Stingerea unei creanţe bugetare ca urmare a deducerii din plăţile ulterioare

Reclamantul solicită anularea unui act administrativ fiscal ca urmare a intervenirii stingerii creanţei prin compensare, dar în fapt reclamanta a folosit mecanismul deducerii din plăţile/rambursabile viitoare.

Decizia nr. 357 din 14.04.2021 a Curţii de Apel Galaţi 

1. Prin sentința civilă nr. 287/05.10.2020 pronunțată în dosarul nr. 412/91/2020, Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta ... prin ... în contradictoriu cu pârâta ...

În motivarea sentinței, Tribunalul ... a reținut următoarele: „Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu ..., se solicită anularea notei nr. 724231 din 24.10.2019 privind deducerea din plățile viitoare a creanțelor bugetare, în sumă de 118.561,27 lei, aferentă Deciziei de plată nr. 7700330/24.10.2019.

Obligarea pârâtei ..., cu sediul în b-dul ..., nr ...., sector ..., ... la plata sumei 118.561,27 lei, aferentă Deciziei de plată nr. 7700330/24.10.2019, pentru următoarele:

Reclamanta a formulat contestație împotriva notei nr. 724231/24.10.2019 și a precizat în motivarea acțiunii că împotriva ... cu sediul în orașul ..., ... începând cu data de 10.10.2019,  s-a deschis procedura de faliment, prin Hotărârea nr. 253/JS/2019, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, în dosarul nr. 4389/91/2010 și că în urma Notificării privind deschiderea procedurii de faliment a debitoarei ..., APIA avea dreptul de a formula cerere de admitere a creanței împotriva debitoarei în perioada de observație și până la data deschiderii procedurii de faliment, respectiv data de 10.10.2019, pentru înscrierea la masa credală. A mai susținut că din actele atașate cererii de admitere a creanței reiese că în mod eronat și abuziv a compensat o sumă rezultată dintr-un act întocmit după data deschiderii procedurii de faliment, respectiv Nota din 24.10.2019, în condițiile în care înscrierea în tabelul creditorilor se face pentru sumele datorate până la data de 10.10.2019 și că împotriva Notei nr. 724231 din 24.10.2019, privind deducerea din plățile viitoare a creanțelor bugetare, în sumă de 118.561,27 lei, aferentă Decizie de plată nr. 7700330/24.10.2019, debitoarea ... (în faliment) a formulat în termen legal, plângere prealabilă, plângere care a fost soluționată de către ... în mod negativ.

Din Răspunsul la plângerea prealabilă, și articolul invocat de către ...: Art. 28 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908 din 6 august 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 130612013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, normele referitoare la controale, valorile mobiliare și transparența în recuperarea prin compensare: Fără a se aduce atingere niciunei alte măsuri de aplicare a legii prevăzute de dreptul național statele membre compensează orice creanță restantă a unui beneficiar stabilit în conformitate cu dreptul național, din orice plăți viitoare care urmează a fi efectuate de agenția de plați”, iar prin această compensare s-au încălcat exact articolul invocat de ..., art. 52 în Legea 85/2006, cât și dispozițiile din dreptul civil cu privire la compensare (datorii anterioare faliment cu datorii ulterioare).

Deoarece nu este permisă compensarea având în vedere dispozițiile art. 52 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu prevederile codului civil în materie de compensare legală, fapt pentru care Nota de compensare nr. 724231 din 24.10.2019 este nulă de drept.

Nota de compensare nr. 724231 din 24.10.2019, privind deducerea din plățile viitoare a creanțelor bugetare, în sumă de 118.561,27 lei, este întocmită după data de 10.10.2019, motiv pentru care este nulă, întrucât aceste compensări nu sunt permise în procedura falimentului, iar această sumă trebuie virată în contul unic al debitoarei și distribuită conform procedurii Legii nr. 85/2006.

A solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În drept a arătat că acțiunea are la bază textele citate în cuprinsul acesteia și în probațiune a solicitat proba cu acte.

..., în temeiul art. 205-208 Cod procedură civilă, a formulat întâmpinare prin care a arătat că procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. 32678/26.09.2014 a rămas definitiv urmare a respingerii cererii de anulare a acestuia (conform sentinței civile 295/27.11.2015 Curtea de Apel ...) și a devenit titlu de creanță, suma înscrisă în acesta fiind cea pentru care s-a procedat la operațiunea de deducere din plățile viitoare, emițându-se nota 724231/24.10.2019.

A invocat art. 38 lit. b din OUG nr. 66/2011, art. 5b din RE 885/2006, art. 28 RE 908/2014, RE 1290/2005, RE 1306/2013, art. 33 OUG nr. 74/2009 art. 3 al. 3 OMADR 66/2011, art. 3 al.1 același Ordin, art. 17 al.1 HG 875/2011.

A mai arătat că deducerea din plățile viitoare este o modalitate de stingere a creanței bugetare prev.de art. 38 lit. b OUG nr. 66/2011.

A mai invocat art. 52 Legea nr. 85/2006.

A solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și judecarea cauzei în lipsă.

Examinând actele, Tribunalul reține următoarele:

Din sentința civilă nr. 253/JS/10.10.2019 a Tribunalului ... Tribunalul va reține că debitorul ... a intrat în procedura generală a falimentului, fiind desemnat lichidator provizoriu ...

Tribunalul mai reține că contestatoarea a solicitat în instanță anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor de stabilire a creanțelor bugetare nr. 32678/24.09.2014, iar prin sentința 295/2015 a Curții de Apel ... s-a respins contestația formulată împotriva actului administrativ fiscal (proces verbal 32678/24.09.2014), ÎCCJ prin decizia 2407/2018 anulând recursul declarat de SC ... SA ca netimbrat.

Prin Decizia ÎCCJ nr. 4253/29.11.2018 s-a respins și contestația în anulare formulată împotriva Deciziei 2407/2010 a ÎCCJ.

Prin urmare, procesul-verbal nr. 32678/26.09.2014 a devenit titlu executoriu, în temeiul căruia s-a emis nota nr. 724231/24.10.2019 privind deducerea din plățile viitoare a creanțelor bugetare în sumă de 118.561,27 lei.

Pe de altă parte din cererea de chemare în judecată Tribunalul reține că ... a formulat cerere de admitere a creanței împotriva debitoarei (respectiv contestatoarea din prezenta cauză) la care a atașat nota nr. 724231/24.10.2019, act întocmit după data deschiderii procedurii de faliment.

Vom reține că apărarea în sensul susținut de contestatoare că, compensarea s-a făcut după întocmirea tabelului creditorilor, nu poate fi primită, aceasta fiind o chestiune legată de procedura insolvenței urmând a fi verificată de către judecătorul sindic.

Pe de altă parte având în vedere disp. art. 5b din Regulamentul (CE) Nr. 885/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 în ceea ce privește autorizarea agențiilor de plăți și a altor entități, precum și lichidarea conturilor FEGA și FEADR: „Fără a aduce atingere niciunei măsuri executorii prevăzute de legislația națională, statele membre rețin orice sumă încă datorată de către un beneficiar, care a fost stabilită în conformitate cu legislația națională, din orice plată viitoare care urmează să fie efectuată de către agenția de plăți responsabilă cu recuperarea creanței de la respectivul beneficiar.”

- Art. 28 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) Nr. 908 din 6 august 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, normele referitoare la controale, valorile mobiliare și transparența Recuperarea prin compensare: Fără a se aduce atingere niciunei alte măsuri de aplicare a legii prevăzute de dreptul național, statele membre compensează orice creanță restantă a unui beneficiar stabilită în conformitate cu dreptul național, din orice plăți viitoare care urmează a fi efectuate de agenția de plăți”, precum și dispozițiile art. 3 alin. 3 din OMADR nr. 66/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a mecanismului de compensare de către ... a debitelor și creanțelor beneficiarilor Fondului european de garantare agricolă și ai Fondului european agricol de dezvoltare rurală, precum și ai fondurilor de la bugetul de stat: „Compensarea se face din oficiu, înainte de efectuarea oricărei plăți aferente sprijinului financiar acordat, numai pentru creanțele reciproce, constatate de către ... față de beneficiarii sprijinului financiar, rezultate în mod direct din derularea formelor de sprijin pentru implementarea cărora este responsabilă, după adaptarea sistemului informatic al acesteia, dar nu mai târziu de 1 iulie 2011,” și

- Art. 3 alin. l din OMADR nr. 66/2011 „Creanțele bugetare se sting prin compensare, ci creanțele beneficiarului respectiv, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor”, precum și art. 42 din OUG nr. 66/2011 alin. 1 „Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt scadente la expirarea termenului de plată stabilit în titlul de creanță, respectiv în 30 de zile de la data comunicării titlului de creanță, dar și art. 38 lit. b din OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora: „Stingerea creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează prin: .... b) deducere din plățile/rambursările următoare”;

- Art. 17 alin. l din HG nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea,  sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora: „Deducerea creanțelor bugetare din plățile/rambursările de care beneficiarul are dreptul se realizează cu condiția emiterii în prealabil a unui titlu de creanță”, Tribunalul reține că în principiu operațiunea de compensare este prevăzută de dispozițiile legale și este admisibilă.

Având în vedere dispozițiile mai sus invocate, apreciem că nu sunt motive de nulitate ale notei de compensare, motiv pentru care vom respinge acțiunea ca neîntemeiată.”

2. ..., în calitate de lichidator judiciar al ... (în faliment) a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 287/05.10.2020 prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare admiterea contestației și anularea Notei nr. 724231/24.10.2019, privind deducerea din plățile viitoare a creanțelor bugetare în sumă de 118.561,27 lei și obligarea ... la plata sumei 118.561,27 lei aferentă Deciziei de plată nr. 7700330/24.10.2019.

În motivare a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Codul de procedură civilă, arătând că din considerentele hotărârii atacate reiese faptul că instanța de fond reține că nu se poate pronunța chiar pe obiectul cererii, considerând că trebuie analizate de judecătorul sindic, însă cu toate acestea, s-a pronunțat asupra cererii, cu încălcarea dispozițiilor privitoare la competență.

A arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că apărarea s-a întemeiat pe faptul că compensarea s-a făcut după întocmirea tabelului creditorilor, în fapt susținând că, compensarea efectuată de ... a fost efectuată nelegal, ulterior intrării în procedura de faliment, între o creanță născută în perioada de la data deschiderii procedurii și până la intrarea în faliment datorată către ... cu creanța pe care ... o are de recuperat de la ..., ulterior intrării în faliment, ca fiind nelegală, având în vedere dispozițiile art. 52 din Legii nr. 85/2006.

A considerat că instanța de fond avea obligația, conform art. 131 din Codul de procedură civilă, de verificare a competenței din oficiu și în speță, declinarea competenței în favoarea judecătorului sindic, în cadrul dosarului de faliment.

A menționat faptul că pârâta ... a continuat emiterea notelor de compensare și ulterior notei atacate în prezentul dosar, respectiv notele de compensare privind deducerea din plățile viitoare a creanțelor bugetare cu nr. 798603/04.12.2019 prin care s-a compensat suma de 48.521,47 lei, nr. 867329/04.02.2020 pentru suma de 747,83 lei și nr. 918918/08.10.2020 pentru suma de 2.262,02 lei.

A arătat faptul că împotriva noilor note de compensare a formulat o cerere în constatarea nulității ce face obiectul dosarului cu nr. 4389/91/2010/a49, în cadrul dosarului de faliment, aflat pe rolul Tribunalului ..., cu termen de judecare la data de 28.01.2020.

A susținut că instanța de fond, în mod greșit s-a considerat competentă să judece o astfel de cerere, cu încălcarea dispozițiilor art. 131 din C.pr.civ., deoarece acțiunea formulată era întemeiată pe dispoziții speciale ale Legii nr. 85/2006, aspect recunoscut și de către prima instanță în considerentele hotărârii atacate.

A motivat că instanța de fond a reținut aplicarea art. 28 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/06.08.2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, recuperarea prin compensare, ignorând dispozițiile legale evidente care ar fi impus admiterea cererii și totodată a considerat că de principiu operațiunea de compensare este prevăzută de dispozițiile legale și este admisibilă.

A subliniat că operațiunea de compensare este prevăzută de dispozițiile legale și este admisibilă, dar în situația de față trebuie avute în vedere faptul că ... se află în procedura de faliment guvernată de Legea nr. 85/2006, lege specială potrivit căreia nu se poate compensa o creanță a unui creditor, născută anterior intrării în faliment a debitoarei, cu o creanță pe care debitoarea o are de încasat de la acest creditor, născută ulterior deschiderii procedurii de faliment.

A considerat compensarea efectuată de ... între o creanță născută în perioada de la data deschiderii procedurii și până la intrarea în faliment datorată către ... cu creanța pe care o are de recuperat de la ... ulterior intrării în faliment ca fiind nelegală, având în vedere dispozițiile art. 52 din Legea nr. 85/2014, creditoarea ... încălcând atât dispozițiile legislației naționale, cât și dispozițiile reglementate de UE.

3. ... a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca fiind temeinică și legală a sentinței nr. 287/05.10.2020, considerând că cererea ... a fost soluționată în mod corect și legal de către instanța de contencios întrucât Nota nr. 724231 din data de 24.10.2019 - privind deducerea din plățile viitoare a creanțelor bugetare - este act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care a intrat în circuitul civil și a produs efecte, iar „cenzurarea” efectelor produse de aceasta poate fi dispusă doar de instanța de contencios administrativ și fiscal în cadrul unei acțiuni în anulare.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ., a arătat că pentru a se reține incidența acestui motiv de casare trebuie ca hotărârea atacată să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază și incidența acestora să împiedice exercitarea controlului judiciar, sau să cuprindă motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei.

Cu privire la acest motiv de recurs, a arătat, în esență, faptul că cererea de chemare în judecată a fost analizată în raport de motivele prezentate în acțiunea dedusă judecății și de argumentele aduse în apărare de ..., iar motivarea hotărârii recurate îndeplinește cerințele art. 425 alin. 1 lit. b din C.proc.civ., făcând posibilă exercitarea controlului judiciar. Motivarea primei instanțe răspunde exigențelor legale, instanța de fond arătând care sunt considerentele care au condus la adoptarea soluției. Sentința instanței de fond cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, nu cuprinde motive contradictorii și nici străine de natura cauzei.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ. a arătat că din examinarea criticilor din cererea de recurs nu reiese că instanța de fond ar fi încălcat sau aplicat greșit vreo normă de drept material în soluționarea cererii de chemare în judecată, ci dimpotrivă recurenta-reclamantă admite faptul că operațiunea de deducere este prevăzută de dispozițiile legale și este admisibilă.

A precizat că operațiunea de deducere din oficiu din drepturile la plată viitoare stabilite SC ... a fost efectuată în baza Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 32678/26.09.2014 (titlu executoriu), fiind emisă Nota nr. 724231/24.10.2019 privind deducerea din plățile viitoare a creanțelor bugetare.

A motivat că această operațiune de deducere din plățile viitoare, care a condus la emiterea Notei nr. 724231/24.10.2019 privind deducerea din plățile viitoare a creanțelor bugetare, s-a realizat în conformitate cu prevederile legale: art. 5b din Regulamentul (CE) Nr. 885/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 în ceea ce privește autorizarea agențiilor de plăți și a altor entități, precum și lichidarea conturilor FEGA și FEADR, art. 28 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) Nr. 908 din 6 august 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, normele referitoare la controale, valorile mobiliare și transparența, art. 332 din OUG nr. 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite din Fondul european de garantare agricolă, Fondul european agricol de dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și a fondurilor alocate de la bugetul de stat, privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană și a fondurilor alocate de la bugetul de stat aferente programului de colectare și gestionare a datelor necesare desfășurării politicii comune în domeniul pescuitului și a programului de control, inspecție și supraveghere în domeniul pescuitului și pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 218/2005 privind stimularea absorbției fondurilor SAJPARD, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european de garantare agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare, art. 3 alin. l și alin. 3, din OMADR nr. 66/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a mecanismului de compensare de către ... a debitelor: și creanțelor beneficiarilor Fondului european de garantare agricolă și ai Fondului european agricol de dezvoltare rurală, precum și ai fondurilor de la bugetul de stat, art. 42 și art. 38 lit. b din OUG nr. 66/2011 și art. 17 alin. l din HG nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

A învederat că deducerea din plățile viitoare nu reprezintă o „acțiune judiciară, extrajudiciară sau de executare silită”, ci o modalitate de stingere a creanței bugetare prevăzută în mod expres de dispozițiile art. 38 lit. b din OUG nr. 66/2011.

A invocat dispozițiile art. 52 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, dispozițiile art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței, dispozițiile art. 1.617 din Codul civil și dispozițiile art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, concluzionând că atât creanța instituției constatată prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 32678/26.09.2014 (titlu executoriu), cât și drepturile la plată invocate de către debitoare s-au născut după data deschiderii procedurii, prin Decizia de plată nr. 7700330/24.10.2019, operațiunea de deducere efectuată de ... nefiind o operațiune de executare silită.

4. Examinând hotărârea criticată în raport de criticile formulate de recurentă, de apărările intimatei și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ., Curtea constată că aceste critici nu sunt întemeiate, considerând că, din perspectiva dispozițiilor cuprinse la art. 488 pct. 6 C.proc.civ., coroborat cu cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) C.proc.civ., hotărârea supusă recursului este una care îndeplinește rigorile legale privind motivarea sa adecvată, putând permite, astfel, asigurarea garanțiilor procesuale privind accesul liber la justiție și exercitarea controlului ierarhic superior în cauză.

Hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și de drept, nu cuprinde motive contradictorii sau străine de obiectul sau natura cauzei, instanța arătând motivele pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Sub acest aspect trebuie precizat faptul că obligația de motivare a hotărârii judecătorești servește la realizarea controlului judecătoresc în căile de atac, iar judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile.

Motivarea unei hotărâri este o chestiune de esență, de conținut, nu de volum, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă.

Referitor la competența de soluționare a cererii, Curtea constată faptul că niciuna dintre părți și nici instanța de fond, din oficiu, nu a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei în condițiile stabilite de art. 130 C.proc.civ.

Invocarea excepției de necompetență materială de soluționare a cauzei, ulterior momentului procesual reglementat de art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) Cod procedură civilă, nu mai este posibilă, în cauză, având loc o consolidare a competenței materiale procesuale și funcționale, în mod definitiv, în privința instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea.

Prin urmare, criticile recurentei referitoare la necompetența instanței de fond nu pot fi reținute.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, care se subsumează dispozițiilor art. 488 pct. 8 C.proc.civ., Curtea constată că printr-o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.

Cu titlu preliminar este de precizat faptul că din analizarea Notei nr. 724231 din 24.10.2019 privind deducerea din plățile viitoare a creanțelor bugetare emisă de ..., rezultă faptul că instituția a realizat o deducere din plățile/rambursările următoare pentru stingerea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, și nu o compensare, ambele măsuri fiind prevăzute de art. 38 din Ordonanță de Urgență nr. 66 din 29 iunie 2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Astfel, în Nota nr. 724231 din 24.10.2019, privind deducerea din plățile viitoare a creanțelor bugetare emisă de ..., se menționează expres: „se deduc creanțele bugetare scadente și neachitate stabilite în sarcina...” și „Deducerea din plățile viitoare s-a efectuat din oficiu, în baza Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr.: 32678-26.09.2014...”.

Potrivit art. 38 din OUG nr. 66/2011: „Stingerea creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează prin:

a) încasare;

b) deducere din plățile/rambursările următoare;

c)executarea garanțiilor bancare depuse de debitor în aplicarea prevederilor contractului/acordului de finanțare în cadrul căruia a fost emis titlul de creanță;

d)compensare, conform Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

e) executare silită, conform Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

f) anulare;

g) prescripție;

h) alte modalități prevăzute de lege.”

În cauză, intimata a uzat de mecanismul deducerii din plățile/rambursările următoare a creanței bugetare rezultate din Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 32678/26.09.2014 și nu de procedura compensării conform Codului de procedură fiscală.

Conform art. 40 alin. 1 din OUG nr. 66/2011, în cazul în care creanțele bugetare rezultate din nereguli nu pot fi recuperate prin încasare, deducere din plăți/rambursări următoare și/sau executarea garanțiilor bancare, prevăzute la art. 38 lit. a) - c), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene transmit titlurile executorii prevăzute la art. 43, împreună cu dovada comunicării acestora, organelor fiscale.

Distincția dintre cele două modalități de stingerea creanțelor bugetare rezultate din nereguli este dată de aceea că în cazul deduceri din plățile/rambursările următoare există o creanță bugetară a debitorului rezultată din titlul executoriu și o creanță care nu rezultă dintr-un titlul executoriu, nefiind certă în accepțiunea art. 663 alin. 2 C.proc.civ., pe când situația compensării presupune ca cele două creanțe să fie deopotrivă certe, lichide și exigibile.

Prin urmare, având în vedere faptul că intimata nu a realizat o compensare potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, prevederile art. 52 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului cu consecința menținerii sentinței recurate.

Domenii speta

Spete similare