Imposibilitatea instanţei de a stabili modalitatea de executare a obligaţiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) C.pen.

Imposibilitatea instanţei de a stabili modalitatea de executare a obligaţiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) C.pen.

Deși invocă dispozițiile art. 92 alin. (3) C.pen., din care pare să reiasă că îi revine instanței să stabilească condițiile de executare a obligațiilor impuse condamnatei, totuși nu trebuie să se facă abstracție că acest text legal are ca denumire marginală – „termenul de supraveghere”. Strict în ceea ce privește obligațiile la care se referă apelanta, sunt incidente dispozițiile art. 94 alin. (3) C.pen., Serviciul de probațiune fiind cel care va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) și alin. (3). Altfel spus, din economia întregii reglementări rezultă că instanța stabilește doar conținutul obligațiilor, nu și modalitatea de executare a acestora care, de altfel, este detaliată în Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

(Secţia I Penală, decizia penală nr. 802/A din data de 11 iunie 2019)

Prin sentinţa penală nr. 186/20.03.2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în baza art.396 alin. (1) şi (2) C.pr.pen. rap. la art. 335 alin. (1) C.pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C.pr.pen.. a condamnat-o pe inculpata R. C. – S. – M. – M. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (fapta din 04.04.2017).

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C.pr.pen.. rap. la art. 336 alin. (1) C.pen., cu aplicarea  art. 396 alin. (10) C.pr.pen. a condamnat-o pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe (fapta din 04.04.2017).

În baza art. 38 alin. (2) rap. la art.39 alin. (1) lit. b) C.pen. a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 9 (nouă) luni închisoare, sporită cu 3 (trei) luni închisoare, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 9 luni închisoare la care a fost condamnată pentru cea de-a doua infracţiune, urmând ca în final, inculpata să fie condamnată la pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 91 C.pen. a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C.pen.

În baza art.93 alin. (1) C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C.pen. a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Administraţiei Domeniului Public Bucureşti – Sector 1 sau în cadrul Primăriei M.B. – Administraţia Străzilor, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art.91 alin. (4) C.pen. a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen.

În baza art. 398 rap la art. 274 alin. (1) teza I C.pr.pen.. a obligat pe inculpată la plata sumei de 1.050 de lei (550 lei din faza urmăririi penale şi 500 lei din faza judecăţii) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

***

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 3580/P/2017 din 28.12.2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei R. C. – S. – M. – M., pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (1) C.pen. şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art.336 alin. (1) C.pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C.pen.

Prin actul de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatei, în esenţă, că la data de 04.04.2017, în jurul orei 01:30 a condus autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare provizorie (..), pe str. Mihail Moxa, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule şi având o alcoolemie de 1,55 g/l alcool pur în sânge.

Situaţia de fapt reţinută de procuror s-a întemeiat pe următoarele mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de constatare (f.6-7), proces-verbal de verificare (f.32-33), buletin de analiză toxicologică (f. 11), raport de expertiză medico-legală (f.12-17), declaraţie martor (f.26-27), declaraţii suspect și inculpat (f.19-25).

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 13.02.2019, definitivă prin necontestare, a fost constatată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.3580/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, privind pe inculpata R. C. – S. – M. – M. şi s-a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită din 15.03.2019, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatei dispozițiile art. 374 alin. (4) rap. la art. 375 şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen.., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpata a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzute de art. 374 alin. (4) C.pr.pen.. S-a procedat la ascultarea inculpatei care a recunoscut săvârşirea faptei de care este acuzată (f. 27).

În faza de judecată, a fost administrată proba cu înscrisuri, constând în copia fişei de cazier judiciar a inculpatei (f. 17), înscrisuri în circumstanţiere (f. 28-34).

Analizând actele și lucrările dosarului și probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

În fapt, la data de 04.04.2017, ora 01:40, un echipaj de poliţie din cadrul Brigăzii Rutiere, în timp ce se afla în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, a fost dirijat de Dispeceratul structurii de poliţie să se deplaseze pe str. Mihail Moxa, loc în care a avut loc un accident de circulaţie soldat numai cu pagube materiale.

Deplasându-se la faţa locului, organele de constatare au stabilit identitatea conducătorilor autoturismelor cu nr. de înmatriculare B-782-WML, ce era parcat şi (..), în persoana numiţilor T. B.-F. şi R. C. – S. – M. – M.

În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că numita R. C. – S. – M. – M.  nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. Totodată, organele de poliţie au procedat la testarea cu aparatul alcooltest marca Drager seria ARRJ-0227 a numitei R. C. – S. – M. – M., rezultatul fiind de 0,71 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Aceste aspecte rezultă din cuprinsul procesului-verbal de constatare (f. 6-7 dup) ce se coroborează cu rezultatul testării alcooltest (f. 8 dup) şi depoziţia martorului T. D.-A. (f. 26-27 dup).

Urmare celor constatate, poliţiştii au condus-o pe inculpată la I.N.M.L. „Mina Minovici” unde i-au fost recoltate două mostre biologice de sânge la orele 02:45 şi 03:45, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de analiză (f. 9 dup) şi procesul-verbal de recoltare mostre biologice (f. 10 dup).

Din cuprinsul buletinului de analiză toxicologică nr. 588/04.04.2017 (f. 11 dup) rezultă că inculpata R. C. – S. – M. – M. a avut la ora 02:45 o alcoolemie în valoare de 1,30 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 03:45 o valoare a alcoolemiei de 1,10 g/l alcool pur în sânge.

Dispunându-se în cauză efectuarea unei expertize de estimare retroactivă a alcoolemiei, experţii au stabilit că la ora 01:30 numita R. C. – S. – M. – M.  ar fi avut, teoretic, o alcoolemie de 1,55 g/l alcool pur în sânge, ce provenea dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr. 788/09.08.2018 (f. 16-17 dup)

Din cuprinsul declaraţiilor date cu ocazia soluţionării evenimentului rutier de R. C. – S. – M. – M. (f. 35dup), I. Ş. – G. – C. (f. 36 dup), T. B.-F. (f. 37), ce se coroborează cu autorizaţiile de reparaţii eliberate de organele de poliţie (f. 38, 39 dup) rezultă că tamponarea a avut loc între 3 autoturisme, vinovată de producerea evenimentului rutier fiind inculpata R. C. – S. – M. – M. Astfel, rezultă că la data de 04.04.2017, în jurul orei 01:30, aceasta a condus auto marca Dacia pe str. Mihail Moxa şi la momentul efectuării manevrei de parcare a acroşat autoturismul marca Skoda cu nr. B-782-WML (ce aparţinea numitului T. B. F.), care la rândul său a fost proiectat în autoturismul marca Kia Ceed cu nr. (..), (ce aparţinea numitului I. Ş. G. C.), provocând avarii relativ minore (far spart, bare protecţie îndoite şi zgâriate etc.)

Din cuprinsul adresei CC.P.I – Punctul Naţional Focal nr. 667091/ADI/31.10.2018 (f.33 dup) rezultă că inculpata R. C. – S. – M. – M.  nu figurează ca posesoare de permis de conducere eliberat de autorităţile franceze.

Mijloacele de probă analizate în precedent se coroborează atât cu depoziţia inculpatei R. C. – S. – M. – M. (f. 20-22, 24-25 dup, f. 27) persoană care a declarat, în esenţă, că recunoaşte săvârşirea infracţiunilor, descriind complet modalitatea de comitere a faptelor şi de producere a evenimentului rutier soldat cu avarierea celor 3 autoturisme implicate.

Inculpata a arătat, totodată, că a dorit să parcheze autoturismul în apropierea imobilului, neavând intenţia de a-l conduce pe distanţe lungi.

Drept urmare, având în vedere probatoriul administrat, în cauză s-a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea reţinută în actul de sesizare emis de procuror, respectiv că la data de 04.04.2017, în jurul orei 01:30 a condus autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare provizorie (..), pe str. Mihail Moxa, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule şi având o alcoolemie de 1,55 g/l alcool pur în sânge.

În drept, fapta inculpatei R. C. – S. – M. – M. care, la data de 04.04.2017, în jurul orei 01.30 a condus autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare provizorie (..), pe str. Mihail Moxa, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de conducere a autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare provizorie (..), pe str.Mihail Moxa din sectorul 1 al M.B., drum public în înţelesul art. 6 pct.14 din O.U.G. nr. 195/2002 - „orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile”.

Condiţia elementului material al infracţiunii, aceea ca persoana care a condus autovehiculul să nu fie deţinător al permisului de conducere, este îndeplinită în cauză, astfel cum rezultă din cuprinsul adresei CC.P.I – Punctul Naţional Focal nr.667091/ADI/31.10.2018 (fl. 33 dup) ce se coroborează cu depoziţia inculpatei.

Urmarea imediată a săvârşirii faptei este reprezentată de o stare de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite de dispoziţiile care stabilesc regimul circulaţiei pe drumurile publice, relaţii sociale ce trebuie protejate prin asigurarea unui climat regulamentar de conducere a unor vehicule pe drumurile publice. Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a săvârşit infracţiunea cu intenţie indirectă, în accepţiunea art.16 alin. (3) lit. b) C.pen., întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale (crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice) şi, deşi nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.

În ceea ce priveşte cea de-a doua infracţiune reţinută în sarcina inculpatei, judecătorul fondului a arătat că fapta inculpatei R. C. – S. – M. – M. la data de 04.04.2017, în jurul orei 01:30, a condus autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare provizorie (..), pe str.Mihail Moxa din Bucureşti, sector 1, având o alcoolemie de 1,55 g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) C.pen.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, aceasta constă în acţiunea inculpatei de a conduce autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare provizorie (..), pe str.Mihail Moxa din sectorul 1 al M.B., drum public în înţelesul art.6 pct.14 din O.U.G. nr.195/2002 - „orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile”.

Condiţia elementului material al infracţiunii, aceea ca persoana care a condus autovehiculul să aibă în sânge o concentraţie de alcool mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul efectuării activităţii de conducere, este îndeplinită în cauză, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr. 788/09.08.2018 (f. 16-17 dup), ce se coroborează cu buletinul de analiză toxicologică nr. 588/04.04.2017 (f. 11 dup), din care reiese faptul că la data şi ora comiterii infracţiunii inculpata a avut o alcoolemie în valoare de 1,55 g/l alcool pur în sânge.

Urmarea imediată este reprezentată de producerea unei stări de pericol pentru participanţii la trafic, infracţiunea prevăzută de art.336 alin.1 C.pen. fiind una de pericol abstract. Legătura de cauzalitate rezultă, în acest caz, din materialitatea faptei.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, în înţelesul art. 16 alin. (3) lit. b) C.pen. întrucât, chiar dacă nu a urmărit punerea în pericol a participanţilor la traficul rutier, a prevăzut şi acceptat această posibilitate. Inculpata era conştientă de faptul că alcoolul pe care îl consumase îi putea afecta capacitatea de a conduce autoturismul.

Constatând dovedită fapta şi vinovăţia inculpatei R. C. – S. – M. – M.  cu privire la săvârşirea infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.335 alin. (1) C.pen. şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. (1) C.pen.,  instanţa a procedat la stabilirea şi la aplicarea unei pedepse pentru fiecare dintre acestea.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa a avut în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, ţinând seama şi de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Instanța a urmărit prin pedepsele aplicate formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli şi criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţă. De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Instanţa a reţinut că pericolul social concret al infracţiunii este unul ridicat, în sensul că activitatea inculpatei, deşi în mod normal nu prezenta un risc iminent pentru siguranţa participanţilor la trafic datorită momentului la care a fost săvârşită infracţiunea (inculpata conducând autoturismul la ora 01:30, cu viteză mică, încercând să parcheze autoturismul), aceasta a provocat un eveniment rutier.

A constatat instanţa că lipsa unei instrucţii pentru deprinderea abilităţilor teoretice şi practice necesare unui conducător auto a fost accentuată de starea în care inculpata se afla la momentul efectuării acestei activităţi, alcoolemia estimată de experţi având o valoare ridicată (1,55 g/l alcool pur în sânge).

Mai mult decât atât instanţa a apreciat că pericolul pe care l-a generat inculpata prin comiterea celor două infracţiuni este unul ridicat, întrucât aceasta a produs un eveniment rutier soldat cu avarierea altor două autoturisme pe lângă cel condus de inculpată.

În beneficiul inculpatei s-a reţinut că aceasta este o persoană tânără (având vârsta de 22 de ani la data comiterii infracţiunilor), este integrată în societate, este absolventă de studii superioare şi urmează cursurile de masterat la universitate de prestigiu, aflându-se totodată în pregătirea unei teze de doctorat, aspect care a condus instanţa la concluzia că numita R. C. – S. – M. – M. a conştientizat gravitatea infracţiunilor, precum şi riscul la care se expune în situaţia în care ar continua să încalce legea.

Tot în beneficiul acesteia s-a reţinut că se află la primul contact cu legea penală, iar în prezent s-a înscris la cursuri în ţara natală în vederea obţinerii dreptului de a conduce vehicule din categoria B.

Având în vedere toate aceste aspecte, instanţa a arătat faptul că în cauză nu este suficientă pentru reeducarea inculpatului aplicarea pedepsei amenzii penale, scopul pedepsei putând fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

În raport de elementele de individualizare anterior analizate, având în vedere numărul foarte mare al accidentelor de circulaţie şi al infracţiunilor de agest gen, iresponsabilitatea multor şoferi, instanţa a reţinut că faptele inculpatei prezintă un grad de pericol social concret ridicat, pentru care se impune aplicarea unei pedepse orientate deasupra limitei minime speciale între care se poate face individualizarea judiciară, cu reţinerea dispoziţiilor art.396 alin. (10) C.pr.pen.., gravitatea concretă a infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C.pen. determinând instanţa să se orienteze spre aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

În consecință, instanța a stabilit pentru cele două infracțiuni câte o pedeapsă de 9 luni închisoare, pe care le-a contopit conform art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale, instanţa a apreciat că inculpata prezintă aptitudinea de a se îndrepta chiar fără executarea pedepsei, avându-se în vedere în acest sens, elementele obiective și subiective ale cauzei, gravitatea faptei, acesta neavând antecedente penale, mediul în care trăiește și modul ei de comportare în societate, inculpata prezentând aptitudinea subiectivă de a se corija, de a adopta o conduită de respectare a normelor penale, scopul educativ preventiv al sancțiunii penale aplicate putând fi atins în condițiile în care executarea pedepsei va fi suspendată sub supraveghere, în conformitate cu art.91 C.pen.

Instanța a reţinut astfel că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 91 C.pen. conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanţa a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentinţă fiind de 1 an închisoare, iar inculpata nu comis infracţiunea în stare de recidivă, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor, astfel încât instanţa a avut convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

***

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal inculpata R. C. – S. – M. – M., solicitând admiterea căii de atac și desființarea în parte a sentinței penale apelate, doar sub aspectul condițiilor în care trebuie să îndeplinească obligațiile prev. de art. 93 C.pen. (în sensul stabilirii condițiilor de către instanța de apel).

Astfel, a arătat că este în imposibilitatea fizică să îndeplinească obligațiile prev. de art.93 C.pen., deoarece locuiește în Franța și urmează cursurile unui master, desfășurând în plus și activități didactice în timpul anului școlar, în cadrul unei școli.

Așadar, nu poate urma un program de reintegrare socială și nici nu poate presta o muncă neremunerată în folosul comunității decât în perioada vacanțelor școlare din Franța. Pentru a nu ajunge în situația revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, solicită ca instanța de apel să își dea acordul pentru îndeplinirea obligațiilor doar în timpul vacanțelor școlare.

S-a considerat că apelul său se poate încadra în prevederile art. 92 alin. (3) teza finală C.pen., în sensul că executarea obligațiilor se face în condițiile stabilite de instanță. Deși art.58 din Legea nr.. 252/2013 reglementează dreptul consilierului de probațiune de a stabili conținutul concret al obligațiilor prevăzute de art. 93 C.pen., această formulare nu include și dreptul acestuia de a stabili condițiile executării.

A precizat expres că nu critică cele reținute în legătură cu faptele imputate, nici pedeapsa aplicată.

În drept au fost invocate prevederile art. 408 și urm. C.pr.pen..

La termenul de astăzi Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind că este concludentă și utilă cauzei [art. 100 alin. (3) C.pr.pen.].

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.417 alin. (2) C.pr.pen., Curtea a constatat următoarele:

Instanța de fond a analizat în mod obiectiv probatoriul administrat în cauză, Curtea apreciind de asemenea că în cauză există probe din care rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, au fost comise de apelanta – inculpată R. C. – S. – M. – M. și constituie infracțiuni. De altfel, inculpata nu critică sentința penală din această perspectivă, motivul de apel vizând modul de executare a obligațiilor stabilite în sarcina sa de instanța de fond cu ocazia dispunerii suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante. Totodată, inculpata a optat pentru procedura simplificată a recunoașterii învinuirii.

Coroborând așadar probatoriul administrat în faza de urmărire penală, respectiv procesul-verbal de constatare, procesul-verbal de verificare, buletinul de analiză toxicologică (f. 11), raportul de expertiză medico-legală (f.12-17), declaraţii martor (f. 26-27), declaraţii inculpată (f.19-25), văzând și conduita procesuală a inculpatei, rezultă în fapt că, la data de 04.04.2017, în jurul orei 01:30, inculpata a condus autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare provizorie (..), pe str. Mihail Moxa, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule și având o alcoolemie în valoare de 1,30 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată, respectiv o valoare a alcoolemiei de 1,10 g/l alcool pur în sânge la  doua probă recoltată (retroactiv 1,55 g/l alcool pur în sânge), iar în momentul în care a încercat că parcheze autoturismul, a lovit autoturismul marca Skoda cu nr. (..), (ce aparţinea numitului T. B. F.), care la rândul său a fost proiectat în autoturismul marca Kia Ceed cu nr.(..), (ce aparţinea numitului I. Ş. G. C.), provocând avarii relativ minore (far spart, bare protecţie îndoite şi zgâriate etc.).

În drept, faptele inculpatei astfel descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 335 alin. (1) C.pen. și conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prev. de art. 336 alin. (1) C.pen.

Curtea nu a mai reluat analiza judecătorului de la prima instanță privitoare la condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă, constatând că aceasta este una temeinică, rezultând că faptele comise de apelanta – inculpată se încadrează în tiparul normelor de incriminare, astfel că în mod corect s-a dispus condamnarea, în conformitate cu art. 396 alin. (2) C.pr.pen..

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei, instanţa de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen.

Curtea a reţinut că infracţiunea prev. de art. 335 alin. (1) C.pen. ocroteşte o valoare socială importantă, respectiv siguranţa desfăşurării circulaţiei pe drumurile publice şi protejarea celorlalţi participanţi la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehicul fără a avea pregătirea teoretică şi practică necesară. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 1 an la 5 ani închisoare [de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare cu reținerea art. 396 alin. (10) C.pr.pen.].

Pe de altă parte, aceleași valori sociale sunt protejate și prin incriminarea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C.pen., deoarece conducerea unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală reprezintă un risc real pentru participanții la trafic. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 1 an la 5 ani închisoare [de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare cu reținerea art.396 alin. (10) C.pr.pen.] sau amenda penală.

În concret, inculpata a condus pe timp de noapte pe străzile din M.B., în condițiile în care nici nu avea permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule și, în plus, se afla și sub influența alcoolului; date fiind lipsa de pregătire teoretică și practică, precum și diminuarea reacțiilor necesare manevrării autoturismului, cauzată de consumul de alcool, inculpata a provocat un accident ușor în urma căruia au rezultat doar daune materiale, starea de pericol concretizându-se.

Referitor la persoana inculpatei, Curtea a reținut că acesta are 24 de ani, are o pregătire profesională temeinică (masterat, doctorat), nefiind cunoscută cu antecedente penale, recunoscând infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată. De asemenea, inculpata este integrată în societate, din toate punctele de vedere – social, profesional (având o sursă licită de venituri).

Punând în balanţă aspectele ce ţin de circumstanţele comiterii infracţiunilor cu cele care ţin de persoana inculpatei, Curtea a reţinut că în mod justificat prima instanță s-a orientat în cazul ambelor infracțiuni spre minimul special, aplicând câte 9 luni închisoare. Oricum, criticile inculpatei nu vizează acest aspect, cum nu se referă nici individualizarea judecătorească a executării pedepsei.

Sub acest din urmă aspect, Curtea şi-a însuşit întreaga analiză a judecătorului fondului, corect apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (art. 91 C.pen.): inculpata nu este recidivistă, pedeapsa rezultantă aplicată este de 1 an închisoare, iar în raport de circumstanțele reale și personale analizate și de instanța de control este evident că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpata nu va mai comite alte infracțiuni.

În ceea ce privește motivul principal de apel al inculpatei, Curtea a apreciat ca nefondat.

Deși invocă dispozițiile art. 92 alin. (3) C.pen., din care pare să reiasă că îi revine instanței să stabilească condițiile de executare a obligațiilor impuse condamnatei, totuși nu trebuie să se facă abstracție că acest text legal are ca denumire marginală – „termenul de supraveghere”. Strict în ceea ce privește obligațiile la care se referă apelanta, sunt incidente dispozițiile art. 94 alin. (3) C.pen., Serviciul de probațiune fiind cel care va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) și alin. (3). Altfel spus, din economia întregii reglementări rezultă că instanța stabilește doar conținutul obligațiilor, nu și modalitatea de executare a acestora care, de altfel, este detaliată în Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Cât privește obligația prevăzută de art. 93 alin. (3) C.pen., chiar alin. (4) prevede că, pentru stabilirea conținutului său, instanța a consultat informațiile puse la dispoziție periodic de către serviciul de probațiune cu privire la posibilitățile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probațiune și la nivelul instituțiilor din comunitate. Așadar, instanța a stabilit doar conținutul, nu și modalitatea de executare care, de altfel, este prevăzută de Legea nr.253/2013.

Revenind la executarea obligațiilor, prezintă importanță dispozițiile art. 57 coroborat cu art. 52 și 53 C.pen. din Legea nr. 253/2013, care se referă la „executarea muncii neremunerate în folosul comunității” și la „supravegherea executării obligației de a frecventa un program de reintegrare socială”.

Prin urmare, dispozițiile menționate detaliază etapa execuțională, în această etapă fiind implicat consilierul de probațiune, instituțiile din comunitate, dar și judecătorul delegat cu executarea, în măsura în care sunt atacate deciziile consilierului de probațiune conform art. 16 alin. (2) raportat la art. 15 lit. g) din aceeași lege. Așadar, instanța care soluționează conflictul de drept penal nu se ocupă de executarea sau supravegherea executării acestor obligații, contrar celor susținute de apelanta – inculpată.

În consecință, corect a individualizat instanța de fond obligațiile impuse apelantei – inculpate, iar eventualele problemele în executarea acestora, invocate în cauză, se rezolvă în colaborare cu consilierul de probațiune. De altfel, cât privește obligația prev. de art. 93 alin.(3) C.pen., nu trebuie neglijată împrejurarea că de fapt 2 ore de activitate prestată efectiv echivalează cu o zi de muncă (altfel spus, muncind 8 ore, se execută de fapt 4 zile din cele 60 impuse), iar pe de altă parte această obligație poate fi executată în termen de 1 an de la data începerii prestării muncii. Pe de altă parte, doar nerespectarea cu rea-credință a obligațiilor impuse poate atrage revocarea, apelanta – inculpată supunând atenției instanței de control judiciar chestiuni mai degrabă probabile. Mai mult, în măsura în care posibilele probleme se vor ivi, se poate recurge la instituția modificării/încetării obligațiilor prev. de art. 95 C.pen.

Față de toate aceste considerente, constatând că sentința penală apelată este legală și temeinică, că în mod corect a fost stabilit conținutul celor două obligații, nefiind în competența instanței să indice perioadele în care acestea să se execute, în baza art. 421 pct.1 lit. b) C.pr.pen.. Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de  apelanta-inculpată R. C. – S. – M. – M., împotriva sentinţei penale nr. 186/20.03.2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Domenii speta

Spete similare