Respingere cerere acordare majorări salariale de 15% începând cu data de 01.01.2018. Legea cadru a prevăzut data de aplicare a oricărei majorări şi limitele majorărilor, scopul legii fiind tocmai acela de a înlătura discrepanţele existente în sistemul de

Şedinţa camerei de consiliu  din data de  14.11.2018

Completul constituit din:

Preşedinte –  DB 

Grefier – MM

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării cererii formulată în baza Legii  contenciosului administrativ  de către reclamantul BIO în contradictoriu cu pârâţii  ANAF, AJFP, ANAF – DGRFP BRAŞOV, având ca obiect „anulare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu,  la pronunţare se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa camerei de consiliu  din data de 24.10.2018  când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa faţă de lipsa de timp pentru deliberare, văzând şi dispoziţiile art.396 Cod procedură civilă  a amânat pronunţarea la data de 31.10.2018, apoi la data de 07.11.2018, apoi la data de 14.11.2018.

T R I B U N A L U L

Constată că prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. de mai sus reclamantul BIO a solicitat în contradictoriu cu ANAF-DGRFP sa se dispună anularea deciziei nr. 640/19.04.2017 şi exonerarea sa de la plata sumei de 117725 lei. In motivarea cererii s-a arătat ca a formulat plângere prealabila împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 346381 din 13.12.2016 emisă de ANAF Brasov care a fost respinsă prin decizia nr. 640/2017.Cu ocazia soluţionării contestaţiei pârâta nu a analizat apărările acestuia ci a reluat motivele avute în vedere cu ocazia emiterii deciziei de angajare a răspunderii solidare.

Organul fiscal nu descrie care sunt acţiunile de înstrăinare sau ascundere si nici bunurile mobile si imobile din patrimoniul SC E B SRL care au făcut obiectul acţiunilor frauduloase. Pe de altă parte, nu sunt arătate nici elementele care sa conducă la concluzia ca a existat din partea sa o rea-credinţa cu care sa fi acţionat când si daca a înstrăinat sau ascuns bunurile societăţii sau nu a achitat cu rea-credinţa obligaţiile fiscale.

Mai mult, actul administrativ fiscal trebuie sa cuprindă elementele de fapt si de drept obligatorii respectiv descrierea in concret a stării de fapt si indicarea dispoziţiilor legale aplicabile , elemente necesare pentru realizarea trăsăturii executării din oficiu a actului administrativ si realizarea controlului judiciar in procedura contenciosului administrativ. Pentru a interveni răspunderea solidara cu caracter special este necesar a fi îndeplinite condiţiile cumulative generale, ale răspunderii civile privind existenta prejudiciului, existenta unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs, precum si existenta unei forme de vinovatie. Deasemeni, trebuie avute in vedere disp art. 72 din legea 31/1990.

Potrivit disp. codului de procedură fiscală pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar cu acesta administratorii, acţionarii, asociaţii orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea, ascunderea cu rea credinţa sub orice forma a bunurilor mobile si imobile, proprietatea acesteia.

Din analiza normei legale incidente se desprinde concluzia ca pentru atragerea răspunderii solidare in calitate de asociat organul fiscal este dator sa dovedească modalitatea prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societatii precum si reaua-credinţa. Din cuprinsul actului administrativ se observa ca nu se indica in concret si nu se dovedeşte implicarea reclamantului in ajungerea in stare de insolvabilitate a societăţii. Se reţine doar atât: ”s-au constatat elemente de atragere a răspunderii solidare cu SC E B SRL în perioada cât acesta a fosta administrator şi asociat.”

Prin adresa înregistrată la ANAF Brasov cu nr. 49828/2016 reclamantul a adus la cunoştinţă cesionarea parţilor sociale pe care le deţinea in societate in totalitate conform hotărârii AGA nr. 6 /9.04.2015 data de la care a încetat si calitatea de administrator al societăţii. Conform actului adiţional  „răspunzător faţă de terţi pentru obligaţiile contractate de societate până la această dată rămâne asociatul unic MS acesta preluând societatea cu activ şi cu pasiv.” Faptul ca acesta a decedat si nu mai poate fi urmărit nu înseamnă ca reclamantul trebuie sa răspundă pentru debitele societatii având in vedere modalitatea in care s-au transferat partile sociale si răspunderea pentru aceasta.

In drept s-a invocat legea 554/2004.

Cererea de chemare in judecata a fost ulterior completata in sensul ca reclamantul a arătat ca solicita anularea si a deciziei de atragere a răspunderii solidare si a indicat ca in raport de acest petit are calitatea de parata AJFP Brasov.

Pârâta AJFP în nume propriu dar si ca reprezentant al DGRFP Brasov a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii. S-a arătat ca reclamantul răspunde solidar in conformitate cu art. 25 si 26 din legea 207/2015 întrucât a deţinut calitatea de asociat si administrator al SC E B SRL in limita sumei de 117725 lei pentru obligaţiile de plata neachitate de către societatea debitoare pentru perioada in care acesta a deţinut calitatea de asociat si administrator de la data de 22.04.2013 si pana la data de 15.06.2015 având in vedere relaţiile primite de la ORC de pe langa Tribunalul Brasov potrivit cărora in perioada de înfiinţare a socitatii si pana in prezent-perioada in care au fost acumulate si neachitate sume datorate bugetului consolidat al statului.

Au fost citate disp art. 25 si 26  din legea 207/2015 arătându-se ca au fost respectate  la emiterea deciziei pentru stabilirea răspunderii solidare .S-a arătat ca pentru recuperarea creanţelor fiscale restante înregistrate de către debitoare organul fiscal a procedat la aplicarea masurilor de executare silita si a emis in acest sens titluri executorii, somaţii de plata, insa acestea nu s-au soldat cu stingerea obligaţiilor fiscale restante. In vederea identificării de bunuri si venituri urmăribile a fost verificat sediul social al debitorului persoana juridica prin deplasarea la sediul cunoscut încheindu-se procesul-verbal nr. 321887/12.11.2015 cu menţiunea ca la adresa cunoscuta nu a fost găsit nici un reprezentant legal care sa pună la dispoziţie date, informaţii sau documente din care sa se identifice bunuri sau venituri urmăribile aflate in patrimoniul societatii. Mai mult, proprietarul imobilului face referire la un contract de închiriere al unui presupus administrator al societatii. Din verificările efectuate asupra patrimoniului debitorului persoana juridica sub aspectul cuantificării valorii însumate a bunurilor si veniturilor deţinute prin solicitarea si consultarea datelor înscrise in situaţiile financiar-contabile anuale si/sau semestriale., fapt din care a rezultat ca societatea a depus ultimul bilanţ contabil pentru anul 2012 potrivit căruia înregistrează active circulante 47823 lei, creanţe 43471 lei, disponibilitati băneşti 4352 lei.

In condiţiile in care societatea dispunea de lichiditatea si active circulante insa administratorul si asociaţii au interes sa nu isi onoreze obligaţiile fiscale rezulta cu prisosinţa faptul ca administratorul societatii a acţionat in interes propriu dispunan continuarea unei activitati care produce prejudicii pentru bugetul de stat.

Prin procesul-verbal nr. 327436/23.02.2016 a fost declarata starea de insolvabilitate cu venituri si bunuri urmăribile iar prin adresele nr. 105918/14.02.2015 si nr. 32273/20.11.2015 s-a solicitat reprezentanţilor societatii sa se prezinte si sa pună la dispoziţie documentele contabile in vederea stabilirii situaţiei patrimoniale a societatii documente necesare in vederea continuării masurilor de executare silita, in vederea stingerii obligaţiilor fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului. Reclamantul nu a dat curs solicitării si nu a pus la dispoziţie documentele solicitate si nici bunurile din patrimoniul societatii in scopul de a împiedica verificările financiare fiscale si de a îngreuna activitatea de executare silita.

S-a mai arătat ca reclamantul s-a ocupat in fapt si in drept de conducerea societatii, obligaţiile fiscale ale societatii având scadenta aferenta lunilor septembrie-decembrie 2013 deci in perioada in care acesta îndeplinea funcţia de administrator. Apărarea reclamantului ca a cesionat părţile sociale în anul 2015 nu poate fi primită drept cauză de exonerare a obligaţiilor ce îi reveneau ca şi asociat şi administrator.

 În ce priveşte reaua - credinţă s-a arătat că  organul fiscal a explicat demersurile întreprinse pentru identificarea activelor societăţii, pentru încasarea creanţelor fiscale prin masuri executorii şi care s-au lovit de pasivitatea administratorului societăţii.  De asemenea, trebuia dovedită împrejurarea ca reclamantul a cooperat cu organele fiscale în sensul predării actelor contabile si clarificării situaţiei fiscale a debitoarei, în speţă, reclamantul, manifestând un dezinteres total. Având obligaţii mai vechi de 90 de zile  al căror cuantum depăşea cu mult pragul stabilit de lega 85/2014 administratorul societatii putea solicita deschiderea  procedurii insolentei si intrarea in procedura reorganizării dar un astfel de demers nu a fost dovedit. Din materialitatea faptelor rezulta intenţia cu care reclamantul a acţionat neîndeplinindu-si obligaţiile legale pe care le avea ca asociat si administrator.

Pârâta ANAF a formulat întâmpinare prin care a invocate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, actul administrativ fiscal contestat nefiind emis de parata-aparat propriu.

In probaţiune s-au depus înscrisuri.

Din actele si lucrările dosarului instanţa retine următoarele:

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive instanţa are in vedere faptul ca in cauză nu are calitatea de parata ANAF Brasov , in cererea de chemare in judecata fiind indicata parata DGRFP astfel ca menţionarea ANAF are doar rolul de a arata aparatul din care face parte parata, idee subliniata de folosirea cratimei intre denumirile celor doua instituţii.

Prin Decizia nr. 346381/1/13.12.2016 privind stabilirea răspunderii solidare, AJFP Braşov  a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului  BIO, care deţine calitatea de asociat unic și administrator al debitoarei SC E B  SRL, începând din 22.04.2013 până în  la data de 15.06.2015 şi care are datorii în sumă totală de  lei 117.725 lei.

Reclamantul a formulat contestaţie administrativă, care a fost respinsă ca nefondată, prin Decizia nr. 640/2017 emisă de DGRFP Braşov, motiv pentru care s-a formulat prezenta acţiune.

Cu privire la motivele de fond ale contestaţiei, instanţa va avea în vedere, în primul rând, temeiul emiterii Deciziei de stabilire a răspunderii solidare a reclamantului , respectiv dispoziţiile art. 25 alin. 2 lit. b şi d din Legea nr. 207/2015 privind C.pr.fiscală, menţionate ca temei în această decizie, potrivit cărora: „(2) Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului;

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale”.

În privinţa celor trei temeiuri reţinute pentru angajarea răspunderii solidare a reclamantului, respectiv dispoziţiile art. 27 alin. 2 lit. b) şi d) din C.proc.fiscală, instanţa reţine că dispoziţiile art. 27 alin. 2 lit. b) C.proc.fiscală au în vedere situaţia în care administratorii sau asociaţii  ”au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului”, iar dispoziţiile art. 27 alin. 2 lit. d) C.proc.fiscală au în vedere ipoteza în care administratorii sau asociaţii ”cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale”, iar potrivit lit. c răspunderea intervine pentru neîndeplinirea obligaţiei de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolventei.

Toate ipotezele prevăzute de textul art. 27 alin. 2 lit. b), c), d) din C.proc.fiscală pentru angajarea răspunderii solidare a administratorului sau asociatului presupun condiţia relei-credinţe a acestuia, astfel: reaua-credinţă în înstrăinarea sau ascunderea activelor societăţii (lit. b), sau reaua-credinţă în nedeclararea sau neachitarea obligaţiilor fiscale (lit. d), reaua crddinta in nesolicitarea deschiderii procedurii insolventei (lit. c). Or, reaua-credinţă a administratorului nu poate fi prezumată ca rezultând din faptul ca societatea are datorii scadente la bugetul de stat, deoarece reaua-credinţă nu se prezumă, ci trebuie dovedită.

Reclamanta a fost, într-adevăr, începând cu anul 2013, administrator al societăţii E B SRL, societate care este debitoare .

Instanţa apreciază însă că, chiar dacă reclamantul a fost administrator al societăţii debitoare, acest fapt, prin el însuşi, nu atestă reaua credinţă în administrarea societăţii şi nici faptul că acesta ar fi provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare.

Legalitatea procesului verbal de insolvabilitate a societăţii nu a fost contestata in instanţa insa aceasta contestare putea fi făcuta doar de către reprezentantul legal al societatii ori la data întocmirii procesului verbal aceasta calitate nu mai aparţinea reclamantului acesta cesionându-si partile sociale inca din anul 2015. Paratele au arătat ca datoriile fiscale erau scadente inca din anul 2013 când calitatea de administrator revenea reclamantului , cu toate acestea instanţa apreciază ca persoana vinovata de neplata acestora poate fi teoretic atât reclamantul cat si administratorul si asociatul  cesionari  întrucât obligaţia de plata se stinge doar in termenul de  prescripţie de 5 ani de la scadenta, astfel ca o eventuala răspundere nu poate fi imputata in totalitate reclamantului. Acest tip de răspundere este una personala a fiecărui administrator /asociat aferenta perioadei in care a exercitat atribuţiile specifice răspunderea lor solidara operând doar daca au exercitat atribuţiile in aceeaşi perioada.

Pârâtele au emis decizia de imputare doar pe numele reclamantului considerând ca vina ii aparţine în totalitate acestuia, ceea ce instanţa nu poate reţine .

În acelaşi timp, organul fiscal nu a dovedit în speţă că reclamantul a dispus în interes personal de bunurile societăţii, că a administrat societatea astfel încât să ajungă în încetare de plăţi sau că a mărit în mod fraudulos pasivul social. De asemenea, nu a dovedit că deşi avea fonduri suficiente în societate, reclamanta, în calitate de administrator, nu a achitat la scadenţă obligaţiile fiscale ale acesteia sau că ar fi înstrăinat bunuri ale societăţii fără a achita obligaţiile fiscale. Dimpotrivă, din cele expuse de parate in întâmpinare ar rezulta ca fondurile erau insuficiente la acel moment (4352 lei) iar, pe de alta parte neachitarea cu prioritate a datoriilor de la stat nu denota rea-credinţa , administratorul putând evalua totuşi priorităţile firmei fara ca aceasta sa însemne rea-credinţă.

În cuprinsul deciziei de angajare a răspunderii solidare s-a reţinut că societatea figurează cu active circulante 47823 lei, insa instanţa apreciază că, în lipsa unor dovezi privind înstrăinarea activelor societăţii de către reclamantă în perioada în care a fost asociat/administrator, reaua-credinţă a acestuia nu este dovedită. Nu este dovedita nici ascunderea vreunui bun întrucât paratele afirma ca au solicitat relaţii, informaţii de la reclamant insa la data desfasurarii acestor proceduri relaţiile nu puteau fi solicitate sub aceasta forma reclamantului care nu mai avea calitatea de administrator si nici nu mai deţinea documentele firmei.

Deasemeni, nici nesolicitarea deschiderii procedurii insolventei nu s-a făcut cu rea-credinţa aceasta trebuind sa fie dovedita iar nu doar prezumata întrucât legiuitoul nu a instituit expres o asemenea prezumţie. Obligaţiile restante sunt aferente perioadei septembrie-decembrie 2013 când in vigoare era legea 85/2006 iar nu legea 85/2014 cum se arata in întâmpinare. Parata a invocat prevederile art. 25 din legea 207/2015 ori, pentru restantele din septembrie –octombrie 2013 pentru care se prezuma de legea 85/2006 ca starea de insolventa era vădita ca urmare a neplăţii timp de 90 de zile , aceasta poate fi considerata data neîndeplinirii obligaţiei de a se solicita deschiderea procedurii de insolventa (deci decembrie 2013-ianuarie 2013) .Ori, la data neîndeplinirii acestei obligaţii nu era in vigoare legea 207/2015 invocata de parata.

Instanţa nu poate primi însă nici apărările reclamantului prin care invoca contractul de cesiune parţi sociale din 2015 întrucât in temeiul acestui contract beneficiază doar de un drept de regres contra cesionarului ulterior stabilirii propriei răspunderi.

Concluzionând, se reţine că în mod greşit pârâta AJFP Braşov a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile art.25 alin.2 lit.b), c) şi d) din Legea nr. 207/2015 privind C.pr.fiscală, astfel că se impune anularea acestui act administrativ fiscal, precum şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative.

 Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept şi în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art. 281 din Legea nr. 207/2015 privind C.pr.fiscală, urmează a fi admisă acţiunea formulată de reclamantul B I, conform celor din dispozitivul de mai jos.

Cheltuielile de judecată nu s-au solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamanta B I O, cu dom ales in Brasov, la sediu cabinet avocat MC în contradictoriu cu pârâtele AJFP BRAŞOV şi DGRFP BRAȘOV, ambele cu sediul în Brașov, , şi în consecinţă:

Anulează Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. emisă de AJFP Braşov şi Decizia nr. privind soluţionarea contestaţiei administrative, emisă de DGRFP Brașov.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Braşov.

Pronunţată la data de 14.11.2018 prin punerea solutiei la dispozitia parţilor prin intermediul grefei.

 PREŞEDINTE,  GREFIER,

DB     MM

Domenii speta

Spete similare