Uzucapiune (Prescripţia achizitivă)

Sentinţă civilă 598 din 29.07.2019


Prin cererea inregistrată sub nr. (...) reclamanta (...) a chemat in judecată pe pârâta (...) solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului in suprafata de (...) mp. situat in  (...) prin intermediul uzucapiunii de 30 de ani, ca efect al joncţiunii posesiei.

In motivarea cererii reclamanta arată că terenul ce face obiectul cauzei a fost dobandit de bunicul său, (...) de la părintii săi, cu ocazia căsătoriei, in urma cu peste 50 de ani.

Mai sustine reclamanta că bunicul său a decedat in anul (...) iar bunica sa (...), acestia avand doua fiice, respectiv pe (...). (..) a formulat cerere in faţa notarului că intelege să nu accespte succesiunea părintilor săi, iar (...), care este mama sa, a decedat in anul (..) avand trei copii, insa de pe urma acesteia numai reclamanta a acceptat succesiunea, astfel că este singura care are calitate procesuala activa de a formula prezenta cerere.

In continuare, reclamanta arată ca potrivit adeverintei de rol eliberată de (...), se atestă faptul că defunctii (.../...), figureaza in evidentele registrului agricol incă din anul (...) cu mai multe suprafete de teren, printre care si terenul in suprafată de (...) mp,din pct. (...), teren ce este imprejmuit si au construit si o casa de locuit, astfel că pentru toate motivele invocate, solicită admiterea cererii.

In drept, a invocat dispozitiile art. 1859, 1860 si 1890 cod civil vechi.

A depus alăturat, in copie, înscrisuri.

La data de (...)  parata a formulat intampinare, prin care arată că este de acord cu actiunea reclamantei .

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri si s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.

Expertiza tehnică topografică a fost intocmită de expert (...) si depusa la dosar.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În sistemul codului nostru civil uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietătii unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesii utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.

Potrivit art. 82 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile art. 930-934 C.civ. referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.

Astfel, pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani aşa cum este reglementat în art. 1890 V.C.civ. e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credinta sau de rea credinţă.

În acest sens, art. 1846 alin. 1 V.C.civ. prevede că orice prescriptie este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 V.C.civ. ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Aşadar, ceea ce trebuie să dovedească reclamantul care invocă în favoarea sa efectele uzucapiunii de 30 de ani este că stăpânirea pe care a exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că reunea cele două elemente constitutive (animus şi corpus) şi toate calităţile cerute pentru ca posesia să fie utilă.

Potrivit art. 1860 V.C.civ. orice posesor are facultatea spre a putea opune prescripţia, să unească posesiunea sa cu a autorului său.

Deşi în cererea de chemare în judecată petenta a prezentat situaţia de fapt într-o manieră din care să se înţeleagă faptul că autorul său este defunctul (...) solicitând joncţiunea posesiei sale cu cea a acestui defunct, din probele administrate a rezultat o altă situaţie de fapt.

Din declaraţia  martorului (..), adeverinţa nr. (...) emisă de (...) şi anexa nr. (...) pentru defunctul (...), decedat la (...), rezultă că defunctul (...), bunicul matern al reclamantei, a stăpânit terenul în litigiu în perioada (...)

Analizând declaraţia martorului (...) şi anexa nr. (...) pentru defunctul (...), rezultă că defuncta (...) mama reclamantei, a stăpânit terenul în litigiu în perioada (...)

Tot din declaraţia martorului (...) rezultă că terenul stăpânit iniţial de (...) a fost preluat în stăpânire la decesul său de fiica (...), iar reclamanta a preluat stăpânirea asupra aceluiaşi bun imobil la decesul mamei sale. Aşadar, autoarea reclamantei este mama acesteia, (...)

Cu privire la joncţiunea posesie, în doctrina de specialitate s-a reţinut că prin aceasta se înţelege unirea posesiei uzucapantului cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de către autorul său pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune.

Astfel, instituţia reglementată de art. 1860 V.C.civ. reprezeintă o operațiune juridică ce constă în adăugarea la durata posesiei actuale a posesorului, a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său. Se observă însă că, reclamanta din prezenta cauză a posedat bunul de la decesul mamei sale (...) până în prezent, deci aproximativ 4 ani, iar autoarea sa, defuncta (...), a posedat bunul timp de aproximativ 7 ani, în perioada (...), rezultând o durată totală de aproximativ 11 ani.

Aşadar, în condiţiile în care reclamanta poate uni posesia sa doar cu cea a autoarei sale, potrivit art. 1860 V.C.civ., nu şi cu cea a posesorilor anteriori, respectiv bunicul său (...) (autorul autoarei sale), termenul de 30 de ani al prescripţiei achizitive cu privire la imobilul în litigiu nu s-a împlinit în persoana reclamantei, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1890 V.C.civ..

În consecinţă, având în vedere considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.