Simulaţie. Efecte hotărârii judecătoreşti care constată caracterul simulat al actului public faţă de terţi.

Simulaţie. Efecte hotărârii judecătoreşti care constată caracterul simulat al actului public faţă de terţi.

-Codul civil 1864, art. 1200 pct. 4, art. 1020 alin. (2), art. 1175

Hotărârea judecătorească care constată caracterul simulat al actului public este opozabilă terţelor persoane faţă de litigiu (dacă acestea nu răstoarnă prezumția de lucru judecat relativă a hotărârii), însă acestora, în calitate de terți față de actul secret, nu le poate fi opus actul secret, ci numai actul public.

(Secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,

decizia civilă nr. 261 din data de 1 aprilie 2019)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr. 1217/1748/2008, prin disjungere din dosarul nr. 3303/1748/2007, reclamantul S.N. a chemat în judecată pe pârâta D.S.I., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună partajarea bunurilor comune, arătând că au dobândit în timpul căsătoriei un apartament (..) și o construcție (..), amplasată pe terenul în suprafață de 800 mp. În drept, cererea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 36 C.fam și art. 6731 și urm. C.pr.civ. În dovedirea acţiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate și cerere reconvenţională solicitând să se constate că în timpul căsătoriei părțile au dobândit, în cotă de 1/2 fiecare, apartamentul nr. 35 (..) și cota de 1/2 din imobilul (..) format din teren în suprafață de 800 mp și construcție compusă din 4 camere și să se constate dreptul său de creanţă reprezentând jumătate din contravaloarea îmbunătățirilor efectuate cu contribuție comună la imobil.

Au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială. În cauză au fost efectuate expertize tehnice specialitatea construcții și topografie, fiind depuse rapoartele de expertiză întocmite de expert A.L., C.P..

La termenul din 13.11.2012 S.E. și S.Z. au depus cerere de intervenție în interes propriu prin care solicitau instanței să constate că au dreptul la a moșteni 2/3 din imobilul teren și construcție situat în (..), față de sentința civilă nr. 639/15.02.2012 pronunțată în dosarul nr. 6010/1748/2011 prin care s-a constatat că actul de vânzare-cumpărare nr. .. este un contract simulat de donație.

Prin încheierea de la termenul din 19.03.2013 instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție.

Soluția primei instanțe

Prin sentinţa civilă nr. 3685/13.10.2015 Judecătoria Cornetu a admis în parte acţiunea și cererea reconvenţională și a respins cererile în interes propriu. S-a dispus sistarea stării de devălmăşie. A fost atribuit în natură pârâtei-reclamante imobilul apartament nr. 35 situat în (..), identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic în specialitatea construcţii A.L., în valoare de 61.725 euro, reprezentând echivalentul a 272.596 lei, stabilit la cursul BNR Ron – Eur de 4,4163 din ziua pronunţării. A fost atribuită în natură reclamantului-pârât cota parte indiviză de ½ din imobilul situat în (…), compus din teren intravilan în suprafaţă de 500 mp şi casă locuit amplasată pe acesta, în valoare totală de 35.843 lei. A fost obligată pârâta-reclamantă la plata sultei către reclamantul-pârât în cuantum de 118.376,5 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri. Au fost respinse ca neîntemeiate pretenţiile pârâtei-reclamante privind constatarea unui drept de creanţă cu privire la îmbunătăţirile aduse imobilului din (..). Cheltuielile de judecată au fost compensate între părțile principale, iar intervenientelor de obligare a pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că prin încheierea de la data de 06.03.2009 instanţa a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: apartamentul nr. 35 situat în (..), compus din trei camere şi cota parte indiviză de 1/2 din imobilul din (..) format din teren în suprafaţă de 800 mp şi construcţie compusă din 4 camere, bucătărie şi şopron. A constatat de asemenea că părţile au dobândit aceste bunuri în cotă de 1/2 fiecare.

S-a reținut că apartamentul nu este comod partajabil în natură și că, potrivit criteriilor cuprinse în art. 6739 C.pr.civ. pârâta este îndreptăţită la atribuirea în natură a apartamentului şi obligarea la plata sultei către reclamant, în raport de valoarea de circulaţie stabilită prin expertiza tehnică judiciară în specialitatea construcții civile la suma de 61.725 euro.

În privința cererii reconvenționale având ca obiect constatarea unui drept de creanţă reprezentând cota de 1/2 din îmbunătăţirile aduse imobilului din (..), s-a constatat că din probatoriul administrat nu rezultă existenţa acestor îmbunătăţiri, astfel încât solicitarea este neîntemeiată.

În ce priveşte cota indiviză de 1/2  din imobilul compus din teren şi construcţie din (..), instanţa a constatat că prin sentinţa civilă nr. 639/15.02.2012 pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. 6010/1748/2011 s-a constatat simulat contractul de vânzare-cumpărare nr. (..), acesta constituind de fapt o donaţie.

Instanţa a constatat că în dosarul nr. 6010/1748/2011 au avut calitatea de reclamante S.E. şi S.Z., pârât fiind S.N., în timp ce pârâta din prezenta cauză, D.I., nici nu a participat la încheierea contractului respectiv şi nici nu a participat la judecată în calitate de pârâtă în dosarul nr. 6010/1748/2011.

Reclamantul a solicitat ca această cotă de 1/2 să fie scoasă de la masa partajabilă constituind bunul său propriu şi al celor două interveniente.

Instanţa a reţinut că în legislaţia civilă simulaţia, prin ea însăşi, nu constituie o cauză de nulitate, singura sancţiune specifică fiind, de regulă, inopozabilitatea faţă de terţi a actului secret şi a situaţiei juridice născute din acesta. În categoria terţilor sunt incluse persoanele care invocă faţă de simulanţi un drept propriu, fiind îndreptăţite să refuze efectele actului juridic care lezează drepturile lor. Terţii pot invoca inopozabilitatea, faţă de ei, a actului secret, numai dacă sunt de bună-credinţă ce trebuie să existe în momentul încheierii simulaţiei.

Instanţa a constatat că pârâta D.I. este inclusă în categoria terţilor, faţă de ea producând efecte actul de vânzare-cumpărare. Astfel bunul ce a format obiectul acestuia, cota de 1/2 din imobilul compus din teren şi construcţie din (..) este bun comun prin prisma dispoziţiilor art.30 C.fam. (în vigoare la momentul încheierii vânzării).

Instanţa a apreciat că efectele simulaţiei se produc, în sensul că terţii pot ignora situaţia juridică născută din simulaţie, chiar dacă este vorba despre o hotărâre judecătorească care constată caracterul simulat al actului public, neputându-se reţine susţinerile reclamantului privind existenţa autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. nr. 639/15.02.2012 pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. 6010/1748/2011.

Faţă de cele reţinute şi constatând că reclamantul are o cotă mai mare raportată la întregul imobil, instanţa i-a atribuit acestuia în natură cota indiviză de 1/2 din teren şi construcţie (valoarea de circulație fiind determinată prin expertiză la suma de 35.843 lei). Instanţa a reţinut că valoarea totală a masei partajabile este de 308.439 lei (61.725 euro, reprezentând echivalentul a 272.596 lei, stabilit la cursul BNR Ron – Eur de 4,4163 din ziua pronunţării, + 35.843 lei), iar pentru egalizarea loturilor pârâta a fost obligată să plătească reclamantului o sultă în cuantum de 118.376,5 lei, stabilind pentru plata acesteia, conform dispozițiilor art. 67310 alin. (4) V.C.pr.civ., un termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.

Pentru considerentele expuse instanţa a admis în parte atât acţiunea principală cât şi cererea reconvenţională, dispunând sistarea stării de devălmăşie.

În ce priveşte cererea de intervenţie formulată de intervenientele S.E. şi S.Z., instanţa a constatat din cuprinsul precizărilor consemnate în încheierea de şedinţă de la termenul din 19.03.2013, că acestea au solicitat atribuirea cotei de 1/3 din cota de ½ din imobilul compus din teren şi construcţie din (..) Din cuprinsul contractului de donaţie autentificat sub nr. 508/05.06.2013 de BNP D.A. (f. 115-116 vol. II) rezultă că intervenientele au devenit titularele dreptului de proprietate asupra cotei de 1/3 din imobilul compus din teren şi construcţie din (..). Prin urmare, s-a constatat ca fiind rămasă fără obiect cererea de intervenţie în interes propriu formulată de cele două interveniente, fiind respinsă ca atare.

3. Procedura în apel

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel intervenientele S.Z. şi S.E., reclamantul S.N. şi pârâta D.S.I., cereri înregistrate pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 07.03.2016, sub nr. 1217/1748/2008.

3.1. Intervenientele S.Z. şi S.E. şi reclamantul S.N. au solicitat admiterea apelului şi modificarea în parte a sentinţei civile apelate în sensul înlăturării constatării calității de bun comun a imobilului din (..) şi stabilirea corectă a cotei indivize din imobil ce i se atribuie apelantului reclamant, ţinându-se cont de contractul de donaţie autentificat sub nr.508/05.06.2013 de BNP D.A..

În motivarea cererii, au arătat că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte respingerea cererii de intervenţie ca fiind rămasă fără obiect în condiţiile în care din motivarea instanţei de fond reiese nu s-a avut în vedere înscrisul autentic prin care subsemnatele au devenit proprietare asupra cotelor părţi din ½ din imobilul (..) ca urmare a stabilirii judiciare a caracterului simulat a contractului de vânzare cumpărare încheiat pentru acest imobil.

Mai arată că ulterior pronunţării încheierii de admitere în principiu, contractul de vânzare cumpărare prin care tatăl lor a vândut fratelui lor, reclamantul S.N., ½ din imobil, Judecătoria Cornetu a pronunţat hotărârea nr. 639/15.02.2012 în dosarul nr. 6010/1748/2011, rămasă definitivă şi irevocabilă prin care s-a admis cererea acţiunea subsemnatelor şi s-a constatat simulaţia contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere şi uzufruct viager autentificat sub nr. 31889/02.06.1994, având ca obiect imobilul din (..) ca fiind în realitate o donaţie deghizată. Această hotărâre ce are autoritate de lucru judecat şi raportat la apelanta D.I. a stabilit caracterul de donaţie deghizat a contractului de vânzare cumpărare încheiat între tatăl şi fratele lor. Faţă de acestea, au precizat că instanţa de fond nu mai putea fi ţinută de încheierea de admitere în principiu ce a fost pronunţată în lipsa unui probatoriu şi care nu poate fi adusă la îndeplinire deoarece asupra aceluiaşi imobil au fost stabilite două situaţii diferite. Au mai arătat că imobilul din (..) este proprietatea intervenientelor cu o cotă de 1/3 conform contractul de donaţie autentificat sub nr. 508/05.06.2013 de BNP D.A.. Cererea nu a fost motivată în drept.

Apelanta pârâtă D.S.I. a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, arătând că instanţa de fond a diminuat fără temei suprafaţa imobilului din (..) de la 800 mp cât este trecut în actul de dobândire la 500 mp. Prin această diminuare, apelanta-pârâtă este prejudiciată câtă vreme bunul a fost atribuit reclamantului iar acesta trebuie obligat la plata sultei egalizatoare pentru întreaga suprafaţă reală de 800 mp şi doar pentru 500 mp. A mai arătat că valoarea reţinută de către prima instanţă, respectiv de numai 35.843 lei este derizorie, fapt ce rezultă din evaluările oficiale ale Camerei Notarilor Publici. În contextul în care se constată o diferenţă majoră între valoarea stabilită de către expert şi valoarea înscrisă în evaluările făcute la solicitarea Camerei Notarilor Publici, este evident că se naşte o bănuială legitimă că în cauză terenul a fost subevaluat. A precizat că pretenţiile solicitate sunt pertinente şi admisibile întrucât acestea se referă la un bun deţinut în parte, de către soţi şi cum au fost efectuate îmbunătăţiri imobilului este cert că se discută despre un drept de creanţă cu privire la contravaloarea excedentara părţii deţinută de către soţi pe care, în temeiul îmbogăţirii fără just temei, o pot pretinde ceilalţi coproprietari. Cererea nu a fost motivată în drept.

La data de 16.05.2016, apelanta pârâtă D.S.I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de interveniente şi reclamant ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile apelate ca legală şi temeinică.

În apel a fost suplimentat probatoriul cu înscrisuri, cu expertiza tehnica evaluatorie fiind întocmit raportul depus de expertul tehnic Z.V. (f. 148-194) obiecțiunile formulate la acest raport de către apelantul-reclamant şi apelantele-interveniente fiind respinse pentru motivele reținute prin încheierea de ședința din data 11.12.2017, expertiza topografica sens în care a fost depus raportul întocmit de expert D.N.R. (f. 36-40 vol. II dosar apel) iar obiecțiunile formulate de aceeași apelanți (reclamantul şi intervenientele) la raportul topo au fost respinse pentru motivele expuse în încheierea de ședința din 09.05.2018.

Soluția în apel

Prin decizia civilă nr. 3197/A/11.06.2018, Tribunalul Ilfov a respins, ca nefondate, apelul declarat de apelantul-reclamant S.N. și apelul declarat de apelantele-interveniente S.Z. şi S.E. și a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă D.S.I., a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că: a atribuit în natură reclamantului-pârât cota parte indiviză de 1/2 din imobilul situat în (..), compus din teren intravilan în suprafaţă de 800 mp şi casă locuit amplasată pe acesta, în valoare totală de 115.565 lei, conform raportului expertizei tehnice în specialitatea construcţii şi evaluare imobiliara întocmit în apel de expert Z.V., a obligat pârâta-reclamantă la plata sultei către reclamantul-pârât în cuantum de 78.515,50 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, a omologat raportul de expertiza tehnică în specialitatea construcţii şi evaluare imobiliară întocmit de expert Z.V., a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate şi a luat act că apelanta-pârâtă D.I. şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecata făcute în apel pe cale separată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, prin raportare la motivele de apel formulate, a prioritar, faptul că niciunul dintre apelanţi nu a criticat soluţia primei instanţe în privinţa apartamentului nr. 35 situat (..), compus din trei camere, care a fost reţinut ca bun comun, dobândit cu o contribuţie egală a foştilor soţi, şi nici cu privire la valoarea acestuia de 61725 euro, respectiv 272.596 lei, precum şi a atribuirii acestuia integral apelantei-pârâte D.S.I..

Criticile apelanţilor vizează în schimb soluţiile primei instanţe cu privire la imobilul – teren şi construcţie, situat în (..).

Astfel, apelanta-pârâta pârâtă D.S.I. a criticat faptul că nu i s-a reţinut un drept de creanţă de jumătate din îmbunătăţirile aduse casei, că s-a reţinut o suprafaţă de 500 mp a terenului şi nu de 800 mp cât apare în acte, precum şi valoarea imobilului (..) în integralitatea lui; apelantul-reclamant şi apelantele-interveniente au criticat soluţia de respingere a cererii de intervenţie ca rămasă fără obiect, că nu s-a ţinut cont de înscrisurile autentice încheiate între părți şi de hotărârea judecătorească; că este greşită constatarea ca bun comun a imobilului (..) în condiţiile în care apelantul-reclamant susţine că este bun propriu şi deci aceste aspecte ar atrage o altă soluţie în privinţa stabilirii cotelor părţilor.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, cu privire la imobilul teren şi construcţie situat în (..), tribunalul a constatat următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere şi uzufruct viager, autentificat la notar sub nr. 3189/02.06.1994 (f. 81 vol. I dosar judecătorie) reclamantul S.N. căsătorit a cumpărat de la tatăl acestuia S.T. cota parte de ½ din imobilul situat în (..) şi casa situata pe acesta, formata din 4 camere, bucătărie şi șopron, din chirpici şi cărămida, acoperită cu tablă, în schimbul unui preţului menţionat, cumpărătorul se obliga la întreţinere s.a. S-a reţinut că  S.N. a fost căsătorit cu apelanta D.S.I. în perioada 20.08.1992-26.03.2008 (f.81 vol. I dosar judecătorie).

Autorul S.T. a decedat la data de 11.10.2002 lăsând ca moștenitori acceptanţi pe fiul S.N. şi fiicele, intervenientele S.E. şi S.Z. (certificat de moștenitor nr. 48/2008 - fila 12 vol. II dosar apel). Cota de ½ din imobilul (..) a revenit în cote de 1/3 către copiii săi, conform mențiunilor din contractul de donaţie încheiat în 2013 (f. 115-116 vol. I dosar judecătorie) care trimit la un certificat de moştenitor încheiat în 2013, act ce nu a fost depus nici la dosarul de apel, în care se regăseşte doar certificatul de moștenitor din 2008.

Prin sentinţa civila nr. 639/15.02.2012 pronunţata de Judecătoria Cornetu în dosarul nr.6010/1748/2011 a fost admisă acţiunea reclamantelor S.E. şi S.Z. împotriva pârâtului S.N. şi s-a constatat simulaţia contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere şi drept de uzufruct viager nr. 3189/02.06.1994, în sensul că acesta reprezenta o donaţie deghizată, hotărâre rămasă definitivă potrivit susţinerilor părților (f. 296 vol. I dosar judecătorie).

Tribunalul a reţinut că acest litigiu nu s-a judecat şi în contradictoriu cu apelanta D.S.I. în condiţiile în care fiind dobândit în timpul căsătoriei cu aceasta exista prezumţia de bun comun în favoarea acesteia conform art. 30 C.fam. menţionat inclusiv în contractul simulat.

Faţă de aceste aspecte, tribunalul a constatat că în mod legal şi temeinic a reţinut prima instanţa că pârâta nefiind parte în procesul de simulaţie nu poate fi reţinuta în privinţa acesteia autoritatea de lucru judecat şi deci are calitatea de terţ faţă de această hotărâre, nefiindu-i opozabilă. În plus, cum s-a reţinut în sentinţa apelată în mod corect, constatarea caracterului simulat are drept efect doar inopozabilitatea faţă de părţile care au participat la simulaţie, or nejudecându-se simulaţia şi în contradictoriu cu acest cocontractant care era pârâta, acesteia nu îi este opozabil caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare, cu mai mult cu cât nefiind succesoarea autorului nu ar fi afectat-o reducțiunea liberalităților excesive, acțiune ce de altfel nici nu a fost promovată.

Astfel, pentru apelanta-pârâtă operează prezumţia de bun comun instituită de art. 30 C.fam. şi care nu a fost înlăturată de apelantul-reclamant şi interveniente prin probele administrate cât timp pârâta a dovedit cu copia cărţii de muncă depusă la filele 46-60 ca în perioada 1980-2007 a realizat venituri din salariu.

În consecinţă, cota de ½ din imobilul (..), dobândită prin vânzarea din anul 1994, a avut loc în timpul căsătoriei şi constituie bun comun al soţilor S., contribuţia acestora fiind una egală deoarece nu s-a dovedit prin probele administrate o cota majoritară de către apelantul-reclamant.

Faptul că ulterior hotărârii de constatare a simulaţiei între reclamant şi interveniente s-a încheiat la notar contractul de donație autentificat la 05.06.2013 prin care reclamantul a donat surorilor sale, cele două interveniente, din imobilul aflat în partaj, cota de 1/6 din teren şi cota de 1/3 din construcțiile nu prezintă relevanţă faţă de apelanta D. şi nu îi afectează dreptul acestei asupra cotei ce îi revine din cota de ½ din imobil, dovedită ca fiind bun comun; contractul din 2013 dă naştere la obligaţii doar în privinţa apelantului-reclamant.

Cu privire la suprafaţa terenului din (..), tribunalul a reţinut că în contractul încheiat în 1994 se menţionează cu privire la originea terenului ca acesta a fost dobândit de S.T. prin moştenire de la părinţi (f. 81) aspect ce se regăseşte şi în certificatul de moştenitor din 1978 prin care a fost dezbătută succesiunea mamei reclamantului şi intervenientelor, respectiv a numitei S. F., certificat în care se menţionează că de pe urma defunctei a rămas cota de ½ din casa de locuit, dobândită în timpul căsătoriei cu soţul supravieţuitor S.T., iar terenul aferent construcţiei de 250 mp era bun propriu al soţului supravieţuitor prin moştenire de la părinţii lui. Se mai reţine că succesiunea defunctei S. F. a fost acceptată doar de apelantul-reclamant S.N., în timp ce intervenientele şi tatăl lor au fost renunţători (f. 143 vol. 1 dosar judecătorie).

Pentru terenul în litigiu, autorului S.T. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin Titlul de proprietate nr.18519/1995 (f. 9 vol. II dosar apel).

S-a observat că terenul din care autorul i-a vândut fiului jumătate în anul 1994 avea ca vecinătăți la nord – drum de acces (pe titlu apare DS 23 August), la est V.C. (la fel şi în titlu), la sud – N.I. (la fel şi în titlu), la Vest – Drum județean (în titlu str. 23 August). Aceste poziții se regăsesc în titlu pentru suprafețele de 240 mp, 280 mp şi 439 mp, aflate în Cv 63, p 3270, 3271 şi 3269. Cele trei suprafețe adunate dau 959 mp aceasta fiind suprafața din acte, din măsurători cadastrale este de 1006 conform extrasului CF aflat la fila 119 vol. II dosar judecătorie, iar conform raportului de expertiza topografica efectuata în apel de expert D., terenul din (..) are o suprafaţa reieșită din măsurători de 1039,267 mp (f. 36 vol. II dosar apel)

În consecinţă, ce putea să vândă autorul părţilor în 1994 era cota de ½ din terenul de 800 mp (respectiv 959 mp din TP) şi cota lui de ½ din casa bătrâneasca (ca bun comun) edificată în timpul căsătoriei cu S. F., întrucât renunţând la moştenirea acesteia, nu a dobândit nicio cotă indiviză din casă prin moştenire de la soţie.

Ca atare, constituie bun comun, dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuție egală a soţilor S.N. şi D.S.I., cota de ½ din terenul de 800 mp şi cota de ½ din casa de locuit. La cota de ¼ din teren şi din casa, se adăuga pentru reclamant, cota de ½ din casa moştenită de la mama lui, precum şi cota de 1/3 din teren moștenită de la tata.

Deci criticile apelantului-reclamant şi ale intervenientelor cu privire la calitatea de bun comun al cotei de ½ din terenul şi construcția situate în (..) sunt neîntemeiate faţă de probatoriul administrat şi de reţinerile primei instanţe prin încheierea de admitere în principiu pronunțata în data de 06.03.2009.

Tribunalul a apreciat că este întemeiată însă critica apelantei-pârâte în sensul că bunul comun vizează cota de ½ din terenul de 800 mp şi nu 500 mp cum s-a reținut greşit prin sentința apelata.

În schimb, a apreciat că este neîntemeiată critica apelantei D.S.I., cu privire la dreptul de creanţă reprezentat de jumătate din îmbunătăţirile aduse casei având în vedere că din raportul de expertiză construcţii administrată în apel a rezultat că îmbunătățirile au fost efectuate în anul 2005, deci după divorțul soților din anul 2002. Expertul constructor a mai reținut ca tencuiala exterioară a fost realizată odată cu edificarea construcției adică în 1935 (f. 167 vol. I dosar apel) iar operațiuni precum vopsit tabla cu grund şi zugrăvit + vopsit interior, nu se considera îmbunătățiri în condițiile în care aceste operațiuni trebuie făcute periodic la 5-7 ani (f. 167 vol. I dosar apel). Deci, aceasta pretenție a pârâtei-reclamante este neîntemeiată cum corect a reținut şi judecătorul fondului prin sentința apelată.

Cu privire la valoarea imobilului din (..), în apel s-a efectuat expertiza în specialitatea construcții şi evaluare imobiliară prin care s-a stabilit o valoare de piața a imobilului compus din terenul de 800 mp şi construcţiile aferente de 231.130 lei, ceea ce înseamnă ca valoarea cotei de ½ din imobil ce intră la masa partajabila este de 115.565 lei iar jumătate din cota de ½, adică o pătrime ce revine fiecăruia dintre soți este de 57.782,50 lei.

Având în vedere ca apelantul-pârât deține o cota mai mare din acest imobil, la care se adăuga şi cotele intervenientelor din contractul de donație încheiat cu acesta, dar ca aceștia nu au solicitat ieșirea din indiviziune, tribunalul a atribuit apelantului-reclamant cota de ½ din teren şi casă, cum a procedat şi prima instanță dar având în vedere valoarea stabilită în raportul de expertiza efectuat în apel şi nu pe cel din faţa primei instanțe, întrucât aceasta este una actuală şi corespunde valorilor tranzacţionate în prezent pe piața imobiliara.

Ţinând cont că valoarea masei partajabile este apartamentul în valoarea 388.161 lei (adică 272.596 lei – apartamentul şi 115.565 lei – cota de ½ din teren şi construcții) reiese valoarea cotei de ½ a unuia dintre soți este de 194.080,50 lei, dar reclamantului i-au fost atribuite bunuri de 115.565 lei, iar pârâtei, bunuri în valoare de 272.596 lei, astfel încât pentru egalizarea loturilor, a fost obligată pârâta-reclamanta la plata sultei de 78.515,50 lei.

Cu privire la critica apelantelor interveniente de respingere ca rămasă fără obiect a cererii de intervenţie principală, tribunalul a apreciat că soluţia primei instanţe nu este greşită având în vedere ca majoritatea susţinerilor intervenientelor erau comune cu cele ale reclamatului în sensul că este bun propriu cota de jumătate din imobilul (..), ca s-a declarat simulația contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere şi uzufruct încheiat în 1994, respectiv ca au încheiat cu reclamantul contractul de donație din anul 2013 prin care au primite cote indivize din terenul şi construcțiile din (..).

Or, cum s-a reţinut anterior, simulația nu însemna nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din 1994, nu îl desființează şi nu afectează dreptul soților asupra cotei ce reprezintă bun comun, cu atât mai mult cu cât această acțiune nu a fost însoțită ori urmată de o reducțiune a liberalităților excesive. Or, cât timp fratele a înțeles să îşi gratifice surorile prin contractul de donație încheiat în anul 2013 în timpul prezentului proces, iar în urma partajului imobilul a revenit integral în patrimoniul familiei S., nimic nu împiedică părțile să iasă din indiviziune între ei conform cotelor stabilite prin prezenta hotărâre şi prin contractul din 2013.

În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a cererii de intervenţie principala ca rămasă fără obiect este legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă, respectiv au fost respinse ca nefondate celelalte apeluri,  a fost schimbată sentința apelată în parte în sensul reţinut, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale acesteia.

Procedura în recurs.

Împotriva deciziei instanţei de apel au formulat recurs reclamantul S.N. şi intervenientele S.E. şi S.Z..

Recurentul – reclamant arată că obiectul prezentului dosar are ca obiect partaj bunuri comune, pe care soții S.N. şi S. (actuala D.) Ioana le-au dobândit în timpul căsătoriei.

Prin cererea de divorț şi partaj formulată de către reclamant, s-a solicitat instanței să partajeze singurul bun comun dobândit de către soți în timpul căsătoriei, respectiv apartamentul nr 35, situat în (..). În ceea ce privește imobilul teren şi construcție (1/2 din casa de locuit) situat în (..), reclamantul a solicitat instanței să i-l atribuie în natură, în cota de 100%, deoarece acesta este bun propriu, fiindu-i transmis de către tatăl său, S.T., ce a vrut să-l gratifice, încheind doar cu reclamantul contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere şi uzufruct viager autentificat sub numărul 3189/02.06.1994. La acest contract, pârâta D.I., nu a fost parte semnatară, acest contract intuitu personae, fiind încheiat de tatăl reclamantului, doar cu recurentul-reclamant S.N., în calitate de fiu al vânzătorului.

Pe parcursul dezbaterii cererii reclamantului, având ca obiect partaj, s-a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, prin care s-a constatat că, atât apartamentul situat în București, cât şi imobilul dobândit de la tatăl său, în baza unui contract intuitu personae, sunt bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei, de către soți,în cota comuna de 50%.

Înainte de finalizarea fazei de fond, reclamantul a demonstrat instanței că starea de fapt reținută în încheierea de admitere în principiu, este una greșită, deoarece o hotărâre judecătorească a reținut că imobilul vândut de către tatăl său, în baza unui contract de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere şi uzufruct viager, este un contract simulat, fiind în realitate o donație, (hotărârea nr. 639/1.5.02.2012 pronunțata în dosarul nr. I 6010/1748/2011)

Recurentul – reclamant critică hotărârea de apel, în ceea ce privește:

- imobilul situat în (..), faţă de care instanța, în mod greșit şi nelegal a reținut că este bun comun în conformitate cu art. 30 C.fam.,

- concluziile raportului de expertiza evaluatorie, obiecțiunile formulate împotriva acestuia fiind respinse în mod nelegal.

- concluziile raportului de expertiza topografică, obiecțiunile formulate împotriva acestuia fiind respinse în mod nelegal.

Instanța de Apel a înlăturat concluziile unei hotărâri judecătorești, ce stabilea natura juridică a unui bun dobândit în timpul căsătoriei, înlăturând astfel dovada că prezumția de bun dobândit în cote egale de 50% fusese înlăturată.

Arată recurentul – reclamant că acest imobil nu are caracterul de bun comun, ci de bun propriu, caracterul de bun propriu fiind stabilit de către instanța de judecata prin hotărârea prin care s-a constatat că imobilul nu i-a fost vândut, ci i-a fost donat de către tatăl său, S.T..

Chiar dacă faţă de actul transmisiv de proprietate pârâta reclamantă D.I. este terț, nu se poate ignora caracterul unui act juridic ce stabilește fără echivoc ca bunul este un bun propriu şi nu un bun comun.

În ceea ce privește acest imobil, contractul intuitu personae de întreținere şi uzufruct viager, având ca obiect ½ din imobilul situat în (..), Judecătoria Cornetu a pronunțat hotărârea nr. 639/15.02.2012 în dosarul nr. 6010/1748/2011, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea reclamantelor S.Z. şi S.E. în contradictoriu recurentul – reclamant din prezenta cauză, în calitate de pârât şi s-a constatat simulația contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere şi uzufruct viager autentificat sub numărul 3189/02.06.1994 încheiat între S.T. şi recurentul S.N., având ca obiect imobilul situat în (..) ca fiind în realitate o donație deghizată.

Aceasta Hotărâre judecătorească ce are autoritate de lucru judecat şi raportat la pârâta D.I., a stabilit caracterul de donație deghizată a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu tatăl recurentului – reclamant şi de către recurentul - reclamant.

Ulterior, pentru a preîntâmpina un alt litigiu privind reducțiunea donației, recurentul – reclamant a soluționat pe cale amiabilă problema cotelor comune pe care le avea asupra a ½ din imobilul situat în (..), încheindu-se în acest sens Contractul de donație autentificat şi supus publicității imobiliare aflat la fila 115 din volumul 2 al prezentului dosar.

Faţă de caracterul de autoritate de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești şi faţă de dovada ca asupra imobilului situat în (..) exista alți proprietari tabulari, nicidecum pârâta D.I., recurentul – reclamant consideră că instanța nu mai poate fi ținută de încheierea de admitere în principiu ce a fost pronunțată în lipsa probatoriului invocat anterior.

Instanța de apel a încălcat dispozițiile legale prevăzute de art. 31 lit. b) C. fam. conform cărora nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ... bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legat sau donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut ca ele vor fi comune.

În speță, prin probatoriul administrat, constând într-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că bunul imobil situat în (..), a fost dobândit în baza unei donații simulate.

Mai mult, chiar dispunătorul S.T. nu a înțeles să o gratifice şi pe soția recurentului - reclamant, pârâta D.I., contractul în baza clauzei de întreținere fiind unul intuitu personae.

Astfel, instanța a făcut greșita aplicare a legii şi a situației de fapt, în ceea ce privește caracterul de bun comun/propriu asupra imobilului situat în Brănești str. Slt. Petre Ion, nr. 165, judeţ Ilfov.

Criticile aduse raportului de expertiza evaluatorie:

Identificarea imobilului este una greșită deoarece:

În ceea ce privește obiectivul 3, evaluarea bunului imobil teren şi construcție detaliată în fila 30 a Raportului de expertiză.

Atât valoarea construcțiilor, cât şi valoarea terenului, sunt greșite, deoarece:

În ceea ce privește construcțiile C1 casa de locuit în suprafață de 153 mp, beci în suprafața de 18 mp şi C2 (șopron) în suprafață de 63 mp, deși se evidențiază un tabel din care rezulta valoarea fiecărui corp de construcție per mp, valoarea finală este una total diferita de calculele matematice:

Element construcțieSuprafața (mp)Valoare de piața (lei)Total

C1 beci18 mp9,338168,084

C1 parter fără finisaje153 mp82,88412.681,25

C1 finisaje (îmbunătățiri)153 mp24,0493.679,49

C2 șopron66 mp18,8591.244,69

Total valoare de circulație a construcției17.774,51 lei

Dacă la această valoare de circulație a construcției se adăuga valoarea de piață a terenului în cuantum de 96.000 lei, suma este total diferită de ceea ce a stabilit expertul - 17774,51 + 96000 = 113.774,51 lei, şi nu 231.130 lei, cum este stabilit în fila 30 a raportului de expertiză.

În ceea ce privește terenul şi valoarea de circulație a acestuia este una eronată.

Pe lângă faptul că suprafață de teren nu a fost în mod corect stabilită, așa cum s-a arătat la punctul 1 din prezentele obiecțiuni, expertul a calculat valoarea de circulație după bunul plac fără a ţine cont de împrejurarea că o parte din acest teren este acoperit de construcție şi nu liber.

Toate modelele de comparație depuse la raportul de expertiză sunt oferte de vânzare pentru terenuri situate în (..), însă aceste terenuri sunt terenuri libere, pe care se poate construi, şi nu afectate de construcții, cum este terenul în litigiu.

De asemenea, valoarea de 120 lei/mp, echivalentul a 26 euro, este una foarte mare, având în vedere că la comparabila D un teren similar, dar liber, este ofertat la 17 euro/mp.

Faptul ca exista anunțuri de vânzare a terenurilor, în care se stabilește un preț, nu înseamnă ca acel preț poate constitui o valoare de piața a terenului, atât timp cât nu s-au încheiat tranzacții imobiliare efective.

Expertul trebuia să depună în susținerea valorii de piață a terenului dovada unor tranzacții încheiate şi nu oferte de preț în care este specificat în mod expres ca prețul este negociabil.

Prin raportul de expertiză topografică expertul, D.N.R., în mod greșit a identificat terenul, raportat la documentele de proprietate depuse la dosarul cauzei, suprafața terenului ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere şi uzufruct viager fiind de 719 mp şi nu peste 1000 mp

Expertul a făcut o greșită identificare a imobilului teren în litigiu şi a ignorat cu desăvârșire documentele autentice (titluri de proprietate) prezentate de către părți, cu ocazia convocării lor la faţa locului.

Suprafața identificată de către expert este una mai mare decât cea stabilita de către părțile contractante prin contractul de vânzare-cumpărare, contract în care s-a stipulat expres ca suprafața înstrăinată de către defunctul tată, S.T., este de 800 mp.

Expertul identifica suprafața de teren ca depășind 1000 mp, fără să arate în baza căror documente - titlu de proprietate a făcut aceasta identificare.

Astfel, identificarea terenului ca şi suprafața este una eronată deoarece din titlul de proprietate nr. 18519 din 13.04.1995 se poate observa ca suprafața ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3189/02.06.1994 de Notariatul de stat al Sectorului Agricol Ilfov era de 719 mp, aferenți construcției, restul suprafețelor de teren fiind transmise de către recurenți, prin certificatul de moștenitor nr.48/25.05.2008, încheiat în Dosarul succesoral nr. 59/2008 al BNP Rodica Stroe.

Din titlul de proprietate nr. 18519 din 13.04.1995 al tatălui S.T. rezulta ca suprafața aferenta imobilului construcție este de 439 mp - curți, construcții, din Sola 63, parcela 2369, la care se adaugă suprafața de 280 mp livezi situați în Sola 63, parcela 2371, în total 719 mp constituind terenul în litigiu, şi nu peste 1000 mp cum în mod greșit a reținut expertul, deși i s-au arătat toate înscrisurile doveditoare.

Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 9 teza a II-a, 31 C.fam., recurentul - reclamant solicită admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentele – interveniente au arătat, la rândul lor, că obiectul prezentului dosar are ca obiect partaj bunuri comune, pe care fratele lor, S.N. şi soția acestuia S. (actuala D.) Ioana le-au dobândit în timpul căsătoriei.

Cererea de intervenție, în prezenta cauza, a intervenit deoarece prejudiciate fiind, printr-o donație mascată, tatăl lor, S.T., a înțeles să-şi micșoreze masa succesorală.

Înainte de finalizarea fazei de fond, recurentele – interveniente au demonstrat instanței că starea de fapt reținută în încheierea de admitere în principiu, este una greșită, deoarece o hotărâre judecătorească a reținut că imobilul vândut de către tatăl lor, situat în Brănești, județul Ilfov, în baza unui contract de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere şi uzufruct viager, este un contract simulat, fiind în realitate o donație.

Recurentele - interveniente, pentru clarificarea acestei stări de fapt, au solicitat instanței să constate în baza art. 845 C.civ., ca actul juridic transmisiv de proprietate este un act simulat, fiind în realitate o donație mascată.

Conform acestui text legal, înstrăinarea cu titlu oneros făcută unui succesibil în linie dreapta reprezintă o donație deghizata daca înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere.

Instanța de judecată a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 845 C.civ şi a pronunțat hotărârea nr. 639/15.02.2012 în dosarul nr. 6010/1748/2011 al Judecătoriei Cornetu.

Recurentele – interveniente critică hotărârea de apel, în ceea ce privește:

- Menținerea caracterului de bun comun al imobilului situat în (..), faţă de care instanța, în mod greșit şi nelegal a reținut ca este bun comun în conformitate cu art. 30 din C.fam., înlăturând dispozițiile art. 31 C.fam..

- Concluziile raportului de expertiza evaluatorie, obiecțiunile formulate împotriva acestuia fiind respinse în mod nelegal.

- concluziile raportului de expertiza topografica, obiecțiunile formulate împotriva acestuia fiind respinse în mod nelegal.

În continuare, sunt susținute critici identice cu cele formulate de recurentul-reclamant.

Analiza Curții

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor comune de recurs invocate de reclamant și interveniente, Curtea reține următoarele:

I. Asupra criticilor formulate în privința calificării imobilului [teren și construcție - 1/2 situat în (..)] ca fiind bun comun sau bun propriu.

Sub aspectul situației de fapt relevante, instanțele de fond au reținut următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere şi uzufruct viager autentificat sub numărul 3189/02.06.1994, tatăl reclamantului S.T. a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului fiului său S.N., făcându-se mențiune în cuprinsul contractului că acesta este căsătorit și prevăzându-se expres dispozițiile art. 30 C.fam.

Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată de instanța de fond în prezenta cauză s-a constatat că acest imobil este bun comun, iar cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune sunt egale.

Ulterior acestei încheieri, în cadrul litigiului 6010/1748/2011, cererea formulată în contradictoriu cu reclamantul de surorile acestuia, interveniente în prezenta cauză, a fost admisă constatându-se prin hotărârea nr. 639/15.02.2012 că actul încheiat în 1994 este un contract simulat, fiind în realitate o donație.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. şi art. 166 C.pr.civ.) şi aceea de prezumție, mijloc de proba de natură să demonstreze ceva în legătura cu raporturile juridice dintre părţi (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.). Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzuta de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Manifestarea pozitivă a lucrului judecat demonstrează modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit, efectul pozitiv impunându-se într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Aceasta reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.

Potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C.civ., în relația dintre părţi, această prezumție are caracter absolut, ceea ce înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.

Pe de altă parte, față de terți (cum este și pârâta reclamantă în cauză, persoană neimplicată judiciar în litigiul de declarare a simulației) prezumția puterii de lucru judecat are doar caracter relativ, terții putându-se apăra prin orice mijloace permise de lege în litigiul împotriva lor pentru a demonstra contrar puterii de lucru judecat decurgând din hotărârile pronunțate între alte părți.

Aceeași reglementare se menține și se clarifică sub imperiul noilor coduri care stabilesc aceste efecte distincte prin dispozițiile art. 431 alin. (2) și art. 435 alin. (2) C.pr.civ.

Prin sentința civilă nr. 639 pronunțată la data de 15.02.2012 de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. 6010/1748/2011 (fila 296 vol. I dosar judecătorie), a fost admisă cererea formulată de intervenientele din prezenta cauză, S.E. și S.Z. în contradictoriu cu reclamantul din prezenta cauză, S.N. și s-a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. 31889/2.06.1994, reținându-se că ”s-a încheiat un contract deghizat de donație, deși în realitate între părți a intervenit o donație, părțile au ascuns această realitate printr-un contract de vânzare-cumpărare, scopul fiind îndepărtarea reclamantelor de la moștenire”.

Prin urmare, față de aspectele teoretice menționate anterior, între părțile acestui litigiu (S.N. și surorile sale) s-a stabilit (prezumție absolută de lucru judecat), fără posibilitatea de a mai fi contrazis, simulația donației (act secret) în contract de vânzare-cumpărare (act public).

Pe de altă parte, în privința fostei soții a lui S.N., care nu a participat la judecarea litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. 6010/1748/2011, în calitate de terță persoană, aceeași situație de fapt calificată juridic prin sentința menționată (simulația actului public și realitatea actului secret) se opune, numai în mod relativ, cu putere de lucru judecat. Aceasta înseamnă că ulterior, într-un litigiu cum este cel de față, D.I., fosta soție a lui S.N., putea combate, prin administrarea unor probe contrare, cele statuate definitiv în cadrul litigiului nr.6010/1748/2011, dovedind că, în realitate, nu a existat o simulație, respectiv un act secret de donație.

Contrar celor reținute de instanțele de fond, însă fără a fi de natură a modifica soluția acestora după cum se va vedea în privința efectelor simulației, Curtea constată că prezumția relativă a autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 639/15.02.2012 nu a fost răsturnată în cauză de persoana interesată, de intimata-pârâtă D.I. Răsturnarea acestei prezumții ar fi însemnat în cauză dovedirea faptului că actul public nu a avut caracter simulat, situație care nici nu a fost combătută real de intimata-pârâtă, care s-a prevalat numai de prezumția prevăzută de art. 30 C. fam., prezumție care, în sine, nu poate fi de natură a dovedi că actul de vânzare-cumpărare nu a avut caracter simulat.

În consecință, este întemeiată critica recurentei care a arătat că a fost ignorat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat decurgând din sentința civilă nr. 639/15.02.2012.

Realitatea juridică este că, față de toate părțile (în privința intimatei D.I., ca urmare a nerăsturnării prezumției relative de lucru judecat) implicate în prezentul litigiu, contractul de vânzare cumpărare are caracter simulat, fiind în realitate o donație.

Cu toate acestea, Curtea va constata că soluția instanței de apel este corectă și se impune numai suplinirea considerentelor din perspectiva raționamentului juridic în privința efectelor declarării caracterului simulat al actului public.

Consecințele declarării simulației, potrivit art. 1175 C.civ. (”actul secret care modifica un act public nu poate avea putere decât între părţile contractante si succesorii lor universali, dar nu va avea efect în contra altor persoane”) sunt, însă, următoarele:

1. - contractul de vânzare cumpărare (actul public) a fost opozabil tuturor până la momentul declarării simulației

2. - după declararea simulației, se produc efecte între părțile actului public/secret (tatăl reclamantului și acesta), între părțile actului public/secret și terți (în categoria cărora intră atât surorile reclamantului, intervenientele S.E. și S.Z., cât și fosta soție, intimata D.I.), între terți (interveniente și intimată):

2.1. - între părțile actului (tatăl reclamantului, reclamant și interveniente, în calitate de succesori ai tatălui) produce efecte actul secret (donația), care este actul care exprimă voința reală a părților. Astfel, în temeiul donației, a operat transferul dreptului de proprietate cu privire la imobil, ca efect principal al donației. Intervenientele pot solicita reducțiunea liberalității, în cadrul dezbaterii succesorale de pe urma tatălui, pentru partea care încalcă cotitatea disponibilă. Hotărârea judecătorească de declarare a simulației permite reclamanților din acel litigiu (surorile interveniente) să se prevaleze de actul secret, actul public devenindu-le inopozabil, împotriva reclamantului din prezenta cauză (fratele lor) în dezbaterea succesorală a autorului, efectul fiind cel al reducțiunii liberalității în măsura în care se invocă încălcarea cotității disponibile.

2.2. - între părțile actului și terțele persoane: actul secret nu poate avea niciun efect in contra terților, dacă aceștia au fost de bună-credință, ceea ce înseamnă că acestor terți le poate fi opusă numai situația juridica născuta din actul public, chiar daca el nu corespunde realității, iar nu și situația juridică născută din actul secret.

În ceea ce privește calitatea de terț a intimatei D.I. față de actul secret (donație), Curtea constată că aceasta, în calitate de soție la momentul respectiv a lui S.N., a participat la încheierea actului public în temeiul mandatului tacit reciproc dintre soți [art. 35 alin. (2) C.fam., având în vedere și menționarea expresă în cuprinsul actului public a dispozițiilor art. 30 C.fam.]. Intimata nu a participat la încheierea actului secret, nici direct (nerezultând un asemenea aspect din probatoriul administrat) și nici indirect (în temeiul prezumției de mandat tacit reciproc, prezumție relativă, deoarece prin donație bunul nu intra în patrimoniul comun al soților).

Aceasta înseamnă că reclamantul, fostul soț (parte atât în actul public, cât și în cel secret) este ținut de actul public în raporturile cu intimata și nu poate opune fostei soții actul secret, la care aceasta nu a participat și de care nu a avut cunoștință. Intimatei nu îi este opozabil actul secret, iar simulația, constatată judiciar, nu creează vreun efect în privința sa (întrucât prin sentința invocată cu putere de lucru judecat nu se constată caracterul de bun propriu al imobilului, ci numai caracterul simulat al actului de vânzare-cumpărare).

Această situație înseamnă și că actul secret (donația) a fost făcută în beneficiul ambilor soți (deoarece părțile actului secret, la încheierea căruia soția nu a participat, și-au asumat prin încheierea actului public cu menționarea art. 30 C.fam., că imobilul va intra în patrimoniul comun al soților). Prin urmare, declararea raportului juridic ca fiind donație nu produce efectul prevăzut de art. 31 lit. b) C.fam. (”Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ: (...) b) bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moştenire, legat sau donaţie, afara numai dacă dispunătorul a prevăzut ca ele vor fi comune”), deoarece dispunătorul, tatăl reclamantului, a dispus de bunul său în condițiile art. 30 C.fam menționat ca atare în actul public.

2.3. - chiar dacă s-ar considera că intervenientele au și ele calitatea de terți, în conflictul dintre acestea și intimată, terță persoană la rândul său față de actul secret, câștig de cauză are tot intimata care cu bună-credință invocă actul public în favoarea sa, în timp ce intervenientele invocă actul secret în favoarea lor.

În consecință, hotărârea judecătorească care constată caracterul simulat al actului public este opozabilă și intimatei (care nu a răsturnat prezumția de lucru judecat a acestei sentinței), însă acesteia, în calitate de terț față de actul secret, nu îi poate fi opus actul secret, ci numai actul public, care produce efecte în privința intrării imobilului în patrimoniul comun al soților.

Astfel, deși este întemeiată critica recurenților referitoare la efectele puterii de lucru judecat a sentinței de declarare a simulației, imobilul rămâne bun comun al foștilor soți, fiind supus în mod corect partajului dintre aceștia.

Aceasta întrucât, față de efectele prezentate anterior, faptul că în prezent există alți proprietari tabulari în temeiul unor acte ulterioare încheiate între reclamant și interveniente, nu este de natură a schimba calificarea de bun comun a imobilului. De asemenea, nici susținerea recurenților referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 31 lit. b) C.fam. nu poate fi reținută, întrucât în acord cu aceste dispoziții dispunătorul, tatăl reclamantului, a prevăzut expres (prin actul public - sigurul opozabil intimatei) că imobilul intră în patrimoniul comun al soților (având în vedere menționarea dispozițiilor art. 30 C.fam. din cuprinsul contractului).

II. În privința motivelor de recurs invocate în privința concluziilor celor două rapoarte de expertiză, Curtea constată că recurenții au susținut respingerea nelegală a obiecțiunilor formulate împotriva acestor rapoarte, însă nu au arătat care anume dispoziții legale au fost încălcate de instanța de apel la momentul respingerii acestor obiecțiuni.

Sub un prim aspect, în raport de dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea constată că, întrucât prezentul litigiu a făcut obiectul judecății și în faza procesuală a apelului, recursul de față, cale extraordinară de atac și nedevolutivă, este limitat exclusiv la motivele de nelegalitate a hotărârii instanței de apel așa cum ele sunt prevăzute de art. 304 C.pr.civ. Prin urmare, având în vedere elementele caracteristice prezentei căi de atac, instanţa de recurs nu poate analiza legalitatea deciziei atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 C.pr.civ., fără a putea verifica alte aspecte în afara celor enumerate de textul de lege respectiv, recursului de față nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 3041 C.pr.civ.. În acest context, simpla nemulţumire a părţii nu este suficientă, recurentul fiind obligat să îşi sprijine recursul pe cel puţin unul din motivele prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs trebuie să analizeze în prealabil încadrarea criticilor formulate într-unul din cazurile expres şi limitativ enunţate de lege.

În acest scop, instanța reține că dispozițiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ. vizează neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea; toate neregularităţile procedurale care nu sunt enunţate în alte motive de recurs au fost integrate astfel într-un singur motiv de casare, ce constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură. În condițiile art. 306 alin. (3) C.pr.civ., Curtea apreciază că dezvoltarea motivelor de recurs referitoare la respingerea obiecțiunilor formulate împotriva expertizelor administrate în apel permite încadrarea parțială a acestora în pct. 5 al art. 304, iar nu în pct. 9 al aceluiași articol (dispozițiile invocate în recurs referindu-se la aplicarea normelor de drept material, iar nu a normelor de procedură cum sunt cele referitoare la administrarea probelor)

Referitor la înţelesul sintagmei „instanţa a încălcat regulile de procedură”, trebuie să se ţină seama şi că există texte de lege care conferă judecătorului o putere de apreciere, dându-i posibilitatea de a lua sau de a nu lua o anumită măsură. În asemenea situaţii, măsurile nu pot fi însă dispuse în mod discreţionar, ci trebuie să fie justificate de motive pertinente şi suficiente. Depăşirea acestei limite, întrucât nu realizează un bilanţ rezonabil al elementelor pertinente ale cauzei în procesul decizional, care este impus întotdeauna, expres sau implicit, de normele juridice incidente, constituie o încălcare a legii şi, ca atare, este supusă controlului instanţei de recurs. Aceasta înseamnă că, în realitate, instanţele de fond beneficiază în aceste cazuri numai de o anumită marjă de apreciere.

Din această perspectivă, Curtea reţine că în categoria textelor de lege ce implică o apreciere a judecătorului în cadrul demersului de aplicare a lor în concret se include şi art. 212 alin. (1) C.pr.civ., care prevede:”(1) Dacă instanţa nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.”

Prin urmare, trebuie stabilit dacă instanţa a făcut o greşită aplicare a acestui text de lege atunci când, la termenul din 9.05.2018 (fila 54 vol. II dosar apel) a respins obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie efectuat de expert D.N.R.. Din cuprinsul încheierii de ședință rezultă că obiecțiunile au fost respinse ca neîntemeiate, apreciindu-se că susținerile apelanților referitoare la faptul că ”expertul topograf a avut în vedere la efectuarea măsurătorilor suprafața de teren găsită în fapt și nu suprafața de 800 mp avută în vedere de părți în contractul de vânzare-cumpărare nu reprezintă obiecțiuni propriu-zise, din moment ce măsurătorile au fost efectuate cu aparatura de specialitate și în baza evidențelor furnizate de OC.P.I Ilfov, ci vizează chestiuni de fond ce vor fi avute în vedere de tribunal în considerentele deciziei”

Curtea constată că instanța de apel nu a depășit limitele marjei de apreciere, motivul prezentat în încheierea menționată fiind pertinent și suficient, deoarece s-a constatat că nu se impuneau alte lămuriri tehnice din partea expertului, aspectele cu privire la care părțile au formulat obiecțiuni urmând a fi dezlegate judiciar prin hotărârea instanței de apel. Astfel, în cuprinsul deciziei recurate, instanța de apel a statuat că reprezintă bun comun, dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuție egala a soţilor S.N. şi D.S.I., cota de ½ din terenul de 800 mp şi cota de ½ din casa de locuit. În acest context, chiar și pe fond, reiterarea susținerilor referitoare la faptul că în mod greșit expertul topo a identificat o suprafață de 1039,267 mp. este lipsită de relevanță, deoarece hotărârea care face obiectul recursului a dat relevanță, în mod corect, suprafeței de 800 mp menționată în actul autentificat de notar (fila 81 vol. I dosar judecătorie), iar nu măsurătorilor realizate prin expertiză sau suprafeței de 719 mp. invocată de recurenți ca rezultând din mențiunile titlului de proprietate nr. 18519 din 13.04.1995, eliberat ulterior încheierii contractului din 1994.

Din aceeași perspectivă, a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ. rap. la art. 212 C.pr.civ., instanța va analiza încheierea de ședință de la termenul din 11.12.2017 (fila 20 vol. II dosar apel) când au fost respinse obiecțiunile formulate de recurenți în privința raportului de expertiză tehnică în specialitatea construcții și evaluare imobiliară întocmit de expert Z.V. Potrivit acestei încheieri, obiecțiunile au fost respinse ca neîntemeiate în considerarea faptului că ”primele două obiecțiuni vizând suprafața terenului de 719 mp și cota de 1/2 din casa constituie chestiuni de fond, iar, pe de altă parte măsurătoarea terenului urmează a fi stabilită prin expertiza topografică. Obiecțiunea vizând valorile construcţiilor stabilite in tabelul de la fila 178 dosar apel sunt neîntemeiate întrucât în respectivul tabel sunt cuprinse pe fiecare corp de construcţie valoarea acestuia, valorile de piaţă de 9.338 lei, 82.884 lei, 24.049 lei si 18.859 lei reprezintă valoarea respectivelor construcţii care nu are nicio legătura cu suprafaţa pe care o ocupă, adică la valoarea construcţiei nu se adaugă şi costul terenului ocupat de fiecare construcţie. În final valoarea totală a construcţiilor este de 135.130 lei la care se adaugă valoarea de circulaţie a terenului de 96.000 lei si reiese un total al valorii de circulaţie a imobilului teren si construcţii de 231.130 lei cat a indicat expertul. Deci obiecţiunile apelanţilor relative de la calcul sunt neîntemeiate. Cu privire la valoarea de piaţa a terenului care a fost stabilită de expert la 120 lei/mp tribunalul apreciază susţinerile apelanţilor ca fiind neîntemeiate întrucât expertul a avut in vedere ofertele de piaţă în zona iar costul terenului a fost stabilit ţinând cont că pe el sunt construcţii racordate la utilităţi (branşament la curent electric), respectiv ca la limita terenului sunt prezente toate utilităţile comunale (apă curentă, canalizare, gaze, curent electric), precum si faptul ca imobilul este amplasat pe o artera principala de circulaţie. Valoarea unui teren cu construcţii racordate la curent electric, cu put forat si fosa septica este in mod normal mai mare decât a unui teren fără construcţii si utilităţii, astfel ca nu poate fi primita susţinerea apelanţilor relativa la valoarea de 17 euro/mp.”

Și în privința acestei măsuri luate de instanța de apel, Curtea constată că nu au fost depășite limitele marjei de apreciere, instanța de apel considerându-se lămurită prin concluziile raportului de expertiză tehnică și prezentând raționamentul folosit pentru respingerea obiecțiunilor formulate. Mai mult, chiar și pe fond, deși nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C.pr.civ., Curtea reține că susținerile recurenților în privința calcului valorii construcției prezentat de expert în tabelul de la fila 30 a raportului de expertiză sunt neîntemeiate, deoarece recurenții introduc un element de calcul suplimentar, care nu a fost expus de expert. Astfel, recurenții se raportează la valorile exprimate în acest tabel ca și cum acestea ar fi valori/mp., în condițiile în care expertul a stabilit valorile per element constructiv (ex.: 9.338 lei pentru beciul în suprafață de 18 mp., iar nu 9,33 lei/mp, așa cum recurenții au prezentat). Și susținerea referitoare la faptul că valoarea terenului cu construcții ar trebui să fie mai mică decât valoarea unui teren liber a fost corect înlăturată de instanța de apel, în limitele marjei de apreciere de care instanțele de fond dispun în privința stabilirii situației de fapt, prin raportare la faptul că în mod normal valoarea unui teren cu construcții racordate la curent electric, cu puț forat și fosă septică este mai mare decât a unui teren fără construcții și utilități.

În raport de această analiză, Curtea constată că niciuna dintre criticile comune ale recurentului-reclamant și ale recurentelor-interveniente nu este de natură a conduce la modificarea sau casarea deciziei pronunțate în apel, astfel încât, potrivit art. 312 C.pr.civ., va menține soluția instanței de apel.

Domenii speta

Spete similare