Autoritate de lucru judecat

Asupra apelului civil de faţă.

Prin sentinţa  civilă nr. X din 17.05.2019, pronunţată de Judecătoria  C  în dosarul civil nr. X/207/2019, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de către pârâtul S M, ca neîntemeiată.

S-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti in mod exclusiv de către reclamanta invocată de către pârâtul S M, ca neîntemeiată.

S-a admis in parte acţiunea formulată de reclamanta N M D, in contradictoriu cu pârâtul S M.

S-a stabilit provizoriu  locuinţa minorei S S G C, născută la data de 01.07.2018, la domiciliul reclamantei.

S-a respins capătul de cerere  având ca obiect exercitarea  autorităţii părinteşti in mod exclusiv de către reclamanta, ca neîntemeiat.

S-a respins capătul de cerere având ca obiect  restituirea contractului de munca şi al cardului de sănătate, ca rămas  fară obiect.

S-a luat act ca  reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. 1 Cpc, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Potrivit art. 430 Cpc, privind autoritatea de lucru judecat:

(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

 (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

(5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.

Referindu-se la autoritatea de lucru judecat, art. 1002 Cpc a statuat:

 (1) Ordonanţa preşedinţială are autoritate de lucru judecat faţă de o altă cerere de ordonanţă preşedinţială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.

(2) Ordonanţa preşedinţială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului.

(3) Hotărârea dată asupra fondului dreptului are autoritate de lucru judecat asupra unei cereri ulterioare de ordonanţă preşedinţială.

 Instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. X/17.04.2019 a Judecătoriei C pronunţată în dosar nr. X/207/2019, raportat la primul capăt al cererii reclamantei, având ca obiect stabilirea locuinţei minorei la domiciliul acesteia, ca neîntemeiată cu motivarea că, prin sentinţa civilă amintită, printre aspectele analizate de instanţă şi reţinute în sprijinul soluţiei de respingere a cererii de ordonanţă preşedinţială a fost şi constatarea inexistenţei pe rolul Judecătoriei C a unei acţiuni având ca obiect stabilirea  legăturii cu minorul, judecată după regulile dreptului comun.

La data  soluţionării prezentei cereri, împrejurările de fapt au fost modificate în sensul că reclamanta a făcut dovada că a formulat o cerere la Judecătoria C, înregistrată  sub nr. X/207/2019 aflată în faza de regularizare.

Instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii cererii având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti in mod exclusiv de către reclamanta, ca neîntemeiată cu motivarea că această excepţie este admisibilă în situaţia în care cererea dedusă judecăţii este de competenţa unui organ al statului cu activitate jurisdicţională, soluţia de  inadmisibilitate survenind ca urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă generală, deci a unei excepţii de procedură, ori, în cauza de faţă, cererea formulată de către reclamantă este de competenţa instanţelor de judecată.

 Pe fondul cererii de ordonanţă preşedinţială instanţa de fond a reţinut că din relaţia de concubinaj a reclamantei N M D cu pârâtul S M, la data de 01.07.2018 s-a născut minora S S G C, în prezent în vârstă de 9 luni şi jumătate.

Reclamanta a solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială stabilirea provizorie a locuinţei minorei S S G C, născută la data de 01.07.2018 la mama reclamantă, precum şi exercitării autorităţii părinteşti de către aceasta si restituirea contractului de munca şi al cardului de sănătate.

Martora N C a declarat că reclamanta si paratul au avut o relaţie din care a rezultat un copil care in prezent are 10 luni, in luna aprilie 2019 părinţii acestuia despărţindu-se, iar minorul a rămas la tatăl sau.

Înainte de despărţire, copilul era alimentat si natural dar si cu alt tip de hrana decât laptele matern, iar în intervalul de timp de la despărţire si până în prezent, reclamanta a încercat de trei ori să ia legătura cu minorul însa membrii familiei pârâtului au invocat lipsa copilului de acasă.

Martora a arătat că reclamanta locuieşte împreuna cu aceasta de la despărţire, intr-o casa cu patru camere si o bucătărie, care urmează sa fie racordata la apă, in aceeaşi casa locuind si fiul său care este căsătorit, soţia acestuia si soţul său.

De la începutul relaţiei reclamanta si paratul au locuit in casa acestuia din urma in R, vizitându-i de mai multe ori si poate aprecia că are condiţii de locuit inferioare fata de cele pe care martora le deţine.

Tatăl minorului nu se poate ocupa de acesta si nu-i poate oferi cele necesare din lipsa resurselor financiare locuind in aceeaşi casă cu o soră a sa, căsătorită si părinţii săi, casa fiind compusa din trei camere, mobilată precar, pârâtul nefiind angajat în muncă în condiţiile în care fiica sa a lucrat în străinătate ş urmează sa fie angajată, si nici unul dintre membrii familiei pârâului nu obţine venituri.

Familia pârâtului deţine si un câine care este ţinut in casa văzând acest animal cum ia contact direct cu minorul, si atrăgându-le atenţia membrilor familiei pârâtului să evite acest contact cu animalul pentru a evita îmbolnăvirea copilului si consideră ca acesta este motivul pentru care a fost internat in spital.

Martora S C G, audiată la solicitarea pârâtului, a declarat că  acesta este fratele său martora locuind in municipiul C, însă merge destul de des în comuna R la părinţii săi unde au casa, in care locuiesc aceştia, împreună cu pârâtul şi minorul rezultat din relaţia cu reclamanta.

Se arată că imobilul în care locuieşte paratul are trei camere si comparativ cu locuinţa reclamantei pe care a văzut-o, cea a părinţilor săi oferă condiţii mai bune de locuit.

Paratul obţine venituri din munca însa nu are contract de munca încheiat, tatăl său este angajat iar mama sa,  care mai pleca in străinătate sa muncească, acum se ocupa de minor.

Din data de 4 aprilie 2019 părinţii minorei s-au despărţit după ce reclamanta si copilul care fuseseră internaţi in spital, au fost externaţi, însa a plecat de buna-voie si mai ales datorita influentelor primite de reclamanta de la mama sa.

Se menţionează că minora s-a îmbolnăvit din cauza lipsei de igiena a mamei reclamante, fiind de doua ori in spital si de fiecare data a plecat din casa paratului din comuna R fiind vorba despre infecţie dobândita de către minora acestea nu sunt datorate lipsei de igiena a casei in care locuia, respectiv a paratului, ci din cauza lipsei de igiena a reclamantei.

Martora a însoţit-o pe reclamanta in cabinetul medicului si a auzit când acesta i-a recomandat reclamantei sa acorde mai mare atenţie igienei sale personale.

A fost de câteva ori in locuinţa reclamantei si a constatat ca membrii familiei sale fumează in casă si consuma băuturi alcoolice, mobilierul din casa nefiind corespunzător si sunt si pisici in casă.

Martora  a mai declarat că este in interesul minorei să locuiască cu paratul, deoarece mama acestuia se ocupa de minoră, care a locuit in casa părinţilor reclamantei in doua rânduri, timp de doua zile.

Ordonanţa preşedinţială, procedură specială conform Codului de procedură civilă, este o instituţie juridică cu norme specifice .

Astfel, potrivit art. 997 alin. 1 N.C.P.C., instanţa stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Rezultă că pentru admisibilitatea cererii, este necesar întrunirea cumulativă a patru  condiţii: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenta unor cazuri grabnice şi nerejudecarea fondului, neîndeplinirea oricăreia dintre aceste condiţii conducând la respingerea acţiunii.

Totodată art. 997 lin. 5 C.p.civ. stabileşte că pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Astfel, în procedura speciala a ordonanţei preşedinţiale nu se pot lua masuri definitive, care sa rezolve în fond litigiul dintre părţi. Aceste masuri sunt chemate sa menţină o situaţie de fapt, până când se va soluţiona fondul litigiului, având deci o durata limitata în timp.

 Datorita faptului ca ordonanţa presupune urgenta si luarea unor masuri vremelnice, instanţa nu are căderea sa prejudece fondul dreptului, putând sa cerceteze doar aparenta acestuia.

 În speţă, instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru a dispune, pe cale de ordonanţă preşedinţială, stabilirea locuinţei minorei la mama reclamantă până la soluţionarea definitivă a cereri având acelaşi obiect înregistrată pe rolul Judecătoriei C sub nr. X/207/2019, fiind îndeplinită condiţia caracterul provizoriu al măsurii dispuse de instanţă, urgenţa  fiind determinată de vârsta minorei de 10 luni, cunoscut fiind faptul că la această vârstă copilul trebuie să fie îngrijit cu precădere de către  mamă, reţinându-se ca fiind îndeplinite şi celelalte condiţii, respectiv aparenţa dreptului şi neprejudecarea fondului.

Potrivit art. 398 C.civ., referitor la exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

Legea nr. 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, prevede la art. 36 că ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuind să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.

Astfel, în situaţia în care ambii părinţi exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, reşedinţa copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinţi şi în situaţia în care, din orice motiv, un părinte nu îşi exprimă voinţa pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuieşte, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Un părinte nu poate renunţa la autoritatea părintească, dar se poate înţelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, în condiţiile art. 506 din Codul civil.

De asemenea, se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

În cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa judecătorească, după ascultarea ambilor părinţi, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

Starea de fapt privită prin prisma probatoriului administrat în prezenta cauză, şi totodată raportată la textele legale menţionate anterior, infirmă necesitatea ca instanţa de judecată să se pronunţe în sensul admiterii acţiunii reclamantei pe cale de ordonanţă preşedinţială întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele urgenţei şi neprejudecării fondului, astfel ca cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte ultimul capăt de cerere, instanţa de fond a reţinut că acesta a rămas fără obiect în condiţiile în care pârâtul a remis personal reclamantei, în şedinţa publică, înscrisurile solicitate de către aceasta.

 Pentru aceste considerente, instanţa de fond a admis in parte acţiunea formulată de reclamantă şi a luat act ca  reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel apelantul pârât S M, criticând-o pentru  nelegalitate şi netemeinicie.

În temeiul disp. art. 480 alin.2 din C.proc.civilă, a solicitat admiterea apelului, iar cererea de ordonanţă prezidenţială să fie respinsă.

În temeiul disp. art. 1002 din C.proc.civilă, solicită să se constate incidenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr.X/17.04.2019, pronunţată de Judecătoria C în dosarul nr. X/207/2019, raportat la primul capăt al cererii reclamantei, respectiv acela al stabilirii locuinţei minorei la domiciliul reclamantei.

În temeiul disp. art.997 alin.5 din C.proc.civilă invocă excepţia inadmisibilităţii raportat la obiectul celui de al doilea capăt al cererii reclamantei, respectiv acela al exercitării autorităţii părinteşti.

În subsidiar, pe fondul cauzei, apelantul pârât solicită admiterea apelului raportat la primul şi al doilea capăt de cerere urmând a schimba în parte soluţia primei instanţe, respingând cererea de ordonanţă preşedinţială pentru primele două petite.

În motivarea apelului, susţine că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art.245 şi 248 din C.proc.civilă, administrând probe care vizau fondul cauzei (în opinia magistratului fondului) fără a da o rezolvare, cu prioritate, excepţiei prev. de art. 1002 din C.civil şi fără a se raporta, în administrarea probei cu martori, la incidenţa acestei excepţii, fără a efectua o cercetare judecătorească care să aibă în vedere existenţa sau inexistenţa modificărilor împrejurărilor avute în vedere cu ocazia soluţionării Dosarului nr. X/207/2019.

Apreciază  că argumentul instanţei de fond în sensul că, simpla introducere a unei acţiunii de fond, constituie o împrejurare de fapt nou, de natură a înfrânge autoritatea de lucru judecat, este greşită. Instanţa de fond trebuia să se raporteze efectiv la interesul minorului şi la eventualele modificări ale noţiunilor care definesc acesta sintagmă, modificări intervenite în defavoarea acestuia de la momentul pronunţării primei hotărâri pe calea ordonanţei preşedinţiale.

La data de 10.06.2019 intimata reclamantă N M D a formulat întâmpinare,  prin care  a solicitat respingerea apelului.

Cu privire la invocarea disp. art. 1002 c.p.c., în condiţiile în care există identitate de părţi obiect, cauză, dar nu a fost antamat fondul cauzei, fără a mai vorbi de faptul că acest lucru nu are nici o legătură cu „existenţa sau inexistenţa modificării împrejurărilor avute în vedere cu ocazia soluţionării primului dosar" după cum apreciază apelantul, consideră că nu se impune aplicarea excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Se poate observa că instanţa în cazul primei ordonanţe nu s-a pronunţat pe niciunul din capetele de cerere.

Cea de-a doua ordonanţă fiind introdusă imediat, împrejurările de fapt care au justificat-o nu s-au modificat, în schimb, fiind provizorie şi urgentă având dovada cererii unei acţiuni ce are ca obiect stabilirea locuinţei, consideră că a îndeplinit cerinţele legale privind admisibilitatea prezentei cereri.

Art. 997 (2) c.p.c. menţionează cât se poate de clar că, dacă hotărârea primă (sentinţa civilă nr.662 din 17.04.2019) nu cuprinde nici o menţiune privind durata ori modificarea împrejurărilor de fapt avute în vedere, odată în plus nu poate fi vorba de o autoritate de lucru judecat.

De altfel partea din hotărâre care dobândeşte puterea de lucru judecat este dispozitivul care diferă între cele 2 ordonanţe, chiar dacă potrivit art. 430 considerentele se aseamănă fără a fi identice; prin urmare dispozitivul nu se poate spune că se sprijină pe aceleaşi considerente.

De altfel ca procedură specială, prin ordonanţă nu se pot lua măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul şi cum vis-a-vis de prima ordonanţă nu a existat o cerere distinctă, excepţia autorităţii de lucru judecat nu poate fi pusă în discuţie, ca o dispoziţie legală.

Pentru aceste considerente, intimata reclamantă solicită respingerea apelului şi menţinerea sentinţei apelate ca fiind temeinică.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul constată că apelul  este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Sub marginalul Autoritatea de lucru judecat, art. 1002 C.proc.civ. prevede „ (1) Ordonanţa preşedinţială are autoritate de lucru judecat faţă de o altă cerere de ordonanţă preşedinţială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.”

Autoritatea de lucru judecat a ordonanţei preşedinţiale diferă de autoritatea de lucru judecat a celorlalte hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie contencioasă. Caracterul provizoriu al măsurilor dispuse şi cerinţa neprejudecării fondului impun ca ordonanţa să aibă autoritate de lucru judecat:

a) doar faţă de o altă cerere de ordonanţă preşedinţială, cu aceleaşi părţi, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect şi

b) numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.

Dacă împrejurările de fapt care au justificat pronunţarea unei ordonanţe nu s-au schimbat, nu poate fi primită o nouă ordonanţă preşedinţială. În acest caz, se poate vorbi de despre autoritatea de lucru judecat a primei ordonanţe preşedinţiale, determinată de păstrarea  situaţiei de fapt care a determinat soluţia anterioară.

Pe cale de consecinţă, măsura vremelnică ar putea fi schimbată printr-o altă ordonanţă preşedinţială, dacă împrejurările de fapt avute în vedere cu ocazia primei judecăţi nu mai subzistă sau s-au schimbat. Doar în aceste condiţii, ordonanţa preşedinţială nu are autoritate de lucru judecat într-o nouă ordonanţă.

Din această perspectivă, critica apelantului referitoare la respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul de cerere având ca obiect stabilire locuinţă minor este fondată.

Instanţa de fond a reţinut eronat, în lipsa existenţei la dosar a sentinţei civile nr. X/17.04.2019, invocată de pârât în argumentarea excepţiei autorităţii de lucru judecat, că împrejurările de fapt au fost modificate.

În acest sens, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei civile nr. X/17.04.2019, pronunţată de Judecătoria C în dosarul nr. X/207/2019, înscris nou depus în apel, prin  cererea înregistrată la data de 05.04.2019 sub nr. X/207/2019, reclamanta N M D, a chemat în judecată pe pârâtul S M, solicitând pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună înapoierea minorei S S G C, născută la data de 01.07.2018 la mama reclamantă, precum şi stabilirea provizorie a locuinţei minorei.

A arătat reclamanta că din relaţia de concubinaj pe care a antrenat-o cu pârâtul, la rezultat la data de 01.07.2018 minora S S G C, că în data de 4.04.2018 a fost bătută şi alungată din domiciliul comun de către pârât şi familia acestuia, care i-au oprit actele de identitate, precum şi fetiţa în condiţiile în care aceasta are vârsta de 9 luni, fiind alăptată la sân.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa învestită cu prima cerere de ordonanţă preşedinţială, cu referire la cererea de stabilire provizorie locuinţă minor, a constatat, în esenţă, că în speţă nu sunt îndeplinite trei dintre condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, respectiv caracterul provizoriu al măsurii, urgenţa  si cerinţa de a nu prejudeca fondul, acţiunea reclamantei tinzând la luarea unor măsuri cu caracter definitiv.

S-a mai reţinut din raportul de anchetă psihosocială şi declaraţiile martorilor S C şi I E că nu rezultă elemente din care să rezulte că viaţa, creşterea şi interesul superior al minorei ar fi puse în pericol.

În cererea de ordonanţă preşedinţială pendinte, reclamanta nu arată care anume împrejurări de fapt, din cele avute în vedere cu ocazia pronunţării sentinţei civile nr. X/17.04.2019, în dosarul nr. X/207/2019, nu mai subzistă sau s-au schimbat. 

Dacă era nemulţumită de soluţia pronunţată de instanţă în dosarul nr. X/207/2019, reclamanta avea la îndemână calea de atac apelului, prevăzută de art. 1000 alin. 1 C.proc.civ., iar nu calea unei noi cereri de ordonanţă, în care să invoce aceleaşi împrejurări de fapt, existente la data primei cereri de chemare în judecată.

Şi aceasta, pentru simplul motiv că, faţă de dispoziţiile art. 1002 alin. 1 C.proc.civ., se opune autoritatea de lucru judecat a primei sentinţe, în speţă sentinţa civilă nr. X/17.04.2019.

Intimata susţine eronat că, atât timp cât împrejurările de fapt nu s-au schimbat – cum recunoaşte prin întâmpinarea din apel, nu există autoritate de lucru judecat pentru că a formulat cerere având ca obiect stabilire locuinţă minor pe dreptul comun.

Neformularea unei acţiuni de drept comun a fost reţinută de instanţa care a soluţionat dosarul nr. X/207/2019 în legătură cu solicitarea pârâtului reclamant reconvenţional de stabilire a unui program de legături personale cu minorul, astfel cum rezultă din considerentele de la pag. 6, paragraful 4 din hotărâre.

Ca urmare, tribunalul constată că excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârât cu privire la cap. 1 de cerere, este întemeiată, impunându-se reformarea soluţiei pronunţată de instanţa de fond.

Este nefondată critica privind respingerea excepţiei inadmisibilităţii, invocată de pârât privire la cap. 1 de cerere.

Tribunalul reţine că apelantul nu indică nicio procedura administrativă obligatorie şi prealabilă sesizării instanţelor, conform art. 193 C.proc.civ., prin care legiuitorul să fi urmărit degrevarea instanţelor de judecată de o mare parte a cauzelor privind exercitarea autorităţii părinteşti, prin interpunerea vreunei comisii administrative în procedura de soluţionare a acestora.

Astfel fiind, instanţa de fond în mod legal a respins excepţia inadmisibilităţii capătului 2 de cerere, pârâtul apreciind eronat că soluţia ar prejudeca fondul litigiului, deoarece art. 1002 alin. (2) C.proc.civ. dispune că "Ordonanţa preşedinţială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului".

Articolul 1002 este o aplicare a regulii instituite prin art. 430 alin. (3) C.proc.civ., conform căruia hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

În raport de interpretarea coroborată a dispoziţii legale menţionate, este evident faptul că, prin soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială nu se analizează fondul dreptului litigios, ci doar aparenţa acestui drept, fără a se antama în vreun fel fondul petitului privind exercitarea autorităţii părinteşti.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentinţa, în sensul că va admite excepţia  autorităţii de lucru judecat şi va respinge cererea reclamantei de stabilire  provizorie a locuinţei minorei, pentru autoritate  de lucru judecat.

Se vor păstra  în rest dispoziţiile sentinţei.

Data publicarii pe portal: 08.07.2019

Domenii speta

Spete similare