Acţiune în anulare a hotarârii aga. Cerere de interventie

Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniştii privind pe reclamant BG şi pe pârât SC A SA, având ca obiect acţiune în anulare a hotarârii AGA INTERVENŢIE ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRII EMISE DE AGA DIN 26.04.2017.

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de faţă:

Prin  acţiunea înregistrată  pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr..../99/2017, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi a înaintat instanţei cererea de intervenţie formulată de BG împotriva cererii de înregistrare nr. 38334 din 9 mai 2017, referitoare la înregistrarea în registrul comerţului a  Hotărârii AGA din 26 aprilie 2017, referitoare la modificări la SC A SA.

În motivarea cererii de intevenţie, reclamantul susţine că Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor  SC A SA din 26 aprilie 2017 este nelegală întrucât a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 141 din Legea nr. 31/1990 deoarece,  documentele depus de SC AP  nu sunt semnate de preşedintele consiliului de administraţie, fiind  lovite de nulitate. De asemenea, reclamantul susţine că numitul SC  face parte dintr-un grup infracţional organizat şi că doreşte  să deţină controlul consiliului de administraţie al SC A SA.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile  art. 71 din  OUG nr. 116/2009, ale art. 141 din Legea nr. 31/1990, ale Codului de procedură civilă, ale Codului penal şi de procedură penală şi ale CEDO.

În dovedirea susţinerilor, reclamantul a ataşat cererii de chemare în judecată,în copii,  înscrisuri.

Pârâta SC A SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de intervenţie şi a inadmisibilităţii acesteia.

Pe fond, după expunerea situaţiei de fapt,pârâta a solicitat respingerea cererii deoarece, dincolo de faptul că  s-a invocat sumar nerespectarea art. 141 din legea nr.31/1990, în speţă nu se invocă neregularităţi referitoare la cererea de înregistrare a menţiunilor. De asemenea, pârâta a apreciat că,  reclamantul a contestat mandatul de reprezentant al SC A SA însă, această critică nu este întemeiată raportat la prevederile art. 17 alin 15 din  actul constitutiv al acestei societăţi.

Pârâta a ataşat cererii de intervenţie,în copii,înscrisuri.

La data de 16 octombrie 2017, reclamantul depune o cerere completatoare prin care solicită şi anularea  hotărârii nr.  2 din 17 iulie 2017 a Adunării Generale a Acţionarilor  SC A SA,pentru încălcarea prevederilor art. 117 şi ale art. 141 din Legea nr. 31/1990.

De asemenea,  reclamantul susţine că această hotărâre nu este legală şi pentru că a fost încălcat cu ştiinţă, sechestrul instituit de DIICOT prin ordonanţa din 25.09.2015 dar şi pentru că, numitul SC  a condus şedinţa fără să aibă acest drept, nefiind înregistrat la registrul comerţului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile  art. 117 şi ale art. 141 din Legea nr. 31/1990, ale Codului de procedură civilă, ale Codului penal şi de procedură penală, ale Constituţiei României şi ale CEDO.

La data de 11 decembrie 2017,reclamantul a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea dosarului nr. 394/D/P/2007.

Prin Încheierea din 22 decembrie 2017, au fost respinse excepţiile nulităţii şi  a inadmisibilităţii cererii de intervenţie, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii incidentale, s-a prorogat soluţionarea cererii de suspendare şi s-a disjuns cererea incidentală formulată de reclamantul BG în contradictoriu cu pârâta SC A SA, având ca obiect anularea Hotărârii AGA nr.. 2 din 17.07.2017, dispunându-se înregistrarea separată a acesteia şi fixarea unui termen la 22.02.2018, pentru când vor citate părţile, reclamantul cu menţiunea de a preciza dacă cererea de suspendare vizează cererea de intervenţie  iar pârâta cu menţiunea de a depune la dosar documentaţia ce a stat la baza emiterii hotărârii.

Totodată, instanţa a dispus  emiterea unei adrese la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu menţiunea de a preciza dacă, în dosarul  nr. 394/D/2007 a fost începută urmărirea penală şi împotriva numiţilor SC, SI şi DS.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

La termenul din  25 ianuarie 2018, instanţa a rămas în pronunţare cu privire la cererea de suspendare şi pe cererea de intervenţie.

Cererea  de suspendare nu este întemeiată.

În conformitate cu art. 413 alin 1 pct. 2 Cod procedură civilă: „1) Instanţa poate suspenda judecata: 2.) când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel”.

Reclamantul a solicitat suspendarea prezentei cauze a solicitat  suspendarea soluţionării cererii de intervenţie până la soluţionarea cauzei penale înregistrată sub nr. 394/D/P/2007.

La solicitarea instanţei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a comunicat, cu adresa nr. 394/D/P/2007 din 22.01.2018 că în dosarul penal anterior nu s-a început urmărirea penală faţă de SC, SI şi DS. De asemenea, din ordonanţa depusă la dosar nu rezultă  că s-ar fi început urmărirea penală nici  faţă de societatea pârâtă.

În aceste condiţii, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale precitate, urmează a fi respinsă cererea de suspendare.

Analizând actele şi lucrările dosarului,  asupra fondului cazei, instanţa  reţine următoarele:

Aşa după cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, la data de 5 mai 2017,sub nr. 36549,la Oficiul  Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi, a fost primită cererea pârâtei SC A SA, privind înregistrarea Hotărârii AGA a SC A SA, din 26 aprilie 2017 (filele 37 -39). Împotriva acestei cereri, reclamantul a formulat cerere de intervenţie, înregistrată sub nr.  38334 la 9 mai 2017 (filele 8 -11).

Dispoziţii legale incidente:

OUG nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, art. 71 alin 1: „ (1) Dacă la cererile de înregistrare sunt depuse cereri de intervenţie, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate transmite/transmit instanţei întregul dosar, care cuprinde cererea de înregistrare în registrul comerţului şi cererea de intervenţie, precum şi înscrisurile depuse în susţinerea acestora. Prevederile art. 6 alin. (4) se aplică în mod corespunzător." 

Prin cererea de intervenţie, reclamantul a susţinut că Hotărârea emisă de Adunarea Generală a Acţionarilor SC A SA este nulă şi nelegală.

În susţinerea acestei afirmaţii, reclamantul arată că  hotărârea a fost adoptată cu încălcarea art. 141 din Legea nr. 31/1990 deoarece, documentele depuse de administratorii SC AP nu sunt semnate de preşedintele consiliului de administraţie, fiind lovite de nulitate absolută.

Reclamantul a mai susţinut că SC face parte dintr-un grup infracţional organizat şi că a încălcat cu bună ştiinţă sechestrul asigurător instituit de către DIICOT, a intrat prin fraudă în consiliul de administraţie al SC E SA, care este acţionar majoritar la SC AP.

Cererea de intervenţie a reclamantului este neîntemeiată deoarece, prin aceasta nu se invocă nerespectarea procedurii de înregistrare sau formei cererii de înregistrare, ci se aduc critici de nelegalitate referitoare la Hotărârea Adunării Generale ce face obiectul cererii de înscriere.

Or, modalitatea de contestare a unei astfel de hotărâri are o reglementare specială ( art. 132 din Legea nr. 31/1990) iar legalitatea sa nu poate face obiectul analizei instanţei în cadrul unei cereri de intervenţii îndreptate ( conform art. 71 din OUG nr. 116/2009), împotriva cererii de înscriere.

Prin procedura specială reglementată de art. art. 71 din OUG nr. 116/2009 – instanţa verifica numai aparenţa de drept, nu si aspecte privind hotărârii adunării generale a cărei înscriere se solicită.

În acest sens, Tribunalul reţine că cererea de înregistrare împotriva căreia reclamantul a formulat cererea de intervenţie beneficiază de aparenţa de legalitate întrucât, în cauză, au fost respectate prevederile art. 180 alin 3 din Ordinul nr. 2594/C/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor, potrivit cărora: „ (3) Pentru înregistrarea actelor şi faptelor prevăzute la alin. (1), solicitantul completează formularul-tip "Cerere de depunere şi menţionare acte", la care ataşează înscrisurile doveditoare ale actelor şi faptelor de menţionat, precum şi dovada achitării taxelor legale şi a timbrelor de valoare corespunzătoare, în original.”

Or, din actele şi lucrările dosarului rezultă că  a fost completat formularul tip, fiind înregistrat sub nr. 37594/05.05.2017, la care s-a ataşat Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor a SC A SA din 26.04.2017 precum şi o serie de înscrisuri ( filele 37-59).

În speţă, sunt îndeplinite condiţiile formale prevăzute de dispoziţiile art.20 alin.6 şi art.183 din Ordinul nr.2594/C/2008 pentru admiterea cererii de înregistrare în registrul comerţului a depunerii Hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor din 27.07.2010.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă ca nefondată cererea de intervenţie formulată de reclamantul BG, împotriva cererii de înregistrare menţiuni nr. 37594/05.05.2017, în contradictoriu cu pârâta S.C. A S.A,.

Referitor la cheltuielile de judecată instanţa reţine că, potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

De asemenea,  instanţa reţine că, potrivit art. 453 alin 1 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată în timp ce, alin 2 al articolului 451, prevede că: „ (2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său”

Prin înscrisurile depuse la dosar, pârâta a solicitat cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător, în cuantum de 5456,33 lei (filele 128-132), după cum urmează: extras de cont  emis de ING pentru perioada 05.10.2017  18.10.2017; factura nr. 2335 din 12.10.2017, ordin de plată nr. 17101313102577 din 12.10.2017.

 Raportându-se la aceste dispoziţii legale, instanţa reţine că, onorariul de 5456,33 lei, plătit avocatului, este prea mare faţă de volumul de activitate depus în această cauză de către avocat iar pe de altă parte faţă de complexitatea cauzei, având în vedere prevederile legale procedurale în materie.

În acest sens, instanţa supremă a reţinut că: “În aprecierea cuantumului onorariului, instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.”  ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2420 din 11 aprilie 2008

Totodată, instanţa reţine ca, prin  aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin 2  din Codul de procedura civila, respectiv prin  reducerea cuantumului onorariului apărătorului ales,  pus în sarcina părţii care a pierdut procesul, instanţa nu intervine în contractul de asistenţă judiciară şi nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.

Astfel, dispoziţiile art. 451 alin 2 Cod procedură civilă au menirea de a sancţiona exercitarea abuzivă a dreptului de a obţine despăgubiri, prin convenirea între avocat şi client a unor onorarii în mod vădit disproporţionate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa  C.E.D.O., care a statuat că,  cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câştig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale şi rezonabile.

Practica judiciară în materie a statuat că: “Proporţionalitatea onorariului avocaţial cu valoarea ori complexitatea cauzei şi cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanţei de fond, aceasta justificând reducerea onorariului avocaţial, astfel încât acesta să  reflecte valoarea  muncii depuse de apărător pe parcursul prezentului litigiu - sau chiar al mai multora, cum este cazul de faţă.” Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1625 din 29 februarie 2012

Or,  în speţă, cheltuielile de judecată solicitate de către reclamant depăşesc limitele rezonabilităţii şi ale proporţionalităţii nu numai în raport cu munca depusă ci şi cu obiectul cererii, având în vedere totodată şi practica judiciară în materie.

Astfel,  raportat la soluţia adoptată mai sus, de respingere a acţiunii şi reţinând culpa procesuală a reclamantului, urmează ca instanţa să îl oblige pe aceasta la plata către pârâtă a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului redus conform art. 451 alin 2 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte calea de atac, Tribunalul are în vedere dispoziţiile  art. 71 alin 3 din OUG nr. 116/2009 potrivit cărora: „ (3) Hotărârea pronunţată în condiţiile alin. (2) este executorie şi este supusă numai recursului.."

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca nefondată cererea de intervenţie formulată de reclamantul BG împotriva cererii de înregistrare menţiuni nr. 37594/05.05.2017, în contradictoriu cu pârâta S.C. A S.A. Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului redus conform art. 451 alin 2 Cod procedură civilă.

CURTEA DE APEL IAŞI

DECIZIE Nr. 654/2018

25 Septembrie 2018

S-au luat în examinare apelurile formulate de BG şi de SC A SA Târgul Frumos împotriva sentinţei civile nr. 173/08.02.2018 pronunţate de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 4014/99/2017, având ca obiect acţiune în anulare a hotărârii AGA.

Curtea  de  Apel,

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa nr. 173/2018civ din 8.02.2018 Tribunalul Iaşi a respins ca nefondată cererea de intervenţie formulată de reclamantul BG, împotriva cererii de înregistrare menţiuni nr. 37594/05.05.2017, în contradictoriu cu pârâta S.C. A S.A.

A obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului redus conform art. 451 alin 2 Cod procedură civilă.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reţinut că, aşa după cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, la data de 5 mai 2017, sub nr. 36549, la Oficiul  Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi, a fost primită cererea pârâtei SC A SA,privind înregistrarea Hotărârii AGOA a SC A SA, din 26 aprilie 2017 (filele 37 -39).

Împotriva acestei cereri, reclamantul a formulat cerere de intervenţie, înregistrată sub nr.  38334 la 9 mai 2017 ( filele 8 -11).

Dispoziţii legale incidente:

OUG nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, art. 71 alin 1: „ (1) Dacă la cererile de înregistrare sunt depuse cereri de intervenţie, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate transmite/transmit instanţei întregul dosar, care cuprinde cererea de înregistrare în registrul comerţului şi cererea de intervenţie, precum şi înscrisurile depuse în susţinerea acestora. Prevederile art. 6 alin. (4) se aplică în mod corespunzător." 

Prin cererea de intervenţie, reclamantul a susţinut că Hotărârea emisă de Adunarea Generală a Acţionarilor SC A SA este nulă şi nelegală.

În susţinerea acestei afirmaţii, reclamantul a arătat că hotărârea a fost adoptată cu încălcarea art. 141 din Legea nr. 31/1990 deoarece, documentele depuse de administratorii SC AP nu au fost semnate de preşedintele consiliului de administraţie, fiind lovite de nulitate absolută.

Reclamantul a mai susţinut că, SC face parte dintr-un grup infracţional organizat şi că a încălcat cu bună ştiinţă sechestrul asigurător instituit de către DIICOT, a intrat prin fraudă în consiliul de administraţie al SC E SA, care este acţionar majoritar la SC AP.

Cererea de intervenţie a reclamantului a fost neîntemeiată deoarece, prin aceasta nu s-a invocat nerespectarea procedurii de înregistrare sau formei cererii de înregistrare ci, s-au adus critici de nelegalitate referitoare la Hotărârea Adunării Generale ce face obiectul cererii de înscriere.

Or, modalitatea de contestare a unei astfel de hotărâri are o reglementare specială ( art. 132 din Legea nr. 31/1990) iar legalitatea sa nu a putut face obiectul analizei instanţei în cadrul unei cereri de intervenţii îndreptate (conform art. 71 din OUG nr. 116/2009), împotriva cererii de înscriere.

Prin procedura specială reglementată de art. art. 71 din OUG nr. 116/2009 – instanţa verifica numai aparenţa de drept, nu şi aspecte privind hotărârii adunării generale a cărei înscriere se solicită.

În acest sens, Tribunalul a reţinut că cererea de înregistrare împotriva căreia reclamantul a formulat cererea de intervenţie a beneficiat de aparenţa de legalitate întrucât, în cauză, au fost respectate prevederile art. 180 alin 3 din Ordinul nr. 2594/C/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor, potrivit cărora: „ (3) Pentru înregistrarea actelor şi faptelor prevăzute la alin. (1), solicitantul completează formularul-tip "Cerere de depunere şi menţionare acte", la care ataşează înscrisurile doveditoare ale actelor şi faptelor de menţionat, precum şi dovada achitării taxelor legale şi a timbrelor de valoare corespunzătoare, în original.”

Or, din actele şi lucrările dosarului a rezultat că  a fost completat formularul tip, fiind înregistrat sub nr. 37594/05.05.2017, la care s-a ataşat Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor a SC A SA din 26.04.2017 precum şi o serie de înscrisuri ( filele 37-59).

În speţă, au fost îndeplinite condiţiile formale prevăzute de dispoziţiile art.20 alin.6 şi art.183 din Ordinul nr.2594/C/2008 pentru admiterea cererii de înregistrare în registrul comerţului a depunerii Hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor din 27.07.2010.

Pentru aceste considerente, a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenţie formulată de reclamantul BG, împotriva cererii de înregistrare menţiuni nr. 37594/05.05.2017, în contradictoriu cu pârâta S.C. A S.A..

Referitor la cheltuielile de judecată instanţa a reţinut că, potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

De asemenea,  instanţa a reţinut că, potrivit art. 453 alin 1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată în timp ce, alin 2 al articolului 451, prevede că: „ (2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său”

Prin înscrisurile depuse la dosar, pârâta a solicitat cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător, în cuantum de 5456,33 lei (filele 128-132), după cum urmează: extras de cont  emis de ING pentru perioada 05.10.2017  18.10.2017; factura nr. 2335 din 12.10.2017, ordin de plată nr. 17101313102577 din 12.10.2017.

 Raportându-se la aceste dispoziţii legale, instanţa a reţinut că, onorariul de 5456,33 lei, plătit avocatului, a fost prea mare faţă de volumul de activitate depus în această cauză de către avocat iar pe de altă parte faţă de complexitatea cauzei, având în vedere prevederile legale procedurale în materie.

În acest sens, instanţa supremă a reţinut că: “În aprecierea cuantumului onorariului, instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.”  ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2420 din 11 aprilie 2008

Totodată, instanţa a reţinut ca, prin  aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin 2  din Codul de procedura civila, respectiv prin reducerea cuantumului onorariului apărătorului ales, pus în sarcina părţii care a pierdut procesul, instanţa nu intervine în contractul de asistenţă judiciară şi nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.

Astfel, dispoziţiile art. 451 alin 2 Cod procedură civilă au menirea de a sancţiona exercitarea abuzivă a dreptului de a obţine despăgubiri, prin convenirea între avocat şi client a unor onorarii în mod vădit disproporţionate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa  C.E.D.O., care a statuat că, cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câştig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale şi rezonabile.

Practica judiciară în materie a statuat că: “Proporţionalitatea onorariului avocaţial cu valoarea ori complexitatea cauzei şi cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanţei de fond, aceasta justificând reducerea onorariului avocaţial, astfel încât acesta să  reflecte valoarea  muncii depuse de apărător pe parcursul prezentului litigiu - sau chiar al mai multora, cum este cazul de faţă.” Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1625 din 29 februarie 2012

Or,  în speţă, cheltuielile de judecată solicitate de către reclamant au depăşit limitele rezonabilităţii şi ale proporţionalităţii nu numai în raport cu munca depusă ci şi cu obiectul cererii, având în vedere totodată şi practica judiciară în materie.

Astfel,  raportat la soluţia adoptată mai sus, de respingere a acţiunii şi reţinând culpa procesuală a reclamantului, instanţa l-a obligat pe acesta la plata către pârâtă a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului redus conform art. 451 alin 2 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte calea de atac, Tribunalul a avut în vedere dispoziţiile  art. 71 alin 3 din OUG nr. 116/2009 potrivit cărora: „ (3) Hotărârea pronunţată în condiţiile alin. (2) este executorie şi este supusă numai recursului.."

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel BG, pentru următoarele motive:

Hotărârea A.G.O.A. din 26.04.2017 a S.C. A S.A. a fost depusă la registrul comerţului pentru a fi înregistrată.

A formulat o cerere de intervenţie şi a arătat încălcările legilor în vigoare cu documentele aferente.

În data de 17.07.2017 s-a ţinut A.G.O.A. A S.A., care a emis hotărârea nr. 2/17.07.2017, şi care revocă membrii Consiliului de Administraţie A S.A..

Din cele relatate mai sus refuză fără echivoc, că acţiunea a rămas fără obiect.

Învederează că hotărârea nr. 2/17.07.2017 emisă de A.G.O.A. A S.A., anulează toate punctele Hotărârii A.G.O.A. A S.A. din 26.04.2017, că acţiunea din acest dosar a rămas fără obiect şi dovedeşte că „ cei care administrează" societatea cheltuiesc sume mari de bani pe asistenţă juridică fără temei.

Pentru cele enumerate, solicită casarea în totalitate a sentinţei nr. 173/2018 pronunţate de Tribunalul Iaşi şi exonerarea sa de la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată deoarece face parte dintre acţionarii care vor binele acestei societăţi pe acţiuni.Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat apel incident SC A SA, pentru următoarele motive.

Solicită, în măsura în care se va aprecia ca în cauza calea de atac este apelul, ca prin hotărârea ce se va pronunţa schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul acordării în integralitate a cheltuielilor de judecata către SC A, respectiv modificarea sentinţei apelate în sensul acordării în integralitate a onorariului de avocat conform dovezilor depuse la dosar în suma totala de 10.912 RON.

În măsura în care se va aprecia ca în cauza calea de atac este recursul, solicita casarea în parte a sentinţei apelate şi rejudecarea cererii de acordare a cheltuielilor solicitate prin admiterea în integralitate a acestei cereri.

În primul rând, judecătorul fondului a reţinut o situaţie care nu este conforma realităţii, şi anume ca s-ar fi solicitat cheltuieli în suma de 5456,33 lei (pag.4), deși a solicitat cheltuieli de 10.912 RON.

Apreciază ca sentinţa este data cu greşita aplicare a dispoziţiilor art.451 alin.2 NCPC, dat fiind ca onorariul de avocat solicitat nu este disproporţionat nici fata de valoarea sau complexitatea cauzei şi nici fata de activităţile desfăşurate.

De asemenea, instanţa de fond nu a ţinut cont la reducerea onorariului nici de împrejurările cauzei.

În primul rând, învederează ca de fapt soluţia de reducere a onorariului nu este motivata fata de împrejurări concrete, reducerea fiind pronunţata cu trimitere stricta la dispoziţiile legale.

Or, dispoziţiile art. 451 alin.2 NCPC conferă posibilitatea instanţei "să reducă motivat" partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor.

Motivarea în acest caz nu presupune indicarea dispoziţiilor legale, ci arătarea acelor împrejurări concrete fata de care instanţa apreciază ca se impune reducerea onorariului.

În al doilea rând, onorariul solicitat nu "este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea, cauzei". În acest sens, onorariul este de aproximativ 2.000 Euro +TVA, onorariu care în acest gen de cauze este încasat în mod frecvent de casele de avocatura din Bucureşti, litigiul nefiind unul simplu sau fără miza, fiind puse în discuţii excepţii şi cereri, precum şi reprezentarea sa.

În acest sens, pentru exemplificare ataşează soluţia pronunţata de Tribunalul Specializat Argeş intr-un dosar de intervenţie — dosarul 521/1259/2017 - prin care a fost obligat intervenientul la plata sumei de 16.581,75 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (Anexa nr. l), reprezentarea societăţii E fiind asigurată în dosar de aceeaşi avocaţi, semn ca aceste onorarii sunt adecvate dosarelor de intervenţie.

În al treilea rând, onorariul solicitat nu este disproporţionat în raport cu activitatea desfăşurată de avocat, sens în care indică actele procedurale redactate de avocat în numele său, care sunt complexe şi numeroase (întâmpinare la cererea iniţiala, întâmpinare la cererea modificatoare, note privind susţinerile, note de şedinţa).

Nu se poate afirma o vădita disproporție intre aceste acte şi munca pentru a le redacta şi susţine, şi onorariul plătit de SC A.

În al patrulea rând, instanţa putea modifica onorariul doar "ţinând seama şi de circumstanţele cauzei".

 Şi din aceasta perspectivă instanţa era obligata a observa ca reprezentarea sa s-a făcut de avocaţi din Bucureşti şi ca a implicat în onorariu atât aceasta situaţie cat şi costuri cu transportul şi cazarea.

Spre exemplu doar deplasarea la termenele de judecata a costat 284 de euro (Anexa nr. 2), onorariul solicitat nefiind astfel sub nicio forma disproporţionat fata de împrejurările concrete, şi anume ca avocaţii săi au fost nevoiţi a se deplasa din Bucureşti pentru a asigura reprezentarea în dosar, onorariul stabilit ținând cont şi de acest aspect.

Consideră că s-au încălcat  dispoziţiile  art. 453 alin. l NCPC.  Culpa  intervenientului  în  angajarea cheltuielilor impune restituirea acestora către subscrisa

Potrivit acestor dispoziţii legale: "Partea care pierde procesul va fi  obligata, la cererea părţii care a câştigat, sa ii plătească acesteia cheltuieli de judecata".

Măsura de a se reduce cheltuielile nu onorariul de avocat, în măsura în care nu este vădit disproporţionat, după cum a arătat, ar conduce la situaţia ca societatea ar fi obligata a suporta o parte din acestea.

Or, în situaţia în care culpa pentru angajarea cheltuielilor aparţine intervenientului, apreciază ca sentinţa este nelegala din moment ce ar permite ca societatea sa fie prejudiciata prin suportarea unor cheltuieli care, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. l NCPC, ar trebui sa fie suportate de intervenientul căruia i-a fost respinsa cererea.

Şi din acest motiv, data fiind culpa intervenientului, apreciază ca se impune ca acesta sa fie obligat a suporta toate cheltuielile de judecata care au fost efectiv suportate de societate.

Intimata-apelantă SC A SA a formulat întâmpinare prin care solicită, în esenţă, respingerea apelului declarat de BG, ca neîntemeiat.

Apelantul-intimat BG a formulat întâmpinare faţă de apelul incident formulat de SC A SA solicitând, în esenţă, respingerea acestuia ca nefondat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că apelul formulat de BG este nefondat:

În acest sens, Curtea notează că prin sentinţa apelată s-a respins cererea de intervenţie formulată de apelant împotriva cererii de înregistrare a menţiunii referitoare la înregistrarea în registrul Comerţului a unor modificări la SC A SA, conform Hotărârii AGA din 26.04.2017.

Potrivit art. 453 din Codul de procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

 Din dispoziţiile acestui text rezultă că la baza obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală dedusă din sintagma „partea care pierde procesul” şi care se raportează la procesul în care se solicită aceste cheltuieli.

În prezenta cauză, reclamantul-apelant căruia i s-a respins cererea se află în situaţia „părţii care a pierdut procesul”, fiind în culpă procesuală.

Drept urmare, în mod corect la cererea părţii care a câştigat procesul, apelantul-reclamant a fost obligat să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată efectuate.

Pe cale de consecinţă, Curtea constată că prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile art.453 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă va respinge apelul.

Decide:

Respinge apelul declarat de BG împotriva sentinţei civile nr. 173/2018civ din 8.02.2018 pronunţată de Tribunalul Iaşi, Secţia a II a Civilă –Contencios Administrativ şi Fiscal,  sentinţă pe care o păstrează.

Domenii speta

Spete similare