Suspendare executare act administrativ

Şedinţa publică din data de 26.09.2018

Completul compus din:

Preşedinte: DB

Grefier: MM

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării cauzei formulată în baza Legii Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul CSN în contradictoriu cu pârâtul IPJ BRAŞOV-SR,  având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică,  la pronunţare se constată lipsa părţilor. Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 19.09.2018  când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa faţă de lipsa de timp pentru deliberare, văzând şi dispoziţiile art.396 Cod procedură civilă  a amânat pronunţarea la data de 26.09.2018.

T R I B U N A L U L

Constată că prin cererea înregistrată la această instanţă  sub nr. de mai sus la data de 7.09.2018, reclamantul CSN în contradictoriu cu pârâtul IPJB a solicitat a suspendarea executării măsurii de suspendare a dreptului de conducere a autovehiculului  dispusă prin Dispoziţia ŞSRBraşov nr. 465050/824/3.08.2018.

În motivarea acţiunii, reclamantul arată că a formulat plângere prealabilă înregistrată la organul emitent sub nr. 450872/6.09.2018 şi că sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel:

- condiţia cazului bine justificat: asupra dispoziţiei de suspendare a dreptului de a conduce planează suspiciuni legate de legalitatea măsurii, în condiţiile în care, deşi a formulat la data de 31.10.2017 plângere împotriva procesului verbal de contravenţie seria PBVX nr. 0140894 la Judecătoria Braşov nu a formulat apărări, iar, după o perioadă de 30 de zile de la data reţinerii permisului, s-a prezentat la IPJ Braşov. În urma discuţiilor avute cu lucrătorul de la Serviciul Permise de conducere  a fost programat in vederea susţinerii examenului de reducere a perioadei de suspendare. Pentru acest motiv şi în temeiul art. 219 lit. b din OUG nr. 195/2002 rep., precum şi pentru că perioada suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile se împlinise,  poliţia i-a restituit permisul. Prin urmare, reclamantul apreciază că nu i se poate imputa că nu a predat permisul în 15 zile de la soluţionarea plângerii contravenţionale, deoarece nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 pct. 5 din OUG nr. 195/2002 întrucât nu s-a prezentat sa îşi ridice permisul in urma plângerii si nici nu a condus in acea perioada.

- condiţia pagubei iminente: prin suspendarea dreptului de a conduce timp de 120 de zile se produce un prejudiciu viitor, previzibil si imposibil de reparat ulterior care rezult din imposibilitatea de a conduce vehicule in acest interval..

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. 1, 11 alin.1, 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

În probaţiune reclamantul a depus la dosar copii ale înscrisurilor invocate în cerere.

Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepţia lipsei obiectului acţiunii în partea care vizează executarea actului administrativ, respectiv de la data de 8.06.2018 până la pronunţarea hotărârii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, având în vedere că suspendarea permisului s-a dispus deoarece reclamantul nu a respectat obligaţia de predare a permisului în baza art.118 alin. 4 din OUG nr.195/2002, în 15 zile de la soluţionarea definitivă a plângerii contravenţionale, iar împrejurările pretinse de reclamant, cum că nu ar fi condus o anumită perioadă de timp, aleasă de acesta, nu pot fi primite în contra dispoziţiilor legale care stabilesc expressis verbis că plângerea pe care a formulat-o i-a suspendat executarea sancţiunilor complementare; nu este dovedită nici condiţia pagubei iminente, instanţa neputându-se raporta la simplele afirmaţii şi la invocarea unor prejudicii nedovedite.

În probaţiune au fost depuse la dosar înscrisuri.

Deliberând asupra cererii de suspendare a executării măsurii de suspendare a dreptului reclamantului CSN de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 120 de zile, în perioada 7.08.2018/15.12.2018, cuprinsă în Dispoziţia Şefului Serviciului Rutier Braşov nr. 465050/824/3.08.2018 emisă de IPJ Braşov, până la soluţionarea de către instanţa de fond a acţiunii privind anularea acestei măsuri şi analizând cu prioritate excepţia invocată, în temeiul art. 248 C.pr.civ., instanţa va avea în vedere următoarele:

Excepţia lipsei în parte a obiectului acţiunii, respectiv pentru partea care vizează executarea actului administrativ, de la data de 8.06.2018 până la pronunţarea hotărârii, este  o apărarea de fond. Într-adevăr, măsura cuprinsă în Dispoziţia a cărei suspendare se solicită a fost pusă în executare, din cele 120 de zile de suspendare fiind executate la această dată un număr de  zile, iar pentru acest interval nu se mai poate pune în discuţie suspendarea executării măsurii. Însă, în cauză se va analiza aparenţa de legalitate a întregii măsuri cuprinsă în actul administrativ a cărei suspendare se solicită, iar faptul că s-a executat parţial măsura nu împietează la analiza  cererii de suspendare a acestei dispoziţii.

Pe fondul cererii, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 ”În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.

Dispoziţiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 stabilesc condiţiile în care poate fi dispusă suspendarea executării actului administrativ, respectiv  ”în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare” (iniţiată în cauză cu adresa nr. 450872/6.09.2018 depusă la IPJ Braşov).

Astfel cum se arată în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumţiile autenticităţii şi veridicităţii fiind el însuşi titlu executoriu.

Principiul legalităţii actelor administrative presupune însă atât ca autorităţile  administrative  să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor  exigenţe de către autorităţi să fie în mod  efectiv asigurată.

Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi  anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.

Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalităţii, fiind echitabil ca, atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-şi producă efecte asupra celor vizaţi.

În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării constituie însă o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile  expres prevăzute de lege.

Astfel, din conţinutul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 rezultă că pentru soluţionarea favorabilă a cererii de suspendare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, şi anume existenţa unor cazuri bine justificate şi prevenirea unei pagube iminente.

Cazurile bine justificate sunt definite de art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca reprezentând ”împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.

Cazul bine justificat poate fi reţinut în baza unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea şi consistenţa dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acţiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării executării nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Aparenţa de nelegalitate poate viza nu numai chestiuni de ordin formal, ci şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În speţă, s-a emis Dispoziţia Şefului Serviciului Rutier Braşov nr. 465050/824/3.08.2018 prin care s-a pus în executare măsura suspendării permisului de conducere, ce a fost luată în temeiul art.102 alin. 3 lit. e din OUG nr.195/2002 – pentru 90 de zile şi în baza art. 118 alin.5 din acelaşi act normativ –majorare cu 30 de zile pentru neprezentarea la sediul poliţiei rutiere pentru predarea permisului de conducere în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii din dosarul nr. 25130/197/2017 al Judecătoriei Brasov soluţionat prin încheierea civilă din 23.02.2018 rămasă definitiva la data de 27.03.2018 prin care s-a dispus anularea cererii având ca obiect plângere.

Or, reclamantul susţine  că ar fi executat măsura complementară, deşi a formulat plângere contravenţională, perioada de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule fiind în perioada  în care nu a ridicat permisul de conducere de la Biroul permise de conducere, iar prin dispoziţia a cărei suspendare se solicită este sancţionat a doua oară pentru aceeaşi faptă. A mai arătat reclamantul ca a susţinut examenul de reducere a perioadei de suspendare.

iar dacă măsura complementară a fost sau nu corect executată în perioada menţionată, urmează a se analiza pe fond în cadrul procedurii administrative, respectiv de instanţa de judecată.

Instanţa apreciază că împrejurările invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată nu sunt de natură să creeze în mod evident o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, fără a fi necesară examinarea fondului cauzei pentru verificarea acestor susţineri ale reclamantului.

Prin formularea plângerii contravenţionale măsura complementara a suspendării dreptului de a conduce a fost suspendată de drept in temeiul art. 32 alin 3 Cod de procedură civilă. Prin urmare, faptul ca petentul a înţeles benevol să nu conducă o perioada de 30 de zile nu are  semnificaţia executării măsurii complementare întrucât dispoziţiile art. 32 din OG 2/2001 au operat ope legis. Legea nici nu recunoaşte reclamantul dreptul de a renunţa la dispoziţia art. 32 alin. 3 din OPG 2/2001. Dimpotrivă, daca reclamantul dorea totuşi să execute măsura complementară avea la dispoziţie posibilitatea de a nu formula plângere contravenţională ori chiar de a renunţa imediat la judecata acesteia .

Pe de alta parte, la dosar nu a fost depusa in probaţiune nicio dovada care sa releve ca reclamantul ar fi susţinut examen de reducere a perioadei de suspendare astfel cum a susţinut. Exista la dosar la fila 7 doar o cerere a reclamantului din data de 30.10.2017 prin care solicita reducerea perioadei de suspendare la 30 de zile fiind îndeplinite condiţiile  art. 221 alin 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002. Deşi în cuprinsul plângerii prealabile, iar nu al cererii de chemare in judecata, se face referire la data de 9.11. 2017 ca data la care ar fi fost declarat admis la acest examen, se constată ca din înscrisul de la fila 8( partea de jos) in copie ilizibila este făcută menţiunea „ADMIS” dar cu referire mai degrabă la prelungirea unei dovezi de circulaţie iar nu ca urmare a susţinerii examenului.

Pentru aceste motive, instanţa apreciază ca nu exista nici un element care să nască suspiciuni asupra legalităţii dispoziţiei emise de IPJ, astfel ca reclamantul nu îndeplineşte cea dintâi condiţie analizată în vederea suspendării acestui act administrativ.

În privinţa celei de a doua condiţii, referitoare la existenţa unei pagube iminente, instanţa reţine că aceasta este definită de art. 2 alin. 1 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca reprezentând ”prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.

Într-adevăr, executarea măsurii suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 120 de zile este de natură prin ea însăşi să-i provoace reclamantului un prejudiciu material previzibil, care nu poate uza în acest interval de timp de permisul de conducere, iar punerea în executare a Dispoziţiei Şefului Serviciului Rutier Braşov nr. 465050/824/3.08.2018 doar ulterior soluţionării cererii instanţa de fond, asigură stabilitatea raporturilor juridice, prin menţinerea unui just echilibru între scopul urmărit, respectiv executarea unei sancţiuni contravenţionale complementare, şi mijloacele utilizate, respectiv emiterea în mod unilateral a unui titlu executoriu, fără intervenţia instanţei de judecată.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanţa va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul CSN pentru neîndeplinirea cumulativa a celor două condiţii cerute de art. 14 din legea 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge cererea formulata de reclamantul CSN dom in Brasov, cabinet avocat FICu recurs in 5 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Brasov.

Pronunţată în şedinţa publică din 26.09.2018 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei.

 PREŞEDINTE,  GREFIER,

DB     MM

Tehnored.D.B./27.09.2018

Dact.MM/02.10.2018

Ex. – 4

Domenii speta

Spete similare