Ordonanţă preşedinţială. Servitute de trecere. Condiţii de admisibilitate

Decizie 470/A din 12.09.2019


„Pentru a se permite trecerea peste un teren şi a se constitui în acest fel un drept de servitute de trecere, pentru că scopul final al cererii reclamantului este acesta, se impune a se dovedi că de pe terenul său reclamantul nu are acces la calea publică. În prezentul dosar, nu se contestă acest aspect însă, nu există nici probe din care să rezulte indubitabil că terenul proprietatea reclamantului nu are acces la calea publică, pentru a se susţine că în favoarea reclamantului există aparenţa dreptului de constituire/constatare a unui drept de trecere. Instanţa de apel nu împărtăşeşte opinia primei instanţe referitoare la aparenţa dreptului, respectiv faptul că această condiţie decurge automat din calitatea reclamantului de titular al dreptului de proprietate al fondului dominant teren situat în Strâmtura şi identificat sub nr top 7149. Prima instanţă de judecată nu a arătat dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru ca terenul proprietatea reclamantului să fie considerat fond dominant”.

Prin sentinţa civilă nr. 340 din 18 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria Dragomireşti în dosar nr. 236/224/2019 s-a admis cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de către reclamantul Orza Ioan, în contradictoriu cu numiţii Boris Ileana si Boris Vasile şi cu pârâţii cu domiciliul necunoscut Bayasz Maria şi Lumei Ileana, reprezentaţi prin curator.

Au fost obligaţi pârâţii să permită reclamantului trecerea, atât cu piciorul cât şi cu vehiculele, peste terenul lor, situat în comuna Strâmtura, nr. 977 jud. Maramureş la terenul reclamantului situat în comuna Strâmtura înscris in C.F. nr. 53443, Strâmtura, cu nr. cadastral 53443, si nr. topo 7150, teren in suprafaţa de 8000 mp, de natura extravilan, pădure, situat in locul numit "Prisaca", până la soluţionarea definitivă  a dosarului nr. 51/224/2019, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă reţine următoarele:

 Instanţa s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiei invocate de către pârâţi, şi anume lipsa calităţii procesuale pasive a acestora, prin prisma faptului că nu sunt proprietarii tabulari ai imobilului peste care se solicită stabilirea unui drept de trecere temporar.

Potrivit art.36 Cod pr. civ. ,,Calitatea  procesuală rezultă din identitatea de părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.

Identitate între persoana pârâţilor şi cei care ar putea fi obligaţi în  cadrul raportului juridic dedus judecăţii va fi analizată prin prisma comportamentului manifestat de către pârâţi în raport cu terţele persoane în legătură cu imobilul ce face obiectul dreptului temporar de trecere.

În lipsa unui acord al părţilor, necesitatea instituirii pe calea ordonanţei preşedinţiale şi chiar şi a procedurii de drept comun, a unui drept de trecere (inclusiv temporar) în favoarea reclamantului apare ca evidentă. Doar astfel se va putea bucura reclamantul în mod efectiv de calitatea sa de proprietar, altfel dreptul său fiind periclitat într-o măsură semnificativă.

Subordonat acestui imperativ al asigurării caracterului efectiv al dreptului de proprietate al reclamantului, deşi este ideal ca în proces să fie atraşi proprietarii tabulari (aspect care a şi avut loc), nu trebuie exclus ca inclusiv aceia care au calitatea de posesori să justifice calitatea procesuală pasivă.

În acest sens instanţa de fond reţine că pârâţii au ridicat pe terenul în speţă casă şi anexe şi îl folosesc de mai mult timp, au efectuat lucrări pe teren, comportându-se astfel ca şi proprietari.

În acest mod ei îşi afirmă public intenţia de a stăpâni terenul ca adevăraţi proprietari, iar acesta reprezintă un element care, asociat cu posesia întinsă pe mai mulţi ani, şi cu faptul edificării construcţiilor este suficient concluziei că le poate fi recunoscută calitatea procesuală pasivă.

Pentru considerentele expuse instanţa a respins excepţia invocată de către pârâţi.

Potrivit art. 997 (1) C.pr.civ, instanţa, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, la al.5 arătându-se că, pe această cale nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Aşadar, admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială este condiţionată de existenţa a trei condiţii esenţiale, cumulative, respectiv urgenţa, vremelnicia măsurii luate şi neprejudecarea fondului cauzei.

În respectarea principiului neprejudecării fondului, instanţa face doar o analiză formală a condiţiilor legale cumulative, neputând să se pronunţe pe fondul dreptului, tocmai din acest motiv al procedurii sumare, neadministrându-se decât probe care să nu amâne soluţionarea ordonanţei.

Instanţa poate analiza în acest dosar doar oportunitatea stabilirii unui drept de trecere, doar cu titlu provizoriu, deoarece stabilirea acestuia se face printr-o judecată asupra fondului, în dosar nr. 51/224/2019.

Instanţa poate doar să constate aparenţa dreptului care este sau nu în favoarea reclamantei. În acest sens, din înscrisurile depuse (f.72) şi din însăşi apărările pârâţilor reiese că în favoarea reclamantului există o aparenţă în drept, de titular al dreptului de proprietate al fondului dominant, identificat cu nr. topo 7149 Strâmtura.

În ce priveşte urgenţa, instanţa de fond reţine că aceasta ar trebui să fie dată de pericolul la care ar fi expus reclamantul sau bunurile sale în situaţia în care nu s-ar dispune o măsură cu caracter temporar, aceea de trecere peste terenul aflat în posesia pârâţilor.

Din probele administrate în cauză a reieşit că terenul reclamanţilor este de categorie fâneţe, pe el aflându-se însă şi pomi de diferite specii, atât fructiferi, cât şi de altă natură.

Terenul este aşezat în pantă, iar accesul urgent este necesar pentru a putea recolta fructele, fânul şi lemnele aflate pe acesta. În cazul în care nu se va accede la acestea în timp util există riscul pierderii recoltelor.

Este într-adevăr nevoie urgentă să fie stabilită astfel o cale de acces spre terenul reclamantului, acces însă ce se va limita doar la recoltarea şi transportul recoltelor de pe teren, fără a se abuza de acest acces.

În privinţa vremelniciei, se reţine că pe rolul instanţei se regăseşte o cerere de judecată în fond, înregistrată sub numărul 51/224/2019.

Sunt îndeplinite astfel condiţiile cerute de art. 997 cod procedură civilă, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Instanţa de fond reţine că terenul folosit de către pârâţi se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 4700 mp (f.58-61) şi pe acesta se află construite casă şi anexe, care sunt împrejmuite cu gard.

Accesul la terenul reclamantului poate să se facă pe drumul (calea) din dreptul casei pârâţilor, neexistând nici un inconvenient şi nestânjenind exploatarea fondului aservit de către pârâţi. Simpla trecere prin dreptul casei nu este de natură a stânjeni pârâţii, mai ales că trecerea va fi făcută sporadic, pentru a merge spre şi dinspre teren de către reclamanţi.

A circula, sporadic, prin dreptul casei pârâţilor nu justifică opunerea acestora la dreptul de trecere, cu atât mai mult cu cât calea de acces nu este împrejmuită şi poate fi folosită temporar de către reclamant.

Aceasta cu atât mai mult cu cât chiar pârâţii folosesc acea cale, neexistând vreo altă întrebuinţare a acestei porţiuni de teren decât cea de transport şi acces.

Faţă de considerentele expuse, instanţa de fond a considerat că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 997 alin. 1 NCPC, motiv pentru care a admis cererea conform dispozitivului, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 340 din 18 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria Dragomireşti în dosar nr. 236/224/2019, au formulat apel, în termenul legal apelanţii Boris Ileana şi Boris Vasile solicitând admiterea apelului si, in principal, schimbarea in tot a hotărârii apelate cu consecinţa respingerii cererii, iar in subsidiar schimbarea in parte a hotărârii in sensul stabilirii in concret a drumului de trecere.

În motivarea apelului se arată că în principal se solicită respingerea cererii de ordonanţă preşedintială întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admisibilitatea ei.

Pe calea ordonanţei preşedinţiale se pot ordona masuri vremelnice, fără a rezolva litigiul pe fond.

Totuşi, aparenţa dreptului trebuie verificată si instanţa urmează să examineze dacă sunt întrunite condiţiile legale pentru admiterea unei astfel de cereri; servitutea de trecere, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate se dispută intre proprietarul fondului dominant şi proprietarul fondului aservit.

În urma verificărilor situaţiei concrete, prin deplasarea instanţei la faţa locului, a reieşit faptul că fondul dominant si cel aservit nu sunt învecinate, intre cele două existând si alte terenuri ai căror proprietari nu au fost chemaţi in judecată.

Pentru admisibilitatea acţiunii instanţa trebuie să verifice, in primul rând, dacă aceasta se poartă intre proprietarii celor doua fonduri  in cazul de faţă nu este aşa, fondurile aservite sunt mai multe iar proprietarii de carte funciară ai acestora nu au fost chemaţi in judecată, susţin apelanţii.

Servitutea nu poate fi stabilită de către instanţă ca o linie întreruptă intre fondul dominant şi ultimul dintre fondurile aservite.

In maniera formulata, cererea nu este admisibilă, arată apelanţii.

Pe de alta parte, arată că nu este îndeplinită cerinţa urgenţei, pentru admisibilitatea cererii de ordonanţa preşedinţială.

Astfel, reclamantul intimat arată că din noiembrie nu are acces la drumul public, insa cererea a fost introdusă in luna mai si trecerea a 6 luni fără demersuri din partea reclamantului, prin sine dovedeşte lipsa urgenţei, acesta folosindu-si terenul in aceasta perioadă, folosind un alt traseu de acces, susţin apelanţii.

Apelanţii mai arată că sunt de acord să-i permită reclamantului trecerea însă nu prin curtea casei, cum i-au permis până acum, ci prin partea laterala a terenului, întrucât au amenajat un iaz şi exploatarea acestuia face imposibilă trecerea pe vechiul drum.

In speţă, instanţa constata că vechiul drum este impracticabil in prezent, astfel ca admiterea cererii nu vizează această fostă cale de acces. Pe de altă parte, apelanţii susţin că nu s-au opus să acorde drum de trecere, însă acesta necesită amenajări din partea intimatului, iar acestea exced cadrului procesual permis de către ordonanţa preşedinţială.

Practic, hotărârea nu poate fi pusă in executare câtă vreme nu este indicată calea de acces, susţin apelanţii.

In subsidiar apelanţii solicită ca tribunalul sa schimbe in parte hotărârea prin nuanţarea ei, apelanţii fiind obligaţi să permită trecerea in mod generic, acest fapt putând duce la conflicte intre părţi, câtă vreme intimatul doreşte sa treacă exclusiv pe vechiul drum-impracticabil in prezent, iar apelanţii dorind să-i permită trecerea prin extremitatea terenului, variantă neacceptată de către reclamant.

Apelanţii mai arată că stabilirea unei servituţi fără indicarea in concret a poziţiei acesteia contravine legii, câtă vreme textele legale vorbesc de locul prin care se exercită servitutea si de faptul ca proprietarul fondului aservit nu poate strămuta exercitarea servituţii in alt loc.

In maniera dată, hotărârea nu poate fi pusă in executare si nici respectată, concluzionează apelanţii, motiv pentru care solicită tribunalului schimbarea ei in parte.

Intimatul Orza Ioan nu a depus întâmpinare în etapa procesuală a apelului însă reprezentantul acestuia, prezent la dezbaterile în fond ale apelului, în şedinţa publică din 11.09.2019,  a formulat concluzii de respingere a apelului.

În şedinţa publică din 29 august 2019 s-a numit curator special pentru intimaţii cu domiciliul necunoscut – fila 26. Pentru aceşti intimaţi nu s-a formulat şi depus întâmpinare. 

Apelul este legal timbrat – fila 25.

În apel, în probaţiune au fost depuse înscrisuri.

Analizând sentinţa civilă în temeiul probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile instanţa reţine următoarele:

Prima instanţă de judecată a admis cererea de ordonanţă preşedinţială constatând că sunt îndeplinite cele trei condiţii pentru ca aceasta să fie admisă: urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

În art 997 alin 1, titlul VI din codul de procedură civilă sunt prevăzute condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale. În conformitate cu aceste dispoziţii legale:

Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Îndeplinirea celor trei condiţii speciale prevăzute de dispoziţiile legale antecitate trebuie să fie cumulativă pentru ca cererea de ordonanţă preşedinţială să fie admisă.

Condiţia urgenţei se apreciază în concret în funcţie de circumstanţele obiective ale cauzei, dispoziţiile art 997 alin1 cod proc civ enumerând categoriile generale de situaţii ce pot genera urgenţa. Această condiţie a urgenţei trebuie să subziste pe toată durata procesului.

Cea de a doua condiţie este vremelnicia, respectiv caracterul provizoriu al măsurii. Pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot stabili definitiv drepturile părţilor. De altfel, potrivit art 997 alin 2 cod proc civ „dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului”.

Condiţia neprejudecării fondului decurge din caracterul vremelnic al măsurii, precum şi din faptul că instanţa nu dispune definitiv asupra drepturilor părţilor, cercetând exclusiv aparenţa de drept. În cadrul procedurii instanţa stabileşte că reclamantul beneficiază de aparenţa dreptului invocat. 

Prin cererea de ordonanţă preşedinţială reclamantul Orza Ioan a solicitat ca pârâţii Boris Ileana şi Boris Vasile să fie obligaţi provizoriu, până la soluţionarea definitivă a acţiunii ce are ca obiect servitute de trecere şi care este înregistrată sub nr 51/224/2019, să-i permită o cale de acces cu drept de trecere, atât cu piciorul, cât şi cu mijloace de transport, peste terenul proprietatea extratabulară a acestora situat în comuna Strâmtura nr 977, jud Maramureş.

Prima instanţă de judecată prin dispozitivul sentinţei civile a admis cererea astfel cum a fost formulată de reclamant şi a reţinut în considerente că trecerea se poate face pe drumul din dreptul casei pârâţilor, stabilirea în acest fel a dreptului de trecere nefiind de natură a stânjeni pârâţii, mai ales că trecerea se va face sporadic, pentru a merge spre şi dinspre teren, de către reclamant. Prima instanţă a mai reţinut că accesul stabilit în favoarea reclamantului se va limita doar la recoltarea şi transportul recoltelor de pe teren, fără a se abuza de acest acces.

 Reclamantul intimat Orza Ioan este proprietar al terenului situat în extravilanul localităţii Strâmtura în suprafaţă de 8000 mp înscris în CF  53443 Strâmtura nr cad 53443, categoria de folosinţă pădure (f. 32-34, d fond). Conform susţinerilor din acţiune, pe teren reclamantul are depozitat material lemnos de care are nevoie în activităţile gospodăreşti şi fân pentru animale. A arătat că terenul fiind de natură pădure nu poate realiza întreţinerea, curăţarea şi administrarea arborilor existenţi pe teren. Urgenţa a arătat reclamantul rezidă în faptul că nu poate desfăşura lucrările de întreţinere a terenului, nu poate transporta bunurile mobile existente pe teren şi există şi riscul de degradare a bunurilor prin nefolosire.

 Pe parcursul procesului în primă instanţă pârâţii au arătat că sunt de acord să permită reclamantului trecerea peste terenul lor însă, nu pe o cale de acces folosită până în cursul anului 2018, ci pe o altă cale care nu i-ar împiedica să-şi folosească terenul.

Proprietari tabulari ai terenului peste care se solicită a se permite trecerea sunt Bayasz Maria şi Lumei Ileana conform extraselor de carte funciară nr 53457 şi nr 52954 Strâmtura şi înscrierilor datate 21.02.1911 şi 25.03.1938 (f. 58-61). Datele de carte funciară ale terenului peste care se solicită calea de acces nu au fost contestate. Faţă de proprietarii tabulari reclamantul nu formulează capete de cerere. Nu se contestă în cauză faptul că pârâţii Boris Ileana şi Boris Vasile folosesc terenul peste care se solicită trecerea. Pârâţii au permis accesul reclamantului peste teren până în luna noiembrie 2018.

În procesul verbal de cercetare la faţa locului prima instanţă de judecată reţine faptul că vechiul drum folosit de reclamant este în prezent impracticabil, că pârâţii sunt de acord să permită accesul reclamantului pentru a ajunge la drumul public prin altă parte a terenului, zona propusă de pârâţi fiind în pantă şi se află situată la marginea proprietăţii. S-a reţinut în procesul verbal că pârâţii sunt de acord să-şi retragă gardul în vederea efectuării unor amenajări pentru accesul reclamanţilor. Rezultă din procesul verbal că există şi o altă cale de acces, peste terenul unor terţe persoane, însă aceste persoane se opun la trecere (f. 87-88, d fond).

În dovedirea susţinerilor sale reclamantul a depus în primă instanţă copia autorizaţiei de exploatare nr 1437962 din data de 21.01.2019 prin care este autorizată exploatarea masei lemnoase din fondul forestier situat în comuna Strâmtura, parcela Prisaca, proprietatea reclamantului intimat (f. 27-28). Au fost depuse şi fotografii (f. 62-71). Mijloacele de probă administrate nu probează susţinerile reclamantului în sensul că pe teren sunt pomi fructiferi, fâneţe ce trebuie exploatate pentru a justifica urgenţa. Terenul fond dominant are categoria de folosinţă „pădure”. Acesta nu este livadă sau fâneaţă. Planşele fotografice necoroborate cu alte mijloace de probă nu susţin starea de fapt prezentată de reclamant. Planşele fotografice depuse la dosar nu sunt convingătoare în sensul solicitat de reclamant. De altfel, perioada de recoltare a fânului a trecut, iar intimatul nu a făcut dovada că a fost împiedicat în exploatarea acestei recolte în situaţia în care pe teren este fân. Nu s-a făcut dovada că a fost împiedicat în exploatarea pomilor fructiferi şi a recoltei acestora, nu a propus probe în acest sens, iar în lipsa probelor, aceste neajunsuri nu pot fi prezumate. De asemenea, se constată că pârâţii apelanţi au fost de acord să permită trecerea peste terenul folosit de aceştia însă, pe alt drum decât cel folosit până în noiembrie 2018 de către reclamant. Mai rezultă din procesul verbal de cercetare la faţa locului că la terenul proprietatea reclamantului intimat accesul se mai poate face şi pe o altă cale.

Pentru a se permite trecerea peste un teren şi a se constitui în acest fel un drept de servitute de trecere, pentru că scopul final al cererii reclamantului este acesta, se impune a se dovedi că de pe terenul său reclamantul nu are acces la calea publică. În prezentul dosar, nu se contestă acest aspect însă, nu există nici probe din care să rezulte indubitabil că terenul proprietatea reclamantului nu are acces la calea publică, pentru a se susţine că în favoarea reclamantului există aparenţa dreptului de constituire/constatare a unui drept de trecere. Instanţa de apel nu împărtăşeşte opinia primei instanţe referitoare la aparenţa dreptului, respectiv faptul că această condiţie decurge automat din calitatea reclamantului de titular al dreptului de proprietate al fondului dominant teren situat în Strâmtura şi identificat sub nr top 7149. Prima instanţă de judecată nu a arătat dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru ca terenul proprietatea reclamantului să fie considerat fond dominant.

Cu privire la urgenţa măsurii instanţa de apel, având în vedere argumentele mai sus prezentate, constată că această condiţie nu este îndeplinită: existenţa unui prejudiciu iminent nu a fost dovedită, accesul la terenul proprietatea reclamantului se poate face şi prin altă parte decât drumul pe care s-a făcut până în prezent, pârâţii oferă o altă cale de acces peste terenul folosit de aceştia. Până la stabilirea dreptului de trecere în cadrul litigiului de fond, în cauză nu există suficiente elemente pentru a dispune pe calea ordonanţei preşedinţiale asupra acestui drept de trecere în favoarea reclamantului şi a greva astfel cu o sarcină, chiar şi provizoriu, terenul folosit de pârâţii apelanţi şi aflat în proprietatea pârâţilor intimaţi cu domiciliu necunoscut.

În concluzie, constatând că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, în temeiul art 480 alin 2 cod proc civilă va admite apelul formulat cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei civile în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de ordonanţă preşedinţială.

În temeiul dispoziţiilor art 451 şi urm cod proc civ intimatul Orza Ioan, fiind în culpă procesuală, va fi obligat să plătească apelanţilor suma de 520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu pentru curatorul special numit în dosar, cheltuieli probate cu înscrisurile în original depuse la filele 25 şi 51 din dosar.