Evaziune fiscală. Substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală. Elemente constitutive

Sub aspectul laturii subiective infracţiunea de evaziune fiscală incriminată de art. 9 alin. 1 lit. g din Legea nr. 241/2005 se comite cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, caracterizată prin scopul urmărit de făptuitor şi anume sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin înstrăinarea bunurilor legal sechestrate.

Este esenţial ca făptuitorul, în momentul acţiunii de înstrăinare a bunurilor legal sechestrate, să prevadă şi să urmărească, în principiu, două obiective: unul intermediar, constând în sustragerea de la executarea măsurii asiguratorii şi unul final, care să aibă drept consecinţă sustragerea de la executarea obligaţiilor fiscale.

Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. 1 lit. g

Prin sentinţa penală nr. xxx, pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosarul penal nr. xxx, instanţa de fond:

Cu aplicarea art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului L.I.N., din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal(2 acte materiale) și art. 5 Cod penal, în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968 (2 acte materiale) și art. 5 Cod penal.

În baza art. 396, raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a II-a Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul L.I.N., ocupaţia – administrator, fără antecedente penale  de sub acuza săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968 (2 acte materiale) și art. 5 Cod penal.

În baza art. 25 alin. 1, art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă ANAF-DGRFP Cluj-Napoca-AJFP Satu-Mare.

A dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător, instituită prin ordonanța din 25 iulie 2016, emisă în dosarul nr xxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 25 august 2016.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului, cheltuieli din care suma de 520 lei, reprezentând onorariul avocatului numit din oficiu, se va avansa către Baroul Mureș din fondul special al Ministerului Justiției.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul emis în dosarul nr. xxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.I.N., sub acuza săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale) şi art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în calitate de administrator al SC M.I. SRL, a înstrăinat în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la datele de 29.10.2009 şi, respectiv, 29.04.2010, imobilele aparţinând SC M.I. SRL, situate în xxx, în suprafaţă de 26,81 mp şi, respectiv, xxx în suprafaţă de 150,78 mp şi teren intravilan în suprafaţă de 386,16 mp – imobile legal sechestrate în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură fiscală, de către ANAF – DGFP Mureş – AFP Reghin, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului, cauzând un prejudiciu în sumă de 211.214 lei.

În considerentele rechizitoriului s-au reținut următoarele:

Ca urmare a unor debite în sumă totală de 211.214 lei, pe care SC M.I. SRL (fostă SC N. SRL) le avea către bugetul consolidat al statului, la data de 31.08.2009, ANAF – DGFP Mureş – AFP Reghin, a întocmit procesele-verbale de sechestru pentru bunuri imobile cu nr. 18315 şi, respectiv, 18316, prin care au fost indisponibilizate o clădire în suprafaţă de 26,81 mp, situată în xxx, evaluată la suma de 50.000 lei şi, respectiv, clădire în suprafaţă de 150,78 mp situată în xxx, evaluată la suma de 200.000 lei (exclusiv TVA) şi teren intravilan în suprafaţă de 386 mp, situat în xxx, evaluat la suma de 40.000 lei (exclusiv TVA).

Procesele-verbale pentru bunurile imobile mai sus-menţionate au fost semnate de inculpatul L.I.N., care nu a formulat obiecţii.

La data achiziţionării bunurilor imobiliare, societatea administrată de inculpat avea denumirea de SC N. SRL, iar la data întocmirii proceselor-verbale de sechestru, societatea avea o altă denumire – SC M.I. SRL.

După instituirea sechestrului asupra bunurilor imobile, organul fiscal a solicitat OCPI – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Reghin notarea în CF a măsurilor asiguratorii, în conformitate cu art. 154 alin. 8 din Codul de procedură fiscală. Cererile au fost însă respinse, cu motivarea că actele de executare silită au fost încheiate împotriva debitorului SC M.I. SRL şi nu împotriva SC N. SRL, care la momentul înregistrării cererilor de întabulare drept ipotecă legală avea calitatea de proprietar tabular al imobilelor înscrise în cărţile funciare CF nr. xxx. În justificarea trecerii în proprietatea SC M.I. SRL a respectivelor bunuri imobile sau, după caz, a schimbării denumirii titularului dreptului de proprietate, nu au fost depuse înscrisuri justificative încheiate conform legii.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 22 din Legea nr. 7/1996, cu modificările şi completările în vigoare la acea dată, înscrierea unui drept poate fi efectuată doar împotriva celui care era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută, la înregistrarea cererii sau împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, şi-a grevat dreptul, dacă ambele înscrieri se cer deodată.

Împotriva încheierilor nr. 1238 şi 1239 din 2009 nu a fost formulată plângere în condiţiile reglementate de dispoziţiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, cu modificările şi completările în vigoare la acea dată.

Încheierile OCPI – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Reghin au fost comunicate, astfel cum reiese din cuprinsul lor, către SC M.I. SRL. Acest aspect rezultă şi din adresa AJFP Satu Mare nr. 171.091/12.09.2014 (organ fiscal în circumscripţia căruia a fost mutat sediul SC M.I. SRL).

Prin încheierile cu nr. 2674/29.10.2009 şi, respectiv, 887/29.04.2010, au fost autentificate de către notarul public M.S. şi, respectiv, M.Ş., contractele de vânzare-cumpărare încheiate între SC M.I. SRL, în calitate de vânzător, şi P.G. în calitate de cumpărător al imobilului în suprafaţă de 26,81 mp situat în xxx (CF 50545-C1-V2), şi respectiv între SC M.I. SRL Reghin, în calitate de vânzătoare, şi M.C.V. şi M.M., în calitate de cumpărători ai imobilului în suprafaţă de 386 mp, situat în xxx, înscris în CF nr. xxx Reghin. 

Analizând infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului L.I.N., prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 241/2005, sub aspectul laturii obiective, rechizitoriul a constatat că este necesar a se stabili situaţia premisă, adică existenţa unui sechestru legal aplicat şi, subsecvent, determinarea acţiunii tipice, aceea de înstrăinare a bunurilor legal sechestrate.

În prezenta cauză rezultă că procesele-verbale de sechestru pentru bunuri imobile cu nr. 18315 şi 18316 din 31.08.2009, au la bază titlurile executorii emise pentru sumele scadente cu care figura societatea la vremea respectivă, şi anume:

Natura obligaţiilor fiscaleTitlul executoriu nr./dataCuantumul sumei datorate (lei)

Impozit profit15940/29.07.200910.246

Salarii15940/29.07.2009, 17950/27.08.200917.421

TVA17950/27.08.200989.204

Dobânzi şi penalităţi TVA17950/27.08.200914.361

CAS angajator15940/29.07.2009, 17950/27.08.200941.394

Accidente de muncă15940/29.07.2009, 17950/27.08.2009700

CAS angajat15940/29.07.2009, 17950/27.08.200917.277

CASS angajator15940/29.07.2009, 17950/27.08.20099.622

CASS angajat15940/29.07.2009, 17950/27.08.20098.953

Şomaj angajator15940/29.07.2009, 17950/27.08.2009843

Fond garantare15940/29.07.2009, 17950/27.08.2009462

Şomaj angajat15940/29.07.2009, 17950/27.08.2009731

Total211.214

Sechestrul asiguratoriu asupra bunurilor imobile ale SC M.I. SRL a fost legal instituit, cu respectarea dispoziţiilor art. 154 din Ordonanţa Guvernului nr. 92 din 2003 privind Codul de procedură fiscală. Totodată, a avut loc şi înstrăinarea  bunurilor sechestrate de către inculpatul L.I.N., aspect recunoscut de altfel de către acesta cu ocazia audierilor, la dosar regăsindu-se contractele de vânzare-cumpărare cu nr. 2674/29.10.2009 şi 887/29.04.2010.

Inculpatul L.I.N. a susţinut că nu a urmărit ca prin vânzarea imobilelor să se sustragă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, iar vânzarea a efectuat-o după ce a aflat că Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Reghin a respins înscrierea proceselor-verbale de sechestru în vederea notării acestora ca ipotecă legală.

S-a arătat că această apărare a inculpatului nu poate fi primită ca veridică în condiţiile în care din dosarele transmise de AJFP Reghin către AJFP Satu Mare nu rezultă că reprezentanţii legali ai societăţii ar fi fost înştiinţaţi de către AJFP Reghin cu privire la faptul că procesele-verbale au fost respinse de către Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Reghin în vederea notării acestora ca ipotecă legală, iar, pe de altă parte, este de notorietate faptul că efectuarea unei înscrieri în cartea funciară are doar un efect de opozabilitate a drepturilor înscrise (înscrierea în cartea funciară nu dă naştere unor drepturi reale).

Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală, respectiv:

- proces-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 18315 din 31.08.2009 (f. 30, 31 dos. u.p.);

- proces-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 18316 din 31.08.2009 (f. 32, 33 dos. u.p.);

- cerere de înscriere formulată de DGFP Mureş – AFP Reghin (nr. 18569/04.09.2009) a ipotecii legale asupra imobilului situat în xxx (f. 34 dos. u.p.);

- cerere de înscriere formulată de DGFP Mureş – AFP Reghin (nr. 18587/04.09.2009) a ipotecii legale asupra imobilului situat în xxx (f. 35 dos. u.p.);

- încheierea nr. 11238 din 04.09.2009 a ANCPI – OCPI Mureş – BCPI Reghin (f. 36 dos. u.p.);

- încheierea nr. 11239 din 04.09.2009 a ANCPI – OCPI Mureş – BCPI Reghin (f. 37 dos. u.p.);

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între SC M.I. SRL Reghin (fostă SC N. SRL) şi P.G. având ca obiect imobilul situat în xxx, autentificat prin încheierea notarului public M.C.S. din 29.10.2009 (f. 38 – 41 dos. u.p.);

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între SC M.I. SRL Reghin (fostă SC N. SRL) şi M.C.V. şi soţia M.M. având ca obiect imobilul situat în xxx, autentificat prin încheierea nr. 887/29.04.2010 a Biroului Notarilor Publici Asociaţi Şuş (f. 42 – 44 dos. u.p.);

- proces-verbal de aplicare a sechestrului asigurator din 25.08.2016 (f. 19 dos. u.p.);

- proces-verbal din 14.07.2016 (f. 27 dos. u.p.);

- adresa AJFP Satu Mare nr. 171091/12.09.2014 (f. 50, 51 dos. u.p.);

- somaţie nr. 26/30.03.2009 dosar fiscal nr. 15940 emisă de ANAF – AFP Reghin (f. 56 dos. u.p.);

- titlu executoriu nr. 15940/29.07.2009 emis de ANAF – AFP Reghin debitor SC M.I. SRL Reghin pentru suma de 30.493 lei (f. 57 dos. u.p.); 

- confirmare de primire SC M.I. SRL Reghin din 04.08.2009 (f. 58 dos. u.p.);

- somaţie emisă de ANAF – AFP Reghin nr. 26/30.03.2009, dos. fiscal nr. 15940 din 29.07.2009 pentru suma de 125599 (f. 59 dos. u.p.);

- titlu executoriu nr. 15940 din 29.07.2009, debitor SC M.I. SRL Reghin pentru suma de 125.599 lei (f. 60, 61 dos. u.p.);

- somaţie nr. 26/30.03.2009, dos. fiscal 17950 din 27.08.2009 emisă de AFP Reghin către SC M.I. SRL Reghin pentru suma de 130615 lei (f. 62 dos. u.p.);

- titlu executoriu emis în dosar executare nr. 17950 din 27.08.2009 (f. 63 dos. u.p.);

- confirmare de primire SC M.I. SRL Reghin din 01.09.2009 (f. 64 dos. u.p.);

- fişa sintetică totală (f. 65, 66 dos. u.p.);

- adresa AJFP Mureş – Serviciul Fiscal Municipal Reghin nr. 24008 din 25.08.2014 (f. 68 dos. u.p.);

- adresa ANAF – AJFP Satu Mare nr. 14598 din 25.01.2016 (f. 70 dos. u.p.);

- adresa AJFP Mureş – Serviciul Fiscal Municipal Reghin (f. 98, 99 dos. u.p.);

- adresa ANAF – AJFP Mureş – Serviciul Fiscal Municipal Reghin nr. 7108/12.03.2015 (f. 101 dos. u.p.);

- adresa ANAF – AJFP Satu Mare nr. 72964/09.04.2015 (f. 102 dos. u.p.);

- fişa sintetică (f. 103, 104 dos. u.p.);

- cazier judiciar (f. 106 dos. u.p.);

- declaraţie inculpat L.I.N. (f. 108 – 110 dosar u.p.);

- declaraţie suspect L.I.N. (nr. 112-114 dos. u.p.);

- declaraţie martor L.C. (f. 115-116 dos. u.p.);

- declaraţie martor P.G. (f. 117-118 dos. u.p.);

- declaraţie martor M.C.V. (f. 120-121 dos. u.p.);

- declaraţie martor M.M. (f. 122-123 dos. u.p.);

- extras CF (f. 126-128 dos. u.p.);

- raport de evaluare imobiliară (f. 129-163 dos. u.p.);

- contracte de împrumut (f. 169-215 dos. u.p.);

- grafic rambursare credit Banca Transilvania (f. 216 – 221 dos. u.p.);

- adresa OCPI din 19.01.2016 (f. 223 dos. u.p.);

- adresa OCPI Mureş – BCPI Reghin nr. 688/14.01.2016 (f. 224 dos. u.p.);

- adresa OCPI Mureş – BCPI Reghin nr. 687/14.01.2016 (f. 225 dos. u.p.);

- extrase CF nr. 50862, 50863, 50864, 50865, 50866, 50867, 51483, 50447, 52355, 53804 (f. 226-249 dos. u.p.);

- adresele Primăriei Reghin – Serviciul Impozite şi Taxe nr. 642 din 12.01.2016 (f. 251, 252 dos. u.p.);

- adresa Primăriei Satu-Mare – Direcţia Impozite şi Taxe Locale nr. 629/19.01.2016 (f. 254 dos. u.p.);

- listingul şi istoricul N. SRL şi M.I. SRL (f. 256-286 dos. u.p.);

- adresa OCPI Mureş – BCPI Reghin (f. 289 – 290 dos. u.p.);

- adresa DGFP Mureş – AFP Reghin nr. 2532 (f. 293 dos. u.p.);

- extrase CF nr. 50706, 50705, 30975, 56317, 51483, 53804, 54711, 56316, 56318, 55495, 50862, 50867, 50866, 50865, 50864, 50863, 50702, 50703, 52355, 50447, 51315 (f. 299-340 dos. u.p.);

- CF individuală nr. 13074/N/Reghin (f. 341-347 dos. u.p.);

- CF nr. 51315 (f. 348 – 349 dos. u.p.);

- extras CF nr. 50545 (f. 350-357 dos. u.p.);

- CF nr. 50545 C1-U2 (f. 358 dos. u.p.);

- adresa OCPI Mureş nr. 9048/11.10.2012 (f. 359 dos. u.p.);

- listingul şi istoricul SC M.I. SRL (f. 360-364 dos. u.p.), la care, în faza de judecată s-au adăugat: declarația inculpatului L.I.N. (f. 33-35), declarația martorului V.M.N. (f. 48-50), copiile certificate ale recipiselor privind comunicarea încheierilor emise în dosarele nr. 11238 și 11239, și dovezile de comunicare ale acestora către SC M.I. SRL Reghin (f. 57-61),

Instanța de judecată a reținut că starea de fapt expusă în rechizitoriu, referitoare la instituirea sechestrului asupra imobilelor – clădiri și teren -, prin procesele-verbale de sechestru pentru bunuri imobile nr. 18315 și 18316 din 31 august 2009, întocmite de executorul fiscal V.M. din cadrul AFP Reghin, pentru stingerea obligațiilor fiscale de 211.214 lei acumulate de debitoarea SC M.I. SRL Reghin (fosta SC N. SRL Reghin), și la vânzarea acestor imobile de către debitoarea SC M.I. SRL Reghin, prin contracte încheiate la 29 octombrie 2009, respectiv la 29 aprilie 2010, este corectă.

În cuprinsul rechizitoriului s-a mai arătat că apărarea inculpatului, în sensul că prin vânzarea imobilelor nu a urmărit să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, respectiv că vânzarea a efectuat-o după ce a aflat că Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Reghin a respins înscrierea proceselor-verbale de sechestru în vederea notării acestora ca ipotecă legală, nu poate fi primită ca veridică, în condițiile în care nu rezultă că "reprezentanţii legali ai societăţii ar fi fost înştiinţaţi de către AJFP Reghin cu privire la faptul că procesele-verbale au fost respinse de către Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Reghin în vederea notării acestora ca ipotecă legală, iar pe de altă parte este de notorietate faptul că efectuarea unei înscrieri în cartea funciară are doar un efect de opozabilitate a drepturilor înscrise (înscrierea în cartea funciară nu dă naştere unor drepturi reale)".

Afirmația procurorului, din cuprinsul rechizitoriului, în sensul că reprezentanții SC M.I. SRL Reghin nu ar fi fost înștiințați cu privire la faptul că Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Reghin a respins cererile de înscriere formulate de AFP Reghin, privind înscrierea dreptului de ipotecă în baza proceselor-verbale de sechestru nr. 18315 și 18316 din 31 august 2009, prin încheierile nr. 11238/4 septembrie 2009 și 11239/ 7 septembrie 2009 (f. 36, 37 dosar up), este contrazisă de dovezile de comunicare înaintate instanței de judecată (f. 60, 61 dosar instanță).

Dar sub acest aspect se remarcă o contradicție chiar și în cuprinsul aceluiași rechizitoriu, Astfel, în timp ce la pg. 3 a rechizitoriului se arată că încheierile OCPI – BCPI Reghin au fost comunicate către SC M.I. SRL Reghin, astfel cum rezultă și din adresa AJFP Satu Mare nr. 171091/12 septembrie 2014, totuși, atunci când se analizează apărările inculpatului, la pg. 4 a rechizitoriului, se rețină că nu rezultă, că reprezentanții legali ai societății au fost înștiințați de către AJFP Reghin cu privire la faptul că procesele-verbale au fost respinse de către BCPI Reghin.

S-a reținut că înștiințarea nu trebuia să o realizeze AJFP Reghin, ci BCPI Reghin, ceea ce s-a și întâmplat, prin comunicarea încheierilor nr. 11238/4 septembrie 2009 și 11239/7 septembrie 2009, către SC M.I. SRL Reghin (f. 60, 61 dosar instanță). Comunicările datează din 9 și 14 septembrie 2009, fiind anterioare vânzărilor realizate de SC M.I. SRL, reprezentată de inculpat, prin contractele de vânzare-cumpărare din 29 octombrie 2009 și 29 aprilie 2010.

În cuprinsul declarației sale, inculpatul a explicat că, tot ce cunoaște este că, "atunci când un sechestru este înscris în cartea funciară, nu poți vinde, în rest, nu sunt impedimente".

De asemenea, a mai arătat că, după comunicarea celor două încheieri de către BCPI Reghin, prin care s-a refuzat înscrierea în cartea funciară a sechestrului asupra imobilelor în discuție, la data de 24 septembrie 2009, același inspector ANAF a revenit la sediul SC M.I. SRL, cu un nou proces-verbal de sechestru asupra unor utilaje aparținând societății, spunând că vechile procese-verbale, neputând fi înscrise în cartea funciară, nu sunt valabile și a venit să instituie un nou sechestru, pentru o valoare mai mică (201.000 lei), pentru că, între timp, societatea a mai achitat din datorii.

Acest proces-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile (nr. 20118/24 septembrie 2009) se află, în copie, la fila 76 dosar up, rechizitoriul nefăcând însă vreo referire la acesta.

Ascultat în faza de judecată, martorul V.M.N., executorul fiscal care a întocmit toate procesele-verbale de sechestru în discuție, a arătat că procesele-verbale de sechestru asupra imobilelor s-au făcut în baza titlurilor executorii existente la acea dată, pe când procesul-verbal din 24 septembrie 2009, pentru bunuri mobile, este un proces-verbal de sechestru asigurător, întocmit în baza deciziei date în urma cererii formulate de datornic vizând amânarea la plată, bunurile mobile vizate fiind o garanție pentru dosarul de amânare la plată, și că, între sechestrele instituite asupra celor două categorii de bunuri nu există o legătură.

Martorul a arătat că nu i-a spus inculpatului că sechestrele pentru imobile nu sunt valabile.

Chiar acceptând că executorul fiscal nu i-ar fi spus despre nevalabilitatea sechestrării imobilelor, ca urmare a refuzului BCPI Reghin, de înscriere în cartea funciară a dreptului de ipotecă, trebuie acceptat că în apărările inculpatului există o logică ce permite concluzia că percepția inculpatului putea fi aceea a lipsei vreunui impediment la vânzarea imobilelor vizate prin procesele-verbale de sechestru nr. 18315 și 18316 din 31 august 2009. Avem în vedere: succesiunea în timp a evenimentelor (procesele – verbale de sechestru privind imobilele s-au întocmit la 31 august 2009, procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile, la 24 septembrie 2009, iar vânzarea imobilelor vizate prin sechestru s-a produs abia ulterior, la 29 octombrie 2009, respectiv la 29 aprilie 2010); faptul că toate procesele-verbale de sechestru vizează aceleași datorii către bugetul de stat, respectiv faptul că nu i se poate pretinde inculpatului să dețină cunoștințe de specialitate vizând diferențele dintre cele două categorii de sechestru, astfel cum a relevat martorul V.M.N., respectiv vizând efectele înscrierii în cartea funciară a dreptului de ipotecă.

Latura subiectivă a infracțiunii de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 241/2005, presupune ca autorul să acționeze cu intenție directă, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Că în cauza de față nu s-a procedat în acest mod, rezultă, pe lângă cele arătate mai sus, și din faptul că SC M.I. SRL, prin inculpat, a efectuat plăți în contul datoriei către bugetul de stat în perioada august 2009 – decembrie 2011 (f. 72-89 dosar up).

Față de cele reținute, s-a concluzionat că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția impusă de lege, existând cel puțin un dubiu în privința atitudinii subiective a inculpatului, respectiv asupra faptului dacă acesta a acționat cu știință, în scopul prevăzut de lege, dubiu care trebuie să îi profite.

Apreciind asupra legii penale mai favorabile aplicabile în speță, și concluzionând că, în raport de prevederile referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor, respectiv în raport de conținuturile anterioare și ulterioare modificării Legii nr. 241/2005 în perioada 2012-2013, ale art. 10 din această lege, legea penală mai favorabilă ar fi reprezentată de Codul penal din 1968 și Legea nr. 241/2005 anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012, prin Legea nr. 50/2013 și prin Legea nr. 255/2013, încadrarea juridică a faptei a fost schimbată din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale) și art. 5 Cod penal, în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968 (2 acte materiale) și art. 5 Cod penal.

În baza art. 396, raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a II-a Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatul L.I.N., de sub acuza săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968(2 acte materiale) și art. 5 Cod penal.

În baza art. 25 alin. 1, art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, s-a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă ANAF-DGRFP Cluj-Napoca-AJFP Satu-Mare.

S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător, instituită prin ordonanța din 25 iulie 2016, emisă în dosarul nr xxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 25 august 2016.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului, cheltuieli din care suma de 520 lei, reprezentând onorariul avocatului numit din oficiu, se va avansa către Baroul Mureș din fondul special al Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MUREŞ şi partea civilă DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA – ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE SATU MARE.

În motivarea căii de atac declarate, procurorul a arătat că hotărârea pronunţată este netemeinică în privinţa soluţiei de achitare a inculpatului L.I.N. şi pe cale de consecinţă a soluţionării acţiunii civile şi a ridicării sechestrului asigurator, în condiţiile în care instanţa a făcut o greşită apreciere a probelor administrate în cauză şi a dat eficienţă principiului „in dubio pro reo”, cu toate că nu există nici un dubiu cu privire la faptul că inculpatul a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată cu intenţia cerută de lege.

Partea civilă, a arătat că cele două procese verbale de sechestru asupra bunurilor imobile au la bază titlurile executorii emise pentru suma scadentă cu care figura debitoarea la data respectivă. Sechestrul asupra imobilelor a fost instituit în mod legal, potrivit prevederilor codului de procedură fiscală şi cu toate că avea cunoştinţă de cele două procese verbale de sechestru inculpatul a înstrăinat cele două imobile.

Inculpatului nu i s-a comunicat nici un act din care să rezulte că, urmare a refuzului BCPI Reghin de notare în CF a măsurilor asiguratorii s-ar fi dispus şi ridicarea acestora şi faptul că a primit cele două comunicări prin care i s-a adus la cunoştinţă că se respinge doar cererea privind înscrierea ipotecilor legale neexistând menţiuni cu privire la existenţa măsurilor asiguratorii nu echivalează cu o ridicare a acestora.

În opinia apelantei, afirmaţia instanţei potrivit căreia inculpatul nu a acţionat cu intenţie directă, în sensul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, motivat de faptul că acesta a efectuat plăţi în contul datoriei, în perioada august 2009 – decembrie 2011, este parţial fundamentată, având în vedere faptul că din totalul de 211.214 lei, inculpatul a achitat doar suma de 136.193 lei, mai existând la plată suma de 75.021 lei, iar prin plata efectuată inculpatul şi-a recunoscut fapta şi a conştientizat gravitatea consecinţelor. 

Examinând apelurile promovate, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureş, ale motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, potrivit dispoziţiilor art. 417 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar a găsit căile de atac declarate nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Reanalizând materialul probator administrat pe parcursul procedurilor judiciare s-au reţinut următoarele:

În privinţa stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă, relativ la achitarea inculpatului L.I.N. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată (compusă din 2 acte materiale), prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. g din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal din 1969 şi art. 5 noul Cod penal.

Judecătorul de la instanţa de prim grad a analizat toate cererile formulate în cauză şi în susţinerea soluţiei asupra căreia s-a oprit a efectuat o analiză temeinică, prezentând argumentele juridice care au stat la baza celor dispuse care - în aprecierea noastră sunt corecte, nu suportă alte adăugiri - şi au fost emise cu respectarea strictă a legalităţii, fiind însuşite şi de noi.

Aşadar, este justă concluzia asupra căreia s-a oprit instanţa de fond, referitoare la împrejurarea potrivit căreia, fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția impusă de lege, existând cel puțin un dubiu în privința atitudinii subiective a inculpatului, respectiv asupra faptului dacă acesta a acționat cu știință, în scopul prevăzut de lege, dubiu care trebuie să îi profite.

Reamintim că în acord cu prevederile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale:

„Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

….

g) …înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.”

Pornind de la conţinutul textului legal evocat şi ţinând cont de particularităţile specifice ale cauzei pendinte, subliniem că, sub aspectul laturii subiective infracţiunea analizată se comite cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, caracterizată prin scopul urmărit de făptuitor şi anume sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin înstrăinarea bunurilor legal sechestrate.

Este esenţial ca făptuitorul, în momentul acţiunii de înstrăinare a bunurilor legal sechestrate, să prevadă şi să urmărească, în principiu, două obiective: unul intermediar, constând în sustragerea de la executarea măsurii asiguratorii şi unul final, care să aibă drept consecinţă sustragerea de la executarea obligaţiilor fiscale.

În speţa analizată nu se poate afirma, în mod irefutabil, faptul că inculpatul a înstrăinat cele două imobile sechestrate în scopul de a se sustrage de la executarea obligaţiilor fiscale.

În susţinerea punctului nostru de vedere, în primul rând arătăm că, prin procesele verbale de sechestru pentru bunuri imobile nr. 18.315 și 18.316 din 31 august 2009, întocmite de executorul fiscal V.M.N. din cadrul AFP Reghin, s-a instituit măsura sechestrului asupra imobilelor – clădiri și teren - pentru stingerea obligațiilor fiscale în cuantum de 211.214 lei, acumulate de debitoarea SC M.I. SRL Reghin (fosta SC N. SRL Reghin).

După ce BCPI Reghin, a refuzat înscrierea în cartea funciară a sechestrului asupra imobilelor în discuție, a comunicat cele două încheieri având nr. 11238/4 septembrie 2009 și 11239/7 septembrie 2009, către SC M.I. SRL Reghin (f. 60, 61 dosar instanță). Comunicările datează din 9 și 14 septembrie 2009.

Notăm, totodată, că la data de 24 septembrie 2009, același inspector ANAF a revenit la sediul SC M.I. SRL, unde a încheiat un alt proces-verbal de sechestru – având nr. 20.118/24.09.2009 - asupra unor utilaje aparținând societății şi care vizează aceleași datorii către bugetul de stat, însă într-un cuantum mai redus (201.000 lei), deoarece societatea între timp a mai achitat din datorii (fila 76, dosar de urmărire penală).

În opinia noastră, indiferent de conţinutul discuţiilor care au avut loc la data de 24.09.2009, dintre inculpatul L.I.N. şi executorul fiscal V.M.N. din cadrul AFP Reghin, pornind de la succesiunea încheierii acestor procese verbale de sechestru poate fi considerată rezonabilă apărarea inculpatului potrivit căreia, în condiţiile în care ultimul proces verbal se referea la natura aceloraşi datorii, iar înscrierea primelor două procese verbale au fost refuzate de către BCPI Reghin, a crezut că nu există nici un impediment de a proceda la vânzarea celor două imobile.

În al doilea rând, notăm că, aşa cum susţine partea civilă, în motivele de apel, din totalul de 211.214 lei, în perioada august 2009 – decembrie 2011, inculpatul a achitat suma de 136.193 lei, rămânând un rest la plată în cuantum de 75.021 lei, iar efectuarea acestor plăţi întăreşte ideea potrivit căreia inculpatul nu a efectuat înstrăinarea celor două imobile sechestrate în scopul de a se sustrage de la executarea obligaţiilor fiscale, ci din contră pentru a putea onora datoriile imputate.

În condiţiile în care există un dubiu în privința atitudinii subiective a inculpatului, respectiv asupra împrejurării că acesta a acționat cu intenţie, în scopul prevăzut de lege, soluţia instanţei de prim grad constând în achitarea inculpatului, aşa cum am arătat, este corectă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MUREŞ şi partea civilă DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA – ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE SATU MARE, împotriva sentinţei penale nr. xxx, pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosarul penal nr. xxx.

În baza art. 421 pct. 1 teza finală Cod procedură penală, a menţinut hotărârea penală atacată.

Pornind de la soluţia ce urmează să fie pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în procedura soluţionării prezentelor apeluri, în sumă de 200 lei, au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare