Lipsa elementelor de tipicitate obiectivă; condiția prevăzută de lege ca fapta să fie săvârșită „neautorizat”; achitare.

Hotărâre 63/2019 din 20.12.2019


SOLUȚIA DE CONDAMNARE POATE FI DISPUSĂ DACĂ INSTANŢA CONSTATĂ, DINCOLO DE ORICE ÎNDOIALĂ REZONABILĂ, CĂ FAPTA EXISTĂ, CONSTITUIE INFRACŢIUNE ŞI A FOST SĂVÂRŞITĂ DE INCULPAT. ÎN IPOTEZA ÎN CARE CONDIȚIA PREVĂZUTĂ DE LEGE CA FAPTA SĂ FIE SĂVÂRȘITĂ „NEAUTORIZAT” NU ESTE ÎNDEPLINITĂ, SE IMPUNE SOLUȚIA ACHITĂRII INCULPATULUI.

Prin sentința penală nr. 63/P/2019 pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art. 396 alin. 1, 2 şi 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul B.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de transfer neautorizat de date informatice, prevăzută de art. 364 Cod penal.

În motivarea hotărârii instanței de fond s-a reținut, în esență, că în cursul zilei de …, inculpatul B.R. s-a prezentat în camera din care puteau fi acceseze înregistrările sistemului de supraveghere din sediul instituţiei în care lucra, solicitându-i martorului M.I. să caute imaginile ce dovedeau că un coleg săvârșise o faptă prevăzută de lege.

Martorul a căutat imaginile din data respectivă în sistem, însă nu le-a putut viziona în mod corespunzător.

Imaginile erau stocate, însă vizionarea acestora era fragmentată la acea dată, împrejurare care rezultă atât din faptul că imaginile au putut fi ulterior copiate în integralitate, dar şi vizionate în mai multe rânduri de martorul M. I., care a declarat că a presupus că inculpatul B.R. intenţiona să copieze acele imagini şi să le facă publice.

La data de …, în jurul orelor 09:00 la camera din care puteau fi acceseze înregistrările sistemului de supraveghere din sediul instituţiei, acolo unde se afla martorul M. I., s-a prezentat din nou inculpatul B.R., având în mână un stick de memorie, spunând că doreşte să copieze pe suportul respectiv imaginile înregistrate de sistemul de supraveghere în data de ...

Faţă de situaţia de fapt astfel cum a fost descrisă mai sus, Tribunalul a reținut că inculpatul B.R., în timp ce se afla în sediul instituției, a transferat de pe sistemul informatic care stoca imaginile captate de camerele de luat vederi amplasate în sediul instituției, pe alți suporți de memorie, date informatice reprezentând imaginile captate în data de ...

În același timp însă, Tribunalul a reținut că potrivit art. 364 Cod penal, infracţiunea de transfer neautorizat de date informatice constă în „Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice”.

Așadar, legiuitorul a impus, pentru ca fapta să constituie infracțiune, o condiție, anume ca transferul de date să nu fie autorizat. În alte cuvinte, pentru existenta infracțiunii analizate, trebuie ca activitatea făptuitorului asupra datelor informatice să nu fie autorizată, adică fără drept. Sintagma „fără drept" se referă măsura în care făptuitorul avea permisiunea ori consimţământul persoanei în drept a-l exprima, sau era autorizat, fie în baza legii, a unui contract sau unei aprobări speciale, să transfere datele din sistemul informatic.

Legiuitorul nu definește, în Codul penal, termenul „neautorizat”, însă, în art. 35 alin. 2 din Legea  nr. 161/2003 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, TITLUL III - Prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice, se arată următoarele:

„În sensul prezentului titlu, acţionează fără drept persoana care se află în una dintre următoarele situaţii:

a) nu este autorizată, în temeiul legii sau al unui contract;

b) depăşeşte limitele autorizării;

c) nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente, potrivit legii, să o acorde, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a desfăşura cercetări ştiinţifice sau de a efectua orice altă operaţiune într-un sistem informatic.”

În continuare, în art. 41 din aceeași lege se arată că:

„Proprietarii sau administratorii de sisteme informatice la care accesul este interzis sau restricţionat pentru anumite categorii de utilizatori au obligaţia de a avertiza utilizatorii cu privire la condiţiile legale de acces şi utilizare, precum şi cu privire la consecinţele juridice ale accesului fără drept la aceste sisteme informatice. Avertizarea trebuie să fie accesibilă oricărui utilizator.”

Așa cum rezultă din declarația martorului F. C., șeful instituției, la data faptelor, în ce privește accesarea sistemului informatic nu fuseseră stabilite reguli interne de accesare și descărcare a imaginilor, și că ori de câte ori un lucrător din cadrul instituției dorea să acceseze si să descarce imaginile stocate pe suportul informatic nu avea nevoie de vreo aprobare din partea conducerii.

Așadar, la nivelul instituției deținătoare a sistemului informatic, nu au fost stabilite prin regulament sau dispoziţie a şefului instituției norme interne de accesare și descărcare a informaţiilor stocate pe suportul informatic. Este evident că nu s-a pus problema avertiza utilizatorilor cu privire la condiţiile legale de acces şi utilizare, precum şi cu privire la consecinţele juridice ale accesului fără drept la sistemul informatic, astfel cum este prevăzut în art. 41 din Legea  nr. 161/2003 din 19 aprilie 2003.

Așa fiind, Tribunalul a reținut că, în condițiile cauzei, faptele de transfer al datelor informatice săvârșite de către inculpatul B.R., deși ele există, nu întrunesc condiția de tipicitate prevăzută de lege de a fi săvârșită neautorizat, nefiind, deci, din acest punct de vedere, prevăzute de legea penală.