Exercitarea autorităţii părinteşti. Modificarea convenției încheiată în procedura de divorț. Interesul superior al copilului. Autoritate părintească exclusivă.

Chiar dacă pârâtul nu se află în culpă exclusivă pentru relația tensionată dintre părți (din înregistrarea audio-video și relațiile comunicate de organele de poliție rezultând că și reclamanta a avut uneori un comportament necorespunzător), instanța este chemată să analizeze cu prioritate interesul superior al copilului, interes care impune în această situație extragerea acestuia din mediul tensionat creat în prezent.Or, având în vedere relația deteriorată cu tatăl său și faptul că minorul necesită un climat de afecţiune, stabilitate si continuitate pentru a  se asigura o dezvoltare armonioasa,  instanţa apreciază că este în interesul superior al acestuia să îşi păstreze pe cât posibil aceleaşi condiţii de viaţă, respectiv să rămână în îngrijirea mamei, care trebuie să aibă posibilitatea de a lua singură deciziile necesare cu privire la acesta, câtă vreme în prezent, nu este posibilă o colaborare reală între părți.. 

Sentinţa civilă nr. 4753/14.06.2017 a Judecătoriei Galați 

Instanţa reţine că potrivit art.403 Cod Civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.

Prin urmare, devin aplicabile dispoziţiile art. 396 alin.1 în sensul că instanţa de tutelă hotărăşte asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.  De asemenea, instanţa urmează a avea în vedere şi dispoziţiile art. 397 coroborate cu art.398 alin.1 Cod Civil, în sensul că în principiu, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care pentru motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa decide altfel.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, instanţa constată că în cauza de faţă, a intervenit o schimbare a împrejurărilor avute în vedere la divorț, în sensul că relațiile familiale au devenit foarte tensionate, astfel încât se impune reevaluarea acestor măsuri.

Astfel, instanţa reţine că din probele administrate, a rezultat că minorul se află în fapt în grija exclusivă a mamei, refuză contactul cu tatăl și are o percepție negativă asupra acestuia (proces-verbal fila 110 dosar).

Mai mult, tensiunile dintre părți (provocate și de către pârât, ceea ce a și necesitat emiterea unui ordin de protecție împotriva sa) au afectat deja starea fizică și psihică a minorului și exclud pe moment posibilitatea unei reale colaborări între părinți în luarea deciziilor privind creșterea și educarea copilului. Dimpotrivă, în prezent, continuarea exercitării autorității părintești în comun va rămâne o sursă de conflicte între părți, ceea ce nu poate corespunde interesului superior al copilului, ci va constitui o permanentă presiune asupra acestuia, ce nu poate contribui la refacerea relației cu tatăl său.

Chiar dacă pârâtul nu se află în culpă exclusivă pentru relația tensionată dintre părți (din înregistrarea audio-video și relațiile comunicate de organele de poliție rezultând că și reclamanta a avut uneori un comportament necorespunzător), instanța este chemată să analizeze cu prioritate interesul superior al copilului, interes care impune în această situație extragerea acestuia din mediul tensionat creat în prezent.

Or, având în vedere relația deteriorată cu tatăl său și faptul că minorul necesită un climat de afecţiune, stabilitate si continuitate pentru a  se asigura o dezvoltare armonioasa,  instanţa apreciază că este în interesul superior al acestuia să îşi păstreze pe cât posibil aceleaşi condiţii de viaţă, respectiv să rămână în îngrijirea mamei, care trebuie să aibă posibilitatea de a lua singură deciziile necesare cu privire la acesta, câtă vreme în prezent, nu este posibilă o colaborare reală între părți.

Astfel, instanţa apreciază că faţă de poziţia părţilor şi de situaţia de fapt probată în cauză, există motive temeinice pentru a încuviinţa exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către aceasta.

Prin urmare, instanța va admite cererea și va modifica în parte măsurile privind minorul AB, născut la data de XX.XX.2003, stabilite prin convenția autentificată sub nr. XXX/XX.XX.2016 la B.I.N. CD, în sensul că va încuviința exercitarea autorității părintești asupra acestuia exclusiv de către reclamantă.

Domenii speta

Spete similare