilor art. 4.2.4. din contractul de mandat.

Față de aceste aspecte, recurenta apreciază că, în speță, catalogarea unei părți din aceste drepturi bănești ca fiind încasate nelegal și dispunerea calculării și recuperării lor este nelegală.

Temeinicia acestei opinii, respectiv că remunerarea directorilor generali ai S.C. (...) S.A. care nu au fost numiți în condițiile O.U.G. nr. 109/2011 este guvernată de clauzele contractului de mandat, cu respectarea unui plafon maxim calculabil, reiese din prevederile art. 64 alin. 3 în forma modificată și consolidată de Legea nr. 111/2016 care prevede expres că „Nivelul remunerațiilor membrilor consiliilor de administrație, consiliilor de supraveghere și directorilor care nu au fost numiți în condițiile prezentei ordonanțe de urgență se stabilește prin asimilare cu cele prevăzute la art. 8, 37 și 38, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate la nivelul întreprinderii publice”.

Potrivit art. 38 Remunerația este formată dintr-o indemnizație fixă lunară stabilită în limitele prevăzute la art. 37 alin. (3) și dintr-o componentă variabilă constând într-o cotă de participare la profitul net al societății, acordarea de acțiuni, stock-options sau o schemă echivalentă, o schemă de pensii sau o altă formă de remunerare pe baza indicatorilor de performanță. (3) Indicatorii de performanță financiari și nefinanciari aprobați constituie elemente față de care se determină componenta variabilă a remunerației pentru directorii societății”.

În concluzie, recurenta apreciază că suntem în situația în care numirea directorilor generali ai (...) S.A. nu s-a făcut în condițiile O.U.G. nr. 109/2011, fiind deci guvernată de clauzele contractului de mandat.

Pe de altă parte, recurenta apreciază că și dacă s-ar accepta acest raționament al instanței de fond, adică faptul că se impune să ne raportăm la dispozițiile O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernarea corporatistă, soluția de respingere a contestației este greșită, deoarece a fost dată cu ignorarea modificărilor aduse acestui act normativ prin Legea de aprobare a acestui act normativ, adică Legea nr. 111/2016. Prin această lege, prevederile art. 39, fundamentul remunerării directorilor generali ai societății, au fost modificate substanțial. Analiza alin. 2 al art. 39 relevă că enumerarea este enunțiativă și nu limitativă, permițând plata drepturilor salariale prevăzute de contractul colectiv de muncă, fapt confirmat și de inspectorii ANAF care au verificat și acest aspect.

Cu toate că s-a învederat acest aspect juridic și instanței de fond, acesta a fost complet ignorat de aceasta, care în considerentele hotărârii recurate nu face în niciun fel trimitere la aceste prevederi și potențialul lor impact asupra speței de față.

Recurenta apreciază că acest text de lege se impune a fi coroborat cu prevederile art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011 în forma sa modificată și consolidată prin Legea nr. 111/2016.

În drept, recurenta invocă art. 483, art. 488 alin. (l) pct. 8 Cod procedură civilă, Legea nr. 554/2004, art. 227 și urm. din Hotărârea nr. 155/2014 a Curții de Conturi a României, art. 37 - 38, art. 39 alin. 2, art. 64 alin. 3 din O.U.G. nr. 109/2011 aprobată și consolidată prin Legea nr. 111/2016.

Intimata Curtea de Conturi a României, atât în nume propriu cât și pentru Camera de Conturi (...) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, intimata arată că instanța de fond a analizat în mod judicios argumentele și apărările părților, precum și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, soluția pronunțată fiind legală și întemeiată pe întregul material probator administrat în cauză.

În ceea ce privește susținerea recurentei potrivit căreia drepturile salariale - spor de vechime, primă de vacanță, ajutor de înmormântare - au fost acordate directorilor generali ai societății în baza prevederilor art. 4.2.4. din contractul de mandat, instanța de fond în mod judicios a înlăturat această apărare pe considerentul că nu s-au respectat prevederile legale.

Intimata consideră că în mod greșit recurenta apreciază că părțile sunt supuse numai acordului de voință al acestora la momentul încheierii contractului de mandat.

În realitate, în speță, contractul de mandat poate fi încheiat numai în condițiile și limitele impuse prin prevederile O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, care nu permit acordarea altor drepturi decât cele prevăzute de art. 37 și art. 38, care limitează drepturile ce se cuvin directorilor generali la nivelul remunerației stabilite pentru membrii executivi ai consiliului de administrație, aceasta fiind unica formă de remunerație pentru directorii care îndeplinesc și calitatea de administratori. Aceste dispoziții legale reglementează atât conținutul remunerației directorului general, în sensul că remunerația este formată dintr-o indemnizație fixă lunară și dintr-o componentă variabilă determinată pe baza indicatorilor de performanță, cât și nivelul acesteia fiind limitată la nivelul remunerației stabilit pentru membrii executivi ai Consiliului de administrație.

Prin urmare la art. 4.1 „Remunerația directorului general” din contractele de mandat, s-a specificat în mod expres că acesta beneficiază de o indemnizație lunară în sumă de 12.953,6 lei brut, stabilită de Consiliul de administrație, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

În privința clauzelor contractuale stabilite cu nerespectarea prevederilor legale de mai sus, intimata apreciază că recurentei îi revine sarcina de a pune în acord conținutul contractelor de mandat cu normele legale încălcate. Recurenta nu poate invoca propria culpă pentru a înlătura constatarea abaterii de la legalitate reținută de către auditorii publici externi ai Camerei de Conturi (...) prin actul de control.

În drept, intimata invocă dispozițiile art. 490 alin. (2) din Codul de procedură civilă, art. 37 alin. l și 38 din OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, actualizată până la 31.05.2016, art. 14 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară, pct. 3.3., 3.4. și 3.6. ale Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv dat în aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:

Prin Decizia nr. (...)/08.01.2018, pct. 9, emisă de intimată, s-a constatat acordarea nelegală a unor drepturi de natură salarială care exced cadrului legal care reglementează salarizarea personalului societății.

S-a dispus ca măsură stabilirea întinderii prejudiciului și luarea măsurilor pentru recuperarea plăților nelegale efectuate reprezentând drepturi de natură salarială care exced cadrul legal care reglementează salarizarea personalului cu funcții de conducere din cadrul societății.

În Raportul de control nr. (...)/12.12.2017, la pct. I.C.3.3c.1, s-a reținut că urmare examinării operațiunilor economico-financiare privind cheltuielile de personal, s-a constatat că în perioada 01.01.2016 - 31.12.2016, directorilor generali ai societății le-au fost acordate sporuri și sume care exced cadrului legal care reglementează salarizarea personalului de conducere al societății.

S-a reținut că potrivit contractului de mandat nr. (...)/28.03.2016, d-na (...), director general de la data de 28.03.2016, beneficiază de o indemnizație lunară de 12.953,60 lei și de asemenea că în baza contractului de mandat nr. (...)/02.11.2015, dl. (...), director general până la 27.03.2016, a beneficiat tot de o indemnizație lunară de 12.953,60 lei.

Din verificarea statelor de plată pe anul 2016, s-a constatat că pe lângă indemnizația stabilită în contractul de mandat, aceștia au mai beneficiat și de spor de vechime, prima de vacanță și ajutor de deces, sume ce contravin prevederilor art. 38 alin. 1 și 2 din OUG nr. 109/2011.

S-a reținut că prevederile Contractului colectiv de muncă referitoare la drepturile salariaților SC (...) SA, care stabilesc pentru aceștia sporul de vechime, ajutor de deces în cazul decesului unui membru de familie, nu se aplică persoanelor care îndeplinesc funcția de director în baza unui contract de mandat.

Prin cererea de recurs formulată, recurenții au invocat motivul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă când hotărârea a fost dată cu greșita interpretare sau aplicare a legii.

Din această perspectivă, susține greșita aplicare a legii sub două aspecte.

Sub un prim aspect, critică aprecierea instanței de fond potrivit căreia, derularea raporturilor între directorii SC (...) SA și societate sunt guvernate de prevederile OUG nr. 109/2011, iar al doilea vizează neaplicarea de către instanța de fond a modificărilor aduse art. 39 din OUG nr. 109/2011 prin Legea nr. 111/2016, de aprobare a acestui act normativ, care în opinia recurentei se impune a fi coroborat cu prevederile art. 37 din OUG nr. 109/2011 în forma sa modificată și care permit directorilor societății, ca pe lângă indemnizația fixă stabilită, aceștia să poată obține și alte beneficii acordate de societate.

Analizând aceste critici, instanța de recurs a constatat că sunt neîntemeiate.

În mod judicios a reținut instanța de fond că raporturile dintre directorii SC (...) SA și societate sunt guvernate de prevederile OUG 109/2011, privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, de vreme ce contractele de mandat încheiate între aceștia menționează expres în cuprinsul lor că sunt încheiate în temeiul OUG nr. 109/2011.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut incidența prevederilor art. 37 alin. 3 din OUG nr.109/2011, potrivit cărora remunerația membrilor executivi ai consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere este formată dintr-o indemnizație fixă lunară care nu poate depăși de 6 ori media pe ultimele 12 luni a câștigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfășurată conform obiectului principal de activitate înregistrat de societate, la nivel de clasă conform clasificației activităților din economia națională, comunicat de Institutul Național de Statistică anterior numirii, și dintr-o componentă variabilă. Componenta variabilă va avea la bază indicatorii de performanță financiari și nefinanciari, negociați și aprobați de adunarea generală a acționarilor, diferiți de cei aprobați pentru administratorii neexecutivi, determinați cu respectarea metodologiei prevăzute la art. 3^1 alin. (5), și a art. 38, care prevede că remunerația directorilor este stabilită de consiliul de administrație și nu poate depăși nivelul remunerației stabilit pentru membrii executivi ai consiliului de administrație.

Corect a interpretat dispozițiile legale incidente, reținând că acestea nu permit acordarea altor drepturi decât cele expres prevăzute în cuprinsul lor și care limitează drepturile ce se cuvin directorilor generali la nivelul remunerației stabilită pentru membrii executivi ai consiliului de administrație, aceasta fiind unica formă de remunerație pentru directorii care îndeplinesc și calitatea de administratori.

Cât privește critica privind neaplicarea de către instanța de fond a modificărilor aduse art. 39 din OUG nr. 109/2011 prin Legea nr. 111/2016, de aprobare a OUG nr. 109/2011, care în opinia recurentei se impuneau a fi coroborate cu prevederile art. 37 din OUG nr. 109/2011 în forma sa modificată, instanța de recurs a reținut că acestea nu sunt aplicabile în speță, întrucât contractele de mandat analizate în cauză au fost încheiate anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 111/2016, prevăd expres cuantumul indemnizației stabilită pentru directori și nu au fost încheiate acte adiționale care să le modifice.

Pentru toate aceste considerente, instanța de recurs a constatat că nu este întemeiat motivul de casare invocat de recurentă, art. 488 alin. 1 pct. 8, astfel încât în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. (...) S.A., împotriva Sentinței nr. (...)/CA/14.02.2019 pronunțată de Tribunalul (...), pe care a menținut-o în totalitate, fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind formulată solicitare în acest sens.

Domenii speta

Spete similare