Contravaloare prejudiciu

Asupra apelului civil de faţă.

Prin sentinţa  civilă nr. X din 13.06.2018  pronunţată de Judecătoria Slatina  în dosarul civil nr.X/311/2016 s-a respins ca neîntemeiată excepţia de netimbrare a acţiunii, invocată de pârâtă.

S-a admis  în parte acţiunea având ca obiect “pretenţii”, formulată de reclamantul P V,  în contradictoriu cu pârâta O P SA.

A fost obligată pârâta în favoarea reclamantului la plata sumei de 12.617 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligată pârâta în favoarea reclamantului la plata sumei de 3.585,85 lei, cu titlu de  cheltuieli de judecată .

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară de la dosar, reclamantul este proprietarul unui imobil casă de locuit, construită în anul 1979, fără autorizaţie de construire, situat în comuna P, sat A D, str. jud. O.

Coroborând depoziţiile martorilor audiaţi în cauză cu concluziile raportului de expertiză de la dosar,astfel cum a fost completat, instanţa a reţinut că imobilul reclamantului a fost afectat din cauza unor inundaţii, nivelul apei ajungând la o înălţime de 60 cm de sol, atât la faţada principală, pe laterala din partea de sud, cât şi în partea din spatele casei, în interior pereţii sunt umezi, prezentând în unele locuri mucegaiuri, tencuielile interioare sunt burduşite şi fisurate, iar în dormitoare zugrăvelile sunt deteriorate în partea de jos, în timp ce gardul împrejmuitor la De 670 are fundaţia de beton în unele porţiuni în aer.

În ceea ce priveşte cauza care a condus la degradările reţinute mai sus, conform celor relatate de martorii B V şi M M, confirmate de concluziile raportului de expertiză de la dosar, proprietatea reclamantului a fost afectată de lucrările de amenajare efectuate de pârâtă, constând în montarea unui tub de colectare a apelor la intersecţia dintre strada principală şi De 670, tub care se înfunda frecvent sub greutatea camioanelor de exploatare ale pârâtei. Ulterior, la jumătatea lunii mai 2017 pârâta înlocuind acel tub de colectare a apelor, imobilul reclamantului nu a mai fost inundat. Tot din cauza lucrărilor de amenajare efectuate de pârâtă, muncitorii săi au lăsat grămezi de pământ în aproprierea gardului reclamantului, gard care, fiind din lemn, a putrezit.

La rândul său, expertul a constatat că distrugerea casei şi gardului aparţinând reclamantului se datorează apei pluviale, care nu s-a mai putut scurge prin rigolă, din cauza faptului că ţeava de colectare a apelor a fost înfundată, iar din cauza săpăturii de la rigolă apele care curg antrenează şi pământul de sub fundaţia gardului.

 Potrivit concluziilor raportului de expertiză de la dosar, contravaloarea prejudiciului suferit de reclamant ca urmare a degradării imobilului său este în sumă de 12.617 lei.

 Instanţa a înlăturat ca neîntemeiate apărările pârâtei, cu referire la relaţiile comunicate de către Primăria P prin adresa nr. X/19.03.2018, apreciind că respectiva probă nu este concludentă la dosar, în condiţiile în care nu se referă la aspectele invocate de către reclamant în cererea introductivă, ci la fapte străine de obiectul cauzei.

Similar, instanţa a constat că lipsită de relevanţă juridică apărarea pârâtei, cu referire la depoziţia martorei M M, constatând că pârâta nu s-a opus la audierea acestui martor, deşi avea această posibilitate, potrivit art. 315 C.pr.civ., ceea ce înseamnă că la acel moment partea interesată  nu şi-a pus probleme cu privire la lipsa de obiectivitate a acestui martor.

Cu referire la lipsa autorizaţiei de construire, este de reţinut că la data edificării construcţiei fără autorizaţie legislaţia în materie permitea intrarea în legalitate, astfel reclamantul avea la îndemână posibilitatea  de a efectua demersuri pentru intrarea în legalitate, Oricum, lipsa autorizaţiei de construire nu afectează dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului casă de locuit, conform art. 489 si următoarele cod civil de la 1864.

În acelaşi sens, potrivit art.36 alin.1 din Legea nr.7/1996, „dreptul de proprietate asupra construcţiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizaţiei de construire şi a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor semnat de reprezentantul autorităţii locale sau a unui certificat eliberat de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcţia, precum şi a unei documentaţii cadastrale.”

Iar conform  art.36 alin. (2) din Legea nr.7/1996, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.127/2013,„Construcţiile realizate înainte de 1 august 2001, care este data intrării în vigoare a Legii nr.453/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, se intabulează, în lipsa autorizaţiei de construire, în baza certificatului de atestare fiscală prin care se atestă achitarea tuturor obligaţiilor fiscale de plată datorate autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază se află situată construcţia, precum şi a documentaţiei cadastrale.”

Prin urmare, chiar dacă imobilul în litigiu a fost edificat în lipsa autorizaţiei de construire, aceasta nu înseamnă că reclamantul este lipsit de protecţie juridică în cazul întrunirii condiţiilor privind atragerea răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei.

Ori, de principiu,răspunderea civilă urmăreşte în principal repararea unui prejudiciu produs ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite, dar are în acelaşi timp scopul de a determina în conştiinţa destinatarilor legii, adică a titularilor de drepturi şi obligaţii civile, o conduită corectă şi responsabilă. Obligaţia de reparare a pagubei produse ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite are ca scop atât înlăturarea prejudiciului produs părţii vătămate, dar prezintă totodată şi un pronunţat rol preventiv, urmărind ca fapta susceptibilă să conducă la crearea unui prejudiciu să nu mai fie săvârşită în viitor.

În baza unei analize sistemice a dispoziţiilor art. 1.357 alin. (1) Cod civil coroborate cu cele ale art. 16 ale aceluiaşi Cod, rezultă că răspunderea civilă pentru fapta proprie cuprinde patru elemente constitutive, independente, această formă de răspundere juridică putând lua naştere exclusiv ca urmare a îndeplinirii cumulative a celor patru condiţii, respectiv: existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, existenţa unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia autorului faptei ilicite.

Procedând la analizarea întrunirii elementelor prevăzute de lege, instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâtei, respectiv:  fapta ilicită a pârâtei constând în efectuarea de lucrări de montare a unui tub de colectare a apelor la intersecţia dintre strada principală şi De 670 şi depozitarea unor grămezi de pământ în aproprierea gardului reclamantului, prejudiciul în sumă de 12.617 lei suferit de reclamant fiind rezultat din degradarea imobilului său, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, respectiv vinovăţia de care a dat dovadă pârâta.

Pentru aceste considerente şi în temeiul dispoziţiilor legale indicate, instanţa a admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat pe pârâtă să-i plătească suma de 12.617 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 453 C.proc.civ. şi la cererea reclamantului, reţinând culpa procesuală a pârâtei, instanţa a obligat-o să plătească reclamantului suma de 3.585,85 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, onorariu de expert şi taxă judiciară de timbru calculată în limita cererii admise.

 Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel apelanta pârâtă O P SA, criticând-o pentru  nelegalitate şi netemeinicie.

 A solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a sentinţei civile apelate, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata, pentru următoarele motive:

 Instanţa de fond a reţinut in mod neîntemeiat ca faptele ilicite constând in „efectuarea de lucrări de montare a unui tub de colectare a apelor la intersecţia dintre strada principala si De 670" si „depozitarea unor grămezi de pământ in apropierea gardului reclamantului" au fost săvârşite de către parată.

 La fila 4, ultimul paragraf din sentinţa, referindu-se la cauza degradărilor imobilului, instanţa a reținut ca „proprietatea reclamantului a fost afectata de lucrările de amenajare efectuate de parata, constând in montarea unui tub de colectare a apelor  la intersecţia dintre strada principala si De 670, tub care se înfunda frecvent sub greutatea camioanelor de exploatare ale paratei."

Instanţa arata ca a concluzionat astfel, pe baza „celor relatate de martorii B V. M M., confirmate de concluziile raportului de expertiza de la dosar".

Apelanta pârâtă solicită ca instanţa de apel să observe  ca nicăieri in cuprinsul raportului de expertiza, expertul M M. construcţii civile sau in suplimentul acestuia nu s-a reţinut faptul ca parata ar fi montat vreun tub de colectare a apelor, prin urmare concluzia ca depoziţiile martorilor in acest sens sunt confirmate de concluziile raportului de expertiza, este neîntemeiată.

De altfel, nici din declaraţiile celor doi martori nu reiese ca parata ar fi montat tubul iniţial de scurgere a apei, dar chiar si in cazul in care declarau astfel, singura „proba" in sensul pretinsei săvârşiri de către parata a acestei fapte ar fi fost acele declaraţii, dintre care cea a martorului M M - cumnata reclamantului, in mod cert subiectiva.

Apelanta pârâtă precizează că nu şi-a exercitat la acel moment dreptul de opoziţie la audierea sa in temeiul art.315 Cod procedură civilă, mizând pe buna credinţa a acesteia si pe conştientizarea declarării sub prestare de jurământ, însa acest aspect nu putea împiedica instanţa sa îşi exercite rolul activ in aflarea adevărului si sa aprecieze atent cu privire la caracterul si utilitatea depoziţiei cel puţin a acestui martor.

Din acest motiv, consideră ca instanţa de fond, în mod neîntemeiat a înlăturat, ca lipsita de relevanţă juridică, apărarea apelantei pârâte cu privire la depoziţia martorei M M.

Un argument in plus pentru înlăturarea depoziţiei martorului sunt relaţiile comunicate de către Primăria P prin Adresa nr.X/19.03.2018 (fila 123 din dosar), in sensul ca drumul De 670 exista încă dinainte de anul 1989, motiv pentru care nu poate preciza cine a efectuat lucrările prin care a fost legat la drumul principal.

Însa instanţa in mod neîntemeiat a apreciat ca aceasta proba (adresa nr.X/2018), nu este concludenta, întrucât „nu se refera la aspectele invocate de reclamant in cererea introductiva, ci la fapte străine de obiectul cauzei”.

Este evident ca Primăria P, prin respectiva adresă, oferă relaţii tocmai cu privire la lucrările de legătura dintre cele doua drumuri, la introducerea ţevii iniţiale in șanțul de scurgere, la înlocuirea acestei țevi  cu alta cu diametrul mai mare, adică exact aspectele invocate in acţiunea introductivă.

Întrucât drumul de exploatare De 670, care nu se afla in proprietatea apelantei pârâte si nu este folosit in mod exclusiv de către aceasta, ci aparţine domeniului public al comunei P, fiind deschis circulaţiei publice, este utilizat pentru deplasarea la terenurile agricole, apelanta pârâtă poate presupune ca acel podeţ (ţeava metalica) a existat încă de la înființarea De 670, altfel negăsindu-si utilitatea ca drum de exploatație.

Apelanta pârâtă consideră că  reclamantul încearcă sa speculeze faptul ca si parata utilizează drumul si afirma ca în anul  2013 aceasta, „prin lucrări artificiale in interes propriu a astupat șanțul principal prin legătura neautorizata a drumului principal cu drumul secundar", afirmație care este însa nedovedita.

Nu este lipsita de interes nici imprecizia reclamantului atunci când se refera la respectiva „ţeava de fier" care, in acţiunea introductiva are un diametru de 15 cm, in interogatoriu  20 cm, iar expertului tehnic i-a relatat ca măsura 30 cm (fila 3 din aportul de expertiza).

Neîntemeiate sunt si concluziile instanţei de fond in sensul ca tubul iniţial de scurgere se înfunda frecvent sub greutatea camioanelor de exploatare ale paratei, sau ca ulterior, la jumătatea lunii mai 2017, parata a înlocuit acel tub cu unul mai mare.

Cu privire la înlocuirea tubului, Primăria P a răspuns foarte clar ca a înlocuit ţeava iniţiala, cu un tub mai larg, cu sprijinul unui utilaj de la o firma care desfăşura lucrări pentru O P SA, deci care nu aparţinea pârâtei, astfel cum se menţionează in adresa nr.X/19.03.2018 a Primăriei.

Instanţa de fond a înlăturat ca neconcludente relaţiile Primăriei comunicate prin adresa nr.X/2018 si a luat în considerare exclusiv proba testimonială, respectiv declaraţia a martorei M M - cumnata reclamantului si declaraţia celuilalt martor, imprecisa, care susţine montarea unei placi de beton, nu a unui tub de scurgere.

La acelaşi ultim paragraf de la fila 4, instanţa, cu referire la degradarea gardului, a reținut in mod neîntemeiat ca „Tot din cauza lucrărilor de amenajare efectuate  de parata, muncitorii săi au lăsat grămezi de pământ in apropierea gardului reclamantului, gard care, fiind din lemn, a putrezit."

În acest caz, concluziile instanţei se bazează exclusiv pe declaraţia subiectiva a cumnatei reclamantului, relatările acesteia nefiind confirmate de raportul de expertiza așa cum susţine instanţa, întrucât expertul menţionează săparea de-a lungul gardului a unei rigole prin care se curge apa, aceasta antrenând si pământul sub fundaţia gardului.

Declaraţia martorului M M. in sensul ca parata a lăsat grămezi de pământ in apropierea gardului care, fiind din lemn, a putrezit, declaraţie preluata de instanţa de fond, este si nesincera, având in vedere ca gardul nu este putrezit.

Din raportul de expertiza reiese ca partea din lemn nu este afectata, ci numai temelia gardului are unele porţiuni in aer (fila 4 din Raport).

Relevant este însa faptul ca depozitarea unor grămezi de pământ lângă gardul reclamantului, in cazul in care acest fapt s-a petrecut in realitate, astfel cum susţine acelaşi martor M M., nu s-a efectuat de către societatea pârâtă.

Nici săparea rigolei de-a lungul gardului nu a fost efectuata de către O P, acest aspect nefiind reţinut din nici o proba de la dosar, iar Primăria P prin adresele nr. X/03.11.2017 si nr.X/2018 arata ca: „De-a lungul anilor lucrările au fost efectuate de către Consiliul Local P [...)".

Dimpotrivă, la solicitarea autorităţilor locale, a contribuit la întreţinerea drumului, prin pietruire si reprofilare cu greder, astfel cum se arata si in adresa nr .X/2018 a Primăriei P. Aceste lucrări de amenajare, care oricum nu reprezintă cauza degradării gardului, s-au realizat însa întocmai cu solicitările Primăriei, căreia i-ar reveni întreaga responsabilitate pentru eventuale soluţii de amenajare necorespunzătoare, O P având doar calitatea de simplu executant.

Cu privire la autorizaţia de construire se precizează si de aceasta data a invocat lipsa acesteia nu pentru a evidenţia nerespectarea unei simple formalităţi sau pentru a minimaliza importanta dreptului de proprietate al reclamantului, ci pentru a învedera lipsa garanţiei executării construcţiilor, cu respectarea întocmai a normelor tehnice impuse prin legislaţia in vigoare - Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii sau reglementarea anterioara a acestui act normativ - Decretul nr. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizaţiilor de construire, reparare si desfiinţare a construcţiilor, precum şi a celor  referitoare la înstrăinările si împărțelile terenurilor cu sau fără construcţii.

Acest Decret prevedea:

„Art.5 - Pentru lucrările aparținând sectorului particular (...), autorizaţia se va elibera pe baza documentaţiei ce va fi stabilita prin instrucţiunile ce se vor emite de ministrul construcţiilor si materialelor de construcţii.

În  toate cazurile, autorizaţia se va elibera numai daca documentaţia tehnica a obținut in prealabil toate avizele si aprobările legale si a fost întocmita cu respectarea lor.

Aceasta documentaţie face parte integranta din autorizaţia liberata.

Art.7- Executantul este obligat a nu începe nici o lucrare de natura celor enumerate la articolul 2, înainte de a fi obţinut autorizaţia."

Aşadar, atât în reglementarea anterioara, cat si în prezent, obţinerea avizelor si acordurilor impuse prin instrucţiuni sau prin Certificatul de urbanism, documentaţia tehnica incluzând proiect tehnic, recomandări privind materiale de construcţie si tip de construcţie in funcţie si de tipul solului, sunt numai câteva dintre actele premergătoare obţinerii autorizaţiei de construire, care au fost ignorate.

În aceste condiţii, nu exista nici o dovada a faptului ca imobilul a fost construit cu respectarea normelor tehnice impuse prin lege, care ar fi înlăturat suspiciunea ca degradarea casei s-a produs din cauza executării necorespunzătoare a construcţiei, materialelor utilizate, tipului de sol, amplasamentului locului de casa etc.

 La calitatea îndoielnica a construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire, se adaugă si vechimea de cea 40 de ani a imobilului, precum si neefectuarea lucrărilor necesare de întreținere in toata aceasta perioada.

 Astfel reiese din raportul de expertiza specialitatea construcţii civile M M.: „imobilul este prost întreţinut" si „clădirea este construita in anul 1979 si nu s-au executat periodic lucrări de întreținere si reparaţii curente (...)" - filele 8 si 13 din raport.

Pe lângă faptul ca O P  nu a montat niciun fel de tub de scurgere, nu a cauzat  înfundarea  acestuia si  prin urmare nici inundarea imobilului reclamantului, apelanta pârâtă supune atenţiei instanţei alte câteva cauze care foarte probabil au constituit adevăratele cauze ale inundării imobilului:

- afirmaţiile verbale ale reprezentanţilor Primăriei P la data efectuării expertizei, in prezenta expertului, conform cărora terenul in zona respectiva este unul mlăştinos, in panta, care favorizează umiditatea si care este impropriu construirii de case;

- „terenul din curtea reclamantului P V are o panta mica de aproximativ 1-1,5% de la garduri spre locuinţa (...)" - concluzia expertului, ultimul paragraf din raportul de expertiza. In aceste condiţii, este cert ca apa provenita din precipitaţii, chiar si numai cea căzuta in propria curte, sa se scurgă spre casa, cu precădere in situaţia precipitaţiilor abundente, cum au fost in perioada reclamata;

- declaraţia martorului M M, din care reiese ca locurile de casa din zona sunt joase, dar „care si-au permis si si-au pus umplutura, nu au inundaţie", ceea ce indica amplasarea necorespunzătoare a casei, dar si dezinteresul proprietarului in luarea masurilor de prevenire a inundării casei.

- „imobilul este prost întreţinut" si „clădirea este construita in anul 1979 si nu s-au executat periodic lucrări de întreţinere si reparaţii curente (...)" - constatările expertului M M., filele 8 si 13 din raport.

Însuși reclamantul afirmă in cererea introductiva ca „Din podea se ridica permanent apa", aşadar este un fenomen cu caracter de continuitate sau frecvent. Se confirma astfel faptul ca inundarea casei si umiditatea pereţilor nu sunt cauzate de înfundarea şanţului, ci de caracteristica solului din zona, un sol mlăştinos. Daca inundaţia ar proveni din șanțul situat la drumul principal, aceasta nu s-ar produce in mod continuu, ci numai in urma precipitaţiilor.

O P consideră că hotărârea instanţei de fond se bazează pe concluzii eronate ale raportului de expertiza.

În planşele foto nr.3 si 6 din Raportul de expertiza se observa ca pretinsa „fundaţie de beton" a gardului (astfel cum este descrisa de către expert) este, in realitate, o bordura îngusta executata pe suprafaţa solului, in condiţiile in care zona este cunoscuta ca fiind inundabila. Gardul propriu-zis este un gard din lemn, foarte vechi si neîntreținut, pentru care nu exista autorizaţie de construire.

Conform concluziilor expertului, numai aceasta „fundaţie" este afectata, dar nu in sensul ca ar fi rupta sau distrusa, ci „are fundaţia din beton in unele porţiuni in aer" -fila 4 din raport.

Celelalte componente ale gardului (țevi metalice, rigle si scânduri de lemn) nu sunt afectate, însa expertul calculează valoarea gardului in funcţie de „valoarea de înlocuire" a acestor componente - fila 9 din raport, la care adaugă „valoarea fundației de beton", obţinând un total de 705 lei, la care aplica o diminuare de 40%, rezultând 282 lei.

Însa, in suplimentul la raportul de expertiza, acelaşi expert arata ca, de fapt, cei 282 lei reprezintă „bani necesari pentru betonare rigola", (aici nu se mai refera la betonarea fundaţiei gardului) si pentru „consolidarea scândurii de la gard prin cuie", deci contravaloarea cuielor.

Fata de concluziile raportului de expertiza, O P  a formulat obiecțiuni, instanţa dispunând la termenul din 07.11.2017 comunicarea acestora părților si acordând termen pentru ca părţile sa le observe, prorogând discutarea obiecțiunilor pentru următorul termen. Însa, la termenul din 21.02.2018, când trebuia sa fie puse in discuţie, instanţa le-a respins, modificând practic in mod netemeinic si nelegal decizia de la termenul anterior.

In concluzie, pentru motivele arătate mai sus si in apărările de fond,  apelanta pârâtă solicită  să se  constate ca in speţa nu sunt întrunite nici în mod cumulativ, nici individual elementele constitutive pentru angajarea răspunderii civile delictuale in sarcina

 O P, respectiv faptele ilicite reţinute de către instanţa de fond - "efectuarea lucrări de montare a unui tub de colectare a apelor la intersecţia dintre strada principala si De 670" si „depozitarea unor grămezi de pământ in apropierea gardului reclamantului" - nu au fost săvârşite de către parata, cu atât mai puţin poate fi reţinută vinovăţia in sarcina acesteia, nefiind demonstrat nici pretinsul prejudiciu nici vreo legătura de cauzalitate cu vreo fapta a apelantei pârâte.

Pentru aceste considerente si pentru celelalte motive de netemeinicie si legalitate invocate mai sus, solicită admiterea apelului , modificarea in tot a sentinței apelata, in sensul respingerii ca neîntemeiata a cererii de chemare in judecata.

Prin întâmpinarea formulată de intimatul reclamant P V a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

Consideră că în mod legal s-a respins ca neîntemeiată excepţia de netimbrare a acţiunii invocată de apelanta pârâtă O P SA şi s-a dispus admiterea în parte a acţiunii având ca obiect „pretenţii" formulată de intimatul  reclamant  fiind obligată apelanta pârâtă la plata sumei de 12.617 lei cu titlul de despăgubiri civile.

Prin apelul formulat la primul punct se susţine că instanţa a reţinut în mod întemeiat că faptele ilicite constând în: „efectuarea de lucrări de montare a unui tub de colectare a apelor la intersecţia dintre strada principală şi De 670" şi depozitarea unor grămezi de pământ în aproprierea gardului reclamantului au fost săvârşite de către pârâtă.

Intimatul reclamant  solicită respingerea acestui motiv invocat ca neîntemeiat întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv depoziţiile martorilor audiaţi în cauză coroborate cu concluziile raportului de expertiză rezultă că proprietatea reclamantului a fost  afectată de lucrările de amenajare efectuate de apelanta pârâtă O P SA, costând în montarea unui tub de colectare a apelor la intersecţia dintre strada Principală şi  De 670, tub care se înfunda frecvent sub greutatea camioanelor de exploatare ale pârâtei.

Ulterior, la jumătatea lunii mai 2017 pârâta înlocuind acel tub de colectare a apelor, imobilul intimatului pârât  nemaifiind inundat. De asemenea, din cauza lucrărilor de amenajare efectuate de apelanta pârâtă muncitorii săi au lăsat grămezi de pământ în aproprierea gardului său care fiind din lemn , a putrezit.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul a constatat că distrugerea casei şi a gardului se datorează apei pluviale care nu s-a mai putut scurge în rigolă din cauza faptului că ţeava de colectare a apelor a fost înfundată iar din cauza săpăturii de la rigolă apele care curg antrenează şi pământul de sub fundaţia gardului.

Referitor la cele de-al doilea motiv de apel consideră că şi acestea este nefondat, susţinerea apelantei pârâte fiind infirmată de depoziţiile martorilor potrivit cărora instanţa in mod corect a reţinut că tubul iniţial de scurgere se înfunda frecvent sub greutatea camioanelor de exploatare ale pârâtei precum şi faptul că la jumătatea lunii mai 2017, pârâta a înlocuit acel tub cu unul mai mare.

Motivul 3 de apel ce face referire la degradarea gardului şi la faptul că instanţa ar fi reţinut în mod neîntemeiat faptul că acesta s-a degradat din cauza lucrărilor de amenajare efectuate de pârâtă, este de asemenea nefondat, această situaţie de fapt fiind dovedită atât de martorii audiaţi în cauză cât şi prin concluziile raportului de expertiză.

Apărarea apelantei pârâte cum că „declaraţia martorei M M este nesinceră" nu are nici o relevanţă juridică în cauză, întrucât pârâta nu s-a opus la audierea acestei martore, deşi avea această posibilitate potrivit art. 315 Cod procedură civilă, ceea ce înseamnă că pârâta nu şi-a pus probleme cu privire la lipsa de obiectivitate a acesteia.

Şi din depoziţia celui de-al doilea martor, B V, reiese faptul că gardul s-a degradat din cauza grămezilor de pământ lăsate în aproprierea acestuia de muncitorii pârâtei, acesta fiind din lemn, şi putrezind.

Referitor la motivul 4 de apel, intimatul pârât precizează faptul că chiar dacă imobilul în litigiu a fost edificat în lipsa autorizaţiei de construire, vorbim de o casă construită în anul 1979, aceasta nu înseamnă că pârâta nu trebuie să răspundă pentru prejudiciul cauzat prin fapta efectuata de aceasta. Reiese foarte clar din probele existente la dosar că imobilul în care locuieşte intimatul pârât a fost afectat din cauza unor inundaţii, nivelul apei ajungând la o înălţime de 60 cm de sol, atât la faţada principală , pe laterala din partea de sud, cât şi în partea din spatele casei, în interior pereţii fiind umezi, prezentând în unele locuri mucegaiuri, tencuielile interioare sunt burduşite şi fisurate.

Problema inundaţiei nu a existat până în anul 2013 când pârâta a făcut lucrări de construcţii prin care a legat strada principală de drumul secundar ce trece pe lângă casa sa folosit de pârâtă în exploatarea sondelor de petrol din cadrul Parcului nr. 10.

Susţinerea apelantei pârâte cum că terenul din zona respectivă este unul mlăştinos favorizează umiditatea şi care este impropriu construirii de case nu este dovedită prin niciun mijloc de probă, dimpotrivă este infirmată de declaraţiile martorilor din care reiese că nu au existat niciodată probleme cu infiltraţiile. In zonă sunt construite mai multe case şi problema a apărut în anul 2013 ca urmare a montării acelui tub de colectare  a apelor care s-a înfundat frecvent sub greutatea camioanelor , fapt ce a dus la astuparea şanţului de pe lângă drumul comunal şi la blocarea scurgerii apelor pluviale care s-au vărsat peste casa sa.

La jumătatea lunii mai 2017, pârâta a înlocuit acel tub de colectare a apelor cu unul mai mare şi imobilul său nu a mai avut de suferit în urma inundaţiilor.

In concluzie ,solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, întrucât în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâtei, aşa cum reiese din probele administrate în cauză şi menţinerea sentinţei civile pronunţată de instanţa fond ca fiind temeinică şi legală.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul constată că apelul  este  nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Motivele de apel referitoare la faptul că instanţa de fond a reţinut in mod neîntemeiat ca faptele ilicite constând în: „efectuarea de lucrări de montare a unui tub de colectare a apelor la intersecţia dintre strada principala si De 670" si „depozitarea unor grămezi de pământ in apropierea gardului reclamantului" au fost săvârşite de către pârâtă, sunt nefondate.

Din depoziţia martorului B V (fila 52 dosar fond) s-a reţinut că intimatul reclamant este cel mai afectat din cauza acelui tub de colectare  a apelor montat de către pârâtă la intersecţia dintre strada principală şi DE670 se înfunda frecvent în pământ sub greutatea camioanelor de exploatare petrolieră a pârâtei. Martorul a precizat că în luna mai a anului 2017 pârâta a înlocuit acel tub de colectare a precipitaţiilor de la intersecţia celor două străzi, aşa încât imobilul reclamantului nu a mai fost inundat. Totodată. a menţionat că din cauza precipitaţiilor infiltrate în pereţii casei intimatului reclamant , acea casă construită din bolţari a fost degradată. În urma lucrărilor efectuate de pârâtă pentru amenajarea tronsonului de exploatare petrolieră, lucrătorii pârâtei au lăsat grămezile de pământ de înălţime până la 50 de cm în apropierea gardului reclamantului, dar gardul fiind din ulucă a putrezit.

Martora M M  (fila 53 dosar fond) a declarat că tubul de colectare a apelor montat de pârâtă la intersecţia dintre strada principală şi DE670 se înfunda frecvent în pământ sub greutatea camioanelor de exploatare petrolieră a pârâtei. Din această cauză apa din precipitaţii inunda gospodăria reclamantului. în luna mai a anului 2017 pârâta a înlocuit acel tub de colectare a precipitaţiilor de la intersecţia celor două străzi, aşa încât imobilul reclamantului nu a mai fost inundat. Totodată, a menţionat că din cauza precipitaţiilor infiltrate în pereţii casei intimatului reclamant, acea casă construită din bolţari a fost degradată. În urma lucrărilor efectuate de pârâtă pentru amenajarea tronsonului de exploatare petrolieră, lucrătorii pârâtei au lăsat grămezile de pământ de înălţime până la 50 de cm în apropierea gardului reclamantului, dar gardul fiind din ulucă a putrezit.

Susţinerea apelantei pârâte că declaraţia martorei M M este nesinceră şi instanţa ar fi trebuit să apreciere asupra utilităţii acesteia, nu poate fi reţinută.

La termenul din data de 25.04.2017 instanţa a pus în discuţia părţilor probele. Reclamantul a solicitat proba testimonială.

Potrivit dispoziţiilor art. art. 315  Cod procedură civilă: „ (1) Nu pot fi martori:

1. rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;

2. soţul, fostul soţ, logodnicul ori concubinul;

3. cei aflaţi în duşmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi;

4. persoanele puse sub interdicţie judecătorească;

5. cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă.

(2) Părţile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori şi persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1 – 3”.

Întrucât caracterul relativ al dispoziţiei imprimă un regim procesual limitat formulării opoziţiei la audiere de către partea interesată, rezultă că aceasta va fi formulată de îndată ce părţii în drept să o invoce îi este cunoscută relaţia martorului cu partea.

Opoziţia la audiere trebuie să fie expresă şi să fie formulată cel mai târziu înainte de ascultarea martorului.

Apelanta pârâtă nu s-a opus la audierea martorei propusă de către intimatul reclamant nici la termenul din data de 25.04.2017, când a fost propusă pentru audiere, nici la termenul din data de 13.06.2017, când s-a procedat la audierea acesteia, acest fapt fiind de altfel recunoscut de către apelantă şi prin motivele de apel formulate.

Instanţa a avut în vedere probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile de la dosar, depoziţiile martorilor audiaţi, precum şi raportul de expertiză.

La data de 03.02.2017 intimatul reclamant a formulat o precizare la acţiune, în sensul că fapta ilicită a pârâtei constă: în efectuarea de lucrări neautorizate de legătură între drumul principal (C) şi drumul de exploatare DE 670 folosit exclusiv de pârâtă  pentru exploatarea sondelor de petrol de la parcul nr. 10 A D; traficul cu maşini de mare tonaj aparţinând pârâtei, în exploatarea sondelor de la parcul nr. 10 Albeşti – deal, pe drumul de exploatare DE 670; efectuarea de săpături de-a lungul drumului de exploatare DE 670 pentru introducerea conductelor de petrol aparţinând pârâtei.

Din adresa nr. X/19.03.2018 emisă de către Primăria P,  se reţine că: „nu poate preciza cine a efectuat lucrările prin care a fost legat drumul principal de drumul secundar DE 670, deoarece acest drum exista înainte de 1989”, menţionându-se, totodată, că lucrările de întreţinere au fost efectuate de Consiliul Local P, iar în anumite situaţii când s-a apelat la sprijinul societăţii O P SA.

Prin raportare la acţiunea formulată de către intimatul reclamant, astfel cum a fost precizată la data de 03.02.2017, instanţa de fond, în mod corect a reţinut că aceste relaţii nu sunt concludente, întrucât nu se referă la aspectele invocate de către intimatul reclamant.

 Din probele administrate în cauză, rezultă că imobilul intimatului reclamantul a fost afectat din cauza unor inundaţii, nivelul apei ajungând la o înălţime de 60 cm de sol, atât la faţada principală, pe laterala din partea de sud, cât şi în partea din spatele casei, în interior pereţii sunt umezi, prezentând în unele locuri mucegaiuri, tencuielile interioare sunt burduşite şi fisurate, iar în dormitoare zugrăvelile sunt deteriorate în partea de jos, în timp ce gardul împrejmuitor la De 670 are fundaţia de beton în unele porţiuni în aer.

Din concluziile raportului de expertiză a rezultat distrugerea casei şi a gardului distrugerea casei şi gardului aparţinând reclamantului se datorează apei pluviale, care nu s-a mai putut scurge prin rigolă, din cauza faptului că ţeava de colectare a apelor a fost înfundată, iar din cauza săpăturii de la rigolă apele care curg antrenează şi pământul de sub fundaţia gardului.

În ceea ce priveşte cauza care a condus la degradările reţinute mai sus, conform celor relatate de martorii B V şi M M, proprietatea intimatului  reclamantul a fost afectată de lucrările de amenajare efectuate de pârâtă, constând în montarea unui tub de colectare a apelor la intersecţia dintre strada principală şi De 670, tub care se înfunda frecvent sub greutatea camioanelor de exploatare ale pârâtei. Ulterior, la jumătatea lunii mai 2017 pârâta înlocuind acel tub de colectare a apelor, imobilul reclamantului nu a mai fost inundat. Tot din cauza lucrărilor de amenajare efectuate de pârâtă, muncitorii săi au lăsat grămezi de pământ în aproprierea gardului reclamantului, gard care, fiind din lemn, a putrezit.

În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la faptul că instanţa în mod nejustificat a reţinut că degradarea gardului s-a datorat  din cauza lucrărilor de amenajare efectuate de apelanta pârâtă, acesta este nefondat.

În ceea ce priveşte raportul de expertiză efectuat în cauză, acesta are o valoare probantă care se bazează pe caracterul ştiinţific al constatărilor efectuate, bazându-se pe cunoştinţele tehnice ale expertului.

Astfel, din concluziile raportului de expertiză se reţine că fundaţia din beton a gardului împrejmuitor are unele porţiuni în aer, datorită săpăturii de la rigolă, apele care curg antrenează şi pământul de sub fundaţia gardului.

Din raportul de expertiză şi din suplimentul la raportul de expertiză  efectuate în cauză a rezultat o valoare de înlocuire a gardului de 705 lei, la care s-a aplicat o diminuare de 40% , rezultând o valoare de 282 lei pentru betonarea rigolă şi consolidarea  scândurii de la gard prin cuie.

 Potrivit concluziilor raportului de expertiză de la dosar, contravaloarea prejudiciului suferit de reclamant ca urmare a degradării imobilului său este în sumă de 12.617 lei.

În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la faptul că lipseşte autorizaţia de construire a casei şi că nu s-a făcut dovada faptului că imobilul a fost construit cu respectarea normelor tehnice impuse prin lege, acesta este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor  art.36 alin. (2) din Legea nr.7/1996, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.127/2013: „Construcţiile realizate înainte de 1 august 2001, care este data intrării în vigoare a Legii nr.453/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, se intabulează, în lipsa autorizaţiei de construire, în baza certificatului de atestare fiscală prin care se atestă achitarea tuturor obligaţiilor fiscale de plată datorate autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază se află situată construcţia, precum şi a documentaţiei cadastrale.”

Chiar dacă imobilul intimatului reclamant a fost edificat în lipsa autorizaţiei de construire, aceasta nu înseamnă că acesta nu are protecţie juridică în cazul întrunirii condiţiilor privind atragerea răspunderii civile delictuale de către apelanta pârâtă.

În mod corect, instanţa de fond a reţinut că lipsa autorizaţiei de construire, nu afectează dreptul de proprietate al intimatului reclamant. De altfel, chiar dacă la data construirii imobilului, 1979, intimatul reclamant nu avea autorizaţie de construire, acesta poate să facă demersuri pentru a o obţine.

Chiar dacă din raportul de expertiză a rezultat că imobilul a fost construit în anul 1979, din probele administrate a rezultat că imobilul intimatului reclamant a fost afectat din cauza unor inundaţii nivelul apei ajungând la o înălţime de 60 cm de sol, atât la faţada principală, pe laterala din partea de sud, cât şi în partea din spatele casei, în interior pereţii sunt umezi, prezentând în unele locuri mucegaiuri, tencuielile interioare sunt burduşite şi fisurate.

Afirmaţia apelantei în sensul că terenul că terenul din zona respectivă este unul mlăştinos care favorizează umiditatea şi care este impropriu construirii de case, nu are suport probator.

Din declaraţiile martorilor a reieşit că nu au existat niciodată probleme cu infiltraţiile. In zonă sunt construite mai multe case şi problema a apărut în anul 2013 ca urmare a montării acelui tub de colectare  a apelor care s-a înfundat frecvent sub greutatea camioanelor, fapt ce a dus la astuparea şanţului de pe lângă drumul comunal şi la blocarea scurgerii apelor pluviale care s-au vărsat peste casa intimatului reclamant.

La jumătatea lunii mai 2017, pârâta a înlocuit acel tub de colectare a apelor cu unul mai mare şi imobilul său nu a mai avut de suferit în urma inundaţiilor.

Conform dispoziţiilor art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar şi pentru cea mai uşoară culpă.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a determinat prejudiciul.

Din analiza întrunirii elementelor prevăzute de lege a rezultat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a apelantei pârâte, respectiv:  fapta ilicită a constat în efectuarea de lucrări de montare a unui tub de colectare a apelor la intersecţia dintre strada principală şi De 670 şi depozitarea unor grămezi de pământ în aproprierea gardului reclamantului, prejudiciul în sumă de 12.617 lei suferit de intimatul reclamant fiind rezultat din degradarea imobilului său, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, respectiv vinovăţia de care a dat dovadă apelanta pârâtă.

Având în vedere considerentele menţionate, tribunalul apreciază că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente, astfel încât în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea va fi păstrată şi respins apelul, ca nefondat.

In temeiul dispoziţiilor art.453 al.1 Cod procedură civilă, va fi obligată apelanta la 1000 cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat conform chitanţei  seria  nr. X/23.09.2019.

Data publicarii pe portal: 19.12.2019

Domenii speta

Spete similare