Ordonanţă preşedinţială. Servitute de trecere.

Prin sentinţa civilă nr. 7962/2017, Judecătoria Iaşi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei S.C. T.F. S.R.L. şi a respins  cererea formulată de reclamantul A.F.C. în contradictoriu cu pârâţii B.A.M., D.D.,  S.C. A.S.R.L. şi S.C. T.F.S.R.L.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere:

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. … – fl. 15-17 dosar, în anul 2009 reclamantul a devenit proprietarul imobilului situat în …, iar prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. …- fl. 18-20 dosar, reclamantul a devenit proprietar şi a unui garaj situat la aceeaşi adresă.

A susţinut reclamantul că terenul proprietatea sa nu are ieşire la calea publică, solicitând instanţei ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să se constituie un astfel de drept, pe proprietatea pârâţilor.

Potrivit art. 997 alin.1 şi 5 Cod procedură civilă, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Astfel, în conformitate cu prevederile textului legal amintit, procedura ordonanţei preşedinţiale este o procedură  specială şi simplificată instituită de legiuitor pentru a se da posibilitatea ca, în situaţiile cu caracter urgent, cei ce apelează la această procedură să poată obţine luarea unor măsuri de natură a permite fie conservarea dreptului ameninţat, fie prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea eventualelor obstacole la executare.

Din textul citat rezultă că pentru încuviinţarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială este necesară întrunirea cumulativă a trei condiţii, şi anume urgenţa - impusă de păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul unei executări, vremelnicia - măsurile luate pe această cale având un caracter provizoriu, nedefinitiv precum şi neprejudecarea fondului.

Măsura obligării pârâţilor la permiterea accesului reclamantului pe terenul aflat în proprietatea lor, ce se cere a fi dispusă, deşi nu este o măsură vremelnică, poate fi luată pe calea ordonanţei preşedinţiale, atunci când este necesară în vederea restabilirii situaţiei de fapt, anterioară săvârşirii de către pârâţi a unor acte abuzive. Or, în prezenta cauză, nu se poate reţine săvârşirea unor asemenea acte de către pârâţii.

Instanţa a mai constatat că reclamantul nu a probat promovarea unei acţiuni, în contradictoriu cu pârâţii, în vederea stabilirii unui drept de servitute în favoarea imobilului aflat în proprietatea sa.

Şi în situaţia în care reclamantul ar fi exercitat o astfel de acţiune, din probatoriul administrat nu se poate reţine caracterul abuziv al împiedicării de către pârâţi a accesului reclamantului.

Instanţa a apreciat aşadar că reclamantul nu justifică aparenţa de drept care să motiveze interesul legitim de a-i obliga pe pârâţi la asigurarea căii de acces pe terenul acestora. 

Totodată, faţă de cele arătate mai sus, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile referitoare la caracterul urgent – reclamantul fiind proprietar al terenului din anul 2009, vremelnic al măsurii şi la neprejudecarea fondului.

Domenii speta

Spete similare