În procedura specială a ordonanţei preşedinţiale nu se pot lua măsuri definitive,aceste măsuri sunt chemate să menţină o situaţie de fapt, până când se va soluţiona fondul litigiului, având deci o durată limitată în timp

Sentinţă civilă 9953/2011 din 01.03.2012


ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ  întemeiată pe dispoziţiile  art. 581 C.pr.civ.,

În procedura specială a ordonanţei preşedinţiale nu se pot lua măsuri definitive,aceste măsuri sunt chemate să menţină o situaţie de fapt, până când se va soluţiona fondul litigiului, având deci o durată limitată în timp. 

JUDECATORIA BISTRITA –Sentinţa Civila nr.9953/2011

 

 Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanţii SC A SRL şi P. D au chemat în judecată pe pârâţii SC G. S C SRL şi Z.G, solicitând instanţei să oblige pârâţii să le permită racordarea la vechea reţea de apă existentă în fosta fermă aparţinând anterior SC A. SA din Livezile; să oblige pârâţii să le permită accesul la imobilele proprietatea reclamanţilor, prin calea publică existentă în fosta fermă aparţinând anterior SC A SA din Livezile, până la soluţionarea definitiva şi irevocabila a cauzei de fond, ce face obiectul dosarului 10993/190/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Bistriţa.

 În motivare, s-a arătat că reclamanta SC A. SRL, a dobândit în cursul anului 2011 grajdul nr.5 situat în fosta fermă aparţinând anterior SC A. SA din loc. Livezile, împreună cu dreptul de folosinţă asupra terenului aferent în suprafaţa de 4455 mp, imobile înscrise în CF 251233 Livezile, precum şi grajdul cu nr.7, împreună cu terenul aferent.

 Societatea reclamantă a demarat lucrările de reabilitare şi modernizare a celor doua grajduri achiziţionate, în vederea creşterii animalelor, în prezent lucrările de construcţii fiind într-un stadiu avansat.

 De asemenea, reclamanta intenţionează ca această activitate să se facă în parteneriat cu reclamantul de rândul 2 P. D. (care este de altfel şi asociat al SC A. SRL), avându-se în vedere faptul că acesta deţine în apropiere alte doua grajduri de creştere a animalelor.

 Prin sentinţa civila nr.165/2005 pronunţata in dosar nr.1390/2004 al Bistriţa – Năsăud, reclamantul P D a dobândit în proprietate un număr de 3 (trei) grajduri (7,8,9) împreuna cu folosinţa terenului aferent în suprafaţa de 10627 mp, imobile înscrise in CF 225 Livezile. Reclamantul desfăşoară în calitate de persoană fizică activitatea de creşterea a animalelor, deţinând în prezent un număr de 25 capete bovine, după cum rezultă din adeverinţa nr.252/07.10.2011.

 Pentru a avea acces la clădirile deţinute, reclamanţii au folosit calea publica de acces existentă în fosta fermă aparţinând anterior SC A Livezile

 Reclamanţii au mai arătat că, în cursul lunii septembrie 2011, pârâţii, care deţin în imediata apropiere a reclamanţilor mai multe grajduri achiziţionate anterior şi aparţinând fostei SC A SA, şi-au extins în mod abuziv folosinţa terenului aferent acestor grajduri, blocând calea de acces prin care reclamanţii ajungeau la imobilele lor.

 Având în vedere că pârâţii au montat garduri din prefabricate de beton pe acest drum public, reclamanţii au fost nevoiţi să folosească o altă cale de acces, care însa se afla în proprietatea altor persoane şi pe care deplasarea autovehiculelor de gabarit mai mare se face cu greutate.

 Pentru desfăşurarea activităţilor reclamanţii au folosit până în luna septembrie a anului 2011 pentru alimentarea cu apă, vechea instalaţie existentă în fosta fermă aparţinând anterior SC A SA Livezile, instalaţie care are aproape 50 de ani vechime.

 În cursul anului 2010 Primăria C.L a instalat o conducta de alimentare cu apa, care deserveşte atât pe unii din cetăţenii comunei cazaţi în blocurile de locuit din vecinătatea fermei, cât şi pe alţi locuitori ai comunei.

 Pârâţii au instalat şi ei o conducta de alimentare cu apă, care este folosită pentru uzul propriu al acestora şi pentru ceilalţi cetăţenii ai comunei, care locuiesc în blocurile din vecinătatea fermei. În cursul lunii septembrie 2011, aceştia au modificat branşamentul (racordul la vechea reţea de alimentare cu apă în fermă), astfel încât reclamanţii au fost nevoiţi să folosească cu titlu de urgenţă reţeaua edificată de Primăria C. L. in 2010.

 Arătam faptul ca aceste reţele provin dintr-un branşament aflat în apropierea fermei şi situat pe terenul proprietatea C.L, branşamentul fiind alimentat cu apă de la un izvor aflat la câţiva km depărtare de fermă, izvor aflat de asemenea pe terenul proprietatea C L.

 Reclamanţii au mai arătat că, în cursul zilei de 03.10.2011 orele 13.00 pârâtul Z G a intrat pe terenul folosit de reclamantul P D (prin escaladarea gardului existent) intenţionând să distrugă racordul realizat de acesta la reţeaua publică aparţinând P C L, fiind oprit cu mare greutate de mai multe persoane, care lucrează în cadrul fermei. In jurul orelor 18.00 acesta s-a reîntors, şi cu o secure a tăiat pur si simplu ţeava de alimentare cu apă a grajdului nr.9 în care se află un nr. de 25 de capete bovine. Menţionam faptul ca această apă folosita de reclamanţi, cât şi de către pârâţi, face parte din domeniul public al comunei, astfel cum se arata în art.1 alin.2 din Legea apelor nr.107/1996.

 Mai precizam ca, aşa cum am arătat anterior, doar unu din cele trei branşamente de apa (identificate conform schiţei) aparţine pârâţilor, una din reţele fiind proprietatea comunei L, iar cealaltă a aparţinut SC A SA, fiind destinata in prezent deservirii proprietarilor actuali ai imobilelor din incinta fermei.

 S-a mai arătat că, atitudinea pârâţilor, atât în ceea ce priveşte blocarea drumului public de acces în fermă, cât şi împiedicarea reclamanţilor la a folosi reţeaua de apă rece este abuzivă şi denota rea-credinţă.

 Reclamanţii au fost nevoiţi sa formuleze prezenta acţiune, deoarece nu mai pot folosi vechea reţea de alimentare cu apă existentă în cadrul fermei, reţeaua construita de Primăria C L in anul 2010 fiind insuficientă ca debit pentru creşterea animalelor pe care le deţin reclamanţii, cât şi pentru o parte din locuitorii comunei.

 Mai mult decât atât, prin acţiunile lor, pârâţii i-au împiedicat să folosească şi aceasta reţea de apă (cu motivarea că apa este proprietatea acestora) ajungându-se practic la a pune în pericol viaţa şi sănătatea animalelor deţinute.

 Reclamanţii apreciază că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.581 Cod proc.civ. în sensul, că urgenţa este dovedită prin pericolul asupra vieţii şi sănătăţii animalelor deţinute de reclamanţi..

 Totodată, prin interzicerea accesului prin drumul public la imobilele grajduri cât şi prin împiedicarea folosirii reţelei de apa de către pârâţi, s-a făcut imposibila continuarea lucrărilor de construcţii, a aprovizionării cu furaje necesare hrănirii animalelor, cât şi adăparea acestora.

 În acest sens, emiterea unei ordonanţe preşedinţiale ar împiedica producerea unor pagube iminente în dauna reclamanţilor.

 Pe de altă parte, cererea vizează instituirea unor masuri provizorii, până la soluţionarea pe fond a litigiului dintre părţi în cadrul dosarului nr. 10993/190/2011 al Judecătoriei Bistriţa, fiind îndeplinită şi condiţia vremelniciei, astfel cum este arătat prin art.581 Cod proc.civ.

 De asemenea, se apreciază că prin admiterea cererii, nu este prejudiciat fondul litigiului dintre părţi, urmând ca diferendul sa fie soluţionat definitiv şi irevocabil în cadrul dosarului arătat mai sus.

 În drept: art.581 Cod proc.civ.

 În probaţiune, s-au anexat înscrisuri şi planşe foto (f. 6 – 19).

 Legal citaţi, pârâţii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii promovate de reclamanţi ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

 În motivare, s-au arătat că, în ceea ce priveşte alimentarea cu apă a fermei, pârâta este proprietara bazinelor de captare şi a conductelor de aducţiune, pe care le-a cumpărat de la falita SC  A SA, prin licitaţia publică de la data de 12.06.2007. La data achiziţionării, acestea se aflau într-o stare avansată de degradare, iar pârâta le-a reabilitat pe cheltuiala sa.

 Pârâţii au mai arătat că această instalaţie alimentează 30 de familii (foşti angajaţi ai fermei) şi grajdurile aparţinând unor şase proprietari, iar pârâta nu a cerut niciodată sume de bani pentru accesul la reţea sau pentru efectuare lucrărilor de întreţinere.

 S-a mai arătat că, de când reclamanţii au achiziţionat grajduri în respectivul perimetru, au început să revendice suprafeţe de teren în jurul grajdurilor care nu le aparţin. Astfel, reclamanţii au intrat prin forţă în incinta fermei pârâţilor şi au distrus gardul despărţitor, procedând la construirea unui alt gard, încălcându-se dreptul de proprietate. În timp ce reclamanţii construiau noul gard, au distrus cu un buldozer distribuitoarele de apă ce îi deserveau pe pârâţi, pe locatarii fermei şi o parte din locuitorii comunelor, astfel că, la un moment dat, reclamanţii erau singurii care beneficiau de apă.

 Pârâţii mai arată că, întrucât reclamanţii susţineau că distribuitoarele de apă se află pe terenul lor, pârâţii, la înţelegere cu reclamanţii, au mutat instalaţia pe un traseu convenit de ambele părţi, însă reclamanţii au rămas conectaţi la vechea reţea de apă.

 În timpul lucrărilor de mutare a reţelei de distribuţie a apei, alimentarea cu apă a fost întreruptă, iar reclamanţii s-au conectat abuziv la conducta prin care comuna Livezile alimentează o parte din locuinţe, dar care este racordată în baza  unui contract de comodat tot la instalaţiile proprietatea pârâtei.

 S-a mai arătat că, în prezent, reclamanţii sunt racordat abuziv atât la reţeaua C – proprietatea pârâtei, cât şi la reţeaua B – executată de P L, dar racordată tot la reţeaua proprietatea pârâtei, astfel că nu există urgenţă sau vreun pericol asupra vieţii şi sănătăţii. Reclamanţii şi animalele lor au în prezent apă, cu toate că aceasta se datorează unei fapte penale.

 Pârâţii au mai menţionat că, probabil, caracterul urgent provine din aceea că faptele mai sus menţionate, săvârşite de reclamanţi, fac obiectul unui dosar penal aflat în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa şi faptului că reclamanţii împreună cu alte persoane înarmate l-au agresat pe administratorul SC G S SRL şi prin prezentul demers încearcă să obţină o justificare din partea unei instanţe civile pentru faptele penale săvârşite.

 Cu privire la blocarea căii de acces, pârâţii arată că susţinerile sunt neadevărate. În primul rând, vechiul traseu de acces despre care fac vorbire reclamanţii nu a fost niciodată un drum public, ci o suprafaţă asupra căreia pârâta a avut şi are un drept de folosinţă, fiind aferentă construcţiilor proprietatea sa, aspect constatat şi de către organele de poliţie solicitate la faţa locului de către reclamanţi.

 În al doilea rând, calea de acces a fost modificată pe o distanţă de aproximativ 20 m şi este în avantajul reclamanţilor, fiind nu mai îngustă, ci din contră mai largă şi mai uşor de practicat cu utilaje mari. Noul traseu nu se află pe proprietatea altor persoane, ci tot pe proprietatea pârâtei.

 Modificarea căii de acces a fost făcută întrucât pârâta are în derulare un program european de amenajare a unei ferme moderne pentru creşterea a 150 capete bovine pentru lapte, care prevedea ca pentru fiecare grajd să fie posibil accesul cu utilaje agricole, iar în grajdul numărul trei acest lucru nu era posibil din cauza gardului care era prea aproape de clădire. Astfel, pârâta a fost nevoită să modifice gardul şi implicit calea de acces, dar înăuntrul suprafeţei pe care o are în folosinţă.

 S-a mai arătat că în luna august 2011, s-a efectuat o inspecţie din cadrul DSVS Bistriţa – Năsăud, în competenţa căreia se află modul de securizare a fermelor din punct de vedere sanitar veterinar. Concluzia a fost că fiecare fermă trebuie să aibă intrare separată şi dotată cu filtru sanitar propriu. Autorizarea actualilor proprietari de grajduri se va face doar sub condiţia imperativă ca niciun proprietar să nu circule prin perimetrul altei ferme. În acest sens DSVS Bistriţa – Năsăud a efectuat o schiţă, care a fost însuşită de toată lumea, inclusiv de reclamanţi, care în prezent,  folosind actuala cale de acces, traversează toate fermele celorlalţi proprietari, cu toate că de pe proprietăţile lor, până în drumul judeţean sunt doar 20 m.

 În concluzie, pârâţii apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 581  C.pr.civ. şi există indicii temeinice ca aceştia vor pierde şi pe fond, astfel că se impune respingerea cererii.

 În drept, s-au invocat disp. art. 115 şi urm. C.pr.civ.

 Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

 Reclamanta SC AGRONIL SRL, a dobândit în cursul anului 2011 grajdul nr.5 situat în fosta fermă aparţinând  SC A SA din loc. Livezile, împreună cu dreptul de folosinţă asupra terenului aferent în suprafaţa de 4455 mp, imobile înscrise în CF 251233 Livezile, precum şi grajdul cu nr.7, împreună cu terenul aferent şi  a demarat în prezent  lucrările de reabilitare şi modernizare a celor doua grajduri achiziţionate, în vederea creşterii animalelor.

 Prin Sentinţa Civila nr.165/2005 pronunţata în dosar nr.1390/2004 al Tribunalului Bistriţa – Năsăud, reclamantul P D a dobândit în proprietate un număr de 3 (trei) grajduri (7,8,9) împreuna cu folosinţa terenului aferent în suprafaţa de 10627 mp, imobile înscrise in CF 225 Livezile, desfăşurând în prezent  în calitate de persoană fizică activitatea de creşterea a unui număr de 25 capete bovine.

 Pârâta SC G S Com SRL deţine din cadrul fostei ferme grajdurile 1,2 şi 3 şi potrivit Actului de adjudecare 12.06.2007 a achiziţionat de la SC A SA Bistriţa alimentarea cu apă din fosta fermă zootehnică Livezile, alimentare compusă din bazine de captare şi conductele amplasate pe teritoriul cadastral al C L.

 Reclamanţii au  arătat că, în cursul lunii septembrie 2011, pârâţii, au blocat calea de acces prin care reclamanţii ajungeau la imobilele lor şi că au  montat garduri din prefabricate de beton pe acest drum public. Pârâta a învederat că împrejmuirea a fost făcută întrucât  are în derulare un program european de amenajare a unei ferme moderne pentru creşterea a 150 capete bovine pentru lapte iar autorizarea actualilor proprietari de grajduri se va face doar sub condiţia imperativă ca niciun proprietar să nu circule prin perimetrul altei ferme. În acest sens DSVS Bistriţa – Năsăud a efectuat o schiţă, care a fost însuşită de toate părţile, inclusiv de reclamanţi, care în prezent,  folosind actuala cale de acces, traversează toate fermele celorlalţi proprietari.

 Este de menţionat că litigiul dintre părţi are la bază şi refuzul reclamanţilor de a permite pârâtei să intervină asupra defecţiunilor la căminul în care erau montate repartitoarele de apă pentru întreaga  fostă fermă Agroindustriala, defecţiuni care au făcut ca atât fermele pârâtei SC G S C SRL cât şi un nr. de 30 de familii să nu aibă apă.

 În conformitate cu dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă, instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

 Prin urmare, pentru admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale se cer a fi întrunite următoarele trei condiţii: urgenţa, cerinţa ca măsura luată să aibă caracter vremelnic şi condiţia de a nu prejudeca fondul dreptului.

 Astfel, în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale nu se pot lua măsuri definitive,aceste măsuri sunt chemate să menţină o situaţie de fapt, până când se va soluţiona fondul litigiului, având deci o durată limitată în timp.

Datorită faptului că ordonanţa presupune urgenţa si luarea unor măsuri vremelnice, instanţa nu are căderea să prejudece fondul dreptului, putând să cerceteze doar aparenţa acestuia.

În ceea ce priveşte vremelnicia, instanţa constată că această condiţie este îndeplinită în cauză, deoarece reclamanţii au solicitat luarea măsurilor până la soluţionarea acţiunii ce face obiectul dosarului nr. 10993/190/2011.

 Procedând la analizarea cauzei din perspectiva îndeplinirii condiţiei urgenţei, şi a neprejudecării fondului, instanţa reţine că urgenţa măsurii solicitate este dovedită doar dacă se probează, potrivit art. 1169 Cod civil, necesitatea ca, printr-o atare procedură, să se conserve un drept ce s-ar putea păgubi prin întârziere, să se prevină o pagubă iminentă sau să se înlăture o piedică ivită cu prilejul unei executări.

 În speţă, însă, coroborând declaraţiile martorilor şi a concluziilor desprinse cu ocazia efectuări cercetării locale, în cauză se  configurează o stare de fapt ce nu justifică urgenţa luării măsurilor solicitate prin acţiune, lipsind, în prezent, chiar situaţia premisă, deoarece pârâţii au două căi de acces la fermele lor, iar în prezent sunt conectaţi la conducta pentru care Primăria C L are încheiat contract de comodat cu titlu gratuit cu pârâta. Martorii au învederat că actuala cale de acces practicată de reclamanţi avea aceeaşi destinaţie de acces în interiorul fermei şi la data la care era în fiinţă SC A SRL. Pe de altă parte a obliga pârâta să permită racordarea reclamanţilor la fosta reţea, respectiv vechea conductă reprezentată în planşa de la fila 16 de litera C, ar însemna ca doar reclamanţii să mai aibă apă, în condiţiile în care în căminul  unde sunt amplasate  repartitoarele sunt defecţiuni şi la care nu au putut avea acces pârâţi pentru a le remedia.

 Raportat la aspectele expuse, instanţa reţine că reclamanţii nu au probat existenţa unei situaţii care să reclame luarea de urgenţă a măsurilor solicitate prin acţiunea introductivă, respectiv obligarea pârâţilor să permită racordarea la vechea reţea de apă existentă în fosta fermă, reţea care este proprietatea pârâţilor şi faptul că, în prezent,  sunt obstrucţionaţi în ceea ce priveşte accesul în fermele lor, având după cum am arătat mai sus două posibilităţi, iar, pe de altă parte, din datele dosarului nu reiese intenţia viitoare a pârâţilor de a împiedica accesul reclamanţilor în ferme.

Ţinând seama de considerentele expuse anterior, văzând dispoziţiile art. 581 C.pr.civ., instanţa va respinge, ca neîntemeiată, cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanţii SC A SRL şi P D.

Faţă de soluţia adoptată, în considerarea dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, va fi respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamanţi şi va fi admisă cererea pârâţilor de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu avocaţial.