Contestaţie decizie de pensionare. Cerere de valorificare a unei adeverinţe privind încadrarea în grupa superioară de muncă. Lipsa actului administrativ de nominalizare

Sentinţă civilă 2617 din 01.11.2018


Asupra cauzei civile de față:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C, secția I civilă sub nr. 1795/118/2018, reclamantul M C a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii C, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. R 315/23.01.2018, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, cu aplicarea indicelui de inflaţie şi a dobânzii legale, până la data plăţii efective a drepturilor de pensie.

În fapt, reclamantul susține că a contestat în termen legal decizia mai sus menţionată, însă prin răspunsul dat pârâta îşi menţine punctul de vedere.

Reclamantul arată că pârâta nu a luat în calculul drepturilor sale de pensie perioada 01.09.1981-31.05.1984 lucrată în grupa a II-a de muncă, conform adeverinţei nr. 3357/1995.

S-a argumentat că, în conformitate cu prevederile legale în materie, singurii în măsură să stabilească dacă o persoană a lucrat sau nu în grupa superioară de muncă sunt angajatorii şi nu pârâta.

Dacă la cei 14 ani şi 10 luni recunoscuţi de pârâtă ca fiind lucraţi în grupa superioară de muncă s-ar adăuga cei 2 ani şi 8 luni din adeverinţa mai sus menţionată, condiţiile deschiderii drepturilor de pensie ar fi îndeplinite.

Reclamantul a mai arătat că pârâta nu a luat în calculul drepturilor sale de pensie sporurile cu caracter permanent din adeverinţa nr. 4326/2007, prevăzute în Anexa nr. 15 a H.G. nr. 257/2011.

Angajatorul a menţionat că aceste sporuri permanente au fost acordate conform Legii nr. 57/1974, iar în temeiul principiului contributivităţii trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.

În drept, s-a invocat Legea nr. 263/2010.

În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Au fost anexate în copie simplă carte de identitate, decizia contestată, anexă, carnet de muncă, adeverinţa în litigiu, adeverinţele nr. 332 şi 337/03.02.2010 emisă de S.C.C.F.D.P. S.A. C, adeverinţa nr. 4326/07.08.2007 emisă de S.C.C.F.D.P. S.A. C.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii C a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Pârâta susţine că perioada 01.09.1981-31.05.1984 în care reclamantul a deţinut funcţia de subinginer nu s-a valorificat ca stagiu de cotizare realizat în condiţii de grupa a II-a de muncă, întrucât în cuprinsul adeverinţei nr. 3357/18.01.1995 nu s-a menţionat temeiul administrativ în baza căruia s-a făcut încadrarea în grupa superioară de muncă.

Pârâta arată că, luând în considerare dispoziţiile legale referitoare la calculul punctajelor lunare şi anuale, sporul cu titlu de regim peste durata normală din adeverinţa nr. 4326/07.08.2007 nu s-a valorificat, întrucât nu reprezintă spor cu caracter permanent prevăzut în Anexa 15 la H.G. nr. 257/2011.

Sporul de vechime şi cel de condiţii deosebite au fost valorificate conform înregistrărilor din carnetul de muncă, întrucât în adeverinţa nr. 4326/07.08.2007 nu se precizează temeiul legal în baza căruia au fost acordate sporurile ulterior datei de 01.04.1991.

Pârâta susţine că a raportat data naşterii (29.06.1956) la datele din Anexa nr. 5 şi a rezultat că vârsta standard de pensionare este 65 ani, iar stagiul complet de cotizare este de 35 ani.

Întrucât la data solicitării vârsta reclamantului este de 61 ani şi 6 luni, pârâta apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, fiind emisă în consecinţă decizia de respingere nr. R 315/23.01.2018.

În drept, s-au invocat C. pr. civilă, Legea nr. 263/2010.

În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pârâta a anexat dosarul administrativ.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Acţiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine:

Prin Decizia nr. 315/23.01.2018 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii C, s-a respins cererea reclamantului M C de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, cu motivarea că acesta nu îndeplineşte condiţiile de reducere a vârstei standard de pensionare.

Verificând anexa la decizie, Tribunalul constată că pârâta a valorificat în grupa a II-a de muncă o perioadă de 14 ani, 10 luni şi 14 zile şi învederează că nu a valorificat în grupa superioară de muncă perioada 01.09.1981-31.05.1984, în care reclamantul a deţinut funcţia de subinginer, cu motivarea că în adeverinţa nr. 3357/18.01.1995 nu s-a menţionat temeiul administrativ în baza căruia s-a făcut încadrarea în grupa superioară de muncă.

Acelaşi punct de vedere a fost expus de pârâtă şi în cadrul adresei nr. 10756/P710/06.03.2018, care reprezintă răspunsul Casei Judeţene de Pensii C la contestaţia administrativă formulată.

Reclamantul susţine că, dacă s-ar valorifica această adeverinţă, ar rezulta un total de 17 ani, 6 luni şi 14 zile lucrați în grupa a II-a de muncă, iar condiţiile deschiderii drepturilor de pensie ar fi în consecinţă îndeplinite.

Raportând data naşterii reclamantului (29.06.1956) la datele din Anexa nr. 5 a Legii nr. 263/2010, rezultă că vârsta standard de pensionare este de 65 ani, iar stagiul complet de cotizare este de 35 ani.

Conform art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de această lege.

Art. 53 al. 1 din Legea prevede că vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.

Făcând aplicarea art. 55 lit. a din Legea nr. 263/2010, perioada de 14 ani, 10 luni şi 14 zile recunoscută de pârâtă ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă nu este suficientă reclamantului pentru deschiderea drepturilor de pensie.

Verificând adeverinţa emisă de S C T S.A. B sub nr. 3357/18.01.1995, reiese că reclamantul ar fi lucrat în grupa a II-a de muncă în perioada 01.09.1981-31.05.1984, în procent de 100%, conform H.G. nr. 1223/1990.

În acord cu apărările pârâtei, Tribunalul constată că în cuprinsul adeverinţei nu este menţionat actul administrativ de nominalizare.

Art. 158 al. 4 din Legea nr. 263/2010 prevede:

“Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001”.

Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin H.G. 257/2011, prevăd la art. 125 că angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.

Mai departe, art. 126 din H.G. 257/2011 prevede:

“(1)Adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.

(6)Pentru a putea fi valorificată, adeverința menționată la alin. (1) se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute”.

Astfel cum rezultă din dispozițiile legale mai sus menționate, in vederea valorificării grupei de muncă, solicitanții au obligația să prezinte casei de pensii o adeverință emisă conform legii, pe baza documentelor verificabile existente în cadrul unităţii.

Prin normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. 257/2011, a fost reglementat modelul de adeverință ce trebuie întocmit de către unitate, cu conținut prestabilit si obligatoriu.

Modelul de adeverință prevede obligația unității de a preciza modul de efectuare a nominalizării, precizând in acest sens că se completează actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.).

Ca si acte administrative de nominalizare, au fost enumerate procesul-verbal, decizia, tabelul, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.

Prin urmare, legiuitorul a reglementat exemplificativ și nu limitativ actele administrative acceptate ca acte de nominalizare, ceea ce este important este ca aceste acte administrative sa facă dovada nominalizării persoanei în grupa de muncă, adică să constituie documente verificabile.

Or, tocmai condiţia existenţei unui act administrativ de nominalizare nu este îndeplinită de adeverinţa în litigiu, motiv pentru care în mod corect pârâta a refuzat valorificarea perioadei 01.09.1981-31.05.1984 în grupa superioară de muncă.

În consecinţă, în mod temeinic pârâta a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile deschiderii drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, împrejurare care face inutilă analiza restului adeverinţelor, sub aspectul respectării principiului contributivităţii.

Pentru toate aceste motive, reţinând legalitatea şi temeinicia deciziei contestate, acţiunea urmează a fi respinsă ca nefondată.