Exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată are loc doar în situa?ia prevăzută de art. 454 Cod procedură civilă, care stabile?te următoarele: pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care păr?ile sunt legal citate, preten?iile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excep?ia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, instan?a re?ine că pârâtul a plătit debitul solicitat de către reclamantă ulterior primului termen de judecată cu procedura legal îndeplinită.
Respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, nu înseamnă că pretenţiile reclamantei au fost neîntemeiate şi că aceasta este partea care a căzut în pretenţii, ci că pârâtul a achiesat la pretenţiile reclamantei, prin achitarea debitului datorat.
Scutirea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care acesta recunoaşte că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate, operează numai potrivit art. 454 din Codul de procedură civilă, text care nu este aplicabil în cauză, deoarece pârâtul a achitat datoriile după primul termen de judecată.
Prin urmare, pârâtul se află în culpă procesuală, prin atitudinea lui de neexecutare a obliga?iilor contractuale determinând aceste cheltuieli, motiv pentru care trebuie obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru, în valoare de 50 de lei.
Curtea de Apel Târgu Mureș
Obligaţia legală de achitare a taxei de timbru. acte de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti
Tribunalul Olt
Eroare materială. Acordarea cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Iași
Cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. Drepturi care au aceeaşi cauză sau între care există o strânsă legătură. Caracterul solidar al taxei judiciare de timbru
Judecătoria Buhuși
Deţinere de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal
Curtea de Apel Galați
Art. 318 teza I Cod procedură civilă. Greşeală materială în înţelesul textului de lege arătat.