Validare poprire - necompetență teritorială; conflict de competență - nu se poate stabili competența instanței de executare în raport de domiciliul în fapt al debitorului care nu a fost dovedit prin niciun mijloc de probă

Hotărâre 124 din 14.01.2019


I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 11.09.2018, sub nr. …, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A a solicitat, în contradictoriu cu creditorul B, cu debitorul C şi cu terţul poprit D, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună validarea popririi înfiinţate la data de 10.08.2018 în dosarul de executare nr. 303/2017, până la concurenţa sumei de 35.956,09 lei debit şi 3.609,46 lei cheltuieli de executare.

În motivarea cererii, petentul a arătat că dosarul de executare anterior menționat a fost deschis în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. .../2015 a Judecătoriei Constanţa în dosarul nr. .../212/2014, definitivă prin decizia civilă nr. .../2017 pronunţată de Tribunatul Constanţa, executarea silită fiind încuviinţată prin încheierea nr. .../2017 dată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. .../212/2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. .../2017 dată în dosarul nr. .../212/2017/a1.

Petentul a mai arătat că, în urma înfiinţării popririi din data de 10.08.2018, comunicate terţului poprit la data de 14.08.2018, acesta din urmă nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de dispoziţiile art. 787 C.pr.civ., în sensul că nu a indisponibilizat suma datorată de debitor.

În drept, au fost invocate prevederile art. 790 alin. 1 C.pr.civ.

În susţinerea cererii, petentul a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: sentinţa civilă nr. .../2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. .../212/2014 (filele 9-10), decizia civilă nr. .../2017 pronunţată de Tribunatul Constanţa – Secţia I Civilă în dosarul nr. .../212/2014 (fila 11), încheierea nr. .../2017 dată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. .../212/2017 (fila 12), încheierea nr. .../2017 dată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. .../212/2017/a1 (fila 13), adresă înfiinţare poprire (fila 14), proces-verbal de înmânare (filele 15, 17), înştiinţare înfiinţare poprire (fila 16), extras verificări ANAF (fila 18).

Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei, conform ordinului de plată depus la dosar (fia 7).

La solicitarea instanţei, la data de 11.10.2018, prin serviciul registratură, BEJ A a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 303/2017.

Debitoarea şi terţul poprit nu au depus întâmpinare şi nu au solicitat probe în apărare.

Prin sentinţa civilă nr. …/2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. …./212/2018, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, unde cauza a fost înregistrată la data de 14.12.2018, sub nr. …./299/2018.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, faţă de fondul cererii, o constată întemeiată pentru următoarele motive:

Instanţa reţine că, urmare a cererii de executare silită din 25/09.2017, a fost deschis dosarul execuţional nr. 303/2017 al BEJ A în vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentant de sentinţa civilă nr. .../2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. .../212/2014 (filele 9-10), definitivă prin decizia civilă nr. .../2017 pronunţată de Tribunatul Constanţa – Secţia I Civilă (filele 11-12).

Prin încheierea nr. .../2017 dată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. .../212/2017 (fila 12), astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. .../2017 dată în dosarul nr. .../212/2017/a1 (fila 13), instanţa a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă anterior menţionată, pentru obligaţiile cuprinse în titlu şi pentru cheltuielile de executare silită aferente.

Instanţa reţine că, potrivit art. 622 alin. 2 C.pr.civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată că în prezenta cauză executarea silită a început la data de 25.09.2017, dată la care a fost înregistrată cererea de executare silită pe rolul BEJ A.

Astfel, instanţa reţine că, potrivit art. 790 alin. 1 raportat la art. 651 alin. 1 C.pr.civ. (forma în vigoare la data formulării cererii de executare silită), cererea de validare a popririi se introduce la instanţa de executare, şi anume judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului se afla în Năvodari, jud. Constanţa (fila 7), care, potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Constanţa.

Având în vedere că, pe de o parte, la data înregistrării cererii de executare, domiciliul debitorului se afla în Năvodari, jud. Constanţa, iar, pe de altă parte, Judecătoria Constanţa a dispus încuviinţarea executării silite, ţinând seama şi de principiul unicităţii instanţei de executare, instanţa constată că Judecătoria Constanţa, ca instanţă de executare, este competentă să soluţioneze şi prezenta cerere de validare a popririi.

Instanţa nu poate reţine considerentele sentinţei de declinare a competenţei pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, instanţa constată că dispoziţiile art. 651 alin. 1 C.pr.civ. se referă doar la domiciliul debitorului, şi nu şi la reşedinţa acestuia. Astfel, în cazurile în care legiuitorul a dorit să stabilească competenţa în raport de reşedinţa părţii, şi nu de domiciliul acesteia, s-a referit în mod expres la aceasta, după cum rezultă cu putere de evidenţă din prevederile art. 108 C.pr.civ., potrivit cărora competenţa teritorială poate fi determinată în raport de reşedinţa pârâtului numai în măsura în care domiciliul acestuia este necunoscut.

În continuare, instanţa reţine că Judecătoria Constanţa şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în raport de domiciliul în fapt al debitorului, acesta fiind stabilit doar pe baza susţinerilor debitorului, fără ca la dosarul cauzei să există vreo probă în acest. Or, instanţa apreciază că o astfel de împrejurare, care are consecinţe deosebit de importante în materia executării silite, inclusiv sub aspectul competenţei executorului judecătoresc şi al legalităţii actelor de executare efectuate, nu poate fi dovedită doar pe baza unor simple afirmaţii.

Potrivit art. 91 alin. 1 C.civ., dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Prin urmare, coroborând dispoziţiile legale anterior menţionate, instanţa apreciază că competenţa instanţei de executare nu poate fi stabilită decât prin raportare la domiciliul legal al persoanei, şi anume cel înregistrat în baza de date a DEPABD la momentul formulării cererii de executare silită. O interpretare diferită nu poate fi primită, deoarece, în caz contrar, orice debitor ar putea invoca schimbarea domiciliului în fapt ca motiv de anulare a executării silite pentru necompetenţa executorului judecătoresc sau a instanţei de executare ori pentru necomunicarea actelor de executare, deşi, acesta fie se află în culpă pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege, fie urmăreşte, cu rea-credinţă, să se sustragă de la executarea silită.

Conform art. 39 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, „persoanele care îşi schimbă domiciliul sau îşi stabilesc reşedinţa sunt obligate să ceară înscrierea în cartea de imobil la noua locuinţă în termen de 15 zile de la mutare.”

Astfel, având în vedere că debitorul nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege (deşi sarcina probei îi incumba potrivit art. 249 C.pr.civ.), în condiţiile în care aceasta figurează înregistrat în baza de date DEPABD cu domiciliul la adresa din Năvodari, jud. Constanţa (fila 7), instanţa apreciază că eventuala părăsire în fapt a domiciliului nu poate fi invocată în favoarea sa, fiind incident principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Pe cale de consecinţă, pentru toate aceste considerente, instanţa urmează să admită excepţia necompetenţei teritoriale şi să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Faţă de dispoziţiile art. 133 pct. 2 C.pr.civ., potrivit cărora există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente, instanţa urmează să constate ivit conflictul negativ de competenţă şi să dispună înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa în drept să hotărască asupra conflictului de competenţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. 1 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A, cu sediul în …., pe creditorul B, cu domiciliul în …., pe debitorul C, cu domiciliul în …., şi pe terţul poprit D, cu sediul în ….., în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Constată ivit conflictul negativ de competenţă.

Dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa în drept să hotărască asupra conflictului de competenţă.

Fără cale de atac.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 14.01.2019.

PREŞEDINTE GREFIER