Stabilire program vizite minor

Prin cererea înregistrată pe rolul J. R. la data de 02.04.2018, sub nr. …../…./….., reclamantul I. E. S. a chemat în judecată pe pârâta I. T., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună stabilirea unui program de legături personale şi de vizita între el şi minorele: I. S.-D.,născuta la data de ........; I. H.-E. ,născută la data de …….; I. A.-M. născută la data de ……, după cum urmează: o dată la două săptămâni reclamantul să poată petrece cu minorele un sfârşit de săptămână de vineri ora 15.00 până duminică ora 18.00 la locuinţa sa; câte o săptămână din fiecare vacanţa şcolară de iarnă şi primăvară, în aşa fel încât să poată petrece cu minorele în mod alternativ, într-un an Sf. Paşti şi în anul următor Crăciunul; o lună din vacanţa de vară. Având învedere relaţiile tensionate dintre el şi mama minorelor solicită să-i fie permis ca în zilele in care minorele se află la el sa poată călătorii cu ele, în ţară oriunde doresc. Cu cheltuieli de judecată dacă pârâta înţelege să se opună acestei acţiuni.

În motivare a arătat că, el şi mama minorelor, pârâta I. T., au divorţat conform Sentinţei civile nr. …/……. pronunţată de către J. R. în Dosarul nr…../…/…... În urma procesului de divorţ (de care el nu a avut cunoştinţă până la momentul la care sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă, moment la care fosta sa soţie l-a înştiinţat că practic sunt divorţaţi şi nu mai are nici un drept asupra fetiţelor sale, ci doar obligaţia de a le trimite o pensie de întreţinere de 400 lei/lună), el a rămas practic la "bunăvoinţa" fostei sale soţii în ceea ce priveşte relaţiile cu cele trei minore.

Arată faptul că, fiind plecat la muncă in străinătate încă din timpul căsătoriei lor, venea într-adevăr destul de rar în ţară, de aproximativ 2-3 ori pe an, situaţie în care dorea să petreacă şi el măcar câteva zile în preajma fiicelor sale, însă acest lucru era practic imposibil deoarece mama minorelor nu le permitea să stea în preajma sa decât câteva ore sau chiar mai puţin, motivând căel practic nu are nici un drept să le vadă.

Menţionează faptul că de câteva ori a dorit să meargă cu minorele pentru câteva zile în mici excursii prin ţară, în mod inexplicabil pârâta din acest dosar, ori îi comunica în mod direct că nu permite acest lucru (invocând tot felul de scuze ca cele de genul că se teme pentru siguranţa minorelor, deşi să le lase singure în casă sau pe stradă nu se teme niciodată), ori într-un mod mult mai dureros spunea că le lasă situaţie în care pregăteam totul pentru călătorie şi cu câteva ore înainte de plecare îl anunţa că s-a răzgândit şi că nu are decât "să plece să se distreze singur fără fete".

Mai arată faptul că, în ultimul timp, deşi trimitea în mod regulat minorelor atât pachete cu diverse cadouri cât şi pensia de întreţinere cuvenită (pe lângă faptul căachita un credit bancar pe care sora sa 1-a tăcut în favoarea lor în timp ce erau căsătoriţi, credit din care şi-au renovat locuinţa şi au achiziţionat un autoturism şi alte bunuri casnice, care după divorţ au rămas în totalitate în posesia pârâtei), minorele s-au îndepărtat extrem de mult de el, ajungând să se ferească chiar de a sta de vorbă cu el sau şi mai rău în momentul în care reuşeşte totuşi sa discute cu ele, au ajuns să îi aducă tot felul de acuzaţii pe care cu siguranţă le-au perceput de la mama lor.

Menţionează faptul că de la desfacerea căsătoriei, a achitat aşa cum a putut pensia de întreţinere datorată, în cel mai rău caz a apelat chiar la părinţii săi care au înmânat mamei minorelor sume de bani ce reprezentau contravaloarea pensiei datorate de către el, de asemenea, trimitea aproape lunar pachete pe numele părinţilor săi pentru a le da fiicelor sale, pachete în care uneori punea chiar şi diverse sume de bani, situaţie în care nu îşi explică de ce în prezent pârâta le-a "montat pe minore împotriva sa, atâta timp cât este tatăl lor şi le iubeşte nespus.

Precizează faptul că, în prezent s-a întors în România şi doreşte să locuiască din nou în R., situaţie în care în mod evident doreşte din suflet să aibă legături strânse cu fetiţele sale, doreşte sa le fie alături şi să petreacă cât mai mult timp alături de ele, deşi în prezent dorinţa sa i se pare doar un vis, deoarece minorele refuză să aibă o relaţie normală "tată fiiice" cu el, fiind în mod clar sub influenţa mamei lor care astfel consideră că se răzbună pe faptul că încearcă să-şi refacă viaţa alături de o altă femeie.

Arată faptul că în locuinţa în care stă în prezent, fiicele sale ar avea condiţii optime unei dezvoltări normale, armonioase, contrare stării încare trăiesc în prezent alături de mama lor care este plină de ură şi de dorinţa de a se răzbuna cu orice preţ peel chiar şi folosindu-şi fără remuşcări fiicele în acest scop.

La soluţionarea acţiunii solicită a se avea în vedere dispoziţiile art. 17 şi 18 din Legea 272/2004.

În drept, acţiunea a fost întemeiată  pe dispoziţiile  art. 401 Cod civil, art. 17 şi 18 din Legea 272/2004.

Acţiunea civilă a fost legal timbrată. (f.32)

În susţinerea acţiunii, reclamantul a solicitat probe cu înscrisuri şi testimoniale.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care arată că nu se opune admiterii acţiunii introductive de instanţa, insa face unele precizări.

Nu corespunde adevărului afirmaţia potrivit căreia s-ar fi opus ca reclamantul sa-şi viziteze fetele si sa petreacă timp împreuna cu acestea ori de cate ori acesta venea in tara, respectiv de vreo de 3-4 ori de la pronunţarea divorţului. Poate identifica o singura ocazie in care s-a opus, si anume aceea in care reclamantul a intenţionat sa plece in excursie cu fetele la Sibiu, motivul fiind împrejurarea ca fetele urmau "sa călătorească " cu un microbuz tip transport marfa, pe o saltea improvizata, apreciind ca asemenea condiţii sunt improprii unei calatorii in siguranţa.

Precizează faptul ca alienarea fetelor fata de tatăl reclamant s-a produs ca urmare a lipsei de implicare a acestuia in viata fiicelor lor, acesta fiind mai degrabă preocupat sa-si refacă viata alaturi de femeia pentru care a inteles sa renunţe la căsnicia lor.

Mai învederează, ca educaţia si bunul simt o împiedica sa-şi educe fetele in spiritul celor descrise de reclamant, si anume intr-o atmosfera de ura fata de tatal lor, insa acesta ignora faptul ca fetele lor au crescut si au inceput sa inteleaga ele insele cum stau lucrurile, fara vreun " ajutor " din partea sa. Si nici nu le-a fost " greu " sa înteleaga, având în vedere lipsa de implicare a tatălui reclamant in viata fetelor.

Desi prezenta cauza nu dezbate motivele divortului, fata de afirmaţiile reclamantului din cuprinsul cererii introductive, face o precizare, si anume aceea ca sentinţa prin care a fost declarata desfăcuta căsătoria dintre parti este perfect legala si temeinica, paratul fiind legal citat la ultimul domiciliu comun, astfel incat susţinerea acestuia ca nu a cunoscut despre existenta procesului este deplasata, apreciind ca nu are nicio vina ca acesta, odată plecat la munca, a uitat sa mai vina acasă, la familie. Despre divorţ a cunoscut întreaga lui familie (respectiv, părinţi, fraţi), nefiind un secret pentru nimeni.

Mai arată faptul ca de la data rămânerii definitive a sentinţei de divorţ, reclamantul nu s-a achitat de obligaţia ce i-a fost stabilita în sarcina, respectiv plata pensiei de întreţinere, context in care a fost nevoita sa formuleze, în cursul anului 2017, plângere penala fata de acesta, pentru abandon de familie, plângere pe care a retras-o la stăruinţele foştilor săi socrii, care, vazand lipsa de preocupare a fiului lor în ceea ce priveşte fetele, au hotărât sa o ajute ei, dându-le fetelor sume de bani, periodic, dupa posibilităţi. Mai mult decât atat, înscrisurile anexate acţiunii introductive nu pot face dovada achitării paratului de obligaţia ce-i incumba privind pensia, caci, prin raportare la datele care le poarta acestea, ele corespund perioadei in care ei erau căsătoriţi, iar unele sunt pe numele surorii reclamantului, neavand, in opinia sa, nicio relevanta, din perspectiva acestei obligaţii.

Menţionează că reclamantul ca are de plătit pensia de întreţinere restanta, in cuantum de 17590.00 lei.

Precizează faptul ca fetele trăiesc într-un mediu emoţional echilibrat, spaţiul pe care-l ocupa oferindu-le condiţiile necesare unei dezvoltări armonioase, acelaşi pe care l-a impartit si cu reclamantul la vremea la care erau căsătoriţi, context in care nu i-a înţeles afirmaţia plina de sarcasm de la finele cererii de chemare in judecata.

În drept art. 205 c.proc.civ.

În faza de cercetare judecătorească s-au administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii F.A.L., I.G. şi P.C.S., depoziţia acestora fiind ataşată la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, din prisma dispoziţiilor legale incidente şi a probatoriului administrat, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea formulată reclamantul solicită stabilirea unui program de menţinere a legăturilor personale cu minorele o dată la două săptămâni, câte o săptămână în fiecare vacanţă şcolară şi o lună în vacanţa de vară.

Instanţa reţine că prezenta cauză a fost înregistrată la data de 07.08.2018, iar pe parcursul judecării prezentei cauze au fost acordate mai multe termene, reclamantul neprezentându-se personal în faţa instanţei la nici unul din acestea, cu motivarea prezentată de reprezentantul ales al acestuia că reclamantul se află plecat în străinătate.

Instanţa reţine că deşi reclamantul a solicitat un program relativ strict de legături personale cu minorele, reclamantul nu a făcut dovada că ar putea respecta un asemenea program de legături personale.

Din declaraţia martorilor audiaţi în cauză a rezultat că pârâtul este plecat în străinătate de mai mult timp, respectiv din anul 2018, octombrie.

Deşi potrivit dispoziţiilor art.401 din Codul Civil, părintele care nu locuieşte cu minorul are dreptul de a păstra legătura personală cu minorul, instanţa atrage atenţia că şi minorul are dreptul de a păstra legătura cu părintele.

În condiţiile în care părintele este plecat în străinătate o lungă perioadă de timp, implicit relaţia minorului cu tatăl său este afectată.

Din declaraţia minorelor audiate în cauză, aflată la fila 50 a rezultat că acestea doresc să menţină legătura cu tatăl lor, însă nu în modalitatea propusă de către acesta.

Instanţa apreciază că minorele se află la o vârstă la care opţiunea lor în legătură cu modalitatea de menţinere a relaţiei cu tatăl lor trebui luată serios în calcul la stabilirea programului de legături personale.

În considerarea poziţiei exprimate de cele trei minore, instanţa nu va stabili un program propus de către reclamant, ci apreciază că programul de menţinere a legăturilor personale cu minorele trebuie stabilit de comun acord de către tată cu minorele. Stabilirea acum a unui program strict de legături personale între minore şi tatăl acestora ar fi de natură a crea un dezechilibru în viata acestora în condiţiile în care tatăl este plecat de mai mult timp în străinătate şi-a vizitat sporadic copiii.

În cauză nu au fost dovedite elemente din care să rezulte că mama minorelor ar împiedica relaţia acestora cu tatăl lor. Acest aspect rezultă atât din întâmpinarea formulată de mama minorelor în care nu se opune la acţiunea reclamantului-fila 35 precum şi din probele administrate în cauză.

Din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că minorele ţin legătura cu bunicii paterni, îi vizitează aproape zilnic şi chiar şi mama minorelor a vizitat-o de 8 martie pe bunica paternă .  De asemenea, a rezultat că reclamantul ţine legătura telefonic cu minorele şi că au fost plecate cu acesta în scurte excursii atunci când el a fost prezent în ţară.

Potrivit dispoziţiilor art.401 din Codul Civil, (1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

(2)În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.

Din probele administrate în cauză respectiv martorii audiaţi, propusi de către reclamant au arătat că, spre deosebire de comportamentul reticent de anul trecut al minorelor faţă de bunicii paterni, în prezent minorele îşi vizitează bunicii paterni aproape zilnic. Tot din declaraţiile martorilor a rezultat că reclamatnul nu a mai vizitat minorele din anul 2018 şi acesta era plecat des în străinătate încă din perioada căsătoriei părţilor.

Deşi reprezentantul reclamantul a susţinut că reclamantul se va întoarce  în ţară şi va putea respecta programul de vizitare propus, acesta nu a depus nici un fel de probe în acest sens.

Având în vedere că nu s-a făcut dovada posibilităţii reale de a respecta programul de legături personale propus şi nici existenţa unor neînţelegeri între părinţi cu privire la programul de legături personale dintre minore şi tatăl lor, instanţa va respinge cererea reclamantului.

Respinge acţiunea formulată de către reclamantul I. E. S., , domiciliat în R, Al. N.,  bl. ., sc. ., ap. ., jud. C-S, în contradictoriu cu pârâta I. T., domiciliată în R., str. D., nr. ., sc. ., ap. .,  jud. C-S, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Reşiţa.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei la data de 23.04.2019.

Domenii speta

Spete similare