Pretenţii - denunțare contract de comodat; restituire garanţie achitată la data încheierii contractului pentru predarea utilajelor; principiul nominalismului monetar - stipularea expresă a sumei în usd conduce la concluzia că părțile și-au asumat obligați

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 18.02.2019 sub nr…./299/2019, reclamantul A a chemat în judecată pe pârâta SC B SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1500 USD, la cursul BNR de la data plății, reprezentând contravaloarea garanției achitate la data încheierii contractului nr.1536/1998 și la plata dobânzii legale penalizatoare, aferentă debitului, începând cu data încetării contractului, respectiv 9.08.2016 și până la restituirea efectivă a sumei de 1500 USD;  cu cheltuieli de judecată;

În motivare, reclamantul arătat, în esenţă următoarele: a încheiat cu pârâta contractul nr.1536/1998, prin care a pus la dispoziția acesteia, cu titlu gratuit, imobilul din comuna Vedea, jud. Argeș, iar pârâta a pus la dispoziție un rezervor gol GPL pentru încălzirea imobilului, cu capacitate 2.750 l. La data încheierii contractului, a achitat pârâtei o garanție de 1750 USD, la cursul USD/leu de la data plății, iar la data de 9.08.2016, urmare a faptului că și-a exercitat dreptul de a denunța contractul, la data de 25.07.2016, înainte de expirarea termenului contractual de 10 ani, pârâta a ridicat rezervorul GPL, conform procesului verbal de predare primire depus în probațiune. În această situație, arată reclamantul, devin incidente dispozițiile art.8 din contract, pârâta având dreptul de a reține, din garanția achitată la data încheierii contractului, suma de 250 USD, reprezentând cheltuieli de demontare și transport a rezervorului, dar și obligația de a-i restitui diferența de garanție, în cuantum de 1500 USD. Mai arată reclamantul că deși a somat pârâta să-i restituie diferența de garanție, aceasta nu s-a conformat, precum și faptul că prin sentința civilă nr..../24.07.2018, pronunțată în dosarul nr..../299/2019 al Judecătoriei sectorului 1 București, a fost respinsă cererea sa, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata aceleiaşi sume.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art.194 C.pr.civ, 1073 C.pr.civ de la 1864 și art.1088 C.pr.civ de la 1864.

În probaţiune, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legală timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 430 lei pentru capătul principal de cerere și de 72 lei pentru capătul de cerere accesoriu (f.77-78).

Pârâta SC B SA nu a formulat întâmpinare, depunând la dosar, note scrise(f.32-33)prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, învederând în apărare, în esență, următoarele:

Conform contractului încheiat între părți, reclamantul a achitat, la data încheierii contractului, cu titlu de garanție, contravaloarea a 1750 USD, în lei, la cursul BNR de la data plății, anume, suma de 1721,6 lei.

Având în vedere că, prin denunțarea, înainte de termen, a contractului, de către reclamant, acesta nu a respectat nici termenul contractual și nici obligația de achiziție a cantității minime de GPL, în temeiul art.8 din contract, reclamantul datorează o penalitate de 50% din prețul de livrare al GPL-ului la data rezilierii contractului, multiplicată cu cantitatea minimă garantată în art.5, pentru toți anii rămași, până la scadența contractului. De asemenea, conform acelorași dispoziții contractuale, la data ridicării recipientului GPL, a emis la plată, reclamantului, factura fiscală nr.10135499 din 31.08.2016, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de demontare și transport a rezervorului, pentru suma de 998,63 lei, reprezentând echivalentul a 250 USD la cursul de referință BNR.

De asemenea, arată pârâta, având în vedere că reclamantul nu a achitat, la data încheierii contractului, suma de 1750 USD ci contravaloarea în lei,  data plății, a sumei de 1750 USD, devin incidente dispozițiile art. 1604 C.civ de la 1864, astfel că ar trebui restituită reclamantului diferența între suma de 1721,6 lei, achitată ca și garanție și suma de 998,63 lei, facturată la plată, motivul neachitării diferenție fiind reprezentat, exclusiv, de neînțelegerea dintre părți cu privire la cuantumul debitului.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art.1604 C.civ de la 1864.

Prin Încheierea pronunţată în şedinţa publică din 26.06.2019, instanţa a încuviinţat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin primsa dispoziţiilor legale incidente, instanţa reţine următoarele:

În fapt

La data de 4.11.1998, între reclamant și pârâtă s-au încheiat contractul de livrare de GPL nr.1536 și contractul de comodat nr.1536(f.5 și 6).

Obiectul contractului de livrare de GPL îl constituie, conform art.2, livrarea de către furnizor, a cantității necesare a fi stocate în recipientul stabil dat în comodat, conform contractului de comodat.

Conform art.2 din contractul de comodat, proprietarul dă în folosință clientului, un număr de 11 recipiente GPL, de capacitate 2750 l, împreună cu recipientele enumerate în anexa de predare primire, parte integrantă a acestui contract, asupra cărora proprietarul își păstrează perpetuu dreptul de proprietate.

Ambele contracte au fost încheiate pe o perioadă de 10 ani, fiind prelungite pe o perioadă identică, de 10 ani, în mod tacit, prin nedenunțarea de către niciuna din părți, în termenul inițial de 10 ani.

Conform art.6 din contractul de comodat-Garanția contractuală: „Clientul va constitui o garanție asupra recipientului și accesoriile date în comodat, în următoarele condiții: valoare garanție: c.val. a 1750 USD, în lei, la cursul BNR de la data plății”.

Conform art.8 din contractul de comodat: “În cazul rezilierii sau denunțării unilaterale a contractului, clientul va plăti echivalentul în lei a sumei de 250 USD, la cursul de referință al BNR, cu titlu de rambursare a cheltuielilor de demontare și transport a utilajelor.În caz de reziliere, proprietarul va restitui clientului, garanția contractuală care a fost constituită”.

Cu titlu prealabil se impune stabilirea legii aplicabile fondului litigiului, faţă de prevederile

 dispoziţiile  art. 6 din Codul civil 2009 raportat la art. 102 din Legea nr. 71/2011, potrivit cu care: „contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”. Prin urmare, raportat la data încheierii contractului dintre părţi, respectiv 4.11.1998,  în cauză va fi aplicat dreptul material reglementat de Codul Civil de la 1864, la care se va face referire în continuare cu denumirea abreviată de C.civ.

Conform art. 969 C.civ de la 1864: „ Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante„ iar conform art. 1073 „Creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, si in caz contrar are dreptul la dezdaunare”

Contractul încheiat face dovada deplină a raporturilor stabilite între părţi.

Denunțarea unilaterală a contractului cu executare succesivă are în vedere acel drept conferit uneia dintre părți sau ambelor părți, de a desființa unilateral contractul pe care l-au încheiat, potrivit prevederilor contractuale la care părțile și-au dat acordul, reprezentând o derogare de la regula mutuus dissensus.

În cuprinsul contractului, părţile pot insera clauze exprese privind condițiile și sancțiunea care intervine în caz de denunțare unilaterală a contractului, aceste pacte comisorii fiind perfect valabile şi stabilind condiţiile în care părţile au înţeles  să  aplice dreptul părților de a înceta contractul înainte de perioada stabilită.

În speţă, acest pact comisoriu este reglementat de art. 8 alin 2 din contractul de comodat, stabilind, totodată, întinderea obligațiilor părților, în cazul exercitării acestui drept, respectiv, clientul(în speță reclamantul) va plăti echivalentul în lei a sumei de 250 USD, la cursul de referință al BNR, cu titlu de rambursare a cheltuielilor de demontare și transport a utilajelor,iar proprietarul(în speță pârâta),va restitui clientului, garanția constituită la data încheierii contractului.

La data de 27.06.2016, reclamantul și-a exercitat dreptul de denunțare a contractului de comodat, prin notificarea transmisă reclamantei(f.7), iar la data de 9.08.2016, ca efect al denunțării acestui contract, pârâta a procedat la ridicarea utilajelor, conform procesului verbal de predare primire de la fila 8 și la facturarea, conform clauzei contractuale precitate, a cheltuielilor de demontare și transport a utilajelor, la valoarea în lei, de la data facturării, a sumei de 250 USD, prin f. f.10135499 din 31.08.2016(f.35).

Ambele părți recunosc drepturile și obligațiile corelative ce le revin în caz de denunțare unilaterală a contractului de către client, înainte de expirarea duratei contractuale și sunt de acord  cu compensarea sumei datorate reclamantului de către pârâtă, cu suma datorată de reclamant pârâtei, respectiv echivalentul în lei a sumei de 250 USD la data plății , divergența vizând exclusiv valoarea garanței constituită de reclamant la data la contractării, raportat la care urmează operațiunea de compensare a creanțelor reciproce.

Sub acest aspect, instanța reține, contrar susținerilor pârâtei, că valoarea garanției este, conform prevederilor contractuale, de 1750 USD, părțile convenind expres asupra acestei valori, doar plata efectivă fiind făcută la valoarea în lei, la cursul BNR de la data plății. Astfel, conform art.6 din contractul de comodat-Garanția contractuală: „Clientul va constitui o garanție asupra recipientului și accesoriile date în comodat, în următoarele condiții: valoare garanție: c.val. a 1750 USD, în lei, la cursul BNR de la data plății”.

Articolul 1604 C.civ consacră principiul nominalismului monetar în materia depozitului având ca obiect o sumă de bani, cum este și garanția achitată pentru îndeplinirea obligației de restituire a utilajelor, asumată de reclamant, astfel:” Depozitarul trebuie să înapoieze tot acel lucru ce a primit.Un depozit de bani, când depozitarul, conform art. 1602, făcuse întrebuinţare de dânsul, trebuie să se restituie în acele monede în care s-a făcut, atât în cazul de sporire, cat şi în acela de scădere a valorii lor.”

Or, stipularea expresă a sumei de 1750 USD, precum și a obligației de plată a sumei de 250 USD, conduce la concluzia că părțile și-au asumat obligația de a achita și restitui, echivalentul în lei, la data plății, respectiv al restituirii, a acestor sume, prevenind, astfel, dezavantajul care ar rezulta dintr-o eventuală sporire sau scădere a valorii, în lei, a acestor sume.

De altfel, însăși pârâta aplică acest principiu la momentul facturării la plată a sumei de 250 USD, utilizând cursul USD/leu de la data facturării, prin urmare, în executarea cu bună credință a obligațiilor contractuale și aplicării consecvente a aceluiași principiu pe care  ea însăși l-a utilizat, nu poate nega același drept și reclamantului.

Instanța mai reține că apărarea pârâtei în sensul în care reclamantul nu a respectat nici termenul contractual și nici obligația de achiziție a cantității minime de GPL, motiv pentru care, în temeiul art.8 din contractul de furnizare de GPL, reclamantul datorează o penalitate de 50% din prețul de livrare al GPL-ului la data rezilierii contractului, multiplicată cu cantitatea minimă garantată în art.5, pentru toți anii rămași, până la scadența contractului, are caracter pur formal, pârâta neexplicitând îndeplinirea condițiilor contractuale de activare a acestei clauze penale și nici măcar neindicând câtimea unei astfel de obligații de plată a reclamantului.

Motivat de aceste considerente, instanța reține dreptul reclamantului la restituirea echivalentului în lei a sumei de 1500 USD, reprezentând diferența între suma de 1750 USD, constituită cu titlu de garanție și suma de 250 USD pe care trebuie să o plătească pârâtei cu titlu de cheltuieli de demontare și transport a utilajelor, motiv pentru care va admite capătul principal de cerere, astfel cum a fost formulat.

În ceea ce privește capătul accesoriu de cerere, instanța reţine următoarele:

Conform art. 1082. C .civ de la 1864: „Debitorul este osandit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligatiei, sau pentru intarzierea executarii, cu toate ca nu este rea-credinta din parte-i, afara numai daca nu va justifica ca neexecutarea provine din o cauza straina, care nu-i poate fi imputata.”

Conform art. 1088. C.civ de la 1864:” La obligatiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune si societate. Aceste daune-interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept.”

Potrivit O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

În speţă, instanţa constată că sunt pe deplin îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor penalizatoare şi anume: obligaţia pârâtei constă în plata unei sume de bani, este lichidă şi exigibilă, iar prin nerestituirea, la scadență, a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosinţă a acesteia a produs reclamantului un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale penalizatoare calculate pe durata întârzierii în executare.

Instanța mai reține că, odată cu notificarea de denunțare a contractului, la data de 25.07.2016, pârâta a fost pusă în întârziere cu privire la obligația de restituire a garanței(f.7), astfel că, începând cu data de 9.08.2016(data preluării utilajelor și data de la care reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare), pârâta datorează și dobândă legală penalizatoare.

Prin urmare, constatând ca fiind întemeiată şi această cerere, instanţa va obliga pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale, aferentă debitului de 1500 USD, începând cu data de 9.08.2016 și până la data plății acestui debit de către reclamantă.

CHELTUIELI DE JUDECATĂ

În temeiul art. 451 C.pr.civ, având în vedere soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată instanţa va admite şi cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata de cheltuieli de judecată şi va obliga pârâta la plata sumei de 502 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând valoarea cumulată a taxelor judiciare de timbru achitate de reclamant.

Instanța va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamantul A cu domiciliul în …. în contradictoriu cu pârâtul B SA cu sediul în Bucureşti, ….,

Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 1500 USD în echivalent în lei la data plăţii şi dobânda legală aferentă debitului de 1500 USD, începând cu data de 9.08.2016 şi până la data plăţii.

Obligă pârâta la către reclamant a sumei de 502 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, cererea de apel urmând a fi înregistrată la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată azi, 26.06.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE  GREFIER

Domenii speta

Spete similare