Legaturi personale

Sentinţă civilă 3508 din 17.09.2019


Data publicare portal: 09.10.2019

Prin Sentinţa …, Judecătoria … a admis în parte cererea formulată de reclamantul …, CNP …., domiciliat in …, strada …, bloc …, sc. .., etaj .., ap …, judeţul …, în contradictoriu cu pârâta… , cu reşedinţa in comuna …. (la familia ….) judeţul ….

Încuviinţează reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minora…., născută la data de …., respectiv până la soluţionarea în primă instanţă a dosarului nr. …., aflat pe rolul Judecătoriei …., având ca obiect divorţ, în cadrul căruia reclamantul-tată să aibă legături personale în următoarea modalitate:

2 week-end-uri din lună, în primul (1) şi al treilea (3), la domiciliul tatălui reclamant, de vineri ora 18,00 şi până duminică ora 16,00,

-o săptămână în perioada sărbătorilor de Crăciun şi Paşte la domiciliul tatălui reclamant (alternativ cu pârâta-mamă), adică în anii cu număr par să petreacă sărbătorile de iarnă cu reclamantul şi cele pascale cu mama, iar în anii cu număr impar să petreacă sărbătorile de iarnă cu mama şi cele pascale cu tata,

-o lună de zile în vacanţa de vară la domiciliul tatălui reclamant, în anii pari în luna iulie cu reclamantul, iar în anii impari în luna august cu reclamantul,

-de ziua de naştere a minorei, în anii pari, la domiciliul reclamantului,

-prin conversaţii/corespondenţă electronică (telefon/internet).

Cu apel în termen de 5 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria ….

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei astăzi, …..

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei … sub nr. …, reclamantul … în contradictoriu cu pârâta …., a solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială să se încuviinţeze reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minora …., născuta la data de …., în următoarea modalitate:

- în prima si a treia săptămâna din luna, de vineri orele 18.00, pana duminica la orele 16.00 la domiciliul reclamantului;

- o săptămână în perioada sărbătorilor de Crăciun si Paşte (alternativ cu pârâta) adică in anii cu număr par, sa petreacă sărbătorile de iarna cu tatăl si Paştele cu mama sa, iar in anii cu număr impar să petreacă sărbătorile de iarna cu mama sa si Pastele cu tatăl;

- prin luarea în domiciliul reclamantului o perioadă de o lună de zile în vacanţa de vară, respectiv in luna iulie a fiecărui an;

- tatăl reclamant să fie prezent la serbarea zilei de naştere a minorei si, mai mult decât atât apreciază ca este in interesul minorei sa petreacă (consecutiv cu mama pârâta) zilele de naştere exclusiv cu tatăl,

- tatăl reclamant să poată purta corespondenţa cu minora sub forma convorbirilor telefonice sau prin internet.

- in perioada 24 septembrie …-02 octombrie …, minora sa locuiască la tatăl reclamant, întrucât se va afla in concediu.

În motivarea cererii a arătat că in fapt, este căsătorit cu pârâta, insa aceasta a părăsit domiciliul conjugal in luna mai 2018.

De la data părăsirii (împreuna cu minora) a domiciliului conjugal din …, strada …. , bloc …., sc. …, etaj …, ap …, judeţul …pârâta i-a permis sa vadă minora doar de doua ori (si atunci doar pentru 2-3 ore), in rest s-a opus sa aibă legături personale cu copilul său, nu îi permite sa viziteze minora, situaţie care aduce atingere dreptului său, în calitate de părinte de a menţine legăturile de afecţiune reciproce dintre copil şi părinte, acesta din urmă fiind îndreptăţit să vegheze la buna creştere şi educare a minorului.

Minora locuieşte in comuna …, la părinţii pârâtei, respectiv familia …., (pârâta, din câte cunoaşte, locuind fără forme legale in Slatina).

Inclusiv părinţii pârâtei i-au pus in vedere ca nu are ce sa caute la poarta lor, pentru a vedea fetiţa.

De curând, pârâta a introdus acţiunea de divorţ (ataşează extras Ecris), insa întrucât a trecut deja destul de mult timp in care a fost împiedicat sa îşi vadă copilul, doreşte ca până soluţionarea definitiva a dosarului de divorţ sa poată avea legătura constanta cu fetiţa sa .

Dreptul părintelui de a menţine legături personale cu copilul nu constituie o simplă facultate, ci şi o obligaţie legală el fiind îndatorat să contribuie în continuare la ocrotirea copilului, iar parata nu poate împiedica relaţiile personale ale minorei cu tatăl reclamant.

Desfăşurarea legăturilor personale cu minora în domiciliul său este de natură sa asigure o apropiere firească între tată şi minoră într-un mediu care exclude tensiunile dintre părinţi, tensiuni de natură a afecta în mod evident pe minora care are o vârstă mult prea fragedă pentru a înţelege consecinţele unui divorţ.

La stabilirea programului de vizitare în maniera solicitată, instanţa trebuie aibă în vedere principiul respectării si promovării cu prioritate a interesului superior al copilui care prevalează in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice, precum si in cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti, aşa cum rezulta din prevederile art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecţia si promovarea drepturilor copilului.

Respectarea si garantarea tuturor drepturilor copilului se mai realizează conform următoarelor principii:

- responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligaţiilor părinteşti;

- asigurarea unei îngrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil;

- respectarea demnităţii copilului, potrivit art. 6 din acelaşi act normativ.

Apreciază că indiferent de relaţiile dintre părinţi, dezvoltarea unui copil de şase ani, este mai armonioasă dacă se află în prezenţa ambilor părinţi resimţind mai puţin consecinţele nefaste ale separării în drept şi în fapt a părinţilor săi.

Instanţa trebuie sa recomande mamei pârâte sa permită fetitei să-si exercite efectiv drepturile pe care le are, cu privire la păstrarea unor legături personale cu tatăl si cu ceilalţi membrii ai familiei extinse, sau cu alte persoane fata de care au dezvoltat relaţii de ataşament, in vederea garantării in continuare a unei dezvoltări echilibrate a personalităţii minorilor, in condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea 1/2004 privind protecţia si promovarea drepturilor copilului.

Reaminteşte că principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv legătura cu drepturile si obligaţiile ce revin părinţilor copilului in deciziile pe care le iau cu privire la copii, potrivit art. 2 alin. 2 din acelaşi act normativ si recomanda totodată acestora, ca orice stare conflictuala ce vizează exclusiv relaţiile dintre părinţi ca foşti soţi, sa nu afecteze in viitor relaţiile dintre părinţi in deciziile care le iau cu privire la copii si dintre aceştia si copii.

In orice caz, reclamantul trebuie sa aibă in continuare, pe lângă dreptul de a avea legături personale diversificate cu minora in sensul art. 15 din acelaşi act normativ si dreptul de a veghea la modul cum celalalt părinte se ocupa de creşterea şi educarea  fetitei,  potrivit art.  401  Codul civil  iar  aceste  drepturi sunt în concordanţă deplină şi cu prevederile art. 8 din  CEDO privind dreptul la respectarea vieţii de familie care implica si relaţiile intre copil si părinte si totodată s-ar încălca si dreptul copilului prevăzut de art. 14 din Legea nr. 272/2004 de a păstra legăturile personale cu ambii părinţi foşti soţi, care ar trebui să dea dovadă de maturitate şi înţelepciune depăşindu-şi frustrările şi orgoliile şi sa coopereze în procesul de creştere şi educare a minorilor care au nevoie nu doar de aport material, ci si de sprijin moral deoarece viaţa de zi cu zi a relevat ca minorii au nevoie si de afecţiunea, sprijinul si îndrumarea tatălui, in acelaşi timp, copilul având dreptul de a-si cunoaşte rudele, de a întreţine relaţii personale cu acestea.

Apreciază ca in cauza sunt îndeplinite cumulativ toate elementele privind admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţiala, si anume:

Condiţii de admisibilitate:

Potrivit art. 996 alin. (1), instanţa de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenţa de drept, va putea sa ordone masuri provizorii sau grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Ordonanţa este provizorie si executorie. Daca hotărârea nu cuprinde nici o menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute in vedere, masurile dispuse vor produce efecte pana la soluţionarea litigiului asupra fondului - art. 996 alin. (2) NCPC. La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea sa se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen - art. 996 alin. (3) NCPC.

Ordonanţa va putea fi data chiar si atunci când este in curs judecata asupra fondului - art. 996 alin. (4) NCPC.

Pe cale de ordonanţa preşedinţiala nu pot fi dispuse masuri ca re sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a căror executare nu ar mai face posibila restabilirea situaţiei de fapt - art. 996 alin. (5) NCPC.

Condiţiile exercitării procedurii ordonanţei sunt:

a) Urgenţa: condiţie care justifica utilizarea procedurii in chestiune, caracterizata printr-o procedură de judecata mai sumara. S-a reţinut ca exista îndeplinita aceasta condiţie când măsura provizorie este necesara "pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara ... ori... pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".

S-a arătat ca urgenta trebuie sa persiste pe tot parcursul judecaţii (chiar si in calea de atac a apelului) iar instanţa de judecata are obligaţia sa indice împrejurările ce au condus la concluzia ca este deplin dovedita aceasta cerinţa. De asemenea, lipsa caracterului de urgenta conduce la soluţionarea oricărui aspect pe calea procedurii comune. Urgenta nu este sinonima cu celeritatea, aceasta din urma reprezentând dezideratul oricărui proces civil, in sensul finalizării sale intr-un termen rezonabil.

b) Măsura dispusa sa aibă caracter provizoriu (vremelnic): masurile încuviinţate nu sunt de natura sa conducă la rezolvarea fondului ci sunt de natura sa menţină o situaţie de fapt până la soluţionarea celui dintâi, aşadar - sunt limitate in timp pana la soluţionarea in fond a litigiului.

c) Condiţia de a nu prejudeca fondul: s-a reţinut ca, datorita faptului că ordonanţa presupune urgenţa si adoptarea unor masuri vremelnice, instanţa nu are căderea sa prejudece fondul dreptului dar - pentru ca totuşi soluţia sa nu fie arbitrara - este datoare sa cerceteze aparenta dreptului, să antameze fondul.

d) Existenta unei „aparenţe de drept" in favoarea reclamantului, legiferata la art. 996 alin. (1) NCPC. S-a reţinut ca aceasta condiţie trebuie analizata in mod prioritar de către instanţa, aceasta din urma fiind ţinuta sa nu dispună nicio măsura provizorie pana ce nu isi creează convingerea ca in favoarea reclamantului exista „aparenţa de drept".

Pentru considerentele expuse anterior solicită instanţei sa admită acţiunea formulată şi sa încuviinţeze reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minora în domiciliul său conform programului de vizitare indicat, întrucât aşa cum a învederat, programul de vizita se stabileşte astfel încât sa permită o relaţie reala, efectiva şi constructiva intre copil si părinte, astfel ca, relaţiile personale constante intre părinţi si copii nu pot fi restrânse sau excluse.

In drept: textele de lege anterior indicate.

Dovada : înscrisuri, interogatoriul pârâtei (solicită înfăţişarea sa in persoană).

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Părtile sunt căsătorite, între acestea purtându-se procedura divorţului judiciar ce face obiectul dosarului nr. … aflat pe rolul Judecătoriei Slatina (fila … dosar), iar din căsătoria acestora a rezultat minora …, născută la data de …, potrivit certificatului de naştere depus în acest dosar la fila .. (seria … nr. …).

Conform dispoziţiilor art. 997 alin. 1 C.pr.civ., instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Din conţinutul textului rezultă condiţiile exercitării ordonanţei preşedinţiale, respectiv, aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurii luate, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului, condiţii ce trebuiesc întrunite cumulativ la data examinării cererii.

Prin art. 920 C.pr.civ., instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

O primă precizare care se impune este aceea că, la fel ca şi în reglementarea anterioară, deşi calea procedurală prevăzută este ordonanţa preşedinţială, atunci când obiectul acesteia intră în categoria cererilor prevăzute de art. 920, instanţa trebuie să verifice doar îndeplinirea cumulativă a două condiţii de admisibilitate: vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

Aceasta deoarece, din interpretarea textului legal, condiţia urgenţei este prezumată de legiuitor în această materie. De altfel, şi doctrina a reţinut că „aceste măsuri (la care se referea textul art. 613/2 VC.pr.civ. de la 1865) pot fi luate pe cale de ordonanţă preşedinţială pentru că aşa prevede legea, deci fără a fi necesară justificarea vreunei urgenţe din partea celui care le solicită. Pe de altă parte, având caracter vremelnic, ele nu sunt de natură să prejudece fondul procesului, care se rezolvă prin hotărârea finală asupra procesului de divorţ, sub toate aspectele”.

O a doua precizare este că, aşa cum rezultă din text, aceste măsuri pot fi luate, pe cale de ordonanţă preşedinţială şi în condiţii derogatorii de la dreptul comun în materie, numai în timpul procesului de divorţ. Aceasta presupune că, spre deosebire de dreptul comun [unde cererea de ordonanţă preşedinţială nu este condiţionată de existenţa procesului asupra fondului (condiţia vremelniciei putând fi dovedită şi altfel)], norma specială impune ca procesul de divorţ să fie declanşat. Numai în aceste condiţii nu este necesară dovedirea urgenţei, ca o condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale.

Aceasta nu înseamnă că nu s-ar putea sesiza instanţa cu o cerere, pe cale de ordonanţă preşedinţială (având ca obiect luarea unor măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei), mai înainte de declanşarea procesului de divorţ. Numai că, într-o astfel de ipoteză, vor fi aplicabile dispoziţiile art. 997 şi urm. C.pr.civ., fapt ce presupune şi dovedirea urgenţei (nemaifiind prezumată, ca în cazul normei speciale de la art. 920), ca o condiţie de admisibilitate, cumulativă cu condiţia vremelniciei şi cu condiţia neprejudecării fondului.

Conform art. 401 C.civ., părinţi separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu aceştia. Acest drept este expresia principiului constituţional al respectării dreptului la viaţa de familie, precum şi al protecţiei speciale al drepturilor copilului.

Părintele divorţat păstrează drepturile şi îndatoririle părinteşti, dar exerciţiul acestora de către părintele divorţat, căruia nu i-a fost încredinţat copilul, suferă anumite limitări şi particularităţi.

Însă acest părinte continuă a avea dreptul şi a fi ţinut de îndatorirea de a creşte copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte şi copil fiind expresia principiului constituţional al respectării dreptului la viaţa de familie precum şi protecţiei speciale a drepturilor copiilor.

Dispoziţiile art. 262 alin. 2 C.civ., reprezintă mijlocul legal pus la dispoziţia părintelui divorţat care nu locuieşte cu copilul său pentru a-şi îndeplini îndatoririle faţă de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în aşa fel încât să nu aibă o influenţă negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condiţiile normale în privinţa întreţinerii acestor legături.

Potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, „Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament”.

Analizând, aşadar, interesul minorei în ce priveşte stabilirea de legături personale cu tatăl său, instanţa va avea în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de aşa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minoră şi tatăl său, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorei, ale cărei interese trebuie cu prioritate protejate.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, creată în aplicarea art. 8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, „din momentul şi datorită însăşi împrejurării naşterii copilului, între părinţi şi copil există o legătură constitutivă de viaţă de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanţe excepţionale” - Cauza Berrehab contra Olandei - legătură personală care reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile care împiedică aceste relaţii reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţa familială” - Cauza Johansen contra Norvegiei -.

Curtea europeană a decis că în executarea unor măsuri care ţin de legătura părinţilor cu copii trebuie să se ţină seama de interesele superioare ale copilului şi, în ipoteza în care contactele cu părinţii, ar risca să ameninţe aceste interese sau să aducă atingere drepturilor sale, autorităţile naţionale au îndatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru între toate interesele părţilor (cauza Ignaccolo-Zenide contra României).

Curtea a denunţat comportamentul ilicit al părintelui la care copilul locuieşte, care se opune la legătura dintre celălalt părinte şi minor şi a apreciat că statul are obligaţia de a lua măsurile adecvate şi suficiente pentru a fi respectate dispoziţiile art. 8 (cauza Maire contra Portugaliei).

Pornind de la aceste reguli transformate în norme de drept, prin efectul art. 20 din Constituţie, instanţa apreciază că este în interesul minorei să ia legătura cu tatăl său în afara domiciliului familiei mamei pârâtă, deşi aceasta s-a opus acestei măsuri, conform mesajului text depuse la fila 16 dosar.

În aceste condiţii, instanţa reţine că cererea reclamantului privind stabilirea unui program de vizită nu încalcă dispoziţiile legale precitate şi îndeplineşte condiţia ce ţine de caracterul provizoriu al măsurii ce se solicită a fi dispusă de instanţă în cauză, de vreme ce există formulată o cerere asupra fondului potrivit dreptului comun – divorţ – dosar nr. …., deşi o asemenea măsură nu este indicată în ceea ce o priveşte pe minoră, procedurile judiciare dese putând să o afecteze prematur.

Astfel fiind, va încuviinţa, provizoriu până la soluţionarea în primă instanţă a dosarului nr. …., aflat pe rolul Judecătoriei …., reclamantului un program de legături personale cu minora în următoarea modalitate:

-2 week-end-uri din lună, în primul (1) şi al treilea (3), la domiciliul tatălui reclamant, de vineri ora 18,00 şi până duminică ora 16,00,

-o săptămână în perioada sărbătorilor de Crăciun şi Paşte la domiciliul tatălui reclamant (alternativ cu pârâta-mamă), adică în anii cu număr par să petreacă sărbătorile de iarnă cu reclamantul şi cele pascale cu mama, iar în anii cu număr impar să petreacă sărbătorile de iarnă cu mama şi cele pascale cu tata,

-o lună de zile în vacanţa de vară la domiciliul tatălui reclamant, în anii pari în luna iulie cu reclamantul, iar în anii impari în luna august cu reclamantul,

-de ziua de naştere a minorei, în anii pari, la domiciliul reclamantului,

-prin conversaţii/corespondenţă electronică (telefon/internet).

Sub acest aspect instanţa apreciază că o reîntoarcere a tatălui în viaţa minorei în toată forma solicitată de reclamant nu este una adecvată, având în vedere lipsa acestuia din mediul minorei o perioadă de timp, aşa cum rezultă din mesajul text remis de pârâtă reclamantului, fiind necesară o apropiere temporizată faţă de minoră.

De asemenea, starea conflictuală a părţilor reiese cu prisosinţă din mesajul text depus de reclamant la dosar, impunându-se aplicarea unui ordin din partea instanţei pentru ca dreptul reclamantului să nu aibă de suferit şi implicit al minorei.

Pentru aceste considerente, prin raportare la vârsta minorei (6 ani), precum şi faptul că aceasta a locuit mult timp de la naştere alături şi de tatăl său, instanţa apreciază că cererea este admisibilă în parte, nereţinând ca fiind justificată obiectiv solicitarea reclamantului ca în fiecare an o lună de zile în vacanţa de vară la domiciliul său în luna iulie să aibă legături personale cu minora, ci impunându-se ca fiind echitabil ca fiecare părinte să aibă posibilitatea, cel puţin o dată la 2 ani, să aibă luna iulie sau august rezervată timpului petrecut alături de copil, numai luna iulie alături de reclamant nefiind justificată prin elemente factuale obiective de reclamant.

De asemenea, solicitarea ca în perioada 24 septembrie …-02 octombrie … minora să locuiască la tatăl reclamant, întrucât acesta din urmă se va afla în concediu, aspect dovedit prin cererea depusă la fila 15 dosar, nu poate fi primită, întrucât simpla posibilitate a reclamantului de a avea concediu în această perioadă nu este suficientă din perspectiva interesului superior al copilului, respectiv nu s-a invocat un anumit aspect obiectiv sau chiar subiectiv care să conducă la ideea că minora ar avea nevoie în această perioadă de o schimbare a locuinţei pentru o perioadă mai mare de timp decât cea limitată la week-end-uri, în acest fel nefiind perturbat nici traiul zilnic al minorei.

Instanţa va dispune acest măsuri până la soluţionarea în primă instanţă a dosarului nr. …., aflat pe rolul Judecătoriei …., raportat la art. 448 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.