Contestaţie la executare

Sentinţă penală 297 din 29.05.2019


Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cauzei penale privind intimatul M.L. având ca obiect contestaţie la executare.

Cauza a fost dezbătută în fond la data de 15 mai 2019, când cei prezenţi au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea din aceeaşi zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare formulată la data de 22.01.2019 de către Judecătorul delegat la Biroul de Executări penale al Judecătoriei Sibiu, s-a format dosarul nr. 532/306/2019.

În fapt, s-a arătat că  prin sentinţa penală nr. 313/10.06.2009 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de 21.07.2009 prin nerecurare,  s-a dispus condamnarea inculpatului M.L. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

De la data rămânerii definitive a hotărârii şi până în prezent s-a încercat în mod repetat punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei nr. 393/2009 şi nu s-a reuşit acest lucru, întrucât condamnatul s-a sustras de la executarea pedepsei.

S-a precizat că la data de 13.07.2012 a fost emis mandatul european de arestare nr. 13/2012 pe numele condamnatului însă acesta nu a putut fi pus în executare.

Prin adresa nr.164551/07.01.2019 emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Caraş Severin- Serviciul de Investigaţii Criminale s-a încunoştiinţat că mandatul de executare a pedepsei închisorii nu a fost executat până în prezent.

Având în vedere faptul că de la data rămânerii definitive a sentinţei s-ar fi împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei, termen calculat potrivit dispoziţiilor art. 162 lit. b) Cod penal s-a apreciat că este necesar ca instanţa să constate dacă s-a împlinit sau nu termenul de prescripţie a executării pedepsei.

 În drept au fost invocate dispoziţiile art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, art. 162 lit. b Cod penal. 

 S-a ataşat prezentei contestaţii dosarul nr. 3698/306/2009, în care a fost pronunţată sentinţa penală nr.  313/10.06.2009.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin  sentinţa penală nr. 313/10.06.2009 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de 21.07.2009 prin nerecurare, s-a dispus condamnarea inculpatului M.L. , la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

Sentinţa penală nr. 313/10.06.2009 a Judecătoriei Sibiu a rămas definitivă la data de 21.07.2009 prin nerecurare.

Ulterior rămânerii definitive a sentinţei de condamnare, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 393/2009 din data de 21.07.2009 pe numele intimatului condamnat M.L. , care însă nu a fost pus în executare.

Urmare a adresei nr. 3216895/SIRENE/GC/CL din data de 17.09.2011 transmisă de IGPR Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, prin care se aducea la cunoştinţă autorităţilor judiciare faptul că intimatul condamnat M.L. a fost localizat şi arestat pe teritoriul Italiei, a fost emis mandatul european de arestare nr. 29/9. La data de 22.09.2011 a fost transmis pe cale directă către autorităţile din Italia mandatul european de arestare emis pe numele intimatului condamnat M.L..

Astfel, prin transmiterea directă la data de 22.09.2011 a mandatului european de arestare emis de autorităţile române către autorităţile judiciare din Italie, întrucât pe teritoriul acestui stat a fost localizat şi arestat intimatul condamnat M.L. , a avut ca efect întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei închisorii, în condiţiile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, care prevede că „Depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripţia neîmplinită anterior.”

În acest sens a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul competent să judece recursul în interesul legii în Decizia nr. 2/2012 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 281 din 27.04.2011, arătând că prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicata, care instituie o cauză specială de întrerupere a cursului prescripţiei, atât a răspunderii penale, cât şi a executării pedepsei, prin formularea/depunerea cererii de extrădare, sunt aplicabile, în consecinţa, şi in materia mandatului european de arestare.

Transmiterea mandatului european de arestare autorităţilor judiciare de executare se realizează, in mod distinct, in funcţie de localizarea persoanei solicitate.

Astfel, în situaţia localizării acesteia, devin incidente prevederile art. 88 alin. (3) lit. a) si art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicata, iar in ipoteza in care persoana solicitata nu este localizata, mandatul european de arestare se transmite prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, care procedează la difuzarea acestuia pe canalele specifice.

Transmiterea directa a mandatului european de arestare emis de către autorităţile romane către autorităţile judiciare ale statului membru pe teritoriul căruia a fost localizata persoana solicitata întruneşte toate elementele care caracterizează o cerere de extrădare, caz în care se impune a fi recunoscut efectul prevăzut de lege, şi anume acela de cauza speciala de întrerupere a prescripţiei, potrivit art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Potrivit art. 162 alin. 1 litera b) şi alin. 7 Cod penal „ (1) Termenele de prescripţie a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt: b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea….. (7) Prin pedeapsa ce se execută se înţelege pedeapsa stabilită de instanţă, ţinându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia”.

Se reţine că intimatul M.L. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 313/10.06.2009 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de 21.07.2009 prin nerecurare,  la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, la data rămânerii definitive a acestei sentinţe penale începând să curgă termenul de prescripţie a executării pedepsei închisorii calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 162 alin. 1 litera b) Cod penal.

Cu toate acestea, instanţa reţine că prin transmiterea directă la data de 22.09.2011 a mandatului european de arestare nr. 29/9, emis pe numele intimatului condamnat Mihai Linu, către autorităţile din Italia, cursul prescripţiei executării pedepsei închisorii de 4 ani şi 6 luni s-a întrerupt, din acel moment începând să curgă un nou termen de prescripţie de aceeaşi natură, astfel că la momentul pronunţării prezentei termenul de prescripţie calculat în condiţiile art. 162 alin. 1 litera b) Cod penal nu era împlinit, ci acesta ar urma să se împlinească la data de 22.03.2020, în măsura în care nu intervin alte cauze de întrerupere ori suspendare.

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală raportat la art. 599 Cod procedură penală, art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, art. 162 alin. 1 litera b) Cod penal, va respinge contestaţia la executare formulată de către Judecătorul Delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Sibiu, cu privire la intimatul M.L. 

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat  vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

În temeiul art. 598 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală raportat la art. 599 Cod procedură penală, art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, art. 162 alin. 1 litera b) Cod penal, respinge contestaţia la executare formulată de către Judecătorul Delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Sibiu, cu privire la intimatul M.L.  .

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicarea copiei de pe minută.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29.05.2019.