Fond funciar. Exceptia lipsei calitatii procesuale active, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, constatare nulitate titlu de proprietate

^ examinând cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de intimată, tribunalul o va respinge ca nefondată, având în vedere că reclamanta apelantă şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. III din Legea 16971997 care reglementează nulitatea absolută a actelor emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

Întrucât art. III din legea 169/1997 nu cuprinde dispoziţii derogatorii de la dreptul comun cu privire la prescripţia dreptului material la acţiune în constatarea nulităţii absolute, sunt aplicabile prevederile dreptului comun, adică cele ale art. 2502 al. 2 pct. 3 Cod civil, potrivit cărora sunt imprescriptibile drepturile privitoare la acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic^.

Tribunalul reţine că reconstituirea dreptului de proprietate, în înţelesul Legii fondului funciar, vizează acele situaţii în care dreptul de proprietate se naşte ulterior, în condiţiile prevăzute de lege, în favoarea celui care a avut calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra unui teren şi a pierdut această calitate. 

 Constată că prin sentinţa civilă nr. 3242 din 12.12.2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei F. C. E. din R. – C. M. şi s-a respins acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâţii C. L. S. M. pentru aplicarea legii fondului funciar, C. J. M.  pentru aplicarea legii fondului funciar şi M.I..

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, prin acţiunea civilă înregistrată la data de 25 august 2016, reclamanta F. C. E. din R. – C. M. a solicitat, în contradictoriu cu C. L. S. M. pentru aplicarea legii fondului funciar, C. J. M.  pentru aplicarea legii fondului funciar şi M. I.a, anularea parţială a titlului de proprietate nr. 60116/76 din 18.03.2002 eliberat de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. în favoarea pârâtei M. I.a, în ce priveşte suprafaţa de 1285 mp, teren situat în intravilanul localităţii S. M., str. Bolintineanu nr.6 - înscris în CF 55613 (număr vechi 23261) Sighet - top 8023 a localităţii S. M..

În fapt, s-a învederat că, în baza cererii formulate de numiţii: M. I.a, M. Mihai şi M. V., pentru reconstituirea dreptului de proprietate şi punerea în posesie (cererea nr.5231/11.03.1991) pentru suprafaţa de teren situat în locul numit DOBAIES cu destinaţia de livadă cu pruni, C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată M. a emis titlul de proprietate nr.60116/76/18.03.2002, pe numele pârâtei pentru o suprafaţă totală de 7172 mp repartizaţi astfel: 5887 mp în extravilan pe locul numit „DOBAIES", 700mp în intravilan în locul numit „ACASĂ"(arabil), 585mp curţi - construcţii.

Din această suprafaţă, pentru 1285 mp teren nr. top 1564 şi 1565 adresa administrativă S. - M., str. Bolintineanu nr.6, CF 3122 şi 3123 S. - M. beneficiara titlului nu era îndreptăţită la restituire deoarece terenul aparţinea reclamantei F. C. E. din R., dobândit şi intabulat din anul 1951 cu titlu de drept moştenire de pe urma defuncţilor KAUFFMAN JOEL şi văduva ROZA REGINA TIMAN - născută WEIS, imobilele moştenite având natura casă, curte şi grădină.

Beneficiara M. I.a, după emiterea titlului de proprietate, şi-a creat o nouă coală de carte funciară cu nr.23261(55613 număr nou (şi un nr.de top nou 8023).

Între pârâţi s-au purtat şi se poartă litigii legate de aceste aspecte în cauza cu nr.259/307/2007, care s-a aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj,  stabilindu-se prin decizia civilă nr.l645/R/2008 că terenul situat în S.-M., str. Bolintineanu nr.6 înscris în CF 31238 Sighet nr. top.1564 şi CF 3122 Sighet nr. top. 1565 are ca proprietar tabular pe reclamanta F. C. E. din R., iar în dosarul nr.1109/307/2009 al Judecătoriei S. - M. - având drept obiect acţiune în revendicare, părţile se află în calea de atac a recursului.

În  dosarele sus-citate s-au dispus şi efectuat expertize tehnice în care s-a stabilit că „din punct de vedere cadastral, terenul este amplasat pe o parte din numerele topografice 1564 - pentru 647 mp - CF 3123 S.-M. şi top 1565 - 648 mp înscris în CF 3122 S. M. - proprietar tabular F. C. E. din R., iar terenul din titlul de proprietate nr.60166/76/2002 se suprapune integral peste terenul cu nr. topo 1564 si 1565. Or, aceste terenuri sunt şi proprietatea tabulară a reclamantei F. C. E. din R..

În  aceste condiţii trebuie să se facă aplicarea dispoziţiilor art.5 din Legea 18/1991 - republicată, respectiv „în cazul unei suprapuneri totale sau parţiale, ca urmare a existenţei a două sau mai multe titluri de proprietate pe aceleaşi amplasamente, C. J. va dispune - anularea totală sau parţială a titlurilor emise ulterior primului titlu".

În sprijinul temeiniciei cererii în anulare parţială a titlului de proprietate nr.60116/76/2002 reclamanta a mai arătat că potrivit înscrisurilor depuse de pârâta III, la C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar S. - M., petenta figura cu suprafeţe de teren în Bârsana - Dobaieş şi „Acasă” cu 11 ari (2 ari curţi şi 9 ari arabil) un total de 1100 mp, nu 1285 mp, suprafaţă în litigiu. Str. Dobaieş nu este una şi aceeaşi cu str. Bolintineanu nr.6.

Concret, reconstituirea dreptului de proprietate si punerea în posesie s-a făcut pe un alt amplasament decât cel dovedit ca fiind în posesia precară a petenţilor şi, practic, alt amplasament decât cel efectiv solicitat de aceştia.

C. L. de aplicare a Legii fondului funciar  nu a făcut minime verificări în CF, nu a solicitat petenţilor depunerea actelor de proprietate, dovezi că se încadrează în categoria persoanelor îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate.

Pârâtele I şi II au dat prioritate unor adeverinţe care atestă date declarative din Registrul Agricol în detrimentul menţiunilor din cărţile funciare, singurele opozabile terţilor.

Datele din Registrul Agricol sunt mai recente, atestă o posesie aferentă anilor 1959-1960 în condiţiile în care reclamanta este proprietar tabular din anul 1951.

Prin eliberarea titlului de proprietate pentru 1285 mp şi punerea în posesie pe amplasamentele corespunzătoare proprietăţii tabulare a reclamantei, dreptul de proprietate al reclamantei a fost afectat acesta nu se mai poate prevala de drepturile constituţionale - ocrotite de lege ale unui proprietar.

Sub acest aspect, titlul de proprietate pentru 1285 mp eliberat de pârâta II în beneficiul pârâtei III, este lovit de nulitate absolută.

În  drept, invocă art. III din  Legea 169/1997, Legea 18/1991, art.480 şi 481 Vechiul Cod Civil .

Pârâta C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. a depus întâmpinare prin care a arătat că potrivit art. 5 din HG. nr. 890/2005 obligaţia de a pune în posesie este stabilită în competenta comisiilor locale de la locul situării terenului, deoarece această comisie cunoaşte situaţia juridică a amplasamentului pe care urmează a se face punerea în posesie.

C. J. de fond funciar, prin Hotărâre, a validat pe baza anexelor întocmite şi înaintate de C. L. de fond funciar S. M., reconstituirea dreptului de proprietate pe numele solicitanţilor, pentru suprafeţele de teren înscrise în titlul atacat.

Totodată, arată că la Legea nr. 18/1991, C. J. de fond funciar a validat întinderea dreptul de proprietate al beneficiarilor, fără identificarea amplasamentului. Abia ulterior, la Legea nr.247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut şi cu amplasament.

Având în vedere faptul că la momentul punerii în posesie C. L. de fond funciar are ca atribut verificarea situaţiei juridice a amplasamentului, respectiv dacă acel amplasament este sau nu liber de sarcini, precum şi dacă nu a fost atribuit altor persoane fizice sau juridice, şi doar în situaţia în care vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane, această comisie avea obligaţia identificării unui nou amplasament liber de sarcini, acceptat de fostul proprietar sau moştenitorul acestuia, în vederea punerii în posesie a suprafeţei reconstituită la legile fondului funciar.

De asemenea, administraţiile locale de la locul situării terenurilor au o evidenţă a solicitării terenurilor şi eventual dacă a fost sau nu reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului, în favoarea căror persoane a fost reconstituit şi după ce autor/autori, dacă au fost puşi sau nu în posesie, precum şi dacă s-a eliberat titlu de proprietate pentru suprafaţa reconstituită .

Ţinând cont de faptul că C. L. de fond funciar S. M. cunoaşte modul de soluţionare a cererilor, precum şi situaţia juridică a terenurilor în cauză, în consecinţă, nu era permis să pună în posesie pe o suprafaţă de teren asupra căreia sunt proprietari în acte alte persoane, şi prin urmare, să înainteze documentaţia către O.C.P.I -MM în vederea emiterii titlului de proprietate contestat.

C. L. S. M. pentru aplicarea legii fondului funciar, prin  întâmpinare, a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă, învederând că M. I.a a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru terenurile pe care le-a deţinut la data cooperativizării terenurilor, antecesorul pârâtei, M. V., cu domiciliul în municipiul S. M., str.Bolintineanu nr.6, judeţul M..

Conform prevederilor art.8 alin.(2) din Legea nr. 18/199: „De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativa şi alte persoane anume stabilite".

Pârâta M. I.a face dovada deţinerii, la data cooperativizării, a terenului identificat mai sus, de către antecesorul acesteia M. V. cu adeverinţa nr. 4675/1991, emisă de Primăria Municipiului S. M. care atestă faptul că terenul a fost înregistrat în evidenţele registrului agricol pe antecesorul acesteia în perioada de referinţă 1959 - 1961.

Ca urmare a verificărilor efectuate în evidenţele Registrului membrilor cooperatori, M. V., antecesorul pârâtei M. I.a, figurează ca membru cooperator al C.A.P. Tisa, la poziţia 570, cu suprafaţa 0,98 ha teren agricol adus în C.A.P., suprafaţa identică cu cea evidenţiată în registrul agricol la data cooperativizării.

Reclamanta, F. C. E. din R. - C. M., nu face dovada preluării terenului de către cooperativa agricolă de producţie de la aceasta.

Raportat la aspectele menţionate mai sus apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.III din Legea nr. 169/1997, în ceea ce priveşte anularea titlului de proprietate, întrucât pârâta M. I.a era îndreptăţită să solicite titlu de proprietate, făcând dovada preluării terenurilor de către cooperativa agricolă de producţie de la antecesorul acesteia.

F. este organizaţie de cult. Dacă considera că terenul ce face obiectul litigiului de faţă a fost preluat abuziv de o organizaţie cooperatistă, se adresa Comisiei speciale de retrocedare de pe lângă Guvernul României în temeiul OUG 94/2000.

Din actele de la dosar prima instanţă a reţinut, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei F. C. E. din R. – C. M., că M. I.a a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru terenurile pe care le-a deţinut, la data cooperativizării terenurilor, antecesorul ei, M. V., cu domiciliul în municipiul S. M., str. Bolintineanu nr.6, judeţul M..

Prin titlul de proprietate nr.60116/76/18.03.2002 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de teren situat în locul numit Dobaies, cu destinaţia de livadă cu pruni,  pe numele lui M. I.a.

Prima instanţă a reţinut că, potrivit doctrinei şi practicii judiciare, condiţiile de exerciţiu a acţiunii sunt calitatea procesuală, afirmarea unui drept, justificarea unui interes şi capacitatea procesuală, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, lipsa uneia dintre acestea ducând la respingerea demersului în justiţie ca urmare a admiterii excepţiei corespunzătoare, excepţie de fond absolută şi peremptorie. Calitatea procesuală activă se tR.ce prin îndreptăţirea unei persoane de a sta în proces în calitate de reclamant, îndreptăţire care se identifică prin identitatea între persoana reclamantului şi cel care are dreptul invocat în raportul juridic dedus judecăţii.

Potrivit art. III alin.2 din Legea 169/1997 nulitatea (titlurilor de proprietate) poate fi invocata de primar, prefect, Autoritatea Naţionala pentru reconstituirea proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor de drept comun.

Din textul legal  rezultă că, în afara  subiectelor de sezina calificate, legal determinate - primar, prefect -  în materia cererilor privind constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate beneficiază de calitate procesuală activa orice persoana care justifică un interes juridiceşte ocrotit.

În materia legii speciale de reparaţie, condiţia de exerciţiu a acţiunii, referitoare la interes, este circumscrisă conţinutului noţiunii de calitate procesuală, legea condiţionând imperativ legitimarea procesuală de justificarea interesului procesual.

Justifică un astfel de interes şi, deci, calitatea procesuală, acele persoane ale căror drepturi sau interese legitime şi proprii au fost prejudiciate  urmare a actelor de reconstituire emise în beneficiul altor persoane.

În genere, nulitatea absolută a actelor juridice, chiar atunci când norma juridică protejată şi pretins nesocotită la emiterea sau încheierea actului este de ordine publică, nu poate fi cerută de orice persoană, ci de orice persoană care justifică un interes, din acest punct de vedere legea specială nederogând practic de la regimul juridic de drept comun al nulităţii actelor juridice civile.

Potrivit regulilor procesuale, revenea reclamantei, conform art.1169 vechiul C.civ, sarcina probei existenţei unui interes personal, născut, actual, legitim care să le confere calitatea pentru a solicita constatarea nulităţii absolute titlului de proprietate emis pe numele pârâtei M. I.a.

Prima instanţă a reţinut din probele cu înscrisuri şi interogatoriu administrate că reclamanta nu a justificat calitatea în a solicita desfiinţarea titlului de proprietate emis în beneficiul pârâtei şi, pentru a ajunge la această concluzie, a avut în vedere faptul că, astfel cum rezultă din analiza coroborată a probelor administrate, respectiv înscrisuri şi interogatoriu, reclamanta nu a formulat o cerere de reconstituire a dreptului său de proprietate.

Or, în lipsa unei astfel de cereri de reconstituire a dreptului, vocaţia pe care aceasta o are eventual cu privire la dreptul ce i-a aparţinut s-a stins prin neexercitarea dreptului recunoscut de lege.

Procedura de reconstituire în baza legilor reparatorii nu se declanşează din oficiu. Autorităţile cu atribuţii în analizarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nu aveau obligaţia de a cerceta şi stabili din oficiu persoanele îndreptăţite după foştii proprietari.

Legea nr.18/1991 are caracter reparatoriu, însă scopul său poate fi atins numai în cazul în care este urmată procedura administrativă obligatorie, prevăzută în cuprinsul acesteia, procedură care se declanşează prin formularea unei cereri.

Potrivit art.8 alineat 3 din Legea nr.18/1991 ”Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau construirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativa şi alte persoane anume stabilite.  Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana îndreptăţită, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de famI., în echivalent arabil.

Conform art.13 din H.G. nr.131/1991  potrivit prevederilor legii, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoana îndreptăţită.

Or, reclamanta nu a formulat o astfel de cerere, fapt pe care l-a recunoscut explicit, iar în promovarea acţiunii îşi justifică legitimarea procesuala activă exclusiv pe calitatea sa de proprietar tabular. Vocaţia la reconstituirea unui vechi drept de proprietate rămâne totuşi fără efect în lipsa unei cereri de valorificare a dreptului, aceasta stingându-se practic ca urmare a pasivităţii reclamantei. Pentru acest motiv, anularea titlului de proprietate al pârâtei nu ar fi de natură să conducă la repunerea în drepturi a reclamantei, care trebuia să urmeze procedura prealabilă pentru reconstituirea proprietăţii.

Având în vedere toate aceste considerente, prima instanţă a apreciat că reclamanta nu a  probat în justificarea calităţii ei procesual active, motiv pentru care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea pe acest temei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta F. C. E. din R. – C. M., care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii şi anularea parţială a titlului de proprietate nr. 60116/76/18.03.2002 emis pe numele pârâtei M. I.a pentru suprafaţa de 1285 mp. înscrise în cartea funciară 3122 şi 3123 UAT Sighet top. 1565 şi 1564 pe numele apelantei.

În motivarea apelului, apelanta a învederat că, în opinia sa, sentinţa este neîntemeiată.

A învederat apelanta că între părţi s-au purtat mai multe litigii: în dosarul nr. 259/307/2006 în care pârâta M. I.a, după ce şi-a însuşit în mod ilegal terenul, a solicitat radierea din Cartea Funciară a caselor ramase înscrise pe numele Federaţiei C. E. din R. şi în dosarul 1109/307/2009 având ca obiect acţiune în revendicare, acţiune suspendată în acest moment, datorită cauzei de faţă.

Separat de aceasta, exista pe rolul Comisiei Speciale de retrocedare de pe lângă Guvernul României prin Fundaţia Caritatea, în calitatea sa de instituţie abilitată să reprezinte Federaţiei C. E. din R. în raporturile cu Guvernul României, cerere specială,  întemeiată pe legislaţia specială, cu numerele 2323/13.02.2003 şi 2324/13.02.2003 prin care se solicită retrocedarea aceluiaşi imobil, cereri care nu au fost soluţionate până în prezent.

In Dosarele numărul 259/307/2006 şi numărul 1109/307/2009, s-au efectuat două rapoarte de expertiză, utilizate ca probe şi în prezenta cauză, rapoarte în care s-a arătat în mod clar că „terenul din titlul de proprietate 60116/76/18.03.2002 se suprapune integral peste terenul cu numerele topografice 1564 şi 1565 ce a fost din anul 1951 în proprietatea Federaţiei C. E. din R.P.R.”

F. C. E. din R.ia-C. M. simţindu-se lezată în calitatea sa de proprietar, a cărei drept constituţional la garantarea şi ocrotirea proprietăţii, a fost încălcat, a promovat iniţial acţiune în revendicare, ulterior a solicitat anularea titlului de proprietate pentru suprafaţa ce reprezintă dreptul său de proprietate încălcat, prin punerea în posesie a unei persoane neîndreptăţite, în baza unei adeverinţe de la Registrul Agricol care, are doar caracter declarativ şi nu caracter constitutiv de drepturi, precum înscrierea în Cartea Funciară.

In mod abuziv C. L. de Aplicare a Legii fondului funciar Sighet a încălcat dreptul de proprietate tabular al reclamantei-apelante, acordând teren numitei M. I.a nu din fondul de rezervă aflat la dispoziţia sa, aşa cum era prevăzut de normele legale în vigoare, ci prin încălcarea dreptului de proprietate tabular al Federaţiei.

Soluţia instanţei de fond este criticabilă, atâta timp cât aceasta nu a analizat toate documentele depuse la dosar rezumându-se la excepţia lipsei calităţii procesuale active, deşi a unit excepţiile cu fondul cauzei.

F. C. E. din R., fără a pierde niciodată calitatea sa de proprietar, nu avea obligaţia să solicite vreo reconstituire. De altfel, F. C. E. din R., în calitate de organizaţie de cult, urmează o altă procedură, acolo unde este cazul, pretinsa pasivitate este nefondată atâta timp cât, atât prin acţiunea în revendicare din dosarul numărul 1109/307/2009, cât şi prin procedura specială, reprezentată de cererile de retrocedare, F. C. E. din R. a înţeles să-şi apere dreptul său de proprietate.

Apelanta mai arată că instanţa, în soluţionarea cauzei, trebuia să analizeze toate înscrisurile aflate în dosar, cât şi cele depuse ca probe, să observe că în Decizia Civilă nr. 1645/R/2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul 259/307/2007, instanţa a consfinţit ca F. C. E. din R. este singura proprietară a terenurilor în litigiu.

Practic, instanţa s-a rezumat la acceptarea propunerii Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar Sighet, la pasivitatea Comisiei judeţene de aplicare a Legii fondului funciar M. care a plasat responsabilitatea eliberării titlului numai în sarcina Comisiei Locale de aplicare a Legii fondului funciar Sighet, care a acordat un drept de proprietate unei persoane cu lezarea dreptului proprietarului tabular.

Obiectului litigiului îl constituie un imobil teren proprietatea exclusivă a reclamantei -apelante, atribuit ilegal şi abuziv altor persoane, astfel interesul judiciar în promovarea prezentei acţiuni exista în mod incontestabil.

Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel ce este titularul dreptului afirmat, în acest sens interesul consacrat şi ocrotit de normele de drept o reprezintă încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei-apelante.

Potrivit art. III alin. 2 din Legea 169/1997 nulitatea poate fi invocată, atât de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, expres prevăzute în lege, cât şi de orice persoană care justifică un interes legitim. Ori, mai mult decât încălcarea dreptului de proprietate al unei persoane prin acordarea unui titlu de proprietate altei persoane decât proprietarul de drept justifică, un interes legitim.

Terenurile neintrând niciodată în posesia statului, reclamanta-apelantă, nefiind deposedată de aceasta, nu era obligată să solicite reconstituirea unui drept de proprietate pe care îl avea deja, încă din anul 1951. Această calitate nefiind contestată vreodată.

Intimata M. I.a a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului şi păstrarea hotărârii atacate.

Intimata a arătat că, în ceea ce priveşte aspectele de fond ale cauzei, apelanta consideră că în mod abuziv C. L. S. M. de aplicare a legilor fondului funciar a încălcat dreptul de proprietate tabular al reclamantei-apelante, acordând teren intimatei, nu din fondul de rezervă aflat la dispoziţia sa, ci prin încălcarea dreptului său de proprietate. Se precizează că, fără a pierde vreodată calitatea sa de proprietar, F.C.E.R. nici nu avea obligaţia să solicite vreo reconstituire.

Apelanta susţine că din extrasele de carte funciară depuse la dosar, rezultă că este proprietară tabulară a terenurilor înscrise în CF 3123 şi 3122 Sighet, cu nr.top.1564 şi 1565.

Se omite cu rea credinţă să se facă referire la extrasul de carte funciară pe care intimata l-a depus la dosar şi din care rezultă că este proprietară tabulară a terenului în natură curţi, construcţii, arabil şi a casei situată pe str. Bolintineanu, imobil înscris în CF nr.23261 S. M., nr.top.8023, în baza încheierii nr.2288/18.03.2009 c.f. înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară s-a făcut în temeiul Titlului de proprietate nr.60166/76/2002 emis pe seama intimatei.

Mai susţine apelanta că Decizia civilă nr.1645/R/2008 a Curţii de Apel Cluj stabileşte cu autoritate de lucru judecat că terenul situat în S. M., str. D. Bolintineanu, nr.6, înscris în CF 3123 şi CF 3122 S. M. are ca proprietară tabulară F. C. E. din R..

Intimata consideră că Decizia nr. l645/R/2008 a Curţii de Apel Cluj invocată nu are putere de lucru judecat în cauză, întrucât prin acea decizie a fost respinsă acţiunea intimatei prin care a solicitat radierea celor două case intabulate în cartea funciară pe seama apelantei, doar pe considerentul că acea acţiune nu a fost grevată pe o acţiune de drept comun şi că soluţia s-a bazat pe situaţia tabulară existenta în momentul pronunţării ei, situaţie care a fost diferită de aceea existentă în prezent.

Esenţial în soluţionarea cauzei este stabilirea regimului juridic al terenului situat în S. M., str. D. Bolintineanu nr.6, jud. M., în sensul dacă acesta putea sau nu să facă obiectul prevederilor Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.

Intimata face dovada deţinerii terenul menţionat mai sus la data cooperativizării, întrucât din adeverinţa nr. 4675/1991 emisă de Primăria municipiului S. M. rezultă că soţul său, defunctul M. V., figura în evidenţele registrului agricol cu terenul „Acasă” (adică terenul în litigiu) în perioada de referinţă 1959-1961. Mai mult s-au făcut verificări şi în registrul membrilor cooperatori, rezultând că antecesorul său, defunctul M. V., figura în evidenţele fostului CAP Tisa din S. M., la poziţia 570, cu suprafaţa de 0,98 ha teren agricol adus în cooperativă, adică exact suprafaţa cu care figura şi în registrul agricol.

Nu este lipsit de interes şi faptul că în baza autorizaţiei de construire nr. 70 din 29 aprI. 1957 emisă de fostul Sfat popular al oraşului Sighet intimata a construit, împreună cu soţul său M. V., casa existentă în prezent pe strada D. Bolintineanu nr. 6, casă pe care a luat-o în folosinţă în baza autorizaţiei nr.783/a din 13 septembrie 1959 emisă de acelaşi Sfat popular.

Aşadar, este în afara de orice dubiu faptul că în anul 1959 intimata se afla, împreună cu soţul său, în folosinţa terenului aferent casei de locuit din strada D. Bolintineanu nr.6, că s-au înscris în CAP şi cu acest teren, că au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care au fost cooperativizate, aşa încât, la eliberarea titlului de proprietate nr.60116/76 din 18.03.2002 pe seama intimatei au fost respectate toate prevederile Legilor fondului funciar. Acest titlu de proprietate nu intră sub incidenţa prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 invocate de apelantă ca temei de drept al acţiunii sale de anulare parţială a titlului de proprietate. De altfel, şi poziţia Comisiei locale S. M. pentru aplicarea legilor fondului funciar, exprimată în întâmpinarea depusă la dosar, este edificatoare în acest sens, întărind concluzia că titlul său de proprietate a fost emis în condiţii de deplină legalitate.

In ceea ce priveşte respingerea acţiunii introductive de instanţă, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei-apelante, în mod legal instanţa de fond a constatat că justifică un interes legitim, deci au calitate procesuală, acele persoane ale căror drepturi sau interese legitime şi proprii au fost prejudiciate urmare a actelor de reconstituire emise în beneficiul altor persoane.

Nedovedind faptul că ar fi formulat o cerere de reconstituire a dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu, reclamanta-apelantă nu se mai poate prevala de o eventuală vocaţie pe care ar avea-o cu privire la dreptul care i-a aparţinut, acesta stingându-se prin neexercitarea dreptului pretins.

Intimata C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. a depus întâmpinare prin care a înţeles să reitereze susţinerile din întâmpinarea depusă la instanţa de fond cu adresa nr. 9262/07.10.2016, prin care a menţionat faptul că, dacă reclamanta face dovada că titlul de proprietate contestat în prezenta acţiune, a fost emis cu încălcarea normelor de drept în vigoare, C. J. de fond funciar îşi asumă culpa, şi astfel nu se opune admiterii cererii, solicitând potrivit art. 454 din C.p.civ., să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamanta apelantă F. C. E. din R. a solicitat, în temeiul art. III din Legea 169/1997 cu modificările ulterioare, anularea parţială a titlului de proprietate nr.60116/76 din 18.03.2002 eliberat de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. în favoarea intimatei pârâte M. I.a pentru suprafaţa de 1285 mp teren situat în intravilanul localităţii S. M., str. Bolintineanu nr. 6 - înscris în CF 55613 (număr vechi 23261) Sighet - top 8023 a localităţii S. M..

Analizând dispoziţiile art.III alin. 2 din Legea 169/1997, prima instanţă a apreciat că  reclamanta apelantă nu are calitate procesuală activă, întrucât nu a formulat o cerere de reconstituire a dreptului său de proprietate, situaţie în care vocaţia pe care o avea, eventual, cu privire la dreptul ce i-a aparţinut s-a stins prin neexercitarea dreptului recunoscut de lege şi,  prin urmare, nu justifica un interes legitim pentru a solicita anularea actului de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea intimatei M..

Critica apelantei relativ la această statuare a primei instanţe este fondată.

Aşa cum rezultă din prevederile art.1 şi 2 din Statutului Federaţiei C. E. din R. - C. M. recunoscut prin H.G. 999/2008, apelanta reclamantă este o organizaţie de cult, iar retrocedarea bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase este reglementată de O.U.G. 94/2000, nu de Legea 18/1991 cum greşit s-a reţinut de prima instanţă.

În temeiul prevederilor O.U.G. 94/2000 apelanta a formulat cereri de retrocedare a imobilelor cu nr. top.1564 înscris în C.F. 3123 S. M. şi nr. top. 1565 înscris în C.F. 3122  S. M., cereri înregistrate la C. Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din R. sub nr. 2323/13.02.2003 şi nr. 2324/13.02.2003, aspect ce rezultă din adresa nr. 1167/C/10.09.2013 emisă de Comisa Specială, aflată la fila 206 din dosarul nr. 1109/307/2009.

În dosarul menţionat, nr. 1109/307/2009, apelanta a formulat împotriva intimatei M. I.a acţiune în revendicarea imobilelor cu nr. top.1564 –de 548 mp înscris în C.F. 3123 S. M. şi nr. top. 1565-de 648mp  înscris în C.F. 3122  S. M., judecata fiind suspendată până la soluţionarea definitivă a prezentului dosar.

Pe de altă parte, procedura specială administrativă de soluţionare a cererilor  nr. 2323713.02.2003 şi nr. 2324/13.02.2003 de către C. Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din R. a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a litigiului înregistrat sub dosar nr. 1109/307/2009.

În contextul suspendării cererilor de retrocedare formulate de F. C. E. din R. -C. M., în temeiul O.U.G. nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din R., pentru cele două terenuri în litigiu, apelanta justifică interes legitim, în înţelesul art. III al. 2 din Legea 169/1997 cu modificările ulterioare,  pentru a solicita constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr.60116/76/18.03.2002 eliberat intimatei M. I.a şi, implicit, calitate procesuală activă, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei fiind greşit soluţionată de prima instanţă. 

Aşadar, în temeiul prevederilor art. 480 al.3 teza I Cod procedură civilă potrivit cărora în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula admite apelul formulat de apelanta F. C. E. din R. - C. M. împotriva sentinţei civile nr. 3242 din 12.12.2017 pronunţate de Judecătoria Sighetu Marmației pe care o va anula în tot, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei F. C. E. din R. – C. M..

Apoi, examinând cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de intimată, tribunalul o va respinge ca nefondată, având în vedere că reclamanta apelantă şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. III din Legea 16971997 care reglementează nulitatea absolută a actelor emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

Întrucât art. III din legea 169/1997 nu cuprinde dispoziţii derogatorii de la dreptul comun cu privire la prescripţia dreptului material la acţiune în constatarea nulităţii absolute, sunt aplicabile prevederile dreptului comun, adică cele ale art. 2502 al. 2 pct. 3 Cod civil, potrivit cărora sunt imprescriptibile drepturile privitoare la acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic.

Apoi, evocând fondul, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin titlul de proprietate nr.60116/76 din 18.03.2002 eliberat de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. s-a stabilit dreptul de proprietate al intimatei M. I.a, prin reconstituire, asupra unei suprafeţe de 7172 mp teren din care 5887 mp în extravilan şi 1285 mp în intravilanul localităţii S. M., în calitate de moştenitoare a defunctului M. V..

După cum rezultă din înscrierile din C.F. 3122 şi 3123 S. M., poziţiile B23 şi, respectiv, B6,7,  suprafaţa de 1285 mp a fost identificată este constituită în întregime din parcela cu nr. top. 1565 de 647mp şi parcela cu nr. top. 1564/1 de 638 mp, rezultată din dezmembrarea nr. top. 1564 cu suprafaţa totală de 647mp (f.38-45 dosar fond).  Imobilele cu nr. top. 1565 şi 1564/1 au format numărul cadastral 8023 cu suprafaţa totală de 1285 mp, înscris în C.F. nou 55613 S. M., în proprietatea intimatei M. I.a, cu titlu de reconstituire în baza Legii 18/1991 (f.126-134 dosar fond).

Asupra construcţiilor existente pe acest nr. cadastral, notate cu A1.1 şi A1.2, situate în S. M., str. Dimitrie Bolintineanu, este intabulat dreptul de proprietate al apelantei F. C. E., cu titlu de moştenire, prin lege, în baza încheierilor de C.F. nr.720 şi 721 din 12.12.1951.

 Din examinarea cărţilor funciare C.F. 3122 şi 3123 S. M. reiese că, anterior intabulării dreptului de proprietate al intimatei M. I.a dobândit prin reconstituire, imobilele cu nr. top. 1565 şi 1564 constituiau proprietatea tabulară a Federaţiei C. E. din R.P.R, a cărei continuatoare este apelanta, dobândite prin moştenire în 1951 (B 22 din C.F. 3122 şi B5 din C.F. 3123 S. M.).

În considerarea înscrierilor din cele două cărţi funciare privind dreptul său de proprietate şi a cererilor de retrocedare a bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase, apelanta a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate eliberat intimatei pentru suprafaţa de 1285 mp teren intravilan, susţinând că nici aceasta şi nici autorul ei, M. V., nu erau îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991.

Tribunalul reţine că reconstituirea dreptului de proprietate, în înţelesul Legii fondului funciar, vizează acele situaţii în care dreptul de proprietate se naşte ulterior, în condiţiile prevăzute de lege, în favoarea celui care a avut calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra unui teren şi a pierdut această calitate.

În speţă, din dosarul de fond funciar care a stat la baza emiterii titlului de proprietate atacat (f.112-114), rezultă că intimata M. I.a, împreună cu numiţii M. Mihai şi M. V., toţi în calitate de moştenitori ai defunctului M. V., au solicitat, la data de 11.03.1991, punerea în posesie, cu drept de proprietate, asupra suprafeţei de teren aflată în Dobăieş, livadă cu pruni. Cererea nu cuprinde nicio menţiune cu privire la terenul situat în str. D. Bolintineanu nr.6.  Pentru a-şi dovedi îndreptăţirea la reconstituire, intimata M. I. a uzat de adeverinţa nr. 4675/1991 eliberată de Primăria Municipiului S. M. pe baza înscrierilor din registrul agricol aferent anilor 1959-1961 (f.113,114).

Însă, de reconstituirea dreptului de proprietate beneficiază proprietarii deposedaţi, situaţie în care, faţă de înscrierile din C.F. 3123 şi 3124 S. M. care atestau dreptul de proprietate al apelantei intabulat în anul 1951 asupra imobilelor cu nr. top. 1565 şi 1564, intimatei îi revenea sarcina de a dovedi că, anterior cooperativizării, autorul ei, M. V., a devenit proprietar asupra terenurilor menţionate, pe care le-a adus în C.A.P. sau care i s-au preluat în orice mod de C.A.P.

Aşa cum corect arată reclamanta apelantă, consemnările din registrul agricol nu au forţa probantă a cărţii funciare şi nu pot face dovada dreptului de proprietate în lipsa unui titlu de proprietate legal constituit. Registrul agricol reprezintă un înscris autentic, dar înscrierea datelor se făcea pe baza declaraţiilor persoanelor interesate, agentul instrumentator limitându-se doar să ateste declaraţiile persoanelor interesate. Astfel, registrul agricol face dovada în ce privește persoanele şi suprafeţele înscrise doar până la proba contrară, de aceea, asemenea înscrisuri au valoare declarativă.

Or, intimata nu a fost în măsură să dovedească un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu nr. top.1564 şi 1565, anterior cooperativizării, dar ulterior anului 1951 când s-a intabulat apelanta în cartea funciară, înscrierea în cartea funciară având, în temeiul art.17 din Decretul lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, efect constitutiv de drepturi.

Autorizaţiile de construire nr. 70 din 25 aprI. 1957 şi nr. 783 din 13 septembrie 1959 (f.24,25dosar apel), nu fac dovada proprietăţii autorului intimatei, M. V., asupra terenului pe care a fost edificată construcţia autorizată, ci,eventual, a folosinţei acestuia.

În şedinţa publică din 13.09.2018, intimata M. I.a, prin reprezentantul său convenţional, a învederat că terenul pe care se află construcţia autorizată i-a fost atribuit de către autoritatea L., însă nu a făcut o asemenea dovadă. Dar, chiar dacă s-ar fi probat atribuirea terenului de către autoritatea L. pentru construcţia unei locuinţe individuale, potrivit art.1 şi 7 din Decretul nr. 493/1954, autorul intimatei ar fi dobândit un drept de folosinţă veşnică asupra terenului, nicidecum un drept de proprietate.

Însă, pentru termenul de judecată din 08.11.2018 intimata şi-a modificat poziţia, învederând că terenul din strada D. Bolintineanu nr.6, cu care familia M. V. este înscrisă în registrul agricol începând din anul 1959, în locul denumit „acasă”, a fost cumpărat de tatăl ei, C. G., de la numitul L. I., prin actul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare cumpărare provizoriu”  din 15 mai 1956 (f.85 dosar apel).

Acest înscris sub semnătură privată nu face dovada dobândirii dreptului de proprietate de către cumpărător, întrucât, pe lângă faptul că nu s-a probat dreptul de proprietate al vânzătorului L. I. asupra terenului obiect al contractului, actul nu îmbracă nici forma autentică ad validitatem impusă de art.2 al.1 din Decretul nr.221 din  6 septembrie 1950 privitor la împărţeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcţiuni şi la interzicerea construirii fără autorizare.

În concluzie, chiar dacă autorul M. V. şi intimata M. I. au exercitat  anterior cooperativizării folosinţa asupra suprafeţei de 11 ari înscrisă în registrul agricol din anii 1959-1961, situată în S. M., str. D. Bolintineanu nr. 6, pe care şi-au edificat  o casă de locuit în baza autorizaţiei de construire nr. 70 din 25 aprI. 1957, pe care au luat-o în folosinţă în baza autorizaţiei nr.783 din 13 septembrie 1959, aceştia nu pot dobândi dreptul de proprietate, prin reconstituire în baza Legii 18/1991 asupra întregii suprafeţe folosite, căci nu au avut calitatea de proprietari ai acesteia.

Însă, intimatei M. I.a îi sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990, potrivit cărora terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti din jurul acestora în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deţinătorilor şi acestea pot fi lăsate moştenire sau înstrăinate, precum şi cele ale art.23 din Legea 18/1991 republicată, în vigoare la emiterea titlului de proprietate atacat: „sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau de domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii".

Dispoziţiile art.8 din Decretul lege nr. 42/1990 au avut în vedere terenurile aflate la acea dată în proprietatea cooperativelor agricole de producţie, astfel cum rezulta din alineatul 2 al aceluiaşi articol potrivit căruia "terenurile prevăzute la alin.1 împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosinţa membrilor cooperatori, potrivit art. 4, nu poate depăşi suprafaţa de 6.000 mp pentru deţinătorul casei de locuit", iar intimata M. I. şi soţul acesteia, M. V., care a fost membru cooperator, aşa cum rezultă din registrul membrilor cooperatori, poziţia 570 (f.83,84 dosar fond), au adus în C.A.P. terenul pe care-l foloseau, în suprafaţă totală de 0.98 ha, şi cu care erau înscrişi în registrul agricol din anii 1959-1961.

 Din registrul agricol din anii 1959-1961 rezultă că suprafaţa aferentă casei de locuit şi anexelor gospodăreşti şi curtea gospodăriei din S. M., str. D. Bolintineanu nr.6, familia M. era de 2 ari. Casa de locuit cu nr. administrativ 6 a fost edificată de soţii M. în baza autorizaţiei de construire nr.70 din 25 aprI. 1957 şi luată în folosinţă în baza autorizaţiei nr.783 din 13 septembrie 1959, anterior cooperativizării.

Art.23 al. 1 din Legea fondului funciar, astfel cum a fost republicată, nu arată întinderea suprafeţei asupra căreia se reconstituie sau constituie dreptului de proprietate, însă al.2 prevede că suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădină din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie.

Conform art. 23 al.3 din Legea 18/1991 republicată, pentru suprafaţa de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producţie ca lot de folosinţă, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepţia celor strămutaţi, pentru realizarea unor investiţii de interes local sau de utilitate publică.

Conform art.5 din Statutul cooperativei agricole de producţie rezultă că terenul pe care se afla casa de locuit şi construcţiile gospodăreşti anexe, proprietate personală a ţăranilor cooperatori şi curtea, nu poate depăşi suprafaţa totală de 250 mp, iar când aceasta suprafaţă depăşeşte 250 mp, diferenţa se include în lotul atribuit în folosinţă, iar acest lot, potrivit art. 23 al.3 din Legea 18/1991 republicată, nu face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul art.23 al.1 din Legea 18/1991 republicată.

Pe baza înscrierilor din registrul agricol din anii 1959-1961 nu se poate stabili cu exactitate decât suprafaţa curţii aferente casei de locuit din S. M., str. D. Bolintineanu nr.6, de 2 ari, care este mai mică decât suprafaţa prevăzută de art. 5 din Statutul C.A.P.  Dacă suprafaţa de 9 ari teren arabil din locul numit „acasă” ar fi considerată, în întregul ei, grădină aferentă casei de locuit, s-ar încălca suprafaţa maximă de 1000 mp aferente curţii şi grădinii ce rezultă din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 4şi 8 din Decretul lege 42/1990.

În consecinţă, în lipsa unor acte pe baza cărora să se poată de determina cu exactitate suprafaţa de teren aferentă casei de locuit şi anexelor gospodăreşti ale intimatei M., precum şi curtea şi grădină din jurul acestora, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie,  tribunalul, în consens cu literatura de specialitate şi practica judiciară, apreciază că această suprafaţă este cea care asigură o normală folosinţă a gospodăriei, care trebuie să fie îndestulătoare, dar nu excesivă, pentru a prejudicia fostul proprietar din a cărui proprietate s-a atribuit de C.A.P. membrului cooperator, lotul în folosinţă.  Din cuprinsul titlului de proprietate nr.60116/76/18.03.2002 rezultă că suprafaţa aferentă casei de locuit, anexelor gospodăreşti şi curţii intimatei din S. M., str. D. Bolintineanu nr.6, este de 585 mp, fiind identificată ca atare în planul de amplasament şi delimitare al corpului de proprietate verificat şi recepţionat de O.C.P.I M. sub nr. 3921/20.11.2006 (f.130 dosar fond), aceasta fiind, în opinia tribunalului, suprafaţa de teren intravilan asupra căreia intimata M. I.a este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 23 al.1 din Legea 18/1991 republicată. 

Pentru suprafaţa de 700 mp teren intravilan arabil, după cum s-a mai arătat, intimata nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său, M. V., anterior cooperativizării, pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în baza prevederilor Legii 18/1991, la momentul cooperativizării terenul fiind, potrivit înscrierilor din C.F. 3123 şi 3122 S. M., proprietatea tabulară a Federaţiei C. E. din R.P.R.

Faţă de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. III al. 1 lit. c din Legea 169/1997 potrivit cărora „sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi: (…) c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 23 din lege”, tribunalul va admite în parte cererea formulată de reclamanta F. C. E. din R. – C. M., în contradictoriu cu pârâtele M. I., domiciliată în S. M., str. D. Bolintineanu nr.6, jud. M., C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S. M. şi C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M. şi va anula parţial Titlul de proprietate nr. 60116/76/18.03.2002 emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M. în favoarea pârâtei M. I., pentru suprafaţa de 700 mp teren arabil intravilan situat în locul denumit „Acasă”, identificat în planul de amplasament şi delimitare al corpului de proprietate verificat şi recepţionat de O.C.P.I M. sub nr. 3921/20.11.2006 ca teren cu categoria de folosinţă „A”, parte din nr. cadastral 8023 înscris în C.F. 23261 S. M., urmând a respinge cererea de anulare a titlului de proprietate pentru suprafaţa de 585 mp teren intravilan situat în locul denumit „Acasă”, având categoria de folosinţă curţi construcţii, şi identificat ca atare în planul de amplasament şi delimitare al corpului de proprietate verificat şi recepţionat de O.C.P.I M. sub nr. 3921/20.11.2006.

Având în vedere că cererea de apel a fost admisă, însă în urma rejudecării, cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost admisă doar în parte, în temeiul art. 453 al.2 Cod procedură civilă, tribunalul o va obliga pe reclamantă să-i plătească pârâtei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli  de judecată în primă instanţă. 

Domenii speta

Spete similare