Faţă de perioada pentru care s-a încheiat contractul 35 ani, nu se poate susţine că fluctuaţiile intervenite în veniturile realizate şi problemele de sănătate nu se circumscriu noţiunii de eveniment imprevizibil.

Pe rol, pronunţarea asupra apelului formulat de contestatoarea ... împotriva sentinţei civile nr. ...din ...pronunţată de Judecătoria ...în dosarul nr. ..., în contradictoriu cu intimata ... având ca obiect contestaţie creditor Legea 77/2016.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de ...şi au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera în cauza de faţă, a amânat pronunţarea iniţial la data de ..., apoi la ...şi ulterior la această dată, când a pronunţat următoarea decizie:

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. ...Judecătoria ...a respins contestaţia formulată de contestatoarea - creditoare ...., cu sediul în mun. ... ORC nr. ..., CUI ..., cont bancar nr. ...deschis la ..., reprezentată prin ..., cu sediul procesual ales în ...în contradictoriu cu intimata – debitoare ..., domiciliată în ..., CNP-....

Pentru a se pronunţa astfel, instanța a reținut următoarele:

Intimata ... (necăsătorită) a încheiat la data de ...cu contestatoarea ... Contractul de credit nr. ... , intimata în calitate de împrumutat şi garant ipotecar, pentru suma de ...CHF, în vederea achiziţionării imobilului cu destinaţia de locuinţa, situat în ..., intabulat în CF nr. ...a loc. ..., având nr. cadastral ..., pentru o perioadă de ...luni, credit cu care debitoarea a cumpărat imobilul potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. ...de BNP ...– ..., fiind încheiat şi contractul de ipotecă autentificat sub nr. ...de BNP ...– ....

La data de ... (nr. înregistrare ...), contestatoarea ... a primit notificarea certificată de av. ...prin care intimata ... (în calitate de împrumutat) îi notifica, în temeiul art. 5 din Legea nr. 77/2016, decizia de a transmite, prin darea în plată, imobilul menţionat în contractul de credit.

În termenul legal prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 77/2016, creditoarea ... contestat notificarea debitoarei (predată la curier la ...).

Dispoziţiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 77/2016 prevăd obligativitatea îndeplinirii, în mod cumulativ, a condiţiilor de la lit. a) – d) pentru a opera stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată, respectiv:

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

În speţă, creditoarea face parte din categoria instituţiilor de credit, astfel cum este reglementată de disp. OUG 99/2006, iar împrumutatul face parte din categoria consumatorilor, astfel cum este definită de disp. OG 21/1992, fiind, deci, îndeplinită condiţia de la lit. a) cu referire la art. 1 alin. 1 din lege.

Referitor la cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, potrivit contractului, acesta a fost de ...CHF (la data de ...cursul BNR al CHF fiind de ...lei), astfel că acest cuantum nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, situaţie faţă de care se constată îndeplinită şi condiţia de la lit. b) a art. 4 alin. 1 din lege.

Potrivit clauzelor contractuale, scopul creditului a fost acela de a achiziţiona imobilul cu destinaţia de locuinţa, situat în ... imobil care a şi fost cumpărat tot în ziua încheierii contractului de credit, potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. ...de BNP ..., situaţie faţă de care se constată îndeplinită şi condiţia de la lit. c) a art. 4 alin. 1 din lege.

Potrivit certificatului de cazier judiciar aflat la fila ... din vol. ... rezultă că împrumutata nu este înscrisă în cazierul judiciar, astfel că nu a fost condamnată printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea Legii 77/2016, situaţie faţă de care se constată îndeplinită şi condiţia de la lit. c) a art. 4 alin. 1 din lege.

Notificarea îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 5 din Lege nr. 77/2016, şi a fost însoţită de înscrisurile doveditoare (fiind menţionate în conţinutul său), contrar susţinerilor contestatoarei.

De asemenea, văzând disp. art. 1 alin 4 din Legea 77/2016, se constată că în cauză nu suntem în prezenţa unui credit acordat prin programul "Prima casă", aprobat prin OUG nr. 60/2009.

Potrivit disp. art. 11 din Legea nr. 77/2016: "În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată."

Prin Decizia nr. 623/2016 CCR a constatat că prevederile art. 11 teza întâi raportate la cele ale art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească, în condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare. Astfel, din punct de vedere procedural, instanţa judecătorească, în condiţiile formulării contestaţiei de către creditor sau a acţiunii în constatare de către debitor, va verifica îndeplinirea condiţiei notificării creditorului conform celor prevăzute de Legea nr. 77/2016, îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 4 din lege, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii în cadrul art. 7 din lege, respectiv art. 8 ori în cadrul art. 9 din aceeaşi lege (par. 120).

Potrivit considerentelor Deciziei nr. 623/2016 a CCR, instanţa judecătorească, în lipsa acordului dintre părţi, are competenţa şi obligaţia să aplice impreviziunea în cazul în care constată că sunt îndeplinite condiţiile existenţei acesteia (par. 119), adică să evalueze existenţa situaţiei neprevăzute, respectiv când în executarea contractului a survenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor prevăzute de acesta (par. 96, 100).

Prin urmare, prin prisma acestei decizii, trebuie dovedită şi îndeplinirea unei alte condiţii, pe lângă cele enumerate la art. 4, respectiv impreviziunea, adică intervenirea unei situaţii prin care contractul a devenit mult prea împovărător pentru debitor.

Referitor la temeiul de drept al aplicării impreviziunii, având în vedere data încheierii contractului de credit, respectiv ..., sunt aplicabile dispoziţiile vechiului Cod civil, potrivit disp. art. 3 din Legea nr. 71/2011.

Astfel, la pct. 95 din considerente, Curtea a reţinut că sub imperiul Codului civil din 1864 atât doctrina, cât şi practica au recunoscut posibilitatea aplicării teoriei impreviziunii în cazul în care un eveniment excepţional şi exterior voinţei părţilor ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului ar face excesiv de oneroasă executarea obligaţiei debitorului. …Astfel, sub regimul Codului civil din 1864 (aplicabil contractelor din dosarele de faţă) teoria impreviziunii era fundamentată pe prevederile art. 970 care stipulau: "Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa." Aşadar, chiar dacă nu era consacrată in terminis, din punct de vedere normativ, impreviziunea rezulta din însăşi reglementarea de principiu relativă la contracte, ea fiind justificată prin elementele de bună-credinţă şi echitate ce caracterizează executarea contractelor.

În susținerea impreviziunii debitoarea a invocat mai multe motive, respectiv: deteriorarea relaţiilor dintre aceasta şi concubinul său (cu care intenţiona să se căsătorească), despărţirea de acesta şi achitarea singură a ratelor, apariţia unor probleme serioase de sănătate, reducerea drastică a veniturilor. 

Referitor la intervenirea despărţirii de concubin, neîncheierea căsătoriei şi despărţirea de acesta, instanţa a apreciat că nu pot fi considerate evenimente excepţionale şi exterioare ce nu puteau fi prevăzute în mod rezonabil la data încheierii contractului. Așa cum s-a menționat, contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 35 de ani, situație față de care se putea previziona că pot avea loc astfel de evenimente și care fac parte din riscul obișnuit al contractului.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că la momentul încheierii contractului intimata era angajată la ..., cu un salariu brut de ... lei, iar din luna ...s-a angajat la ... (muncitor necalificat) cu un salariu de bază lunar brut de ... (filele ...).

La data de ..., intimata s-a angajat la ..., cu un salariu de bază lunar brut de ... (primitor - distribuitor), salariu ce a crescut la ... lei, contractul de muncă încetându-i la ... (filele ...).

La data de ...intimata s-a angajat la ..., cu un salariu de bază lunar brut de ... lei (femeie de serviciu), salariu ce a crescut începând cu ...la ..., contractul de muncă încetându-i la ... (filele ...).

În perioada ...intimata a fost angajată la ... (femeie de serviciu) având un salariu de ...lei (filele ...).

Începând cu ...intimata s-a angajat la ... (muncitor necalificat) cu un salariu brut lunar de ..., majorat la ... (filele ...).

Referitor la veniturile net anuale, de menţionat că acestea s-au redus semnificativ, astfel cum rezultă din evoluţia acestora redată în extrasul înaintat de ..., cu menţiunea că în anii ... şi ... nu figurează cu venituri (filele ...).

De asemenea, din adeverinţa nr. ...eliberată de ...rezultă că în luna aprilie ... intimata realiza un salariu net lunar de ... lei (fila ... din vol. ...).

De aici se poate observa o scădere drastică a veniturilor intimatei comparativ cu momentul încheierii contractului de credit.

Ultima rată achitată de intimată la data de ...a fost de ...lei (95 CHF la un curs de 4.174 lei, în situaţia în care cursul CHF de la momentul contractării era de ...lei). 

Nu în ultimul rând, de menţionat este şi faptul că din toamna anului 2013 intimata a început să aibă multiple probleme de sănătate (chisturi mamare, inflamaţii pelvine, afectarea coloanei vertebrale, duodenită erozivă HP, intestin iritabil), potrivit înscrisurilor medicale aflate la filele ....

De asemenea, intimata a făcut eforturi în a achita la zi cheltuielile pentru utilităţile aferente imobilului în cauză (apă, canal, energie electrică), potrivit înscrisurilor aflate la filele ...Pentru a face faţă cheltuielilor, intimata şi-a amanetat o parte din bijuterii, astfel cum rezultă din contractele de amanet aflate la filele ....

Prin urmare, buna credinţă a intimatei nu poate fi pusă la îndoială, fiind dovedită de faptul că nu a adoptat o atitudine de pasivitate, şi-a căutat şi găsit loc de muncă, precum şi de eforturile depuse în achita la scadenţă ratele creditului, ultima rată fiind achitată la data de ..., cu puţin timp înainte de formularea notificării, potrivit extrasului de cont aflat la filele ..., buletinelor de schimb valutar şi ordinelor de încasare aflate la filele ... . 

Referitor la variaţia cursului de schimb CHF-RON, într-adevăr, este de notorietate şi prevăzut de lege aspectul că, la acordarea oricărui împrumut în valută de către orice persoana fizică sau juridică, se suportă un risc valutar, cuantumul său fiind diferit în funcţie de moneda în care se acordă creditul şi de evoluţia sa pe piaţa financiară, numai că creşterea valorii francului elveţian a avut loc într-o proporţie exagerată, imposibil de prevăzut de niciuna dintre părţi.

Faţă de constatările reţinute mai sus, instanţa a apreciat că fluctuaţiile intervenite în veniturile obţinute de intimată, cu consecinţa diminuării veniturilor lunare, agravarea stării de sănătate a debitoarei, creşterea exagerată a valorii francului elveţian, reprezintă evenimente excepţionale şi exterioare voinţei părţilor ce nu puteau fi prevăzute în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului şi care face excesiv de oneroasă executarea obligaţiei debitoarei.

Prin urmare, nu se poate reţine vreo împrejurare din care să rezulte reaua credinţă a debitoarei în neîndeplinirea obligaţiei de plată a ratelor, astfel că, în raport cu statuările Curţii Constituţionale, debitoarea poate beneficia de prevederile art. 8 alin. 5 din Legea nr. 77/2016.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa a constatat că în speță s-a făcut şi dovada existenței impreviziunii, situație față de care constată că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile legale pentru stingerea datoriilor debitoarei izvorâte din contractul de credit, motiv pentru care a apreciat neîntemeiată contestația.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea ... (denumită în continuare „..."), solicitând admiterea cererii de apel, modificarea în totalitate a sentinţei civile criticate şi pe cale de consecinţă admiterea contestaţiei formulate de contestatoare.

De asemenea, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. 

1. Scurta descriere a situaţiei de fapt.

La data de ...a fost încheiat contractul de credit ipotecar nr. ...între ...şi ... ce avea ca obiect acordarea unui împrumut în valoare de ...pentru o perioadă de ... luni în scopul achiziţionării imobilului aflat în ..., cod postal ..., avand nr. cadastral ..., intabulat in Cartea funciara nr...a localitatii ....

Ulterior, respectiv la data de ...a primit o notificare din partea debitoarei prin care solicita stingerea debitelor acesteia prin darea în plată a imobilului ipotecat. În urma procesării notificării primite a conchis că aceasta nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care a formulat contestaţie împotriva acesteia ce a fost înregistrată sub nr. ....

2. Soluţia pronunţată de prima instanţă este netemeinică

Apreciază că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că acţiunea sa este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

a) Instanţa de fond reţine că notificarea respectă condiţiile prevăzute de legea 77/2016 deoarece debitorul a detaliat în cuprinsul notificării că îndeplineşte cerinţele prevăzute de legea mai sus menţionată.

Analiza notificării de dare în plată sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate trebuie efectuată raportat la momentul înregistrării la bancă a acestei notificări, întrucât analiza pe care o face banca şi care sta la baza demersurilor viitoare se raportează la acelaşi moment şi nu la momentul în care au fost depuse la instanţa de judecată înscrisurile completatoare, după ce s-a înregistrat contestaţia împotriva notificării.

Fiind sesizată cu notificarea de la art. 5, nu se poate susţine că banca ar trebui să considere îndeplinite condiţiile fără un minim probatoriu, din moment ce îndeplinirea sau nu a condiţiilor determină conduita viitoare a acesteia.

Orice cerere privind valorificarea unui drept recunoscut de lege trebuie însoţită de dovada îndeplinirii condiţiilor pentru a beneficia de acel drept, neexistând o prezumţie legală sau de altă natură în sensul îndeplinirii lor doar în baza declaraţiei solicitantului.

Întrucât legiuitorul a stabilit condiţii stricte pentru ca solicitanţii să beneficieze de prevederile legii, apreciază că proba acestor condiţii le revine solicitanţilor, nefiind suficient să afirme îndeplinirea lor. Proba trebuie făcută cu înscrisuri corespunzătoare, exterioare contractului de credit, cel puţin în ceea ce priveşte dovedirea condiţiilor de la art. 4 lit. a), c) si d).

De asemenea apreciază că oricine face o susţinere trebuie să o dovedească prin probe temeinice altfel susţinerea acestuia nu va avea niciun temei. Nu se poate afirma că prin exprimarea unei opinii care nu are ca probatoriu niciun înscris din care să rezulte ceea ce susţine este adevărat ar trebui să se considere ca atare, ci aşa cum prevede şi art. 249 din Codul de procedură civilă, cel ce face o susţinere trebuie să o probeze.

La momentul trimiterii notificării nu au fost ataşate înscrisuri din care să reiasă că debitorul este admisibil pentru a beneficia de procedura dării în plată.

În ceea ce priveşte condiţia a) prevăzută la art. 4 din Legea 77/2016, împrumutatul trebuia să facă dovada că a acţionat în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Condiţia c) a art.4 din Legea 77/2016, precizăm că deşi împrumutul a fost făcut pentru achiziţionarea unui imobil nu putem trage concluzia că în tot acest timp imobilul a avut destinaţia de locuinţă dacă nu avem ataşată o dovadă în acest sens. Oricine şi oricând poate schimba destinaţia imobilului, proprietate personală iar subscrisa nu are toate informaţiile cu privire la toţi debitorii şi locuinţele acestora. Din acest motiv este necesar ca la momentul trimiterii notificării debitorul să aducă dovezi solide în sprijinul cererii sale.

Mai mult decât atât, numeroase persoane fizice îsi înfiinţează diferite firme/societăti ce au sediul profesional la domiciliul administratorului firmei/societătii. Totodată, asa cum a afirmat sarcina probei cade supra aceluia care face o susţinere si nu persoanei care trebuie să răspundă la susţinerilor acestuia/acestora.

Având in vedere că debitoarea in perioada 2015-prezent, a lucrat la firme din Bucureşti rezultă în mod cert că aceasta nu a locuit în imobilul ce se doreşte a fi dat in plata, existând prezumţia că acesta este închiriat. Parata nu poate locui in doua oraşe în acelaşi timp, consideram că aceste aspecte trebuiau clarificate de instanţa de fond.

Condiţia prevăzută la lit. d) a art. 4 din Legea 77/2016: aceste dispoziţii prevăd condiţia ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru vreo infracţiune ce are legătură cu creditul acordat pentru achiziţionarea imobilului. Din interpretarea logico-juridică a acestui articol reiese, în mod indirect, că la momentul notificării debitorul trebuie să facă dovada că nu a fost condamnat prin prezentarea unui cazier judiciar.

Prezentarea certificatului de cazier judiciar reprezintă unicul mijloc prin care o persoană poate face dovada faptului că nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni, motiv pentru care, în vederea dovedirii îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, era obligatoriu să fie ataşat la cererea depusă în conformitate cu prevederile art. 5 din lege, sub sancţiunea inadmisibilităţii acesteia.

După cum se poate observa, la momentul trimiterii notificării contestatoarea nu a primit niciun înscris în acest sens, motiv pentru care nu poate fi de acord cu instanţa de fond în momentul în care afirmă că au fost îndeplinite condiţiile de admisibilitate prin susţinerea că sunt îndeplinite fără o probă în acest sens.

În concluzie, instanţa de fond a reţinut că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea 77/2016 deoarece acestea au fost depuse în timpul soluţionării litigiului deşi a fost învestită cu constatarea neîndeplinirii/îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale notificării privind darea în plată la momentul primirii acesteia din urmă. Nu are importanţă dacă acestea au fost complinite la momentul soluţionării cauzei deoarece prin cererea de chemare în judecată a formulat destul de clar obiectul acţiunii contestatoarei. De asemenea, apreciază că se impune ca la momentul trimiterii unei astfel de notificări să fie depuse toate dovezile pe care debitorul de deţine deoarece banca nu poate aprecia dacă sunt sau nu îndeplinite condiţiile pentru a putea intra în procedura dării în plată.

Solicită să se constate că instanţa de fond reţine faptul că nu este necesar a fi depuse înscrisuri în dovedirea admisibilităţii condiţiilor prevăzute la art. 4 din Legea 77/2016 şi considerând că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate, or în aceste condiţii pot face orice susţinere fără a depune dovezi, iar instanţa de judecată trebuie să admită cererile existând o prezumţie relativă, însă nicio lege nu o obligă să depună înscrisuri în susţinerea cererilor sale.

Apreciază că Legea nr. 77/2016 este o lege specială ce derogă de la normele de drept comun atât materiale cât si procedurale.

Specialia generalibus derogant este un principiu juridic care implică faptul că norma specială e cea care derogă de la norma generală şi că norma specială este de strictă interpretare la cazul respectiv. Mai mult, o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o norma specială.

Fiind derogatorie de la norma generală, rezultă că norma specială se aplică ori de câte ori ne găsim în faţa unui caz ce intră sub incidenţa prevederilor sale, deci norma specială se aplică prioritar faţă de norma generală, chiar şi atunci când norma specială este mai veche decât norma generală, însă dacă norma specială nu conţine reglementări cu privire la o anumită chestiune, aceasta se va analiza raportându-ne la norma generală.

Astfel, legea specială prevede in mod clar faptul că la momentul formulării unei susţineri trebuie să o probeze, în caz contrar nu va fi avuta in vedere.

Prezumţiile sunt opinii întemeiate pe aparenţe, ipoteze sau deducţii, astfel cum îşi găsesc definiţia în limbajul comun. Astfel, art. 327 NCPC explică prezumţiile ca fiind „consecinţele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut", banca neputând să facă aprecieri cu privire la chestiuni ce erau cunoscute la momentul încheierii contractului de credit că s-ar menţine si la acest moment, fără un minim de probatoriu in acest sens.

Din lecturarea hotărârii criticate se observă că instanţa de fond nu a luat în considerare obiectul cu care a fost învestită, ci face o interpretare a apărărilor intimaţilor fără a analiza obiectiv considerentele subscrisei. Instanţa de judecată este obligată să judece cauza potrivit investirii făcute de partea ce a promovat acea acţiune, or din moment ce contestatoarea a solicitat să se constate CĂ LA MOMENTUL PRIMIRII NOTIFICĂRII NU AU FOST DEPUSE ÎNSCRISURI DIN CARE SĂ REZULTE ÎNEPLINIREA CONDIŢIILOR DE ADMISIBILITATE ALE LEGII 77/2016 CUM POATE INSTANŢA DE FOND SĂ CONSTATE CA SUNT ÎNDEPLINITE ACESTE CONDIŢII DEOARECE ÎNSCRISURILE AU FOST DEPUSE IN FATA INSTANŢEI?!

Mai mult decât atât, solicită să se constate că dispoziţiile Legii 77/2016 arată în mod clar că se va putea promova contestaţie în temeiul art. 7 dacă creditorul consideră că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale notificării de dare în plată. Astfel, în mod cert se va avea în vedere DATA PRIMIRII NOTIFICĂRII şi nu altă dată pe care instanţa de fond o apreciază. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere considerentele instanţei de fond nu ar mai fi reglementat posibilitatea creditorului de a contesta notificarea.

Daca se vor întruni condiţiile de admisibilitate în cursul judecaţii care ar mai fi scopul acestei acţiuni întemeiate pe art. 7 din Legea 77/2016.

Totodată face precizarea că, dacă contestatoarea nu ar fi contestat notificarea si ar fi mers la notarul public în vederea încheierii actului translativ de proprietate iar debitorii nu ar fi arătat înscrisurile care să ateste admisibilitatea beneficierii de procedura dării în plată creditorul, respectiv contestatoarea ar fi fost OBLIGATĂ să accepte acea tranzacţionare deoarece termenul pentru contestarea notificării ar fi fost tardiv iar dacă nu ar fi încheiat actul ar fi fost consideraţi de rea credinţă.

Precizează că nu doreşte decât să se respecte dispoziţiile legale fără a se face un abuz din partea debitorilor care încearcă să scape de credite prin obligarea preluării unor imobile devalorizate suma imprumutata nemaiputând fi recuperată.

Deşi debitoarea se apără de faptul că legea 77/2016 ar menţiona că este necesar doar precizarea că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate, menţionează că în orice situaţie "CEL CE FACE O AFIRMAŢIE TREBUIE SĂ O DOVEDEASCĂ" dacă doreşte într-adevăr ca acele afirmaţii să producă efecte. Prezenta acţiune a fost promovată din culpa debitorilor care nu depun diligentele necesare beneficierii de legea în discuţie, rezumandu-se la inserarea in notificare a unor menţiuni fără o susţinere probatorie punând în sarcina contestatoarei să facă demersuri pentru a verifica îndeplinirea unor obligaţii ce nu sunt în sarcina sa.

Mai mult decât atât, de la intrarea in vigoare a acestei legi majoritatea debitorilor au formulat notificare de dare în plată, or contestatoarea nu poate ca intr-un termen de 10 zile să verifice pe zi sute de debitori.

3. Instanţa de fond a analizat în mod greşit teoria impreviziunii

Potrivit acestor comunicate şi Deciziei 623/2016 a CCR, teoria impreviziunii nu va fi analizată potrivit dispoziţiilor Noului Cod civil, ci aşa cum Curtea Constituţională a arătat va fi analizată această teorie contractelor încheiate pe Vechiul Cod Civil avându-se în vedere buna-credinţă şi riscul supraadăugat. Instanta de judecată este obligată să analizeze aceste aspecte si nu condiţiile teoriei impreviziunii asa cum este reglementată în Noul Cod Civil. În caz contrar ar fi încălcat principiul retroactivităţii legii.

Având în vedere soluţia Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr.77/2016, respectiv că aceste dispoziţii sunt constituţionale doar în măsura în care instanţa va verifica condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii, solicită să se constate că şi din această perspectivă instanţa nu are posibilitatea să facă aplicarea Legii 77/2016 datorită faptului că teoria impreviziunii nu este aplicabilă în speţă, întrucât a fost legiferată de-abia odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod civil în anul 2011.

Art. 107 din Legea nr.71/2011 prevede: "Dispoziţiile art. 1.271 din Codul civil privitoare la impreviziune se aplică numai contractelor încheiate după intrarea în vigoare a Codului civil".

Înainte de acest moment, teoria impreviziunii a cunoscut doar aplicaţii legislative izolate, respectiv:

-ipoteza din art. 43 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, potrivit căruia: „în cazul unei disproporţii evidente între remuneraţia autorului operei şi beneficiile celui care a obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente revizuirea contractului sau mărirea convenabilă a remuneraţiei”;

-art. 60 alin. (2) din Ordonanţa nr. 42/1997 privind navigaţia civilă, potrivit căruia: „organele de jurisdicţie pot majora retributia convenţională cuvenită salvatorilor în cazurile în care meritele acestora au fost mai mari decât cele estimate în contract, atunci când condiţiile de salvare au fost mai grele şi unele cheltuieli mai mari decât cele prevăzute sau când partea salvată a ascuns situaţia reală în care se afla”;

-art. 32 din Legea nr. 219/1998: „relaţiile contractuale dintre concedent şi concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii, respectiv pe realizarea unei posibile egalităţi între avantajele care îi sunt acordate concesionarului şi sarcinile care îi sunt impuse. În consecinţă, concesionarul nu va fi obligat să suporte creşterea sarcinilor legate de execuţia obligaţiilor sale, în cazul în care această creştere rezultă în urma: a) unei acţiuni sau unei măsuri dispuse de o autoritate publică; b) unui caz de forţă majoră sau unui caz fortuit”;

-art. 12 din Legea nr. 195/2001: „dacă pe parcursul executării contractului de voluntariat intervine, independent de voinţa părţilor, o situaţie de natură să îngreuneze executarea obligaţiilor ce revin voluntarului, contractul va fi renegociat, iar dacă situaţia face imposibilă executarea în continuare a contractului, acesta este reziliat de plin drept".

În ceea ce priveşte aplicabilitatea teoriei impreviziunii în practica judiciară, unica excepţie acceptată constă doar în recunoaşterea posibilităţii revizuirii clauzei referitoare la preţ dintr-un contract de locaţiune (contract cu executare succesivă) ce a fost încheiat pe o durată îndelungată, respectiv revizuirea chiriei.

Sub un al doilea aspect, în cazul imprevizunii, culpa este exclusă, iar condiţiile necesar a fi întrunite sunt:

> În primul rând, trebuie să existe un dezechilibru major si evident între prestaţiile pe care părţile le au de efectuat, adică acest dezechilibru să fie atât de pregnant, încât îl pune pe debitorul obligaţiei respective într-o situaţie extrem de gravă, de dezavantajoasă, dacă şi-ar îndeplini prestaţia. Legea vorbeşte, după cum se poate observa, despre o obligaţie devenită excesiv de oneroasă, aceasta fiind singura ipoteză în care o parte poate invoca teoria impreviziunii. Acest eveniment trebuie să îndeplinească în mod cumulativ, pentru a putea fi acceptat ca izvor al unei situaţii de impreviziune, trei condiţii:

- să apară după încheierea contractului şi, în mod rezonabil, să nu fi putut fi luat în considerare la momentul încheierii contractului;

- să se afle în afara controlului părţilor: dacă acestea puteau prevedea sau puteau înlătura efectele acestui eveniment nu se mai poate invoca impreviziunea.

- riscul evenimentelor să nu fi fost asumat de partea dezavantajată; asumarea oricăror riscuri este posibilă, în concret fiind vorba, în situaţia de faţă, despre o clauză contractuală prin care partea contractantă se obligă ferm şi inechivoc să îşi execute obligaţiile, indiferent de schimbările ce ar putea interveni pe parcursul derulării contractului, chiar dacă aceste schimbări ar afecta echilibrul contractual.

- debitorul a încercat, într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului.

Dacă acest element al neprevăzutului nu există, nu se poate vorbi despre aplicarea teoriei impreviziunii, partea aflată într-o situaţie defavorabilă neputând invoca regula rebus sicstantibus, aşadar, într-o astfel de situaţie, dacă partea nu va executa contractul care a devenit extrem de oneros dintr-un motiv pe care însă l-a prevăzut sau putea să îl prevadă, se va pune problema nerespectării culpabile a obligaţiilor, ceea ce înseamnă cu totul altceva.

Este necesar ca circumstanţele noi să creeze un dezechilibru de o anumită gravitate, ce poate fi apreciată fie in concreto de judecător. Circumstanţele noi trebuie să-l pună pe debitor într-o postură economică foarte dificilă. Un exemplu ar fi acela în care s-ar ajunge la o situaţie chiar falimentară, or în prezenta cauză nu a fost făcută dovada situaţiei în care obligaţia unei părţi a devenit „excesiv de oneroasă".

În principal debitorii informează banca cu privire la intenţia de a da în plată bunul imobil având în vedere creşterea cursului valutar a CHF-ului, motiv pentru care arată că aceste susţineri făcute în vederea dovedirii îndeplinirii condiţiilor impreviziunii sunt neîntemeiate, având în vedere notorietatea aspectului privind fluctuaţia cursului valutar. Orice persoană cunoaşte că, în condiţiile în care contractează un credit în valută, trebuie să restituie in aceeaşi monedă, iar valuta respectivă poate varia în raport de moneda naţională, dată fiind perioada mare de timp in care se desfăşoară relaţiile contractuale.

Nu se poate face aplicarea teoriei impreviziunii întrucât debitorii şi-au asumat riscul fluctuaţiilor monedei CHF, astfel cum s-a reţinut în mod corect şi în practica instanţelor judecătoreşti în acţiunile având ca obiect conversia creditelor, întemeiate pe teoria impreviziunii, ceea ce echivalează cu asumarea riscului schimbării împrejurărilor existente la data încheierii contractului.

Contractând un credit într-o monedă străină debitorii au acceptat, în deplină cunoştinţă de cauză, variaţia de curs valutar. Variaţia cursului valutar este o împrejurare de fapt previzibilă, elementul central este schimbul valutar, ceea ce evidenţiază un factor variabil si previzibil care determină modul de restituire a creditului.

De asemenea nu se poate retine ca acesta suporta integral un eventual "risc valutar" datorita faptului ca veniturile lor sunt in lei.

Ipotetic vorbind, în cazul scăderii cursului CHF, clientul va fi cel care beneficiaza de această situaţie, alocand o parte mai mica din veniturile sale in lei achitării ratelor în CHF.

Solicită să se aibă în vedere faptul că este vorba despre un contract de credit cu executare uno ictu, iar faptul că banca îşi asumă o obligaţie care se execută dintr-o dată, iar cealaltă parte îşi asumă o obligaţie de restituire succesivă astfel încât la momentul încheierii contractului nu se poate prevedea cum va evolua cursul. Aşadar, clientul nu isi asuma doar un eventual risc, ci si un potential beneficiu in funcţie de cum va varia cursul de schimb CHF/RON.

Banca a predat imprumutatului/imprumutaţilor o suma cu titlu de imprumut ce a constat intr-o anumita cantitate de moneda CHF, asfel incat este indreptatita sa primeasca aceeaşi cantitate de moneda împrumutata.

Variaţia cursului monedei este o situatie de fapt ce excede obligaţiilor si drepturilor contractuale, este o situatie extracontractuala care nu poate fi cenzurata prin amendarea contractului.

Incasand aceeaşi cantitate de moneda, conform dispoziţiilor contractuale, nu se poate retine ca banca ar realiza un profit suplimentar nejustificat, singurul profit realizat constând in preţul contractului, respectiv in suma incasata cu titlu de dobanda.

Modalitatea de dobândire a monedei de către împrumutat in vederea restituirii către banca este o situatie extracontractuala, o operaţiune juridica noua, creata la cererea împrumutatului, nereglementata in cuprinsul contractului de credit, deci nu poate face obiectul prezentelor discuţii.

Urmeaza a se observa ca împrumutatului nu i-a fost impusa obligaţia de a cumpăra moneda de la contestatoare, consumatorul fiind liber sa încheie aceasta noua operaţiune juridica in mod independent cu orice alt operator care presteaza servicii de schimb valutar.

Simplul fapt ca parata este un profesionist in domeniul financiar-bancar nu implica in mod necesar cunoaşterea exhaustiva de către aceasta a modului cum va evolua cursul valutar, cu atat mai mult cu cat perioada contractuala este una îndelungata.

Existenta riscului valutar general este o împrejurare care poate fi perceputa de orice consumator mediu mai ales că debitorii au ales că contracteze un credit într-o monedă străină deşi veniturile acestora era în RON.

Valoarea cursului este anuntata in fiecare zi de către Banca Naţionala a României (BNR), nefiind stabilita de institutie, ci se formeaza prin flotare libera. Banca centrala poate influenta evoluţia dintr-o zi a cursului prin intervenţiile pe care le face pe piaţa. Daca cumpără lei in cantitati mari, valoarea acestei monede va creste, deoarece cantitatea disponibila pe piaţa se reduce, insa pe termen lung nici Banca Naţionala, cu atat mai mult băncile individuale nu pot influenta creşterea sau scaderea cotatiei de piaţa a unei valute.

Piaţa de tranzacţionare a monedelor, numita FOREX, este una din cele mai mari din lume. In fiecare zi sunt tranzactionate, potrivit unor estimări, monede in valoare de circa 2.000 miliarde de dolari.

Având in vedere ca multe din creditele in franci elveţieni sunt pe termen mediu si îndelungat, este si absurd sa afirmi ca, la data acordarii creditului, subscrisa ar fi putut estima in mod corect fluctuatia unei valute pe o perioada atat de îndelungata.

Mai mult decât atat, este de notorietate faptul ca, in urma ereditarilor din anii 2007-2009, băncile au suferit importante pierderi ca urmare a imposibilităţii de recuperare a creditelor datorate si creşterii cursului valutar.

Un aspect esenţial ignorat este legat de faptul ca Bancpost a acordat clienţilor un credit in CHF si nu un credit în RON.

Acest lucru presupune ca i s-a virat in cont suma împrumutata în CHF si ca va trebui sa restituie CHF, nu RON. Aşadar, împrumutata nu urma sa plateasca mai mult decât i s-a acordat, ci exact aceeaşi cantitate de CHF împrumutata, la care se adaugau dobanda si comisioanele.

Ratele in CHF nu s-au modificat, ce s-a modificat a fost ponderea costului creditului raportat la veniturile debitoarei, intrucat aceasta realiza venituri in lei.

Aşa cum a prezentat si mai sus, instanţa de fond se rezumă la analizarea unor prezumţii relative, respectiv creşterea cursului monedei CHF, depunerea înscrisurilor pe parcursul soluţionării contestatiei, fără a analiza apărările făcute de bancă si fără a verifica riscurile contractuale asumate de părţile acestuia.

Aşa cum este bine cunoscută creşterea valorii francului elveţian, aşa trebuie avut in vedere si faptul că imobilul ipotecat nu mai are valoarea de la data încheierii contractului de credit, garanţia devalorizându-se, insă contestatoarea nu a solicitat aducerea unei noi garanţii pentru a suplimenta valoarea garanţiei avute la momentul încheierii contractului de credit deoarece ne-am asumat o eventuală devalorizare a imobilului, aşa cum debitoarea si-a asumat o posibilă creştere a monedei în care i-a fost acordat împrumutul.

Mai mult decât atât, Curtea Constitutională prin Decizia 623/2016 a mentionat că la momentul analizării teoriei impreviziunii trebuie avută în vedere si devalozarea imobilului adus ca garanţie in contractul de credit, or instanţa de fond s-a rezumat la a analiza situatia debitoarei, apărările subscrisei nefiind relevante pentru aceasta, deşi deciziile CCR sunt general obligatorii atât asupra considerentelor cât şi asupra dispozitivului acestora.

Totodată precizează că în urma publicării Deciziei 623/2016 articolul 11 din Legea 77/2016 devine condiţie de admisibilitate ce trebuie analizată cumulativ cu condiţiile de admisibilitate de la art. 4 din aceeaşi lege. Astfel, pentru a beneficia de procedura dării în plată trebuie ca toate aceste condiţii să fie îndeplinite, chiar dacă doar una dintre acestea este îndeplinită cererea creditorului este admisibilă deoarece legiuitorul a instituit obligativitatea îndeplinirii cumulative a condiţiilor de admisibilitate.

• Codul civil-principiul nominalismului Conform art. 1.578 din Codul civil din 1864:

„(1) Obligaţia ce rezulta din un împrumut in bani este totdeauna pentru aceeaşi suma numerica a ratata in contract.

(2) Intamplandu-se o sporire sau o scădere a preţului monedelor, înainte de a sosi epoca plaţii, debitorul trebuie sa restituie suma numerica împrumutata si nu este obligat a restitui aceasta suma decât in speciile aflatoare in curs in momentul plaţii."

De asemenea, conform art. 2.164 din noul Cod civil:

„(1) In lipsa unei stipulaţii contrare, împrumutatul este tinut sa restituie aceeaşi cantitate si calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi creşterea sau scaderea preţului acestora.

(2)In cazul in care împrumutul poarta asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este tinut sa înapoieze decât suma nominala primita, oricare ar fi variaţia valorii acesteia, daca partiie nu au convenit altfel.

(3)Daca nu este posibil sa se restituie bunuri de aceeaşi natura, calitate si in aceeaşi cantitate, împrumutatul este obligat sa plateasca valoarea lor la data si locul unde restituirea trebuia sa fíe facuta."

In consecinţa, in cazul creditelor acordate in valuta nu se poate pune problema vreunui pretins dezechilibru contractual, avand in vedere ca regula nominalismului a fost instituita de legiuitorul insusi, iar nu de catre institutia de credit. A aplica o teza contrara ar echivala cu incalcarea flagranta a unor principii fundamentale si reguli tradiţionale de funcţionare ale unor institutii juridice.

„Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate ct consumatorii si principiile dreptului Uniunii referitoare la protectia consumatorilor si la echilibrul contractual, trebuit interpretate in sensul ca sunt excluse din domeniul lor de aplicare acte cu putere de lege si norme administrativi ale unui stat membru, precum cele in discuţie in litigiul principal, in lipsa unei clauze contractuale de modificare, conţinutului sau a domeniului de aplicare al acestora."

In consecinţa, in cazul creditelor acordate in valuta nu se poate pune problema vreunui pretins dezechilibru contractual, avand in vedere ca regula nominalismului a fost instituita de legiuitorul insusi, iar nu de catre institutia de credit. A aplica o teza contrara ar echivala cu incalcarea flagranta a unor principii fundamentale si reguli tradiţionale de funcţionare ale unor institutii juridice.

Din aceeaşi perspectiva nu poate fi retinuta nici teza ca riscul valutar ar fi fost preluat integral de client. Aceasta afirmaţie contrazice regulile elementare ale oricărei tranzactii in valuta, din moment ce cursul poate si sa scada, nu doar sa creasca. Este evident ca, in cazul unor tranzactii comerciale cu plata in valuta, la un interval de timp de la tranzacţionare exista un risc, insa acesta este suportat in mod egal de cei doi participanţi, unul dintre ei preluând riscul in caz de creştere, iar celalalt in caz de scădere.

CHF este o moneda ce se afla in circulaţie, asa incat consumatorii au obligaţia de a restitui acest imprumut in CHF, urmând sa obtina aceasta valuta de la orice operator economic doresc, care sa le ofere cursul cel mai convenabil.

• Curtea Constituţionala a României clarifica si ea interpretarea corecta a art. 1578 C.Civ.t reţinând prin Decizia nr. 62/2017. referitoare la obiecţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor Legii pentru completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, urmatoarele:

„Dispoziţiile art. 1578din Cod ui civil din 1865consacra obligaţia împrumutatului de a restitui aceeaşi suma numerica inscrisa in contract, ceea ce in doctrina a fost numit principiul nominalismului, astfel, „Obligaţia ce rezulta dintr-un imprumut in bani este totdeauna pentru aceeaşi suma numerica aratata in contract. Intamplandu-se o sporire sau o scădere a preţului monedelor, înainte de a sosi epoca plaţii, debitorul trebuie sa restituie suma numerica împrumutata si nu este obligat a restitui aceasta suma decât in speciile aflatoare in curs in momentul plaţii." (...)

37.Textul legal are caracter supletiv, astfel ca partite au posibilitatea sa deroge de la principiul nominalismului, daca se întruneşte acordul de voinţa in acest sens. Cu alte cuvinte, principiul nominalismului nu se aplica acelui contract in care părţile au convenit in mod expres să înlăture incidenţa normei din Codul civil sau acelui contract in care părţile au convenit in mod indirect derogarea de la acest principiu, introducând o clauza contractuala de indexare, al cărei scop este menţinerea valorii reale a obligaţiilor pe tot timpul executării lor. În cazul în care contractul nu cuprinde clauzele derogatorii menţionate, devine incidentă norma de drept comun in aceasta materie, respectiv art. 1578 din Codul civil din 1865sau art. 2.164 alin. (2) din noul Cod civil.

38.In virtutea principiului nominalismului monetar, suma acordata cu titlu de imprumut trebuie restituita întocmai, indiferent de valorizarea sau devalorizarea acesteia. Desigur ca la aceasta suma, potrivit convenţiei părţilor, urmeaza a fi adaugate sumele care reprezintă costurile asociate cu acordarea creditului — dobanda si comisioanele prevăzute in contract. Acelaşi principiu se aplica în cazul concret al contractului de credit (care nu reprezintă altceva decât un tip de contract de imprumut de consumaţie cu dobanda), atâta vreme cat acordarea creditului in moneda străină este permisa conform reglementarilor legale si câtă vreme împrumutatul are obligaţia de a restitui lucruri de aceeaşi cantitate si calitate. Clauza contractuala care prevede ca rambursarea creditului urmeaza sa se realizeze in moneda în care a fost contractat creditul, chiar si in condiţiile aprecierii/deprecierii acestei monede comparativ cu moneda naţionala, reprezintă o transpunere a legii in domeniul contractual, adica a principiului nominalismului monetar, niciun act normativ neinterzicand acordarea si rambursarea creditelor in moneda străină. Într-o atare situatie, ambele părţi îşi asuma riscul ca pe parcursul executării contractului suma restituita de împrumutat sa valoreze mai puţin sau mai mult la momentul restituirii decât la momentul acordarii, raportat la o alta moneda considerata etalon, sau, mai corect din punct de vedere obiectiv, raportat la aur.

39.Odata cu încheierea contractului, se realizeaza acordul de voinţa al părţilor care agreeaza integral condiţiile stipulate în acest act juridic. Opţiunea pentru un credit intr-o moneda străină este facuta conştient si cu buna-stiinta de către debitor, în considerarea avantajelor pe care acest credit le oferea în comparaţie cu celelalte produse de creditare oferite atât de creditor, cat si de alti furnizori de produse bancare (cost mai redus, acces la o suma mai mare de bani, posibilitatea de a-si realiza investiţii mai substanţiale etc.) Concomitent cu identificarea avantajelor acestui tip de credit, împrumutatul are posibilitatea de a identifica si dezavantajele lui, printre care riscul de a angaja o suma mai mare de lei pentru restituirea unui credit in valuta comparativ cu cel în lei (daca aceasta este moneda in care obţine principalele venituri).

40.Obligaţia de a rambursa ceea ce s-a primit cu titlu de împrumut — suma împrumutata —, care reprezintă obiectul contractului, impune împrumutatului obligaţia de a achiziţiona la data scadentei valuta împrumutata in cuantumul ratei datorate — bun fungibil si consumptibil — si de a restitui aceasta suma băncii creditoare. Aceasta obligaţie este o obligaţie esenţiala a împrumutatului, fiind reglementata expres de lege si impusa de principii fundamentale de drept: principiul forţei obligatorii a contractului — art.969 din vechiul Cod civil/art.1.270 din actualul Cod civil —, principiul executării obligaţiilor cu buna-credinţa — art.970 din vechiul Cod civil/art.1.170 din actualul Cod civil — si principiul îmbogăţirii fara justa cauza, potrivit căruia nimeni nu se poate îmbogăţi pe seama altei persoane. Prin urmare, clauzele referitoare la restituirea creditului în aceeaşi moneda in care a fost acordat reglementează obligaţia esenţiala a împrumutatului, ţinând de obiectul principal al contractului.

Faţă de aceste aspecte, solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat.

În probaţiune, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, precum şi orice alte probe ar reieşi necesare din dezbateri.

Solicită:

1. Emiterea următoarelor adrese către:

a)ANAF în vederea comunicării fişei fiscale aferente perioadei de la data încheierii contractului de credit şi până în prezent, din care să reiasă veniturile impozabile ale debitorilor, atât din salarii cât şi din alte tipuri de activităţi;

b)ANAF în vederea comunicării situaţiei conturilor bancare ale debitorilor, având în vedere Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3770/2015 care prevede obligaţia pentru toate institiţiile bancare de a raporta situaţia conturilor bancare deschise de persoanele fizice sau juridice către ANAF;

c)DIT în vederea comunicării bunurilor mobile şi imobile cu care figurează înregistraţi debitorii;

d)AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE, în vederea comunicării bunurilor declarate la Cartea Funciară pe întreg teritoriul ţării;

e)Asociaţia de Proprietari în vederea comunicării unei adeverinţe din care să rezulte destinaţia imobilului şi persoanele care locuiesc/gospodăresc în acel imobil.

2. Formularea unei precizări, în scris, din partea debitorilor prin care să dovedească situaţia neprevăzută şi efectele sale asupra împiedicării derulării în bune condiţii a contractului de credit, cu depunerea de probe în vederea dovedirii acestei/acestor situaţii.

Teza probatorie este reprezentată de dovedirea apariţiei riscului supra-adăugat şi condiţiile intervenirii acestuia în vederea stabilirii de către instanţa de judecată a îndeplinirii condiţiilor impreviziunii şi a manierei în care aceasta îşi va produce efectele asupra convenţiei de credit.

În drept: art. 7 din Legea nr. 77/2016, art. 466 Cod procedură civilă şi urm., precum şi pe celelalte dispoziţii invocate în cerere.

La data de ...a depus la dosar întâmpinare intimata ..., solicitând instantei de judecata ca prin hotararea pe care o va pronunţa, sa dispună:

-respingerea cererii de apel;

-menţinerea ca temeinică şi legală a Sentinţei civile nr. ....

ÎN FAPT, intimata a solicitat respingerea cererii de apel ca nefondată, pentru următoarele considerente:

La data de ...s-a prezentat personal sa depună la sediul ... notificarea înregistrata de apelanta-reclamantă sub nr. 2287, întocmita in baza Legii nr. 77/2016 privind darea in plata. Notificarea a fost redactata si semnata si de avocat ..., cu respectarea art. 5 din Legea nr. 77/2016 si a fost insotita de înscrisurile care sunt menţionate in cuprinsul său: ... ce reprezintă dovada faptului ca imobilul este APARTAMENT, adica locuinţă - în original,

-certificat de cazier judiciar eliberat in data de ...- în original,

-contractul de ipoteca indicat in notificare şi contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. ...- copie conform cu originalul. 

Angajatul reclamantei ... a detaşat notificarea de înscrisurile doveditoare mai sus indicate si i le-a restituit, spunandu-i ca nu le sunt necesare.

Rezultă aşadar că, prin invocarea faptului ca nu ar fi ataşat notificării înscrisurile doveditoare, reclamanta isi invoca propria culpa, dovedind rea-credinţă.

Solicită să se constate ca a întreprins demersuri si a obtinut anterior depunerii notificării, adică in data de ...si data de ..., documentele doveditoare indicate ca anexe ale notificării de dare în plată. În faţa instanţei de fond intimata a depus încă o dată aceleaşi înscrisuri pe care le ataşase notificării, ca anexe ale întâmpinării.

Rezultă aşadar că împrejurarea că într-un termen scurt foarte mulţi debitori au înregistrat notificări de dare în plată nu poate reprezenta un argument în susţinerea contestaţiei şi cererii de apel, întrucât apelanta-reclamantă a avut efectiv la dispoziţie documentele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr.77/2016, atât când a depus notificarea (şi a refuzat primirea lor), cât şi ulterior, ataşate întâmpinării.

În plus, niciun articol din Legea nr. 77/2016 nu stabileşte în sarcina debitorului obligaţia de a depune PROBE care să susţină notificarea de dare în plată. În acest sens, dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 77/2016 menţionează doar că prin notificarea de dare în plată debitorul INFORMEAZĂ CREDITORUL cu privire la intenţia de dare în plată şi DETALIAZĂ CONDIŢIILE DE ADMISIBILITATE a cererii, prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016: "art. 5 alin. (1) Î11 vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4."

Mai mult, intimata are domiciliul in imobilul care face obiectul dării in plata, fapt care dovedeşte ca acesta reprezintă LOCUINŢĂ. Împrejurarea că a lucrat şi lucrează în Bucureşti nu înseamnă că imobilul nu reprezintă locuinţa sa, câtă vreme a arătat şi a dovedit că efectuează naveta zilnic, utilizând microbuzele ....

In plus, DESTINATIA BUNULUI nu putea fi schimbata decât CU ACORDUL BĂNCII, acord pe care nu l-a solicitat niciodata reclamantei - fapt care dovedeşte ca nu a intentionat sa ii schimbe destinatia de locuinţa.

În mod corect instanţa de fond a realizat o analiză a condiţiilor impuse de Decizia Curţii Constituţionale nr. 623/2017, raportat la situaţia de fapt din speţă.

În primul rând, instanţa de fond a identificat în considerentele Deciziei CCR nr. 623/2017 paragrafele aplicabile cauzei, astfel: paragrafele nr. 120, 119, 96,100, 95 (pagina 7 din Sentinţa civilă nr. ...).

In aceeaşi bază a determinat faptul că analiza îndeplinirii condiţiilor impreviziunii va fi efectuată sub imperiul Codului civil de la 1864 (pagina 7, paragraful 5 din sentinţa atacată).

De asemenea, instanţa de fond a constatat că analiza trebuie să determine dacă în speţă a intervenit o situaţie din cauza căreia contractul a devenit mult prea împovărător pentru debitor (riscul supraadăugat) şi dacă a existat buna-credinţă a intimatei.

Paginile 8 şi 9 ale sentinţei atacate reprezintă modalitatea în care instanţa de fond a identificat îndeplinirea în cauză a condiţiilor impreviziunii şi dovezile din care reiese buna-credinţă a subsemnatei (scăderea drastică a veniturilor mele, creşterea imprevizibilă a cursului CHF, multiplele probleme de sănătate, încheierea actelor adiţionale la contractul de credit, achitarea constantă a ratelor, ajutorul dat de părinţii săi pentru a putea să-şi procure cele necesare traiului şi să achite ratele etc.).

A învederat instanţei de judecată faptul că a înţeles să depună notificarea de dare în plată ca urmare a imposibilităţii sale de a mai achita ratele aferente Contractului de credit nr. ...garantat cu ipoteca, modificat prin acte adiţionale ulterioare (acte adiţionale care dovedesc încercările mele de achitare a creditului), prin care şi-a cumpărat locuinţa.

Cauzele neprevăzute ale schimbării circumstanţelor de la momentul încheierii contractului sunt:

1.creşterea imprevizibilă a ratei de schimb valutar pentru CHF,

2.scăderea drastică a veniturilor sale în condiţiile crizei economice începută în perioada 2008-2009, cu consecinţa creşterii gradului său de îndatorare astfel încât să îi fie afectate serios nevoile de hrană, îmbrăcăminte, medicamente, căldură în perioada iernii etc.

3.afectarea serioasă a stării sale de sănătate.

1. Creşterea cursului de schimb valutar pentru CHF a avut un caracter imprevizibil pentru intimata, întrucât este un consumator fără studii de specialitate, cu un nivel mediu de pregătire şi s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a prevedea în mod rezonabil creşterea cursului de schimb valutar.

Astfel, unul dintre motivele pentru care s-a ajuns la existenţa unui risc supraadăugat (creşterea ratei lunare ca urmare a creşterii cursului valutar pentru CHF) este reprezentat de faptul că, în realitate, apelanta-contestatoare ...a fost de rea-credinţă la data acordării creditului.

Intimata a menţionat că este o persoana cu un grad mediu de cultură, angajată pe post de execuţie, cu un salariu pe care il incasează in LEI.

S-a prezentat la banca in anul 2008 pentru a obţine un credit necesar cumpărării unei locuinţe al cărei preţ solicitat de vânzător a fost tot in LEI.

Reau-credinţă a BĂNCII a fost reprezentată de faptul că, ştiind cele de mai sus, i-a acordat DOAR un credit in CHF, insa BANCA A VIRAT VÂNZĂTORULUI LEI, nu CHF.

Rezultă aşadar că moneda CHF din contract a fost una FICTIVĂ, în realitate BANCA i-a virat LEI.

In schimb, BANCA s-a obligat sa îi restitui nu LEI - CUM A PRIMIT EFECTIV, ci DOAR CHF, suportând astfel diferenţa de curs valutar.

CREŞTEREA CURSULUI VALUTAR era însă predictibilă pentru PROFESIONIST, adica pentru BANCĂ, intrucat CHF reprezintă pentru piaţa romaneasca un bun pentru care cererea a crescut din cauza creditelor acordate in CHF.

Diferenţa între suma în lei primită efectiv de intimata în anul ..., virată ca preţ al imobilului ipotecat şi echivalentul în lei la această dată al ratei in CHF reprezintă UN SERVICIU DE INVESTIŢII FINANCIARE pe care ...nu avea dreptul să îl efectueze şi un câştig ascuns al BĂNCII, decurgând din contract. 

Rezultă, aşadar, că la nivelul anului ... creşterea cursului valutar pentru CHF a avut caracter imprevizibil pentru intimata, întrucât nu avea cum să cunoască şi astfel să prevadă faptul că moneda CHF reprezintă pentru ea un BUN, care atunci când va fi căutat de toţi cei care au obţinut credite în aceeaşi monedă VA DEVENI INEVITABIL MAI SCUMP, iar ...realiza astfel servicii de investiţii financiare (adică va obţine profit nu numai sub formă de dobândă, ci şi din diferenţa dintre debitul RAMBURSAT, în CHF şi suma efectiv plătită subsemnatei, în altă monedă, adică RON).

2. O altă cauză neprevăzută a fost reprezentată de scăderea drastică a veniturilor sale, din cauza faptului că au fost perioade în care nu şi-a găsit uşor un loc de muncă, iar salariul obţinut a fost mult mai mic, situaţie datorată în special crizei financiare. În plus, întrucât în ...nu a mai găsit un loc de muncă, a fost nevoită să efectueze naveta în Bucureşti (costul lunar al transportului este de 300 de lei).

La data depunerii notificării de dare în plată, precum şi în prezent, gradul său de îndatorare depăşeşte cu mult 50% din valoarea veniturilor sale nete, fapt care o pune in imposibilitate evidentă de a continua relaţia contractuală cu apelanta.

3. De asemenea, intimata a făcut dovada problemelor de sănătate apărute după anul ... şi care s-au acutizat pe fondul stresului cauzat de imposibilitatea sa de achitare a creditului (chisturi mamare ce trebuie ţinute sub observaţie din punct de vedere al riscurilor oncologice, inflamaţii pelvine, afectarea serioasă a coloanei vertebrale, duodenită erozivă HP, intestin iritabil, microlitiază renală).

Buna sa credinţă a fost dovedită prin faptul că în toată această perioadă s-a străduit să achite la timp şi integral ratele (fapt dovedit de documentele de plată anexate), a solicitat băncii găsirea unei soluţii adaptate noii sale situaţii financiare (în acest sens am încheiat două acte adiţionale), însă rezultatul a fost acelaşi: gradul său de îndatorare depăşeşte cu mult 50% din valoarea veniturilor sale nete, fapt care o pune in imposibilitate evidentă de a continua relaţia contractuală. 

Totodată, a solicitat şi a primit sprijinul părinţilor săi, care pentru a putea să-şi cumpere alimente, medicamente, precum şi cele strict necesare traiului, i-au trimis de-a lungul timpului diferite sume de bani (arată că părinţii săi sunt pensionari, cu venituri modeste, locuiesc în judeţul Buzău). În acest sens a ataşat la dosar cupoane eliberate de POSTA ROMÂNĂ cu ocazia efectuării transferurilor de bani.

Toate circumstanţele de mai sus au pus-o într-o imposibilitate vădită de plată integrală a ratelor aferente creditului obţinut de la ..., fără a putea ca prin eforturile proprii să poată surmonta această situaţie. Mai mult, greutatea vieţii, a traiului de zi cu zi, situaţia sa financiară precară, i-au afectat serios sănătatea, precum şi posibilitatea de a-şi întemeia o familie (în prezent are vârsta de ... de ani).

Fata de cele de mai sus, solicită respingerea cererii de apel şi să se menţină ca temeinică şi legală hotărârea pronunţată de instanţa de fond.

PROBE: înscrisuri.

IN DREPT: Legea nr. 77/2016.

La termenul din ...s-a dispus introducerea în cauză a cesionarului ...la solicitarea apelantei şi a intimatei ca urmare a intervenirii unei cesiuni de creanţă în baza înscrisurilor depuse la dosar (contract cesiune, notificare).

Tribunalul, analizând probele administrate în cauză, sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, a apreciat apelul întemeiat în baza considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

O primă critică a apelantei are în vedere că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că notificarea îndeplineşte cerinţele prevăzute de Legea 77/2016, având în vedere că la momentul trimiterii notificării nu au fost ataşate înscrisurile din care să reiasă că debitorul este admisibil pentru a beneficia de procedura dării în plată.

În pronunţarea soluţiei într-adevăr instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile de la art. 4(1) lit. a) – d) din Legea 77/2016 respectiv creditoarea face parte din categoria instituţiilor de credit, astfel cum este reglementat de OUG 99/2006, împrumutatul face parte din categoria consumatorilor, cuantumul sumei împrumutate nu depăşeşte 250.000 euro, potrivit contractului suma împrumutată a fost de ...CHF (cursul francului elveţian fiind de 2,205 lei), scopul creditului a fost acela de a achiziţiona imobilul cu destinaţia de locuinţă iar potrivit certificatului de cazier judiciar intimata nu a fost condamnată printr-o hotărâre definitivă pentru o infracţiune în legătură cu creditul.

Reţinerea instanţei că notificarea îndeplineşte condiţiile dispoziţiei legale citate este în concordanţă cu probele administrate în cauză. Nu poate fi primită susţinerea apelantei că în faţa instanţei nu pot fi depuse dovezi pentru a se verifica dacă notificarea respectă dispoziţiile legale. Chiar apelanta în faţa instanţei de fond a solicitat probe sub acest aspect.

O altă critică a apelantei se referă la faptul că instanţa de fond a analizat în mod greşit teoria impreviziunii.

Aşa cum susţine şi apelanta în considerentele deciziei 623/2016 a CCR s-a statuat că teoria impreviziunii poate fi analizată şi în situaţia contractelor încheiate sub incidenţa vechiului cod civil, avându-se în vedere riscul supraadăugat şi buna-credinţă.

Aşa cum susţine şi apelanta impreviziunea presupune o schimbare ulterioară şi excepţională a împrejurărilor de la data încheierii contractului în sensul că executarea contractului a devenit oneroasă pentru debitor.

De asemenea, pentru a aprecia că sunt îndeplinite condiţiile impreviziunii trebuie ca debitorul să nu îşi fi asumat riscul schimbării împrejurărilor şi să se fi încercat negocierea adaptării contractului. Toate aceste condiţii rezultă din considerentele deciziei 623/2016 a CCR.

Instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile impreviziunii având în vedere că intimata a fost de bună-credinţă şi a făcut eforturi pentru a achita ratele creditului la scadenţă. A mai reţinut fluctuaţiile intervenite în veniturile intimatei, agravarea stării sale de sănătate şi creşterea exagerată a valorii francului elveţian reprezintă evenimente excepţionale şi exterioare voinţei părţilor care nu puteau fi prevăzute în mod rezonabil la data încheierii contractului.

Aşa cum susţine şi apelanta în cazul împrumutului acordat într-o monedă străină este aplicabil principiul nominalismului prevăzut de art. 1578 Cod civil de la 1864 potrivit căruia „Obligaţia ce rezultă dintr-un împrumut în bani este totdeauna pentru aceeaşi sumă numerică arătată în contract. Întâmplându-se o sporire sau o scădere a preţului monedelor înainte de a sosi epoca plăţii, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată şi nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs în momentul plăţii.”

În virtutea principiului nominalismului monetar suma acordată cu titlu de împrumut trebuie restituită indiferent de valorizarea sau devalorizarea acesteia având în vedere şi principiul forţei obligatorii a contractului (art. 969 Cod civil) aşa cum rezultă şi din considerentele deciziei nr. 62/2017 a CCR invocată de apelantă.

În cauză prin contractul de credit ...a fost acordat un credit de ... franci elveţieni iar intimata şi-a asumat obligaţia de a restitui creditul în aceeaşi monedă în care a fost acordat. Perioada pentru care s-a încheiat contractul a fost de 420 luni (35 ani), situaţie în care nu se poate susţine că fluctuaţiile intervenite în veniturile intimatei şi problemele sale de sănătate reprezintă evenimente excepţionale şi exterioare voinţei părţilor. Fluctuaţiile veniturilor într-o perioadă atât de mare pentru care s-a încheiat contractul puteau fi prevăzute în mod rezonabil la data încheierii contractului.

A reţinut instanţa că veniturile intimatei la data încheierii contractului erau de ... lei (brut) şi au scăzut ajungând în 2016 la ... lei iar în 2017 potrivit adeverinţei nr. ...eliberată de ... intimata realiza un salariu net lunar de ... lei.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă într-adevăr evoluţia veniturilor realizate de intimată, care s-au redus în timp însă şi în aceste condiţii de reducere a veniturilor intimata a contractat şi alte credite, ceea ce evident a însemnat o creştere a gradului de îndatorare, care într-o logică simplă a însemnat şi dificultăţi în posibilitatea de restituire a ratelor de credit.

În ceea ce priveşte creşterea exagerată a cursului de schimb al francului elveţian nu s-a făcut nicio probă sub acest aspect respectiv care a fost valoarea de schimb a francului la momentul încheierii contractului şi cum a evoluat acesta în timp, care era valoarea ratei de credit pe care trebuia să o achite intimata la data încheierii contractului şi cum a evoluat în timp această valoare.

Obligaţia de a rambursa ceea ce s-a primit cu titlu de împrumut impune împrumutatului obligaţia de a achiziţiona la data scadenţei valuta împrumutată în cuantumul ratei datorate şi de a restitui băncii această sumă aşa cum s-a obligat prin contractul de credit.

În baza considerentelor arătate contrar aprecierii instanţei de fond tribunalul a apreciat că nu erau îndeplinite condiţiile aplicării teoriei impreviziunii.

Aşa fiind, văzând şi art. 480 Cpc a fost admis apelul formulat de apelanta – contestatoare ... şi ...împotriva Sentinţei civile ...pronunţată în data de ...de Judecătoria ...în dosarul nr. ...în contradictoriu cu intimata – debitoare ... pe care a schimbat-o în tot şi rejudecând a admis contestaţia formulată de contestatoarea ...şi ...împotriva intimatei ....

A constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a notificării formulate de debitoarea ....

A obligat intimata – debitoare ... la plata către apelanta – contestatoare ...a sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (fond + apel) în baza art. 453 Cod de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelanta – contestatoare ...şi ...împotriva Sentinţei civile nr. ...pronunţată în data ...de Judecătoria ...în dosarul nr. ...în contradictoriu cu intimata – debitoare ... pe care o schimbă în tot şi rejudecând:

Admite contestaţia formulată de contestatoarea ...şi ...împotriva intimatei ....

Constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a notificării formulate de debitoarea ....

Obligă intimata – debitoare ... la plata către apelanta – contestatoare ...a sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (fond + apel).

Cu drept de recurs, în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Călăraşi – secţia civilă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei conform art.396 alin.2 C.pr.civ., azi .... 

Preşedinte,

Liliana IleanaJudecător,

Vica Oprişan

Grefier,

Mirela Stoian

Domenii speta

Spete similare