Actiune posesorie. Lipsa minutei. Nulitatea hotararii judecatoresti

^În cauză, Tribunalul reţine că la dosarul de fond nu re regăseşte minuta sentinţei ce face obiectul apelului de faţă.

Potrivit art. 125 din Hotărârea Plenului CSM nr. 1375/2015, rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care poate fi redactată şi prin utilizarea tehnicii de calcul. În cauzele civile, din minută trebuie să rezulte explicit soluţia pentru fiecare capăt de cerere.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, Tribunalul reţine că lipsa totală a minutei/lipsa semnăturii aplicată pe aceasta constituite motiv de nulitate absolută totală a hotărârii judecătoreşti, nulitatea neputând fi acoperită ulterior. În acest context, invocarea nulităţii poate fi efectuată şi din oficiu în baza prevederilor art. 480 alin. 6 Cod procedură civilă^.

.Prin sentinţa civilă nr. 2629/23.10.2018, pronunţată de Judecătoria Sighetu Mar¬ma¬ţiei în dosar nr. 2328/307/2017 a fost respinsă acţiunea civilă înaintată de reclamantul N. Ion în contradictoriu cu pârâţii F.A. şi F.A..

Reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârâţi în cuantum de 1.500 lei.

S-a luat act de renunţarea la judecată faţă de cererea reconvenţională.

Au fost obligaţi pârâţii, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 600 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că, la data de 05.12.2017, pârâţii reclamanţi au arătat că nu mai susţin cererea reconvenţională, iar în şedinţa publică din 05.12.2017 au arătat că renunţă la aceasta.

Faţă de această manifestare de voinţă, instanţa a lua act de renunţarea la judecată faţă de cererea reconvenţională, dând curs cererii reclamantului pârât de obligare a pârâţilor re¬cla¬manţi la plata cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu această cerere, respectiv suma de 600 lei.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că terenul din litigiu este situat în sa¬tul Rona de Sus, nr. 204, cu vecinii D.N. 18, pârâţii şi B. V., având suprafaţa de cca. 2.265 mp.

Sediul materiei pentru acțiunile posesorii este dat de art. 949-952 din Noul Cod civil, iar ca procedură se judecă conform art. 1003-1005 din Noul Cod de procedură civilă.

Potrivit art. 949 Cod civil cel care a posedat un bun cel puţin un an poate solicita instanţei de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, res¬tituirea bunului. De asemenea, posesorul este îndreptăţit să pretindă despăgubiri pentru pre¬judiciile cauzate. Exerciţiul acţiunilor posesorii este recunoscut şi detentorului precar.

Astfel, acțiunea posesorie este acea acțiune reală prin care se urmăreşte apărarea po¬se¬siei, ca stare de fapt, împotriva oricărei tulburări sau redobândirea posesie, atunci când a¬cea¬sta a fost pierdută, iar tulburarea de posesie constă într-un fapt sau act de orice natură să¬vârşit de om, având direct sau indirect ca scop sau ca efect de a contrazice posesia legală a unei persoane asupra unui drept real.

Condițiile pentru eficiența exercitării acțiunii posesorii sunt ca posesorul sau de¬ten¬to¬rul precar să fi exercitat posesia sau detenția asupra bunului cel puțin un an înainte de tul¬bu¬ra¬re sau deposedare.

În speță, din declaraţiile martorilor audiaţi reiese că în anul 2017 terenul a fost folosit de pârât, iar înainte de reclamant, dar între părţi nu au fost probleme până în anul 2017. Te¬re¬nul pârâtului şi cel din litigiu, al defunctului F. Gh., sunt învecinate, iar după moar¬tea acestuia, terenul a fost folosit de ambele părţi.

Potrivit referatului cu propunere de clasare, la data de 04.08.2016 şi 29.12.2016 pâ¬râ¬tul a formulat plângere împotriva reclamantului pentru tulburare de posesie, invocând faptul că este unicul moştenitor al defunctului  F. Gh..

Prin cererea nr. 6477/22.12.2015 pârâtul a formulat, de asemenea, cerere de emitere a titlului de proprietate pe numele defunctului F. Gh. pentru terenul acestuia.  De¬fun¬c¬tul a fost înscris în Registrul agricol. Pârâtul a formulat şi plângere către Consiliul Judeţean Ma¬ramureş privind executarea de către reclamant a unei lucrări, respectiv gard, la imobilul din Rona de Sus, nr. 204.

Din întreg probatoriul administrat nu rezultă cu certitudine faptul că reclamantul a fo¬losit singur terenul care a aparţinut defunctului F. Gh..

O altă condiţie este ca posesia sau detenția să fie utilă,  calificarea posesiei ca fiind u¬ti¬lă se face numai prin raportare la cele trei calități şi anume: să fie vorba de o posesie con¬ti¬nuă, netulburată şi publică. În speță, s-au dovedit intermitențe anormale în posesia recla¬man¬tu¬lui, pârâtul exercitând atât fapte cât şi acte cu scopul de a contrazice posesia legală a re¬cla¬man¬tului asupra unui drept real asupra terenului.

Altă condiţie este că acțiunea trebuie exercitată în termen de un an de la tulburare sau de¬posedare, însă raportat la condiţiile anterior analizate şi având în vedere necesitatea întru¬ni¬rii cumulativ a acestor condiţii, instanţa a constatat că acţiunea nu este întemeiată motiv pentru care a respins-o în consecință.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 Cod procedură civilă, instanţa, raportat la soluţia a¬dop¬tată, l-a obligat pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată către pârâţi în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocaţial.

2. Împotriva sentinţei civile nr. 2629/23.10.2018, pronunţată de Judecătoria Sighetu Mar¬¬maţiei în dosar nr. 2328/307/2017, a promovat apel reclamantul N.I. solicitând instanţei admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei, obligarea pârâţilor de a respecta paş¬nica posesie a reclamantului asupra terenului situat în satul Rona de Sus, nr. 204, dintre vecinii DN 18, pârâţi şi B. V., pe două laturi ale terenului, în suprafaţă de 2.265 mp, i¬den¬ti¬fi¬cat prin expertiza şi completarea acesteia de către expert T. A., între punctele 1-2-3-4-6-7-5-1 din planul de situaţie anexat expertizei şi obligarea pârâţilor în solidar, a-l des¬pă¬gubi pe reclamant cu suma de 333 lei reprezentând contravaloarea recoltei de fân pe anul 2017.

Solicită totodată respingerea cererii pârâţilor de obligare a reclamantului la cheltuieli de judecată şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată la fond, în sumă de 2.992 lei, reprezentând onorariu avocat, taxă judiciară de timbru şi onorar expert, cu chel¬tuieli de judecată în apel.

În motivarea cererii de apel se arată că, hotărârea instanţei de fond este nelegală prin prisma aprecierii nefundamentate a probelor administrate, motivarea fiind parţial contra¬dic¬to¬rie, iar concluziile finale, din considerente, care în opinia instanţei ar atrage respingerea ac¬ţi¬u¬nii, sunt eronate.

Din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă cu claritate că, începând cu anul 2015 până la începutul anului 2017, terenul în litigiu a fost folosit de către reclamant, fără  fi conturbat în po¬sesie de alte persoane. Afirmaţiile martorilor se sprijină pe faptul că l-au ajutat pe reclamant la greblat şi l-au văzut cosind şi lucrând terenul, lipsa discuţiilor dintre părţi până în anul 2017.

Apelantul apreciază că declaraţia martorului H. V., în sensul că după moartea lui F. Gh. amândouă părţile au folosit terenul, fără a face precizări privitoare la pe¬ri¬oa¬dele de folosinţă ale unuia sau altuia şi fără a cunoaşte anul decesului lui F. Gh., nu poate fi luată în considerare, necoroborându-se cu declaraţiile celorlalţi martori.

Interpretarea ansamblului probelor, în sensul că în anii 2015 şi 2016, terenul în li¬ti¬giu, raportat la natura lui - fânaţ, a fost folosit în exclusivitate de reclamant, satisface cerinţele dis¬poziţiilor art. 264 alin. 1 Cod procedură civilă.

Astfel, reclamantul posedând terenul mai mult de un an, este în drept a solicita res¬pec¬tarea de către pârâţi a posesiei lui, exerciţiul acţiunii posesorii fiind recunoscut chiar şi de¬ten¬¬torului precar. Acţiunea se introduce în termenul de prescripţie de un an (art. 951 Cod ci¬vil) de la data tulburării sau deposedării.

Tulburarea în posesie a reclamantului a avut loc în anul 2017, începând cu luna mai, dată la care au cost terenul pentru prima dată şi au repetat acest fapt în luna iulie 2017. În continuare, în anul 2017 şi 2018 n-au mai intrat pe teren, reclamantul folosind în continuare terenul, inclusiv în anul 2018.

La instanţa de fond nu s-a invocat de către pârâţi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie de ordin privat în concepţia Codului civil (art. 2512 şi 2513 Cod civil), astfel că trimiterea instanţei la condiţia exercitării acţiunii posesorii în termen de un an, prin raportare la dispoziţiile evocate, n-au vreun fundament legal.

Pentru a respinge acţiunea, instanţa de fond motivează lipsa unei posesii sau detenţii utile, prin raportare la cele trei calităţi: o posesie utilă, netulburată şi publică, privitor la care s-au dovedit intermitenţe anormale în posesia reclamantului, pârâtul exercitând atât fapte cât şi acte, cu scopul de-a contrazice posesia legală a reclamantului asupra unui drept real.

Aplicabilitatea viciilor posesiei şi în cadrul unei acţiuni posesorii, respectiv ale art. 922 şi respectiv 927 Cod civil nu poate avea loc decât prin raportare la dispoziţiile art. 949 Cod civil, dispoziţii care nu cer existenţa unei posesii utile în cadrul acţiunii posesorii, ce este re¬cunoscută a fi exercitată chiar şi de către detentorul precar.

Astfel, în contextul de reglementare a noului Cod civil, textul dispoziţiilor art. 922 Cod civil şi urm., care face trimitere la posesia utilă, trebuie privite, în relaţie doar cu efectele po¬sesiei reglementate de Cap. III „Efectele posesiei”, art. 928-948 Cod civil, acţiunile po¬se¬so¬rii fiind reglementate prin Capitolul IV, art. 949-952 Cod civil.

Însă şi sub aspectul exercitării posesiei, cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, s-a probat că terenul a aparţinut mamei adoptive a reclamantului - N. E., decedată în anul 2005, reclamantul permiţându-i fratelui său F. Gh. (frate natural) să folosească terenul în numele lui.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea interogatoriului pârâţilor – intimaţi, audierea de martori şi proba cu înscrisuri.

Intimaţii F.A. şi F.A. prin întâmpinarea formulată au solicitat, în te¬me¬iul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, respingerea apelului formulat şi menţinerea ca te¬mei¬nică şi legală a hotărârii instanţei de fond, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată generate cu prezenta cerere în temeiul art. 453 Cod procedură civilă.

În motivarea întâmpinării se arată că, faţă de probele administrate, nu se impune su¬pli¬mentarea acestora, sens în care solicită respingerea cererii în probaţiune cu probe tes¬ti¬mo¬niale.

Intimaţii apreciază că, în mod corect prima instanţă a procedat la respingerea cererii re¬clamantului, avându-se în vedere materialul probator administrat în cauză, reţinându-se cu cer¬titudine că ambele părţi au folosit terenul, existând dispute între părţi cu privire la suprafaţa de teren care a aparţinut defunctului F. Gh..

Conform probaţiunii administrate în cauză, în perioada anilor 2015-2016 posesia exer¬citată de reclamant este viciată, sens în care utilitatea acesteia nu poate fi reţinută. Mai mult decât atât, din actele exercitate de către pârâţi, reies aspecte care contrazic posesia legală a reclamantului, ori în astfel de condiţiuni acţiunea reclamantului este neîntemeiată.

Conform dispoziţiilor civile, aplicabile în cauză, în perioada anilor 2015-2016 po¬se¬sia exercitată de reclamant este viciată, sens în care acesta nu întruneşte condiţiile acţiunii po¬se¬sorii.

Criticile aduse de către apelant privitor la raportarea la alte dispoziţii legale, nu sunt in¬¬cidente în speţă, astfel evident fiind faptul că legea nu recunoaşte decât o posesie neviciată, iar dispoziţiile art. 922 alin. 1 teza finală menţionează faptul că numai o posesie utilă produce e¬fecte juridice, astfel chiar apelantul menţionează raportarea dispoziţiilor legale la efectele po¬se¬siei, sens în care legea evidenţiază şi raportează efectele numai privitor la o posesie ne¬vi¬ci¬ată.

Terenul pentru care s-a formulat acţiunea posesorie şi în despăgubiri pentru con¬tra¬va¬loa¬rea recoltei formează activul succesoral al defunctului F. Gh., fratele intimatului F.A.. Reclamantul prin forţă a intrat în folosinţa acestui teren, mai mult decât atât, a¬ces¬ta nu are legătură de rudenie cu defunctul, defunctul folosind suprafaţa de circa 2.000 mp te¬ren aferent casei sale din Rona de Sus, nr. 204, încă din anul 1980, pe această suprafaţă fiind e¬dificată casa de la nr. 204 în care a locuit singur până la deces.

După decesul fratelui său - F. Gh., intimaţii au avut nenumărate certuri şi scan¬daluri cu apelantul pentru folosinţa acestei suprafeţe de teren, de multe ori acestea fiind sol¬date cu intervenţia organelor de ordine.

Folosinţa terenului fiind exercitată atât de către apelant cât şi de intimaţi, apelantul nici nu domiciliază la acea adresă, iar grădina intimaţilor este în comun cu grădina defunctului frate.

Apelantul nu are calitatea de moştenitor după defunctul F. Gh., acesta fiind în¬¬fiat cu efecte depline, astfel că posesia sa şi din acest punct de vedere este nelegitimă. Sim¬plul fapt că acesta era recalcitrant în momentul în care intimaţii s-au opus la folosinţa acestuia după decesul fratelui şi intimaţii nu au înţeles să ajungă la violenţe repetate, nu a conferit a¬ces¬tuia o posesie în condiţiunile legii, mai mult decât atâta intimaţii au sesizat organele de or¬di¬ne, cele din Primărie, în vederea clarificării situaţiei ivite, au solicitat emiterea titlului de pro¬prietate pentru suprafaţa aferentă locuinţei pe numele defunctului F. Gh., pentru a putea fi efectuată succesiunea şi a se tranşa definitiv această dispută.

Faţă de cele învederate solicită respingerea apelului formulat ca neîntemeiat, cu chel¬tu¬ieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 480 şi urm. Cod procedură civilă.

Apelantul N. Ion prin răspunsul la întâmpinare formulat arată că îşi menţine mo¬ti¬vele de apel, apreciind apărările formulate de intimaţi ca neîntemeiate, iar probele solicitate le consideră necesare şi utile în soluţionarea apelului.

În şedinţa publică din data de 03.04.2019, Tribunalul a pus în discuţie din oficiu nulitatea sentinţei apelate prin prisma dispoziţiilor art. 401 şi 480 alin. 6 Cod procedură civilă, raportat la lipsa minutei în dosarul de fond.

Analizând sentinţa civilă atacată prin prisma motivelor nulitate invocate din oficiu, tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2629/23.10.2018, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosar nr. 2328/307/2017, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul N. I. în contradictoriu cu pârâţii F.A. şi F.A..

Potrivit dispoziţiilor art. 401 Cod procedură civilă, după ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluţia şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate. Minuta, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, se va semna pe fiecare pagină de către judecători şi, după caz, de magistratul-asistent, după care se va consemna într-un registru special, ţinut la grefa instanţei. Acest registru poate fi ţinut şi în format electronic.

Din cuprinsul art. 480 alin. 6 Cod procedură civilă rezultă că, atunci când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la alin. (5), iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel anulând în tot sau în parte procedura urmată în faţa primei instanţe şi hotărârea atacată, va reţine procesul spre judecare, pronunţând o hotărâre susceptibilă de recurs, dacă este cazul.

În cauză, Tribunalul reţine că la dosarul de fond nu re regăseşte minuta sentinţei ce face obiectul apelului de faţă.

Potrivit art. 125 din Hotărârea Plenului CSM nr. 1375/2015, rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care poate fi redactată şi prin utilizarea tehnicii de calcul. În cauzele civile, din minută trebuie să rezulte explicit soluţia pentru fiecare capăt de cerere.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, Tribunalul reţine că lipsa totală a minutei/lipsa semnăturii aplicată pe aceasta constituite motiv de nulitate absolută totală a hotărârii judecătoreşti, nulitatea neputând fi acoperită ulterior. În acest context, invocarea nulităţii poate fi efectuată şi din oficiu în baza prevederilor art. 480 alin. 6 Cod procedură civilă.

În acest context, raportat la împrejurarea că prin cererea de apel/întâmpinare nu s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, admiţând apelul, Tribunalul va anula în totalitate sentinţa atacată şi va reţine cauza spre rejudecare. Tribunalul va stabili termen pentru judecarea cauzei la data de 26.06.2019, pentru când va dispune citarea părţilor.

Domenii speta

Spete similare