Anularea documentației cadastrale urmare a întocmirii acesteia în lipsa procesului verbal de vecinătate

Hotărâre 244 din 24.09.2020


DREPT PROCESUAL CIVIL. DREPT CIVIL

Anularea documentației cadastrale urmare a întocmirii acesteia în lipsa procesului verbal de vecinătate

- art. 483 alin. 2, art. 488 alin. 2 Cod procedură civilă

- art. 49 alin. 1, litera j), art. 84 alin. 1 din Ordinul nr. 700/2014

 

Prin cererea de recurs au fost indicate aspectele de nelegalitate, motivele de casare ale deciziei recurate, excepția de inadmisibilitate invocată fiind respinsă față de obiectul pricinii, care nu impunea atacarea hotărârii primei instanțe doar cu apel.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat faptul că a fost întocmită o documentație cadastrală pentru imobilul aflat în intravilanul localității, a cărui suprafață rezultată din măsurători era mai mare cu până la 10% decât cea înscrisă în cartea funciară.

În atare situație, era necesar a se încheia un proces verbal de vecinătate semnat de proprietarii imobilului vecin, care însă nu a existat, astfel că, dispozițiile de drept material au fost corect aplicate, interpretate când s-a dispus anularea acesteia, nesubzistând motive de casare a deciziei recurate, calea de atac a recursului fiind astfel respinsă ca nefondată.

Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă

Decizia nr. 244 din 24 septembrie 2020

Prin Sentința civilă nr. (...) din data de 24.06.2019 a Judecătoriei (...), instanța de fond a respins cererea formulată de reclamantul (R) în contradictoriu cu pârâții (P1) și soția (P2) si (P3), ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Din CF nr. (...)850 (...) a rezultat că pârâții (P1) și (P2) au dobândit cu titlu intabulare, drept de proprietate, dobândit prin lege, cota actuală 1/1, cota inițială 1/1, bun comun. Din CF nr. (...)456 (...) la poziția B 3 apare intabulare, drept de proprietate, cu titlu de donație, bun propriu, dobândit prin convenție, cota actuală ½, cota inițială ½ în favoarea lui (R).

Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic (E), depus la filele 14 - 20 a rezultat că ambele parți, atât reclamantul cât și pârâții își încalcă reciproc proprietățile, cu suprafețe aproximativ egale, sistemul de scurgere este practic limita dintre cele două proprietăți, conform folosinței de teren și este un șanț cu o lățime medie de 0,3 m.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză a reținut instanța că între cele două proprietăți există o distanță și fiecare folosește terenul până la streașină, că a existat o construcție veche iar ulterior s-a reconstruit pe același amplasament.

A reținut instanța că de-a lungul timpului cele două gospodării învecinate au fost bine individualizate, pârâții dobândind terenul aferent gospodăriei cu limitele actuale de la antecesorii lor.

Pârâții în calitate de proprietari ai gospodăriei de la nr. (...)/A (...) au dobândit prin efectul Legii 18/1991 dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente acestora, inclusiv asupra suprafeței de teren intravilan de 63 mp din nr. top. (...)/2 și nr. top. (...)/1, suprafață de teren ce reprezintă parte din curtea aferentă casei de locuit situată în (...) nr. (...)/A, jud. (...), suprafață de teren pe care este construită în parte casa lor de locuit.

Art. 23 din Legea nr. 18/1991 (1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul - Lege 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii. (2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție. (21) În cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă. (3) Pentru suprafața de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul - Lege 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes local sau de utilitate publică. (4) Dispozițiile alin. (1) se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator”.

Potrivit art. 907 Cod civil, (1) Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia. (2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară. (3) Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic.

Din probele administrate, în special concluziile raportului de expertiză, s-a apreciat că cele două proprietăți sunt bine delimitate, între ele exista un șanț de scurgere, și ca ambele părți își încalcă reciproc proprietățile cu suprafețe aproximativ egale.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel apelantul (R), solicitând instanței să dispună admiterea apelului și schimbarea în tot, a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate cu consecința anulării documentației cadastrale și a numărului cadastral (...)850 (...), înscris în CF nr. (...)850 (...), constituit în favoarea pârâților de rd. 1, 2; a inscripțiilor de CF de sub Bl și B2, precum și a celor de la Foaia A, din CF nr. (...)850, cu consecința sistării colii de CF nr. (...)850 (...), și a revenirii la situația anterioară, pe numerele topografice (...)/4, (...)/6 și (...)/2 înscrise în CF nr. 554(...). Solicită totodată instanței să ia act de faptul că renunță la judecarea capătului 2 al acțiunii, urmând ca acesta să se soluționeze în dosarul nr. (...)/2016 al Judecătoriei (...), cu cheltuieli de judecată în apel.

Prin Decizia civilă nr. (...)/A/2020 din data de 25 martie 2020, pronunțată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/2018, s-a admis apelul formulat de apelantul (R), având CNP (...), domiciliat în (...), în contradictoriu cu intimații (P1), (P2), ambii cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat (...), (P3) domiciliată în (...) împotriva Sentinței civile nr. (...) din data de 24.06.2019 a Judecătoriei (...), care a fost schimbată în totalitate în sensul că:

S-a luat act de renunțarea reclamantului (R) la judecata capătului 2 din cererea de chemare în judecată.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul (R) în contradictoriu cu pârâții (P1), (P2), (P3).

S-a anulat documentația cadastrală care a stat la baza formării numărului cadastral (...)850 (...) și s-a sistat coala CF (...)850 (...) cu revenirea la situația anterioară pe numere topografice.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Apelantul a criticat hotărârea primei instanțe susținând în esență că, în mod eronat nu s-a luat act de renunțarea sa la capătul 2 de cerere, iar documentația cadastrală a intimaților este nelegală deoarece prin întocmirea ei i se ocupă abuziv 63 mp din proprietate, critici ce au fost apreciate ca fiind parțial fondate.

În ceea ce privește renunțarea apelantului la capătul 2 din acțiune, s-a constatat că cererea a fost depusă la dosar odată cu concluziile scrise, la data de 23.05.2019, după închiderea dezbaterilor în cauză, caz în care devin incidente dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă conform cărora părțile nu mai pot depune, după închiderea dezbaterilor, niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea neluării în seamă. Drept urmare, s-a reținut că prima instanță în mod corect nu s-a pronunțat cu privire la renunțare.

Având în vedere însă că, apelantul a reiterat în apel intenția de renunțare la acest capăt din acțiune, în raport de prevederile art. 406 Cod procedură civilă, ce permit ca renunțarea la judecată să se facă și în calea de atac și având în vedere că intimații nu au manifestat o poziție de opunere în acest sens, instanța de apel a luat act de declarația apelantului de renunțare.

Referitor la soluția pronunțată cu privire la documentația cadastrală a intimaților s-a constatat că, în mod eronat s-a respins de către instanța de fond cererea reclamantului de anulare a acesteia.

În acest sens, tribunalul a avut în vedere că potrivit situației de carte funciară, nr. cadastral (...)850, deținut în proprietate de către intimatul (P1), provine din nr. topografice (...)/4, (...)/6 și (...)/2, înscrise în CF nr. 554(...) (fila 7 dosar fond). Prin raportul de expertiză întocmit în dosar de expert (E) (filele 118-120 dosar fond) s-a stabilit că, conturul numărului cadastral (...)850 se suprapune peste nr. topo (...)/1, înscris în CF nr. (...)456 (...) (CF vechi nr. 7 (...) și nr. topo (...)/2, înscris în CF nr. 512(...), ambele aflate în proprietatea apelantului (R). (filele 10-12 dosar fond).

Având în vedere că numărul cadastral (...)850 nu corespunde ca și contur cu numerele topografice din care provine, fiind amplasat în fapt peste terenurile proprietatea apelantului, tribunalul a constatat în raport de prevederile art. 49 din Ordinul nr. 700/2014 că documentația cadastrală este greșit întocmită, apreciind că se impune anularea ei. S-a apreciat că prima instanță a constatat în mod nelegal că intimații ar fi dobândit în proprietate suprafața de 63 mp din nr. topo (...)/1 și nr. topo (...)/2, în baza dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, în condițiile în care nu a fost învestită cu o astfel de solicitare, intimații neformulând în dosar cerere reconvențională.

Pe de altă parte, s-a apreciat că, această reținere a judecătorului fondului, este în contradicție cu situația de carte funciară, în contextul în care cele două topografice au fost reconstituite integral, prin Titlul de proprietate nr. (...)/1995 emis în favoarea numitului (N). De altfel, numărul cadastral (...)850 provine scriptic doar din nr. topografice (...)/4, (...)/6 și (...)/2, astfel că trebuie să respecte conturul acestora.

S-a reținut că schița de dezmembrare a nr. topografice (...), (...)/1 și (...)/2, întocmită în dosar nr. (...)/1991 al Judecătoriei (...), invocată de către intimați în cauză, nu poate fi opusă apelantului deoarece, pe de o parte acesta nu a fost parte în litigiul respectiv, iar pe de altă parte, nu vizează și terenurile proprietatea sa.

Tribunalul a mai apreciat că este de netăgăduit că folosința părților nu este conformă cu dreptul de proprietate, având în vedere că din schița topografică întocmită de expert (E) rezultă că parte din construcțiile intimaților sunt amplasate pe nr. topografice (...)/1 și (...)/2, dar acest aspect urmează să fie analizat și valorizat la stabilirea liniei de grănițuire dintre gospodăriile acestora.

Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă instanța a admis apelul formulat de apelant împotriva Sentinței civile nr. (...) din data de 24.06.2019 a Judecătoriei (...) pe care a schimbat-o în totalitate în sensul că, a luat act de renunțarea reclamantului (R) la judecata capătului 2 din cererea de chemare în judecată. Totodată, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul (R) în contradictoriu cu pârâții (P1), (P2), (P3) și în consecință, a anulat documentația cadastrală care a stat la baza formării numărului cadastral (...)850 (...) și a sistat coala CF (...)850 (...), cu revenirea la situația anterioară pe numere topografice.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs intimații (P1) și (P2), solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei, respingerea apelului, menținerea sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de recurs s-a invocat că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material prin interpretarea greșită a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991.

Din raportul de expertiză topografică întocmit în dosarul nr. (...)/2017 al Judecătoriei (...), rezultă că ei folosesc din nr. top. (...)/2 aparținând (R) 60 mp, iar din nr. top. (...)/1 o suprafață de 3 mp, în egală măsură (R) folosind o suprafață de 70 mp din nr. top (...)/6 proprietatea lor, care intră în componența nr. cad. (...)850 (...).

Mai arată că, de-a lungul timpului cele două gospodării învecinate au fost bine individualizate, ei dobândind terenul aferent gospodăriei cu limitele actuale de la antecesori care l-au folosit în aceeași măsură, atât înainte de înființarea CAP-ului cât și ulterior, gospodăriile învecinate fiind situate într-o zonă cooperativizată, terenul aferent gospodăriilor constituind obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.

Nu au întreprins nici o acțiune prin care au fost modificate granițele existente între imobilele lor și imobilele aparținând pârâtului.

Potrivit prevederilor art. 8 aliniatul 1 din Decretul Lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii “Terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curtea și gradina din jurul acesteia, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor, acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire.”

Art. 123 alin. (2) din Legea nr. l8/1991 prevede că, pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul-Lege nr. 42/1990 ... cu excepția art. 8-11. În acord cu prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991 fondului funciar, republicată, astfel cum a fost aceasta completată și modificată ulterior:

(I) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea țărănimii. (2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție sau în lipsa acestora prin orice mijloace de probă, inclusiv declarații autentice de martori.

Astfel cum s-a statuat în literatura de specialitate și practica judiciară unitară în materia fondului funciar, în cazul aplicării art. 23 alin. l din Legea nr. 18/1991 nu sunt în prezența unei constituiri a dreptului de proprietate, ci a unei dobândiri a proprietății “ope legis” prin efectul Legii nr. 18/1991, actele emise în temeiul legii fiind doar cu caracter recognitiv și constatator.

Mai mult, tot în literatura de specialitate se reține că “în interpretarea literală a textului art. 23 alin. l din Legea nr. 18/1991, rezultă că legea îi consideră pe proprietarii casei de locuit și anexelor gospodărești amplasate pe terenurile intravilane din zonele cooperativizate, proprietari deplini ai terenurilor aferente construcțiilor și anexelor gospodărești și nu potențiali proprietari, deoarece nu se prevede că aceste terenuri pot fi dobândite în proprietate, ci că ele sunt și rămân proprietate a titularilor construcțiilor și anexelor amplasate pe teren” (Legile fondului funciar. Comentarii și explicații, ediția 4, Ed. C.H. Beck, București, 2013).

Având în vedere dispozițiile legale invocate, la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv la data emiterii Titlului de proprietate nr. (Tp) din data de 20.02.1995 în favoarea antecesorului intimatului, suprafața totală de 63 mp aferentă casei de locuit, curte și grădină, nu se afla la dispoziția Comisiei Locale (...) de Aplicare a Legii Fondului Funciar, în vederea stabilirii, dreptului de proprietate în favoarea (R).

De altfel, se reține și în literatura de specialitate, că “fac excepție de la reconstituire sau constituire și nu sunt supuse atribuirii în proprietate privată, terenurile intravilane din zonele cooperativizate, aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, inclusiv curtea și grădina din jurul acestora .... Asupra acestor terenuri dreptul de proprietate va fi dobândit prin efectul legii, urmând ca în temeiul Legilor fondului funciar să se elibereze numai actul de proprietate cu caracter recognitiv și constatator.”

Tot în literatura de specialitate se reține că pentru suprafețele de terenuri pentru care a operat-reconstituirea dreptului de proprietate, reconstituirea a intervenit ca efect al aplicării art. 23 alin. l din Legea nr. 18/1991, astfel că “beneficiarul dreptului de reconstituire a dreptului de proprietate nu a trebuit să mai recurgă la procedura de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzută de Legea nr. 18/1991”, apreciindu-se însă că dacă titularului dreptului de proprietate ope legis ar dori să recurgă la această procedură “nu se impune problema existenței sau inexistenței vreunui termen limită de depunere a cererii de reconstituire/constituire”. (Legile fondului funciar. Comentarii și explicații”, ediția 4, Ed. C.H. Beck, București, 2013 – pag. 186, 203).

Din formularea art. 23 alin. (l) din Legea nr. 18/1991, din sintagma „sunt și rămân în proprietatea privată ...” rezultă intenția clară a legiuitorului de a nu condiționa formularea cererii de constituire a dreptului de proprietate de un anumit termen, dreptul de proprietate ca drept real imprescriptibil existând în proprietatea persoanelor îndreptățite în baza legii, titlul de proprietate fiind necesar doar pentru a face dovada acestuia și pentru a-1 face opozabil terților, cererea putând fi însă depusă oricând.

Astfel, conform prevederilor legale incidente, suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, care în situația lor concretă cuprinde și suprafața de teren intravilan de 63 mp. din nr. top. (...)/2 și nr. top. (...)/1, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție, iar în cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.

Nu se poate susține că intimatul a pierdut posesia suprafeței revendicate și a fost necesară promovarea prezentei acțiuni pentru restituirea terenului, în condițiile în care nu a exercitat stăpânirea materială a suprafeței revendicate.

În situație identică se află și intimatul (R), folosind o suprafață de 70 mp din nr. top. (...)/6 proprietatea lor, delimitarea între cele două proprietăți nefiind modificată.

Nu sunt incidente nici motivele invocate de instanța de apel în susținerea greșitei întocmiri a documentației cadastrale, procesul verbal de vecinătate fiind solicitat doar în cazul primei înscrieri în sistemul integrat de cadastru și carte funciară a imobilului situat în intravilan a căror suprafață rezultată din măsurători este mai mare cu până la 15% inclusiv față de cea înscrisă în cartea funciară, potrivit art. 84 alin. (l) lit. b) din Regulamentul din 09.07.2014 de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, aprobat prin Ordinul nr. 700/2014.

S-au invocat în drept dispozițiile art. 483 și urm. art. 488 alin. 1, pct. 8 Cod procedură civilă, Decretul Legea nr. 42/1990, Legea nr. 18/1991.

Intimatul (R), prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nelegal, deoarece, nu îndeplinește condițiile cerute de art. 488 alineat l pct.8 Cod procedură civilă, menținerea în totalitate, ca temeinică și legală, a hotărârii instanței de apel, obligarea recurenților și la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Potrivit art. 488 alineat l pct. 8 Cod procedură civilă, temei de drept invocat de către recurenți, “Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: ..., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.

Recurenții au susținut că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material prin interpretarea greșită a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, că suprafețele de teren din litigiu ar fi fost folosite de antecesorii lor, și, în continuare de către ei, atât înainte de înființarea, cât și în timpul, și după desființarea CAP-ului, situație în care ar fi îndreptățiți, pur și simplu, fără a face vreun demers în acest sens, la reconstituire în baza art. 8 alineat l din Decretul-Lege nr. 42/1990 și art. 23 din Legea nr. 18/1991.

Cererea recurenților nu este justificată de existența vreunui motiv de nelegalitate în hotărârea instanței de apel, decât la nivel declarativ, deoarece, faptic un astfel de motiv nu există. Se poate observa că recurenții au invocat aceleași motive pe care le-au invocat și în fața instanțelor de fond și de apel, motive care nu sunt de nelegalitate în aplicarea dispozițiilor legale.

Instanța de apel i-a admis apelul deoarece recurenții ocupa abuziv din terenul său, lucru demonstrat cu propria lor documentație cadastrală, cu extrasul lui de carte funciară, cu raportul de expertiză întocmit în cauză.

Recurenții nu au solicitat vreodată anularea întabulării sale și, implicit, excluderea suprafețelor din litigiu, din titlul de proprietate emis în favoarea lui (titlu care a stat la baza înscrierii sale ca și proprietar, în cartea funciară) însă, se consideră proprietari, ope legis, asupra unei cote-părți din imobilele aflate în proprietatea sa.

Deși se consideră proprietari ope legis asupra celor 63 mp. din nr. top. (...)/1 și (...)/2, nu au cuprins în documentația cadastrală și, implicit, în componența numărului cadastral (...)850 (...), și această suprafață.

În aceste condiții, nu înțelege în ce constă, în opinia recurenților, aplicarea greșită a normelor de drept material de către instanța de apel, și, concret, în ce constă greșita interpretare a disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991 de către instanța de apel, mai cu seamă că nu acesta a fost temeiul de drept aplicabil în speță, ci, prevederile art. 49 din Ordinul nr. 700/2014.

Hotărârea instanței de apel nu s-a dat cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii ci, dimpotrivă, este o hotărâre dată în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare în materia dreptului de proprietate.

Mai mult decât atât, motivele invocate de către recurenți au fost discutate în contradictoriu și în fața celorlalte instanțe, iar instanța de apel s-a pronunțat cu privire la acestea, astfel că, potrivit art. 488 alin. 2 Cod procedură civilă, ele nu mai pot fi primite în calea extraordinară de atac a recursului.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs, a excepției de inadmisibilitate a recursului invocată de intimat, cât și din oficiu, Curtea a reținut următoarele:

Referitor la excepția de inadmisibilitate a recursului, invocată de către intimat, Curtea a reținut faptul că, prin motivele expuse s-au indicat care sunt aspectele de nelegalitate, motivele de casare ale deciziei recurate, urmând a se analiza dacă sunt sau nu incidente în cauză, calea de atac a recursului fiind admisibilă având în vedere obiectul cauzei, nefiind incidente situațiile impuse de art. 483 alineat 2 Cod procedură civilă, astfel că a fost respinsă ca nefondată.

Prin acțiunea dedusă judecății, intimatul reclamant (R) a solicitat a se dispune anularea documentației cadastrale, a numărului cadastral (...)850 (...), înscris în CF nr. (...)850 (...), constituit în favoarea recurenților pârâți (P1) și (P2), a înscrierilor de carte funciară de sub B 1 și 2, a celor de la foaia A, sistarea colii de carte funciară, revenirea la situația anterioară pe nr. top (...)/4, (...)/6, (...)/2 înscrise în CF nr. 554(...), a fi obligați la dezafectarea instalației de scurgere a apelor pluviale, menajere dintre construcțiile lor.

Din cuprinsul extrasului colii de carte funciară, fila 8 dosar de fond, se reține că imobilele având nr. cadastral (...)850, înscrise în CF nr. (...)850 (...), în natură construcții și teren aferent în suprafață de 2783 mp, constituie dreptul de proprietate al recurenților, drept dobândit cu titlu de partaj, întabulat prin încheierea nr. (...)/21.02. 1994, iar, conform extrasului de carte funciară, fila 10 dosar de fond, imobilul înscris în CF nr. (...)456 (...), având nr. top (...)/1, în natură reprezentând teren în suprafață de 2464 mp, formează dreptul de proprietate al intimatului reclamant, dobândit în anul 2012, potrivit contractului de donație nr. (...)/11.07.2012, autentificat de notar public (...), același aspect rezultând și cu privire la imobilul cu nr. top (...)/2 înscris în CF nr. (...) (...), reprezentând teren în suprafață de 2464 mp, dreptul fiind inițial întabulat în baza titlului de proprietate nr. (...)/1995, emis în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea lui (N).

Potrivit raportului de expertiză efectuat de expert (E), filele 118-121 dosar de fond, în acest litigiu, numărul cadastral (...)850 (...), format din nr. top (...)/4, (...)/6, (...)/2, (...)/1 și (...)/2 (...), proprietatea recurenților, se suprapune peste numerele topografice (...)/6, (...)/2, (...)/1, (...)/2, deci și peste imobilele proprietatea intimatului reclamant, având nr. top (...)/1 și (...)/2.

Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de același expert, (E), în alt litigiu purtat între părți, având nr. (...)/2015, filele 14-20 dosar de fond, în cadrul căruia s-a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre imobilele în litigiu, suspendat la data de 24.04.2018 până la soluționarea prezentului litigiu, în baza art. 413 aliniat 1, pct. 1 Cod procedură civilă, reiese faptul că recurenții folosesc din numărul topografic (...)/2, proprietatea intimatului reclamant, o suprafață de 60 mp, respectiv 3 mp din nr. top (...)/1 iar acesta folosește din proprietatea lor 70 mp din nr. top (...)/6, ambele părți încălcând reciproc aceste proprietăți.

Ca urmare, având în vedere dispozițiile art. 49 alineat 1, litera j), din Ordinul nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, potrivit căruia, prin documentație întocmită incorect se înțelege – j) generarea de suprapuneri în planul cadastral digital, după caz, cu excepțiile prevăzute de lege, cu aplicare corectă a acestora s-a dispus anularea documentației cadastrale ce a stat la baza formării numărului cadastral (...)850 (...), proprietatea recurenților, instanța nefiind investită cu un capăt de cerere care să aibă ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren ocupate de acest număr cadastral din terenul proprietatea intimatului reclamant, în baza art. 23 din Legea nr. 18/1991.

În măsura în care recurenții, antecesorii acestora nu au obținut titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, care să încorporeze și suprafețele de teren folosite din imobilele proprietatea intimatului reclamant, orice discuții privitor la dispozițiile Legii nr. 18/1991, a Decretului nr. 42/1990, exced cadrului procesual prezent, astfel că nu s-a impus a fi analizate.

Deoarece imobilul proprietatea recurenților a primit număr cadastral nou, provenit din nr. top (...)/4, (...)/6, (...)/2, (...)/1 și (...)/2 (...), cu ocazia întocmirii documentației cadastrale, erau incidente dispozițiile art. 84 alineat 1 din Ordinul nr. 700/2014, arătat mai sus, potrivit cărora, prima înscriere în sistemul integrat de cadastru și carte funciară a imobilului situat în intravilan a cărui suprafață rezultată din măsurători este mai mare cu până la 10% inclusiv față de suprafața înscrisă în cartea funciară deschisă potrivit dispozițiilor Decretului-Lege nr. 115/1938, de cea din documentația cadastrală precedentă pentru care nu s-a deschis carte funciară sau față de cea din actul de proprietate, se realizează în baza documentației cadastrale care conține suplimentar următoarele documente:

a) declarația pe propria răspundere a solicitantului dată în fața persoanei autorizate - în cazul imobilului împrejmuit și materializat prin elemente stabile în timp, clar identificabile;

b) declarația pe propria răspundere a solicitantului dată în fața persoanei autorizate și un proces-verbal de vecinătate, semnat de către proprietarii, concesionari, administratori sau titulari ai dreptului de folosință ai imobilului vecin cu limita nematerializată cu gard sau cu limita care nu este delimitată de un detaliu stabil în timp (canal, curs de apă, drum etc.) - în cazul imobilului neîmprejmuit sau parțial împrejmuit, apărările în sensul inaplicării acestora în speță fiind nefondate.

Câtă vreme din actele aflate la dosar nu s-a putut reține că ar fi fost întocmit, cu ocazia efectuării documentației cadastrale, un proces verbal de vecinătate, semnat de proprietarii imobilului vecin, în speță de către intimatul reclamant, întrucât suprafața rezultată din măsurători era mai mare cu până la 10% decât cea înscrisă în cartea funciară, deschisă în baza Decretului - Lege nr. 115/1938, în mod corect s-a apreciat astfel că aceasta se impune a fi anulată, faptul că și acesta la rându-i folosește o parte din terenul proprietatea acestora, nu este de natură a face inaplicabile aceste prevederi legale, corect aplicate și interpretate.

Raportat la toate considerentele expuse, nefiind regăsite motive de casare în sensul art. 488 Cod procedură civilă, Curtea în baza art. 496 aliniat 1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul și a menținut în întregime decizia recurată.