Camera Preliminară. Neregularitatea rechizitoriului. Nelegalitatea dispunerii efectuării unor constatări tehnico-ştiinţifice. Consecințe. Încălcarea dreptului la apărare. Natura proceselor verbale încheiate de către organele fiscale la cererea procurorulu

Hotărâre 29/CU/CP din 28.06.2019


a) În condițiile în care rechizitoriul nu conţine o descriere riguroasă a tuturor faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi nici o analiză adecvată a probelor pe care procurorul îşi întemeiază dispoziţia de trimitere în judecată, în contextul în care datele privitoare la faptele reţinute în sarcina lor pe alocuri fie pot genera confuzii, fie sunt incomplete, ceea ce atrage dificultatea determinării clare a obiectului judecăţii, iar probele sunt doar enumerate, rechizitoriul este neregular întocmit.

b) Recurgerea la un anumit procedeu probator sau mijloc de probă pentru dovedirea unui element de fapt este o chestiune de oportunitate și nu de legalitate, iar în faza de urmărire penală, când aceasta este proprie a procurorului, acesta este singura autoritate îndrituită să apeleze la un anumit procedeu probator sau mijloc de probă ori la altul. Cu toate acestea, respectarea de către organul de urmărire penală a condiţiilor prescrise de lege atunci când optează pentru un procedeu probator sau un mijloc de probă este o chestiune care ţine de legalitatea actelor de urmărire penală şi aceasta este rezervată obiectului camerei preliminare. Altfel spus, judecătorul de cameră preliminară nu deţine abilitatea legală să cerceteze oportunitatea dispunerii în faza de urmărire penală a unui procedeu probator sau administrării unui mijloc de probă, dar are competenţa legală să cerceteze dacă organul de urmărire penală a respectat legea când a decis să folosească acel procedeu probator ori mijloc de probă.

Potrivit art. 172 alin. 9 C. pr. pen., efectuarea unei constatări poate fi dispusă doar dacă există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt ori este necesară lămurirea urgenţă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei.

Prin dispunerea efectuării unor constatări în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, urmată de respingerea cererilor inculpaţilor de efectuare a unor expertize în vederea stabilirii prejudiciului aferent evaziunilor fiscale şi de folosirea în actul de sesizare a concluziilor  inspectorilor antifraudă s-a adus atingere în mod semnificativ dreptului la apărare al inculpaţilor care, deşi erau îndreptăţiţi -cât timp constatările tehnico-ştiinţifice au fost nelegal dispuse, nu au avut ocazia să beneficieze de garanţiile oferite de art. 177 C. pr. pen. În aceste circumstanţe, remediul rămâne cel prevăzut de art. 282 alin. 1 C. pr. pen., adică desfiinţarea ordonanţelor prin care s-a dispus efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice.

c)Potrivit art. 2331 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 în vigoare la nivelul anului 2014, constituie mijloace de probă, în sensul art. 97 alin. 2 lit. e C. pr. pen. rezultatul controalelor fiscale concretizat în procesele-verbale întocmite de către organele fiscale la cererea procurorului, după începerea urmăririi penale. Întrucât procese-verbale au fost încheiate în cursul procesului penal, Decizia nr. 72/2019 a Curţii Constituţionale nu se aplică în cauză.

C. pr. pen., art. 346 alin. 3 lit. c teza finală, art. 282 alin. 1 C. pr. pen

art. 346 alin. 4, art. 172 alin. 9, art. 177

Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 72/2019

Asupra căilor de atac de faţă,

1. Prezentarea sesizărilor. Prin cererile înregistrate la completul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Tg.-Mureş sub nr. xxx, inculpaţii P.A., P.R., T.C.C., I.M.E., D.I.C., R.M. şi S.C. I.F. SRL au declarat contestaţie împotriva încheierii penale nr. xxx pronunţate de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita în dosarul nr. xxx.

În motivarea contestaţiilor, inculpaţii critică legalitatea şi temeinicia încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care li s-au respins ca nefondate cererile şi excepţiile ridicate şi s-a dispus începerea judecăţii în cauză.

Sub aspectul legalităţii, inculpaţii subliniază că hotărârea atacată nu conţine motivele pe care se întemeiază dispozitivul.

Sub aspectul temeiniciei, cei şapte inculpaţi susţin că în mod nejustificat judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita le-a respins cererile şi excepţiile ridicate şi a dispus începerea judecăţii în cauză.

Analizând contestaţiile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. xxx al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, a cererilor şi excepţiilor formulate de către inculpaţi, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv specific şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:

2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin încheierea penală nr. xxx, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita:

-a respins excepţiile invocate de inculpaţii P.A., P.R., T.C., I.M.E., D.I.C., R.M. şi I.F. S.R.L.

-în baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 35/D/P/2010, din data de 21.02.2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism  Biroul Teritorial Târgu Mureş.

-a dispus începerea judecăţii cauzei.

În motivarea acestei hotărâri, judecătorul de cameră preliminară a notat că în rechizitoriu descrierea faptelor este conformă cu dispoziţiile art. 286 C. pr. pen.,  chiar dacă nu în mod expres  rezultă actele materiale ale fiecărei fapte, în cazul fiecărui inculpat în parte sunt arătate acţiunile sau inacţiunile pe care procurorul le reţine ca alcătuind elementul material şi celelalte condiţii ale laturii obiective a infracţiunii.

Astfel  rechizitoriul respectă principiul fundamental al răspunderii personale, arătarea faptelor în actul de sesizare se raportează la persoana fiecărui inculpat. Din conţinutul rechizitoriului rezultă manifestarea de voinţă a procurorului care  a indicat în mod expres, activităţile  sau atitudinile care în aprecierea sa alcătuiesc infracţiunile reţinute în sarcina fiecărui inculpat.

 În privinţa  probelor pe care se întemeiază dispoziţia de trimitere în judecată, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere definiţia legală a probelor conţinută în art. 97 Cod procedură penală. Interpretând astfel sistematic dispoziţiile legale, cerinţa art. 328 Cod procedură penală are în vedere indicarea elementelor de fapt cu privire la care procurorul consideră că demonstrează existenţa fiecărei infracţiuni, identitatea persoanei care a săvârşit-o precum şi existenţa celorlalte împrejurări de fapt la care face referire. Totodată, legea are în vedere indicarea mijloacelor de probă din care rezultă aceste elemente de fapt.

În  cuprinsul rechizitoriului sunt arătate probele pe care se bazează acuzaţia, în asemenea măsură încât să poată fi dezbătute în contradictoriu şi eventual, inculpaţii să-şi exercite dreptul de a demonstra lipsa lor de temeinicie.

În concluzie, judecătorul a apreciat că cerinţele legale obligatorii privitoare la conţinutul actului de sesizare  au fost îndeplinite, considerente pentru care a respins cererea inculpaţilor referitoare la  neregularitatea actului de sesizare constând în principal în descrierea insuficientă a faptelor .

Inculpaţii în cadrul procedurii de cameră preliminară au invocat nulitatea  unor mijloace de probă constând din  Rapoarte de constatare întocmite de specialiştii antifraudă  detaşaţi în cadrul D.I.I.C.O.T. În privinţa regimului nulităţii, aceasta este una relativă nefiind reglementată de art. 281  Cod procedură penală.

În ce priveşte vătămarea drepturilor inculpaţilor drept condiţie a incidenţei nulităţii relative, judecătorul a notat că împrejurarea că specialistul antifraudă este angajat al organului de urmărire penală nu echivalează cu lipsa lui de obiectivitate.

Inculpaţii au la îndemână în cursul cercetării judecătoreşti să combată constatările specialistului prin alte mijloace de probă.

În această fază a proceduri , judecătorul a constatat că formal administrarea probei contestate s-a făcut cu respectarea prevederilor art.172 alin.7 şi următoarele Cod procedură penală.

Totodată, încălcarea principiului loialităţii în administrarea unor probe în special declaraţii de martori poate fi remediată în faza de judecată când inculpaţii pentru acelaşi temei au dreptul să ceară readministrarea probei.

3. Considerentele completului de cameră preliminară învestit cu soluţionarea contestaţiilor. Subliniază că prin încheierea penală pronunţată la data de 7 iunie 2019 în procedura prevăzută de art. 347 alin. 3 raportat la art. 345 alin. 3 C. pr. pen., completul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Tg.-Mureş:

-a admis cererile şi excepţiile ridicate de inculpatul D.I.C. şi în parte cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii P.A., P.R., T.C.C., SC I.F. SRL, I.M.E. şi R.M..  A constatat neregularitatea rechizitoriului emis la data de 21 februarie 2018 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş în dosarul nr. 31/D/P/2010;

-a sancţionat, potrivit art. 282 alin. 1 C. pr. pen., cu nulitatea relativă următoarele acte procesuale:

•Ordonanţa de schimbare a încadrării juridice emisă la data de 5 decembrie 2016 de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş, în partea referitoare la schimbarea încadrării juridice în privinţa participaţiei improprii la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional, în formă agravată şi continuată şi a instigării la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional, în formă agravată şi continuată reţinute în sarcina inculpatului P.R.;

•Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş emisă la data de 20 mai 2014, privind efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice;

•Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş emisă la data de 15 noiembrie 2016, privind efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice.

-a exclus din materialul probator următoarele probe:

•Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică încheiat la data de 28 octombrie 2014 de către specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş (filele 11-32, volumul nr. 53, dosar de urmărire penală);

•Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică încheiat la data de 23 noiembrie 2016 de către specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş (filele 64-69, volumul nr. 53, dosar de urmărire penală).

Încheierea penală din 7 iunie 2019 a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş la data de 10 iunie 2019. De la această dată, procurorul avea la dispoziţie cele 5 zile prescrise de art. 345 alin. 3 C. pr. pen., în vederea remedierii neregularităţilor actului de sesizare semnalate la pct. 3.1. din încheierea pronunţată în 7 iunie 2019 şi exprimării punctului de vedere cu privire la menţinerea soluţiei de trimitere în judecată sau la solicitarea de restituire a cauzei. Termenul maxim de 5 zile a expirat la data de 18 iunie 2019. Termenul este calculat conform art. 269 alin. 3 şi 4 C. pr. pen., pe zile libere, având în vedere natura procesuală a acestuia, şi ţinând seama de prorogarea legală, întrucât ultima zi a termenului a căzut într-o zi nelucrătoare.

 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş nu a răspuns până în 18 iunie 2019, ora 24,00.

În aceste împrejurări, sunt incidente în cauză prevederile art. 346 alin. 3 lit. c teza finală C. pr. pen., aplicabile în procedura contestaţiei prin prisma dispoziţiilor de trimitere ale art. 347 alin. 3 C. pr. pen.

Prin urmare, sunt fondate contestaţiile formulate de inculpaţii P.A., P.R., T.C.C., SC I.F. SRL, I.M.E., R.M. şi D.I.C. împotriva încheierii penale nr. xxx pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita, urmând să fie admise, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2  lit. a C. pr. Pen., cu consecinţele desfiinţării integrale a încheierii penale atacate şi restituirii la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş a cauzei care formează obiectul dosarului de urmărire penală nr. xxx în care a fost emis rechizitoriul la data de 21 februarie 2018.

Referitor la motivul contestaţiilor inculpaţilor, vizând nelegalitatea încheierii penale nr. xxx, completul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Tg.-Mureş a reţinut că judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita nu a oferit o motivare adecvată şi de calitate în sprijinul dispoziţiilor de respingere a cererilor şi excepţiilor inculpaţilor şi de începere a judecăţii în cauză. Cu toate acestea, nu va da curs cererilor inculpaţilor contestatari, însuşite la termenul din 13 mai 2019 şi de către procurorul de şedinţă, de trimitere a cauzei la judecătorul de cameră preliminară de la tribunal, spre rejudecare, deoarece cauza de desfiinţare a hotărârilor contestate, cu trimiterea spre rejudecare este limitativ prevăzută de art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. b C. pr. pen. şi aceasta acoperă exclusiv nerespectarea dispoziţiilor privind citarea şi nu nemotivarea încheierii ori motivarea lapidară a acesteia.

4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere natura procedurii de cameră preliminară, potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în prim grad şi în contestaţie au rămas în sarcina statului.

Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,

Încheierea penală din 7 iunie 2019

Asupra căilor de atac de faţă,

1. Prezentarea sesizărilor. Prin cererile înregistrate la completul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Tg.-Mureş sub nr. xxx, inculpaţii P.A., P.R., T.C.C., I.M.E., D.I.C., R.M. şi S.C. I.F. SRL au declarat contestaţie împotriva încheierii penale nr. 1/CP/4 ianuarie 2019 pronunţate de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita în dosarul nr. xxx.

În motivarea contestaţiilor, inculpaţii critică legalitatea şi temeinicia încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care li s-au respins ca nefondate cererile şi excepţiile ridicate şi s-a dispus începerea judecăţii în cauză.

Sub aspectul legalităţii, inculpaţii subliniază că hotărârea atacată nu conţine motivele pe care se întemeiază dispozitivul.

Sub aspectul temeiniciei, cei şapte inculpaţi susţin că în mod nejustificat judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita le-a respins cererile şi excepţiile ridicate şi a dispus începerea judecăţii în cauză.

Analizând contestaţiile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. xxx al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, a cererilor şi excepţiilor formulate de către inculpaţi, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv specific şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:

2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin încheierea penală nr. xxx, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita:

-a respins excepţiile invocate de inculpaţii P.A., P.R., T.C., I.M.E., D.I.C., R.M. şi I.F. S.R.L.

-în baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. xxx, din data de 21.02.2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism  Biroul Teritorial Târgu Mureş.

-a dispus începerea judecăţii cauzei.

În motivarea acestei hotărâri, judecătorul de cameră preliminară a notat că în rechizitoriu descrierea faptelor este conformă cu dispoziţiile art. 286 C. pr. pen.,  chiar dacă nu în mod expres  rezultă actele materiale ale fiecărei fapte, în cazul fiecărui inculpat în parte sunt arătate acţiunile sau inacţiunile pe care procurorul le reţine ca alcătuind elementul material şi celelalte condiţii ale laturii obiective a infracţiunii.

Astfel  rechizitoriul respectă principiul fundamental al răspunderii personale, arătarea faptelor în actul de sesizare se raportează la persoana fiecărui inculpat. Din conţinutul rechizitoriului rezultă manifestarea de voinţă a procurorului care  a indicat în mod expres, activităţile  sau atitudinile care în aprecierea sa alcătuiesc infracţiunile reţinute în sarcina fiecărui inculpat.

 În privinţa  probelor pe care se întemeiază dispoziţia de trimitere în judecată, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere definiţia legală a probelor conţinută în art. 97 Cod procedură penală. Interpretând astfel sistematic dispoziţiile legale, cerinţa art. 328 Cod procedură penală are în vedere indicarea elementelor de fapt cu privire la care procurorul consideră că demonstrează existenţa fiecărei infracţiuni, identitatea persoanei care a săvârşit-o precum şi existenţa celorlalte împrejurări de fapt la care face referire. Totodată, legea are în vedere indicarea mijloacelor de probă din care rezultă aceste elemente de fapt.

În  cuprinsul rechizitoriului sunt arătate probele pe care se bazează acuzaţia, în asemenea măsură încât să poată fi dezbătute în contradictoriu şi eventual, inculpaţii să-şi exercite dreptul de a demonstra lipsa lor de temeinicie.

În concluzie, judecătorul a apreciat că cerinţele legale obligatorii privitoare la conţinutul actului de sesizare  au fost îndeplinite, considerente pentru care a respins cererea inculpaţilor referitoare la  neregularitatea actului de sesizare constând în principal în descrierea insuficientă a faptelor .

Inculpaţii în cadrul procedurii de cameră preliminară au invocat nulitatea  unor mijloace de probă constând din  Rapoarte de constatare întocmite de specialiştii antifraudă  detaşaţi în cadrul D.I.I.C.O.T. În privinţa regimului nulităţii, aceasta este una relativă nefiind reglementată de art. 281  Cod procedură penală.

În ce priveşte vătămarea drepturilor inculpaţilor drept condiţie a incidenţei nulităţii relative, judecătorul a notat că împrejurarea că specialistul antifraudă este angajat al organului de urmărire penală nu echivalează cu lipsa lui de obiectivitate.

Inculpaţii au la îndemână în cursul cercetării judecătoreşti să combată constatările specialistului prin alte mijloace de probă.

În această fază a proceduri , judecătorul a constatat că formal administrarea probei contestate s-a făcut cu respectarea prevederilor art.172 alin.7 şi următoarele Cod procedură penală.

Totodată, încălcarea principiului loialităţii în administrarea unor probe în special declaraţii de martori poate fi remediată în faza de judecată când inculpaţii pentru acelaşi temei au dreptul să ceară readministrarea probei.

3. Considerentele completului de cameră preliminară învestit cu soluţionarea contestaţiilor. Reţine că, prin rechizitoriul emis la data de 21 februarie 2018 în dosarul nr. xxx, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

a) P.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- „înşelăciune în formă agravată şi continuată”, prev. şi ped. de art. 215 alin. 1, alin. 2 şi alin. 5 Cod penal (1968) cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (1968) şi art. 5 N.Cod penal (70 acte materiale);

- „spălare de bani” în formă continuată prev. şi ped. de art. 29 alin. 1 lit. c din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (1968) şi art. 5 N.C.p. (70 acte materiale);

- „constituire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu modif. şi completările ulterioare cu aplic. art. 5 Noul Cod penal;

- „evaziune fiscală” prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. c) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 5 din Noul Cod penal (163 acte materiale;

-„ evaziune fiscală” în formă continuată prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu modif. şi completările ulterioare raportat la art. 9 alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu modif. şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (1968) cu aplic. art. 5 Noul Cod penal; respectiv 74 de acte materiale;

- „spălare de bani” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 29 alin. 1 lit. b) din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal şi art. 5 Noul Cod penal, respectiv 44 de acte materiale;

- „spălare de bani” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 29 alin. 1 lit. b) din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal şi art. 5 Noul Cod penal (41 acte materiale),

- toate cu aplic. art. 33 lit. a  C.p. ( 1968) şi art. 5 N.C.p.

b) P.R. pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- „înşelăciune în formă agravată şi continuată”, prev. şi ped. de art 215 alin. 1, alin. 2 şi alin. 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal (1968) şi art. 5 N.C.p. (70 acte materiale);

- „ spălare de bani” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 29 alin 1 lit. C din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal (1968) şi art. 5 N.C.p. (70 acte materiale);

- „constituire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu modificările şi completările ulterioare;

- complicitate la „evaziune fiscală” în formă continuată  prev. şi ped. de art. 26 C.p. (1968) rap. la art. 9 alin. 1 lit. c) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 5 din Noul Cod penal (163 acte materiale).

- „evaziune fiscală” în formă continuată prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu modif. şi completările ulterioare raportat la art. 9 alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu modif. şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (1968) cu aplicarea art. 5 NCP., respectiv 73 acte materiale.

- „evaziune fiscală” în formă continuată , prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal(1968) şi art. 5 din Noul Cod penal (17 acte materiale).

-„spălare de bani” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 29 alin. 1 lit. b) din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal şi art. 5 din Noul Cod penal (44 de acte materiale)

-„evaziune fiscală” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal şi art. 5 din Noul Cod penal (29 de acte materiale).

- „tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional” în formă continuată, agravată şi sub forma participaţiei improprii, prev. şi ped. de art. 31 alin. 2 Cod penal (1968) raportat la art. 107 alin.1 lit. d) din legea nr. 46/2008 Republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 5 N.C. – 14 acte materiale.

- „instigare la tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional” în formă continuată şi  agravată, prev. şi ped. de art. 25 Cod penal raportat la art. art. 107 alin.1 lit. d) din legea nr. 46/2008 Republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 5 N.C. p.  - 30 acte materiale .

- toate cu aplic. art. 33lit. a  C.p. ( 1968) şi art. 5 N.C.p.

c) T.C.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de :

-„complicitate la înşelăciune în formă agravată şi continuată”, prev. şi ped. de art. 26 raportat 215 alin. 1, alin. 2 şi alin. 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal (1968) şi art. 5 N.C.p. (70 acte materiale);

-„complicitate la spălare de bani” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 29 alin 1 lit. C din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal (1968) şi art. 5 N.C.p. (70 acte materiale);

-„constituire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu modificările şi completările ulterioare şi art. 5 din Noul Cod penal. 

- „complicitate la evaziune fiscală” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 26 cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal şi art. 5 din Noul Cod penal. 

- toate cu aplic. art. 33 lit. a  C.p. ( 1968) şi art. 5 N.C.p.

d) I.M.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- „sprijinire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal;

- „abuz în serviciu”, prev. şi ped. de art. 248 din Codul penal (1968) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal şi art. 5 din Noul Cod penal (41 acte materiale).

- „spălare de bani” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 29 alin. 1 lit. b) din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal şi art. 5 din Noul Cod penal (41 de acte materiale);

- toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. ( 1968) şi art. 5 N.C.p..

e) D.I.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- „sprijinire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal;

- „abuz în serviciu”, prev. şi ped. de art. 248 din Codul penal (1968) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal şi art. 5 din Noul Cod penal; ( 5 acte materiale).

f) R.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- „sprijinire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal;

- „abuz în serviciu”, prev. şi ped. de art. 248 din Codul penal (1968) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal şi art. 5 din Noul Cod penal (2 acte materiale),

- „nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor”, prev. şi ped. de art. 279 alin. 1 (1968) cu aplicarea art. 5 N.C.p.

g) SC I.G. SRL - persoană juridică pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- „înşelăciune în formă agravată şi continuată”, prev. şi ped. de art 215 alin. 1, alin. 2 şi alin. 5 Cod penal (1968) cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (1968) şi art. 5 N.C.p. (70 acte materiale);

- „spălare de bani” în formă continuată prev. şi ped. de art. 29 alin 1 lit. c din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (1968) şi art. 5 N.C.p. (70 acte materiale);

- „evaziune fiscală” prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. c) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 5 din Noul Cod penal (163 acte materiale);

- „evaziune fiscală” în formă continuată prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu modificările şi completările ulterioare raportat la art. 9 alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (1968) cu aplic. art. 5 Noul Cod penal; respectiv 74 de acte materiale

- „spălare de bani” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 29 alin. 1 lit. b) din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal şi art. 5 Noul Cod penal, respectiv 44 de acte materiale

- „spălare de bani” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 29 alin. 1 lit. b) din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal şi art. 5 Noul Cod penal (41 acte materiale).

- toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. (1968) şi art. 5 N.C.p.

h) SC I.F. SRL - persoană juridică pentru săvârşirea infracţiunilor de :

 - „evaziune fiscală” în formă continuată , prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal şi art. 5 din Noul Cod penal (29 de acte materiale).

i)  SC A.D. SRL - persoană juridică pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- „înşelăciune în formă agravată şi continuată”, prev. şi ped. de art 215 alin. 1, alin. 2 şi alin. 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal (1968) şi art. 5 N.C.p. (70 acte materiale);

- „ spălare de bani” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 29 alin 1 lit. C din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal (1968) şi art. 5 N.C.p.  (70 acte materiale);

- toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. (1968) şi art. 5 N.C.p.

Pe durata procedurii de cameră preliminară derulată în prim grad, inculpaţii P.A., P.R., T.C.C., I.M.E., D.I.C., R.M. şi S.C. I.F. SRL au invocat un set de cereri şi excepţii, adaptat şi completat apoi în al doilea grad.

În esenţă, cererile şi excepţiile inculpaţilor sunt concentrate pe două paliere:

Un prim palier vizează neregularitatea rechizitoriului, justificată în principal de omisiunea descrierii corespunzătoare şi clare a infracţiunilor reţinute în sarcina tuturor inculpaţilor contestatari, precum şi omisiunea indicării probelor pe care se sprijină acuza.

Al doilea palier acoperă în cazul inculpatului P.R. nelegalitatea ordonanţei din 5 decembrie 2016 de schimbare a încadrării juridice şi în cazul inculpaţilor P.A., P.R., T.C.C. şi S.C. I.F. SRL, nelegalitatea administrării probelor în faza de urmărire penală. Mai exact aceştia au alegat nulitatea relativă, cu consecinţa excluderii Rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 31/D/P/2010 din 28 octombrie 2014 şi 23 noiembrie 2016, întocmite de către specialiştii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş, întrucât acestea au fost efectuate cu încălcarea dispoziţiilor art. 172 alin. 1 şi 9 C. pr. pen.

Suplimentar, pe parcursul soluţionării contestaţiilor, cei patru inculpaţi au invocat nulitatea actelor organelor de urmărire penală prin care acestea au solicitat organelor fiscale efectuarea de controale fiscale, precum şi a  Proceselor verbale întocmite de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita –Inspecţia Fiscală, Serviciul de Inspecţie Fiscală Persoane Fizice 1, nr. 84006/9 aprilie 2014, nr. 83996/9 aprilie 2014 şi nr. 85432/25 august 2014, respectiv a procesului verbal nr. 131520/HR/23 aprilie 2013 al Gărzii Financiare, Secţia Harghita, împreună cu anexele acestora, în urma publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 72/2019 a Curţii Constituţionale.

3.1. Cu privire la regularitatea rechizitoriului emis la data de 21 februarie 2018 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş în dosarul nr. xxx, completul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Tg.-Mureş a constatat că acesta nu se circumscrie exigenţelor de fond impuse de art. 328 C. pr. pen., căci nu conţine o descriere riguroasă a tuturor faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi nici o analiză adecvată a probelor pe care procurorul îşi întemeiază dispoziţia de trimitere în judecată, în contextul în care datele privitoare la faptele reţinute în sarcina lor pe alocuri fie pot genera confuzii, fie sunt incomplete, ceea ce atrage dificultatea determinării clare a obiectului judecăţii, iar probele sunt doar enumerate în mod generic în privinţa infracţiunilor de constituire/sprijinire a unui grup infracţional organizat, a participaţiei improprii la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier şi a instigării la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier.

În concret:

a) În cazul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat puse pe seama inculpaţilor P.A., P.R. şi T.C.C. şi al infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat, puse pe seama inculpaţilor I.M.E., D.I.C. şi R.M., remarcă, în primul rând, că procurorul nu a efectuat niciun examen al probelor din care să rezulte: modalitatea în care grupul organizat s-a constituit în cursul anului 2004; care a fost ierarhia grupului şi rolul fiecărui membru; maniera în care I.M.E., D.I.C. şi R.M. au sprijinit grupul organizat şi cunoaşterea de către cei trei la momentul acordării sprijinului lor că P.A., P.R. şi T.C.C. constituiseră deja grupul organizat.

Expresiile precum „la nivel informativ” şi „chiar de notorietate în comunitatea de unde proveneau inculpaţii şi unde-şi desfăşurau activitatea economică” (fila 42 din rechizitoriu) sub nicio formă nu satisfac cerinţa ca rechizitoriul să cuprindă în mod corespunzător probele şi mijloacele de probă, cât timp procurorul nu a precizat care sunt probele din care a extras informaţiile şi din moment ce, într-un proces penal, săvârşirea unei infracţiuni trebuie dovedită cu probele administrate în cauză şi nicidecum cu percepţia pe care o comunitate o are la un moment dat despre un membru al său. 

În analiza făcută de procuror în subcapitolul „Analiza probelor” (pg. 245-339) nu există nicio referire la infracţiunile în discuţie, iar înşiruirea probelor făcută la paginile 315-326 ale rechizitoriului reprezintă de fapt un opis al dosarului de urmărire penală în care sunt trecute atât actele de sesizare, cât şi actele procesuale şi procedurale efectuate în cauză, precum şi probe despre care procurorul a specificat în prim grad că nu a ţinut seama la întocmirea rechizitoriului (cum sunt procesele verbale de consemnare a convorbirilor interceptate), din această enumerare neputându-se deduce în mod rezonabil pe care probe s-a sprijinit titularul actului de sesizare când a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.A., P.R. şi T.C.C. pentru constituirea unui grup infracţional organizat, iar a inculpaţilor I.M.E., D.I.C. şi R.M. pentru sprijinirea unui grup infracţional organizat.

În al doilea rând, rechizitoriul nu lămureşte care sunt infracţiunile scop ale grupului organizat şi nici aportul determinat al fiecărui membru al grupului. Titularul actului de sesizare nu a nominalizat expres aceste infracţiuni, iar referiri de natura celor inserate la paginile 189, 195, şi 205 din rechizitoriu („iniţial grupul infracţional organizat a avut ca scop imediat găsirea unor  modalităţi ilegale prin care să aprovizioneze cu material lemnos societăţile comerciale mai sus menţionate, sens în care urmăreau obţinerea de foloase necuvenite în bunuri şi bani, prin aceasta producând  o pagubă bugetului de stat, iar sumele obţinute în acest mod fiind ulterior reintroduse în circuitul financiar prin folosirea lor în activităţile societăţilor conduse de cei doi inculpaţi. Ulterior,  inculpaţii au stabilit ca nou scop, acela de a obţine în mod ilegal subvenţiile acordate de statul român prin intermediul A.J.O.F.M. Harghita pentru angajarea muncitorilor aflaţi în şomaj, care aveau vârsta de peste 45 ani”) sunt generice şi menite să creeze confuzii. În plus, confuzia este generată şi de faptul că la descrierea contribuţiilor inculpaţilor sunt făcute afirmaţii categorice cu privire la fapte pentru care apoi procurorul a dispus clasarea în baza art. 16 alin. 1 lit. c C. pr. pen. (infracţiunile de dare de mită, luare de mită, spre exemplu).

În al treilea rând, în privinţa inculpaţilor I.M.E., D.I.C. şi R.M., nu se specifică când anume şi până când cei trei au sprijinit grupul infracţional constituit de P.A., P.R. şi T.C.C., mai precis titularul rechizitoriului nu explică, cu trimitere la probele pertinente, când şi cum aceştia  au asigurat grupului infracţional informaţii de natură să ducă la identificarea parcelelor de pădure care urmau să fie scoase la licitaţie, când nu au luat măsurile legale pentru împiedicarea exploatării ilegale a materialului lemnos şi când şi-au încetat sprijinul adus grupului organizat.

b) În privinţa infracţiunii de înşelăciune în formă continuată pentru săvârşirea căreia au fost trimişi în judecată inculpaţii contestatari P.A., P.R. –în calitate de autori- şi T.C.C. –în calitate de complice, subliniază în primul rând că procurorul (i) nu a indicat în cuprinsul actului de sesizare: dacă -personal ori prin intermediul altor subiecţi, P.A. şi P.R. au prezentat reprezentanţilor AJOFM Hargita documentele false care conţineau  date referitoare la darea în şomaj şi apoi reangajarea unor persoane; (ii) data la care a fost depusă documentaţia pentru fiecare salariat în parte; (iii) dacă au fost depuse cereri pentru fiecare salariat în parte sau cereri comune pentru mai mulţi salariaţi; (iv) data/datele la care au fost încasate subvenţiile. Aceste menţiuni erau esenţiale pentru stabilirea formei de participaţie –proprie sau improprie, pentru determinarea unităţii naturale ori a unităţii legale de infracţiuni, în acest ultim caz cu stabilirea numărului de acte materiale, dar şi pentru verificarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale. În absenţa acestor menţiuni, obiectul judecăţii nu este clar fixat.

În al doilea rând, procurorul nu a specificat expres cine este persoana vătămată în cazul infracţiunii de înşelăciune, la descrierea stării de fapt şi la rubrica în drept a făcut referire la Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă Harghita, însă la punctul V din dispozitivul rechizitoriului este trecută, în vederea citării, doar partea civilă aferentă infracţiunilor de evaziune fiscală: Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice Braşov, reprezentată de AJFP Harghita.

c) Referitor la infracţiunea de spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 42 alin. 2 C. pen. pentru săvârşirea căreia au fost trimişi în judecată inculpaţii contestatari P.A., P.R. –în calitate de autori- şi T.C.C. –în calitate de complice, procurorul nu a explicat: (i) modalitatea în care P.A. şi P.R. au dobândit sumele de bani din subvenţii, diferită sau identică dobândirii aceleiaşi sume ca element constitutiv al laturii obiective –urmarea infracţiunii de înşelăciune; (ii) cum au folosit aceste sume; (iii) în ce a constat fiecare dintre cele 70 de acte materiale reţinute; (iv) data la care s-a consumat şi data la care această infracţiune s-a epuizat. Asemenea explicaţii erau hotărâtoare pentru stabilirea obiectului judecăţii.

d) În ceea ce priveşte participaţia improprie la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier, în formă agravată şi continuată şi instigarea la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional, în formă agravată şi continuată, reţinute în sarcina inculpatului P.R., observă, în primul rând, că procurorul: (i) nu a descris maniera în care inculpatul a determinat alte persoane să taie ilegal arbori din fondul forestier şi nici nu a indicat datele la care au avut loc acţiunile inculpatului de determinare a acelor persoane să taie ilegal arbori; (ii) nu a precizat care sunt probele din care rezultă că în cazul celor 14 acte materiale ale participaţiei improprii, cei care au tăiat arborii nu cunoşteau caracterul ilegal al acestei activităţi, iar în cazul celor 30 de acte materiale ale participaţiei proprii, autorii tăierilor de arbori cunoşteau caracterul ilegal al acestor tăieri; (iii) nu a oferit nicio explicaţie de ce a considerat că actul material aferent pct. 103 a fost săvârşit de inculpat atât în participaţie improprie, cât şi în participaţie proprie; (iv) nu a cuantificat prejudiciul aferent fiecăreia dintre cele două fapte, precizând doar că acesta este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Toate aceste omisiuni fac la rândul lor incert obiectul judecăţii.

În al doilea rând, similar infracţiunii de înşelăciune, nici în situaţia participaţiei improprii şi al participaţiei proprii la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori, procurorul nu a indicat cine este subiectul pasiv al faptelor şi cine este persoana vătămată în cauză.

e) În privinţa infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, constând în ascunderea de către inculpatul P.R., în sensul nedeclarării veniturilor obţinute din comercializarea de material lemnos către SC I.G. SRL în mod repetat -17 acte materiale, dar în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unor sume importante de bani care constituie sursă impozabilă, notează că procurorul nu a indicat decât cu titlu „aproximativ” întinderea prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului. Necesităţile legate de aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, precum şi de asigurarea plenară a drepturilor apărării se opun însă ca obiectul judecăţii să opereze cu aproximaţii.

f) Referitor la infracţiunile de abuz în serviciu pentru comiterea cărora au fost trimişi în judecată inculpaţii I.M.E., D.I.C. şi R.M., subliniază în primul rând că, din expunerea stării de fapt şi maniera în care a fost încadrată juridic fapta în rechizitoriu:

(i) nu se poate deduce cu precizie ceea ce i se reproşează inculpatului I.M.E. când se afirmă că nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu: faptul că nu a luat măsurile legale de împiedicare a exploatării ilegale de material lemnos de către fraţii P.A. şi P.R., omiţând să constate infracţiunile de tăiere ilegală de arbori; sau faptul că a comercializat către SC I. G. SLR cantitatea de 705,83mc de material lemnos care a fost exploatat ilegal de ceilalţi doi inculpaţi; ori omisiunea constatării infracţiunii silvice tocmai prin comercializarea materialului lemnos;

(ii) nu se poate deduce cu precizie ceea ce i se reproşează inculpatului D.I.C. când se afirmă că nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în perioada 1 iunie 2005-30 noiembrie 2006: faptul că a aprobat punerea în valoare şi exploatarea ilegală a unei cantităţi de material lemnos  în favoarea lui P.R., deşi cu ocazia controalelor de fond efectuate de personalul silvic în cele cinci suprafeţe menţionate au fost constatate cioate provenind din tăieri ilegale; sau faptul că nu a sesizat unitatea locală de parchet în vederea identificării autorilor tăierilor ilegale de arbori şi tragerii acestora la răspundere penală; ori faptul că inculpatul a realizat acte prin care să repună agentul economic suspectat de exploatare ilegală de material lemnos, ceea ce a dus la obţinerea pentru P.R. şi SC I. G. SRL a unor foloase necuvenite; sau toate aceste activităţi luate împreună;

(iii) nu se poate deduce ceea ce i se reproşează inculpatului R.M.. În acest sens, în rechizitoriu expunerea stării de fapt nu este lămuritoare pentru a stabili care sunt actele abuzive de care inculpatul este acuzat, iar enunţul utilizat de procuror la filele 239-240 la prezentarea situaţiei în drept (astfel cum va fi redat mai jos) nu are înţeles, întrucât în prima parte îi lipseşte predicatul, din frazele următoare este neclar care anume acţiuni constituie elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu şi predicatul din ultima parte nu se poate stabili cărui subiect este alăturat:

„Activitatea inculpatului R.M. care, în calitate de șef de ocol la Ocolul Silvic Lunca Bradului, fiind funcționar public cu atribuții de control și constatare a contravențiilor și infracțiunilor din domeniul silvic, în mod voit, nu a dispus măsurile legale de împiedicare a exploatării ilegale efectuate de fraţii P.A. şi P.R. (nu a dispus controale la exploatările respective şi nici nu a sesizat în timp util reprezentanţii ITRSV - Braşov cu privire la tăierile ilegale care au avut loc pe parcelele de teren proprietate privată din imediata vecinătate), aspect care a asigurat inculpaţilor P.A. şi P.R. beneficiul bunurilor provenite din infracţiune, iar în urma verificărilor efectuate de ITRSV-Brașov în UP 6 Gudea, ua 184a și ua 184b a fost constatat ca fiind tăiată ilegal cantitatea de 752,306 mc material lemnos, care a fost lăsat în custodie inculpatului P.R., în calitate de administrator al S.C. I.G. SRL, prin procesul-verbal de dare în custodie cu nr. 2369 din 23 martie 2008, urmând ca acesta să fie valorificat printr-o structură silvică. Materialul lemnos a fost transportat la sediul S.C. I.G. SRL cu avize de însoțire emise de agentul economic în cauză, deși legea prevede obligativitatea ca acestea să fie emise de către structura silvică autorizată. Acest fapt i-a permis inculpatului P.R. să transporte în total cantitatea de 1194,84 mc față de 752,306 mc cât fusese lăsată în custodie de către organele silvice, diferența de 443 mc (echivalentul a 10 remorci de tonaj mare) provenind cel mai probabil din tăieri ilegale.

De asemenea, prin raportul cu nr. 2012 din data de 03 iunie 2008, Ing. B. L., șef district Gudea-Zebrac a sesizat faptul că pe Gudea Mică, în dreptul parcelei 184 există o cantitate de 150 mc masa lemnoasă de esență rășinoase, cu privire la care există suspiciuni privind proveniența legală, cantitate depozitată de S.C. I.G..

Cu privire la aceste aspecte, deși avea obligația conform art. 113 din Legea nr. 46/2008 să sesizeze unitatea de parchet competentă teritorial, nu și-a îndeplinit această obligație de serviciu, iar prin activitatea infracțională desfășurată, inculpatul R.M. a asigurat inculpatului P.R. un folos necuvenit, respectiv folosul bunurilor provenite din infracțiune - 443 mc material lemnos exploatat ilegal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „abuz în serviciu”, prev. și ped. de art. 248 din Codul penal (1968) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal și art. 5 din Noul Cod penal (2 acte materiale)”.

Revenind la infracţiunile de abuz în serviciu în discuţie, notează în al doilea rând că, dată fiind succesiunea de legi de la momentul faptelor şi până la întocmirea rechizitoriului, nu este suficientă specificarea, pe de o parte, doar a legislaţiei primare pretins încălcate de I.M.E. şi D.I.C. la data faptelor –art. 105 şi art. 106 din Legea nr. 26/1996, act normativ abrogat între timp, iar, pe de altă parte, doar a legislaţiei primare care nu era în vigoare la data faptei de care este acuzat R.M. –art. 113 din Legea nr. 46/2008 republicată. Pentru fixarea exactă a limitelor judecăţii şi pentru a da posibilitatea inculpaţilor să îşi exercite efectiv apărarea, procurorul trebuia să facă o corespondenţă între textele legale abrogate şi textele în vigoare care reglementează obligaţii identice de a căror nesocotire sunt acuzaţi cei trei inculpaţi.

În al treilea rând, similar infracţiunii de înşelăciune, al participaţiei improprii şi al participaţiei proprii la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori, nici în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu reţinute în sarcina inculpaţilor I.M.E., D.I.C. şi R.M., procurorul nu a indicat cine este subiectul pasiv al acestor infracţiuni de rezultat şi cine este persoana vătămată în cauză.

3.2. Cu privire la legalitatea efectuării actelor şi a administrării probelor de către organele de urmărire penală.

A) Referitor la ordonanţa de schimbare a încadrării juridice din 5 decembrie 2016, completul de cameră preliminară reţine că prin ordonanţa din 13 decembrie 2011, procurorul, între altele a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul P.R. pentru săvârşirea infracţiunilor de „…tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional în formă continuată, agravată şi sub forma participaţiei improprii, prev. şi ped. de art. 31 alin. 2 C. pen. raportat la art. 108 alin. 1 lit. d, alin 2 lit. a şi alin. 3 din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. şi art. 13 C. pen. referitor la art. 97 alin. 1, alin. 3 şi alin. 4 lit. a din Legea nr. 26/1996 (pct. 11, 17, 37, 38, 39, 43, 44, 52, 60, 75, 88, 89, 95, 103)” şi de “instigare la tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional, în formă continuată şi agravată, prev. şi ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 108 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. a şi alin. 3 din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. şi art. 13 C. pen. referitor la art. 97 alin. 1, alin. 3 şi alin. 4 lit. a din Legea nr. 26/1996 (pct. 1, 2, 13, 14, 15, 21, 22, 28, 30, 35, 47, 48, 53, 57, 58, 71, 77, 83, 85, 86, 87, 90, 93, 94, 99, 103, 104, 108, 116 şi 117). Punctele la care se face trimitere sunt cele aferente actelor materiale descrise în partea expozitivă a actului de inculpare.

Prin dispozitivul ordonanţei din 5 decembrie 2016, în legătură cu cele două infracţiuni procurorul schimbă încadrarea juridică din cea menţionată în ordonanţa din 13 decembrie 2011 în următoarea formulă: „tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional în formă continuată, agravată şi sub forma participaţiei improprii, prev. şi ped. de art. 31 alin. 2 C. pen. raportat la art. 108 alin. 1 lit. d, alin 2 lit. a şi alin. 3 din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. şi art. 13 C. pen. referitor la art. 97 alin. 1, alin. 3 şi alin. 4 lit. a din Legea nr. 26/1996 (pct. 10, 16, 36, 37, 38, 42, 43, 51, 59, 74, 87, 88, 94, 102)” şi “instigare la tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional, în formă continuată şi agravată, prev. şi ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 108 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. a şi alin. 3 din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. şi art. 13 C. pen. referitor la art. 97 alin. 1, alin. 3 şi alin. 4 lit. a din Legea nr. 26/1996 (pct. 1, 2, 12, 13, 14, 20, 21, 27, 29, 34, 46, 47, 52, 56, 57, 70, 76, 82, 84, 85, 86, 89, 92, 93, 98, 102, 103, 107, 115 şi 116).

Prin aceeaşi ordonanţă, procurorul în cazul fiecăreia dintre cele două infracţiuni inserează menţiunea că „referitor la această faptă, la momentul soluţionării cauzei, se va dispune clasarea deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale”.

Completul de cameră preliminară mai observă că în partea descriptivă a ordonanţei din 5 decembrie 2016, sunt renumerotate actele materiale, aşa încât pct. 11, 17, 37, 38, 39, 43, 44, 52, 60, 75, 88, 89, 95, 103 din ordonanţa din 13 decembrie 2011 aferente actelor materiale ale participaţiei improprii la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori le corespund pct. 10, 16, 36, 37, 38, 42, 43, 51, 59, 74, 87, 88, 94, 102 din noua ordonanţă, iar pct. 1, 2, 13, 14, 15, 21, 22, 28, 30, 35, 47, 48, 53, 57, 58, 71, 77, 83, 85, 86, 87, 90, 93, 94, 99, 103, 104, 108, 116 şi 117 din ordonanţa din 15 decembrie 2011aferente actelor materiale de instigare la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori  le corespund pct. 1, 2, 12, 13, 14, 20, 21, 27, 29, 34, 46, 47, 52, 56, 57, 70, 76, 82, 84, 85, 86, 89, 92, 93, 98, 102, 103, 107, 115 şi 116 din noua ordonanţă.

Observă, în acelaşi timp, că la încadrarea în drept a faptelor făcută în partea descriptivă a ordonanţei din 5 decembrie 2016, procurorul s-a referit la actele materiale aşa cum au fost renumerotate prin această ordonanţă. Este vorba de: -pct. 11, 17, 37, 38, 39, 43, 44, 52, 60, 75, 88, 89, 95, 103 aferente participaţiei improprii la tăierea ilegală de arbori, care, exceptând activităţile legate de APV-urile nr. 2702, 2694, 2599 şi 55038, descriu acte materiale diferite faţă de cele reţinute în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale;

-pct. 1, 2, 13, 14, 15, 21, 22, 28, 30, 35, 47, 48, 53, 57, 58, 71, 77, 83, 85, 86, 87, 90, 93, 94, 99, 103, 104, 108, 116 şi 117, aferente instigării la tăierea ilegală de arbori, care, exceptând activităţile legate de APV-urile nr.341, 340, 1190, 186, 1130, 2437, 2740, 55031, 1064, 1137, 10585, 25599, descriu acte materiale diferite faţă de cele reţinute în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale.

Din termenii ordonanţei emise la 5 decembrie 2016, completul de cameră preliminară pe de o parte deduce că sunt greşite referirile din dispozitiv la pct. 10, 16, 36, 37, 38, 42, 43, 51, 59, 74, 87, 88, 94, 102 (participaţia improprie) şi respectiv pct. 1, 2, 12, 13, 14, 20, 21, 27, 29, 34, 46, 47, 52, 56, 57, 70, 76, 82, 84, 85, 86, 89, 92, 93, 98, 102, 103, 107, 115 şi 116 (participaţia proprie), când de fapt este vorba de pct. 11, 17, 37, 38, 39, 43, 44, 52, 60, 75, 88, 89, 95, 103 (participaţia improprie) şi pct. 1, 2, 13, 14, 15, 21, 22, 28, 30, 35, 47, 48, 53, 57, 58, 71, 77, 83, 85, 86, 87, 90, 93, 94, 99, 103, 104, 108, 116 şi 117 (participaţia proprie) din expozitivul acestei ordonanţe.

Pe de altă parte, constată că, deşi procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice, în realitate a operat cu o extindere a acţiunii penale la alte acte materiale.

Mecanismul defectuos ales de procuror (schimbarea încadrării juridice şi nu extinderea acţiunii penale) nu plasează în sine ordonanţa din 5 decembrie 2016 în zona nulităţii relative, cât timp la data de 13 decembrie 2016 inculpatul P.R. a fost încunoştinţat de noile acuze care i s-au adus.

Cu toate acestea, în partea referitoare la schimbarea încadrării juridice în privinţa participaţiei improprii la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional, în formă agravată şi continuată şi a instigării la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional, în formă agravată şi continuată reţinute în sarcina lui P.R., ordonanţa din 5 decembrie 2016 este lovită de nulitate relativă. Aceasta, întrucât eroarea materială strecurată în dispozitivul actului procesual, dar mai ales cele patru deficienţe expuse mai sus la pct. 3.1., lit. d (pg…….), care sunt valabile şi în cazul ordonanţei, fac îndoielnică însăşi cauza acuzaţiei şi prejudiciază în acest fel exerciţiul dreptului la apărare într-o manieră care nu poate fi reparată altfel decât prin desfiinţarea  actului în partea vizată, în baza art. 282 alin. 1 C. pr. pen.

Exercitarea dreptului la apărare al inculpatului cu privire la cele două fapte a fost compromisă odată în plus prin precizările făcute de procuror nu doar în cuprinsul ordonanţei, ci şi al procesului verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de inculpat, după care „referitor la această faptă, la momentul soluţionării cauzei, se va dispune clasarea deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale”, urmate totuşi de trimiterea în judecată a lui P.R. şi pentru cele două fapte, fără ca anterior procurorul să îl fi notificat expres că nu sunt operaţionale aceste precizări.

B) Referitor la ordonanţele din 20 mai 2014 şi 15 noiembrie 2016, prin care s-a dispus efectuarea unor constatări tehnico-ştiinţifice având ca obiective: stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat de către SC I. G. SRL prin neînregistrarea în evidenţele contabile a intrărilor de materialelor lemnoase exploatate şi, implicit, a vânzărilor şi stabilirea sumelor cu care a fost prejudiciat bugetul de stat prin înregistrarea în contabilitatea SC I.G. SRL S. de cheltuieli nereale prin supraevaluarea preţului de achiziţie a materialului lemnos la persoana fizică D.I. în cursul anilor 2005-2007, preliminar completul de cameră preliminară notează că recurgerea la un anumit procedeu probator sau mijloc de probă pentru dovedirea unui element de fapt este o chestiune de oportunitate și nu de legalitate, iar în faza de urmărire penală, când aceasta este proprie a procurorului, acesta este singura autoritate îndrituită să apeleze la un anumit procedeu probator sau mijloc de probă ori la altul. Cu toate acestea, respectarea de către organul de urmărire penală a condiţiilor prescrise de lege atunci când optează pentru un procedeu probator sau un mijloc de probă este o chestiune care ţine de legalitatea actelor de urmărire penală şi aceasta este rezervată obiectului camerei preliminare. Altfel spus, judecătorul de cameră preliminară nu deţine abilitatea legală să cerceteze oportunitatea dispunerii în faza de urmărire penală a unui procedeu probator sau administrării unui mijloc de probă, dar are competenţa legală să cerceteze dacă organul de urmărire penală a respectat legea când a decis să folosească acel procedeu probator ori mijloc de probă.

Potrivit art. 172 alin. 9 C. pr. pen., efectuarea unei constatări poate fi dispusă doar dacă există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt ori este necesară lămurirea urgenţă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei.

În prezentul litigiu, niciuna din ipotezele acoperite de art. 172 alin. 9 C. pr. pen. care ar fi autorizat dispunerea efectuării celor două constatări tehnico-ştiinţifice nu era activă în datele de 20 mai 2014 şi 15 noiembrie 2016. Faptele pentru care s-a dispus constatările tehnico-ştiinţifice se epuizaseră încă din 2007-2008, acţiunea penală fusese pusă în mişcare faţă de inculpaţi încă din decembrie 2011, aşa încât în mai 2014 şi în noiembrie 2016 nu mai exista nicio urgenţă în cauză. Totodată, documentele supuse analizei inspectorului antifraudă se aflau în mâna organelor de urmărire penală, nefiind niciun pericol de dispariţie a acestora. În plus, nu există dovezi că în 20 mai 2014 şi 15 noiembrie 2016 exista vreun risc de schimbare a unor situaţii de fapt.

Prin urmare, ordonanţele din 20 mai 2014 şi 15 noiembrie 2016 sunt contrare prevederilor art. 172 alin. 9 C. pr. pen. Prin dispunerea celor două procedee probatorii în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, urmată de respingerea cererilor inculpaţilor de efectuare a unor expertize în vederea stabilirii prejudiciului aferent evaziunilor fiscale şi de folosirea în actul de sesizare a concluziilor  inspectorilor antifraudă s-a adus atingere în mod semnificativ dreptului la apărare al inculpaţilor care, deşi erau îndreptăţiţi -cât timp constatările tehnico-ştiinţifice au fost nelegal dispuse, nu au avut ocazia să beneficieze de garanţiile oferite de art. 177 C. pr. pen. În aceste circumstanţe, remediul rămâne cel prevăzut de art. 282 alin. 1 C. pr. pen., adică desfiinţarea ordonanţelor din 20 mai 2014 şi 15 noiembrie 2016.

C) Referitor la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică încheiat la data de 28 octombrie 2014 în baza ordonanţei din 20 mai 2014 şi la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică încheiat la data de 23 noiembrie 2016 întocmit în baza ordonanţei din 15 noiembrie 2015, constatarea nulităţii relative a celor două ordonanţei atrage, potrivit art. 102 alin. 3 C. pr. pen., excluderea din materialul probator al dosarului a celor două probe.

Considerente prezentate mai sus la lit. B) sunt valabile şi în cazul ordonanţei din 15 septembrie 2016 prin care s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, în urma căreia s-a întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 25 noiembrie 2016. Nefiind în discuţie vreo nulitate absolută a ordonanţei din 15 septembrie 2016 şi cum în prim grad inculpaţii nu au invocat nulitatea  relativă a actului procesual şi nici excluderea probei obţinute în baza acestuia, la acest moment al procedurilor atât ordonanţa, cât şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică rămân câştigate cauzei.

3.3. Cu privire la celelalte cereri şi excepţii invocate de inculpaţi, pe de o parte, completul de cameră preliminară notează că problemele enunţate la pct. 3.1. lit. a-f) de mai sus care atrag neregularitatea rechizitoriului în privinţa infracţiunilor acolo specificate fac inutilă analiza în substanţă a celorlalte critici aduse de inculpaţi actului de sesizare, ataşate acestor infracţiuni.

Pe de altă parte:

a)  Referitor la infracţiunile de evaziune fiscală, cu excepţia rezervei precizate anterior la pct. 3.1. lit. e (pg….), spălare de bani (în formula prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002) şi nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, constată că acestea au fost descrise în actul de sesizare într-o manieră care nu ridică dificultăţi în determinarea obiectului judecăţii. Astfel, în privinţa acestor infracţiuni, în rechizitoriu procurorul a descris activităţile reproşate inculpaţilor şi a făcut o analiză corespunzătoare a probelor administrate în cursul urmăririi penale, iar aspectele care pentru inculpaţii P.A., P.R., T.C.C., SC I.F. SRL, I.M.E. şi R.M. reprezintă nelămuriri şi neregularităţi ale rechizitoriului sunt de fapt chestiuni ce ţin de temeinicia acuzei şi de strategiile lor de apărare pe fond, chestiuni specifice fazei de judecată şi nu obiectului camerei preliminare.

b) Nu va primi cererea inculpatului P.R. vizând constatarea nulităţii ordonanţei din 5 decembrie 2016 şi în partea care acoperă infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată (17 acte materiale). Într-adevăr prin ordonanţa citată, procurorul nu a efectuat o schimbare a încadrării juridice, cum a denumit formal actul procesual, ci o extindere a acţiunii penale şi pentru infracţiunea de evaziune fiscală faţă de care în 13 decembrie 2011 se pusese în mişcare acţiunea penală pentru patru acte materiale. Completul de cameră preliminară a precizat mai sus la pct. 3.2. lit. A (pg….) că mecanismul defectuos ales de procuror (schimbarea încadrării juridice şi nu extinderea acţiunii penale) nu plasează în sine ordonanţa din 5 decembrie 2016 în zona nulităţii relative, cât timp la data de 13 decembrie 2016 inculpatul P.R. a fost încunoştinţat de noile acuze care i s-au adus. În plus, este adevărat că în dispozitivul ordonanţei din 5 decembrie 2016 s-a făcut referire la 13 acte materiale, însă la expunerea stării de fapt şi la încadrarea juridică, procurorul a precizat că este vorba de 17 acte materiale.

Situaţia nu este similară cu cea a participaţiei improprii la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori şi a instigării la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori, când pe lângă eroarea materială, au operat în mod covârşitor celelalte nereguli semnificative constatate deja, care au făcut incertă cauza acuzaţiei şi au privat pe inculpat de exerciţiul deplin al drepturilor apărării. Eroarea materială strecurată în dispozitivul ordonanţei în cazul evaziunii fiscale nu ridică semne de îndoială asupra cauzei acuzaţiei, inculpatul putând uşor să deducă din lecturarea actului procesual că este vorba de 17 acte materiale. Totodată, aproximarea prejudiciului făcută încă în ordonanţa din 5 decembrie 2016 putea şi trebuia să fie corectată pe parcursul urmăririi penale până în 21 februarie 2018 când s-a emis rechizitoriu, de aceea o asemenea aproximare făcută în ordonanţă nu constituia o neregulă a acestui act procesual, însă păstrarea aproximaţiei în actul de sesizare afectează obiectul judecăţii.

c) Nu va primi nici excepţia nulităţii actelor organelor de urmărire penală prin care acestea au solicitat organelor fiscale efectuarea de controale fiscale ridicată de inculpaţii  P.A., P.R., T.C.C. şi S.C. I.F. SRL, cu consecinţa excluderii Proceselor verbale întocmite de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita –Inspecţia Fiscală, Serviciul de Inspecţie Fiscală Persoane Fizice 1, nr. 84006/9 aprilie 2014, nr. 83996/9 aprilie 2014 şi nr. 85432/25 august 2014, respectiv a procesului verbal nr. 131520/HR/23 aprilie 2013 al Gărzii Financiare, Secţia Harghita.

Subliniază că, în pricina de faţă, după ce a fost începută urmărirea penală, procurorul a solicitat organelor fiscale efectuarea de controale fiscale. Rezultatul controalelor fiscale realizate s-a concretizat în procesele-verbale nominalizate care, potrivit art. 2331 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 în vigoare la nivelul anului 2014, constituie mijloace de probă, în sensul art. 97 alin. 2 lit. e C. pr. pen.

Întrucât cele trei procese-verbale au fost întocmite în cursul procesului penal, Decizia nr. 72/2019 a Curţii Constituţionale nu se aplică în cauză.

În acest sens, sunt elocvente cele reţinute de Instanţa de contencios constituţional la pct. 50 din Decizie: „Curtea constată că în concepţia noului Cod de procedură penală administrarea probelor se realizează, în mod exclusiv, în cursul procesului penal, actele întocmite înainte de începerea procesului penal neputând avea calitatea de mijloc de probă. În aceste condiţii, Curtea reţine că procesul-verbal reglementat de art. 233^1 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, fiind întocmit de organele fiscale anterior începerii urmăririi penale, nu poate fi calificat, sub imperiul actualului Cod de procedură penală, ca mijloc de probă. În schimb, potrivit Codului de procedură penală, organul de urmărire penală are competenţa ca, ulterior începerii urmăririi penale, să dispună efectuarea unei verificări fiscale conform art. 2331  alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, finalizată prin întocmirea unui proces-verbal, sau a unei constatări conform art. 172 alin. (9) din Codul de procedură penală, finalizată cu un raport de constatare, caz în care procesul-verbal, respectiv raportul de constatare constituie mijloace de probă conform art. 97 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală”.

În lumina considerentelor expuse, Completul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Tg.-Mureş a admis cererile şi excepţiile ridicate de inculpatul D.I.C. şi în parte cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii P.A., P.R., T.C.C., SC I.F. SRL, I.M.E. şi R.M..

În baza art. 347 alin. 3 cu referire la art. 345 alin. 3 şi art. 102 alin. 3 C. pr. pen.:

S-a constatat neregularitatea rechizitoriului emis la data de 21 februarie 2018 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş în dosarul nr. 31/D/P/2010;

S-a sancţionat, potrivit art. 282 alin. 1 C. pr. pen., cu nulitatea relativă următoarele acte procesuale:

•Ordonanţa de schimbare a încadrării juridice emisă la data de 5 decembrie 2016 de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş, în partea referitoare la schimbarea încadrării juridice în privinţa participaţiei improprii la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional, în formă agravată şi continuată şi a instigării la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional, în formă agravată şi continuată reţinute în sarcina inculpatului P.R.;

•Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş emisă la data de 20 mai 2014, privind efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice;

•Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş emisă la data de 15 noiembrie 2016, privind efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice.

S-au exclus din materialul probator următoarele probe:

•Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică încheiat la data de 28 octombrie 2014 de către specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş (filele 11-32, volumul nr. 53, dosar de urmărire penală);

•Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică încheiat la data de 23 noiembrie 2016 de către specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş (filele 64-69, volumul nr. 53, dosar de urmărire penală).

S-au respins restul cererilor şi excepţiilor invocate de inculpaţii P.A., P.R., T.C.C., SC I.F. SRL, I.M.E. şi R.M..

În temeiul art. 347 alin. 3 raportat la art. 345 alin. 2 C. pr. pen., prezenta hotărâre va fi comunicată de îndată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş în vederea remedierii neregularităţilor actului de sesizare semnalate la pct. 3.1. şi exprimării punctului de vedere cu privire la menţinerea soluţiei de trimitere în judecată sau la solicitarea de restituire a cauzei, în termen de 5 zile de la comunicare.

Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,

Încheierea penală nr. 38/C/CP/ 17 iulie 2019

Prin cererea înregistrată pe rolul completului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Tg.-Mureş, la data de 22 mai 2019, inculpatul P.C. a formulat contestaţie împotriva încheierii penale nr. xxx, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş, în dosarul penal nr. xxx.

În motivarea contestaţiei inculpatul critică legalitatea şi temeinicia încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care s-a respins ca nefondate cererile şi excepţiile ridicate şi s-a dispus începerea judecăţii în cauză.

Astfel, se arată că nu pot fi reţinute susţinerile judecătorului de cameră preliminară conform cărora dispunerea efectuării unei constatări este o chestiune lăsată exclusiv la aprecierea procurorului, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 172 alin. 9 C. pr. pen. Prin urmare, este evident faptul că verificarea existenţei condiţiilor legale în care o expertiză poate fi dispusă nu reprezintă o chestiune de oportunitate, ci o chestiune de legalitate.

De asemenea, inculpatul arată că ordonanțele procurorului prin care s-a dispus efectuarea unor constatări tehnico-științifice nu sunt motivate, specialistul antifraudă depășind obiectul constatării stabilit de procuror cu prilejul întocmirii raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 3 octombrie 2016.

Analizând contestaţia formulată, prin prisma materialului dosarului nr. 158/102/2019/a1 al Tribunalului Mureş, a motivelor invocate, a cererilor şi excepţiilor formulate de inculpat, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutive specifice căi de atac promovate, reţinem următoarele:

Prin încheierea penală nr. xxx, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş, în baza art. 345 alin.1 Cod procedură,  s-a respins ca neîntemeiate cererile şi excepţiile formulate de inculpatul P.C., iar în baza art. 346 alin.(2) Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizări instanţei prin rechizitoriul  din data de 32.01.2019, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 116/P/2014, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii, termenul urmând a fi fixat după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş a reţinut că, corespunde adevărului faptul că inculpatul a formulat  nemulţumiri legate de legalitatea administrării unei probe, însă acestea de fapt sunt chestiuni care  se circumscriu  unor nulități relative,  conform art. 342 C. pr. pen raportat la art. 280, art. 282 C. pr. pen.  care presupun probarea unei vătămări aduse dreptului la apărare al inculpatului ce nu poate fi înlăturată altfel, decât prin anularea acestui mijloc de probă din faza de urmărire penală.

Art. 342 C. pr. pen. coroborat cu art.  102 C. pr. pen. prevede că administrarea unor probe nu se poate face decât în condiții legale, referindu-se și la probele obținute prin tortură sau prin acte nelegale.

Totodată, s-a reţinut că, în speță, se analizează legalitatea administrării fiecărei probe care se solicită a fi anulată în sine,  iar prin faptul că  organul de anchetă a înțeles să solicite efectuarea unui Raport de constatare tehnico-științifică, urgența efectuării acestuia, în detrimentul unei expertize în aceeași specialitate, e o chestiune lăsată la aprecierea procurorului sau a organului judiciar, nu la aprecierea părților implicate, aspect tranșat și în practica judiciară existentă (încheierea nr. xxx a Curții de Apel Târgu-Mureș, Secția Penală).

Valoarea probantă a acestui raport nu e una absolută, ci se raportează la restul probelor administrate, în cursul judecării pe fond a cauzei existând posibilitatea reală a contestării acestuia în tot sau în parte, printr-o contraexpertiză, în condiții de contradictorialitate, aspect care a fost subliniat și prin Decizia CCR nr. 729/2017.

De asemenea, s-a arătat că inculpatul are posibilitatea, să solicite efectuarea unei expertize sau alte probe care să contracareze concluziile raportului, dreptul la apărare nu i-a fost încălcat, cât timp a avut asistența juridică asigurată, a avut acces la dosar și la actele din dosar, inclusiv la raportul contestat. Nu e admisibilă nici restituirea dosarului pentru o eventuală completare a urmăririi penale, prin administrarea probei cu expertiza, art. 346 alin. 3 C. pr. pen. neprevăzând o atare soluție.

Aspectele relevate de inculpat, în altă ordine de idei, sunt chestiuni care exced obiectului camerei preliminare, ce se limitează la legalitatea administrării probelor și a rechizitoriului, nu și la analizarea temeiniciei probelor, această analiză putând să fie efectuată doar de judecătorul de fond, cu ocazia soluționării cauzei, inculpatul nefiind vătămat în vreun drept al său, care să atragă anularea acestor probe.

Totodată, completul de cameră preliminară învestit cu soluţionarea contestaţiei a reţinut că prin rechizitoriul din dosarul nr. xxx din data de 23.01.2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, inculpatul P.C. a fost trimis în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din V.C.p. (128 acte materiale), reţinându-se în fapt că în calitate de administrator de facto al SC A.K. SRL, cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, în perioada iulie 2010 – iulie 2011 a înregistrat în evidenţa contabilă a acestei societăţi un număr de 128 de facturi fiscale având ca emitent SC R. SRL care atestau operaţiuni comerciale nereale cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 495.005,41 lei format din 105.788,82 lei impozit pe profit şi 389.216,59 lei TVA de plată.

Pe durata procedurii de cameră preliminară derulată în prim grad, inculpatul P.C., prin avocat ales, a invocat excepția nelegalității administrării probelor și a solicitat excluderea unor probe administrate cu încălcarea legii, respectiv a Raportului de constatare tehnico științifică din data de 03.10.2016 și a Raportului de constatare tehnico științifică din data de 15.09.2017.

De asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere faptul că cele două ordonanţe prin care s-a dispus efectuarea constatărilor au fost emise la data de 08 septembrie 2016 şi 27 iunie 2017 adică la 2 ani şi 5 luni şi respectiv 3 ani si 3 luni de la punerea în mişcare a urmăririi penale in rem dispusă prin ordonanţa din data 11 aprilie 2014. Or, prin raportare la datele ordonanţelor precum şi la faptul că documentele avute în vedere la întocmirea rapoartelor de constatare se aflau fie la dosarul cauzei fie reprezentau documente în posesia ANAF, este evident faptul că în acest caz nu poate fi reţinută în nici un caz "necesitatea lămuririi urgente a unor fapte sau împrejurări ale cauzei" şi cu atât mai puţin "pericolul de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt" care să justifice emiterea unor ordonanţe prin care să dispună efectuarea unei constatări.

În concluzie, s-a apreciat că, cele două ordonanţe au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 286 alin.2 lit. d) NCPP referitor la conţinutul actelor efectuate de procuror, care impun motivarea în fapt şi în drept a măsurilor dispuse, precum şi a prevederilor art. 172 alin. (9) NCPP care prevăd în mod expres şi limitativ situaţiile în care poate fi dispusă efectuarea unei constatări.

Prin încheierea penală din 20 iunie 2019 completul de cameră preliminară a Curții de Apel Târgu-Mureș, a admis cererile şi excepţiile ridicate de inculpatul P.C. şi, în consecinţă, în baza art. 347 alin. 3 cu referire la art. 345 alin. 3 şi art. 102 alin. 3 C. pr. pen. a sancționat, potrivit art. 282 alin. 1 C. pr. pen., cu nulitatea relativă următoarele acte procesuale: ordonanţa procurorului din data de 8 septembrie 2016 şi ordonanţa procurorului din data de 27 iunie 2017;

De asemenea, a exclus din materialul probator următoarele probe: raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 3 octombrie 2016 şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 15 septembrie 2017.

Încheierea penală din 20 iunie 2019 a completului de cameră preliminară a Curții de Apel Târgu-Mureș, a fost comunicată Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş în vederea exprimării punctului de vedere cu privire la menţinerea soluţiei de trimitere în judecată sau la solicitarea de restituire a cauzei, în termen de 5 zile de la comunicare.

La data de 4 iulie 2019, în termenul legal prevăzut de art. 345 alin. 3 C. pr. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a comunicat faptul că îşi menţine dispoziţia de trimitere în judecată aşa cum a fost formulată prin rechizitoriul din data de 23.01.2019.

În aceste împrejurări, sunt incidente în cauză prevederile art. 346 alin. 4 C. pr. pen., aplicabile în procedura contestaţiei prin prisma dispoziţiilor de trimitere ale art. 347 alin. 3 C. pr. pen.

Potrivit acestui text de lege, în toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280 - 282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii.

Nu pot fi reţinute susţinerile inculpatului că se impune restituirea cauzei la parchet, în baza art.  346 alin. 3 lit. a) C. pr. pen..

Conform acestui text de lege, judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii.

În speţă, nu se poate susţine cu argumente pertinente că rechizitoriul din data de 23.01.2019 nu este regulamentar întocmit, fiind imposibil a fi stabilit obiectul sau limitele judecăţii.

Rechizitorul parchetului din data de 23.01.2019 cuprinde toate dispoziţiile reglementate de art. 328 C. pr. pen., inclusiv faptele pentru care inculpatul a fost dedus judecăţii şi încadrarea juridică a faptei, fiind astfel stabilit obiectul sau limitele judecăţii.

Faptul că au fost sancționate cu nulitatea relativă ordonanţa procurorului din data de 8 septembrie 2016 şi ordonanţa procurorului din data de 27 iunie 2017 şi au fost excluse din materialul probator raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 3 octombrie 2016 şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 15 septembrie 2017, nu conduce la concluzia că rechizitoriul este neregulamentar întocmit, întrucât nu acestea sunt singurele mijloace de probă care stau la baza acuzării, mijloace de probă fiind enumerate în mod expres în cuprinsul actului de sesizare a instanţei (f. 11, 12 din rechizitoriu).

Este real faptul că între mijloace de probă care stau la baza acuzării sunt enumerate şi actele sancţionate cu nulitatea relativă şi probele excluse, însă instanţa de fond nu le va mai avea în vedere, ele fiind excluse şi eliminate şi din cuprinsul rechizitorului.

Aşadar, nu constituie elemente de neregularitate a rechizitorului care să conducă la concluzia că actul de sesizare nu îşi poate îndeplini funcţia idonee eliminarea unor mijloace de probă care au la bază stabilirea prejudiciului, întrucât acesta poate fi determinat şi printr-un alt mod, din cuprinsul rechizitorului rezultând în mod neechivoc că inculpatul P.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, reţinându-se în fapt că în calitate de administrator de facto al SC A.K. SRL, cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, în perioada iulie 2010 – iulie 2011 a înregistrat în evidenţa contabilă a acestei societăţi un număr de 128 de facturi fiscale având ca emitent SC R. SRL care atestau operaţiuni comerciale nereale cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 495.005,41 lei format din 105.788,82 lei impozit pe profit şi 389.216,59 lei TVA de plată.

Prin urmare, faţă de considerentele expuse, Completul de cameră preliminară a Curții de Apel Târgu-Mureș, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2  lit. a) rap. la art. 347 alin. 2 teza I C. pr. pen., a admis contestaţia formulată de inculpatul P.C. împotriva încheierii penale nr. xxx pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş, iar în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a) rap. art.  346 alin. 4 C. pr. pen, a desfiinţat parţial hotărârea atacată, doar sub aspectul excluderii probelor şi a actelor procesuale sancţionate cu nulitatea relativă, dispuse prin încheierea şedinţei camerei de consiliu din data de 20.06.2019 pronunţată de Completul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş.

Totodată, Completul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş a menţinut celelalte dispoziţii din încheierea atacată, care nu contravin prezentei încheieri.

Având în vedere natura procedurii de cameră preliminară, potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în prim grad şi în contestaţie au rămas în sarcina statului.

Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,

Încheierea penală din data de 20 iunie 2019

Prin cererea înregistrată pe rolul completului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Tg.-Mureş, la data de 22 mai 2019, inculpatul P. C. a formulat contestaţie împotriva încheierii penale nr. xxx, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş, în dosarul penal nr. xxx.

În motivarea contestaţiei inculpatul critică legalitatea şi temeinicia încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care s-a respins ca nefondate cererile şi excepţiile ridicate şi s-a dispus începerea judecăţii în cauză.

Astfel, se arată că nu pot fi reţinute susţinerile judecătorului de cameră preliminară conform cărora dispunerea efectuării unei constatări este o chestiune lăsată exclusiv la aprecierea procurorului, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 172 alin. 9 C. pr. pen. Prin urmare, este evident faptul că verificarea existenţei condiţiilor legale în care o expertiză poate fi dispusă nu reprezintă o chestiune de oportunitate, ci o chestiune de legalitate.

De asemenea, inculpatul arată că ordonanțele procurorului prin care s-a dispus efectuarea unor constatări tehnico-științifice nu sunt motivate, specialistul antifraudă depășind obiectul constatării stabilit de procuror cu prilejul întocmirii raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 3 octombrie 2016.

Analizând contestaţia formulată, prin prisma materialului dosarului nr. xxx al Tribunalului Mureş, a motivelor invocate, a cererilor şi excepţiilor formulate de inculpat, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutive specifice căi de atac promovate, reţinem următoarele:

Prin încheierea penală nr. xxx, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş, în baza art. 345 alin.1 Cod procedură,  s-a respins ca neîntemeiate cererile şi excepţiile formulate de inculpatul P.C., iar în baza art. 346 alin.(2) Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizări instanţei prin rechizitoriul  din data de 32.01.2019, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 116/P/2014, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii, termenul urmând a fi fixat după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş a reţinut că, corespunde adevărului faptul că inculpatul a formulat  nemulţumiri legate de legalitatea administrării unei probe, însă acestea de fapt sunt chestiuni care  se circumscriu  unor nulități relative,  conform art. 342 C. pr. pen. raportat la art. 280, art. 282 C. pr. pen.  care presupun probarea unei vătămări aduse dreptului la apărare al inculpatului ce nu poate fi înlăturată altfel, decât prin anularea acestui mijloc de probă din faza de urmărire penală.

Art. 342 C. pr. pen. coroborat cu art.  102 C. pr. pen. prevede că administrarea unor probe nu se poate face decât în condiții legale, referindu-se și la probele obținute prin tortură sau prin acte nelegale.

Totodată, s-a reţinut că, în speță, se analizează legalitatea administrării fiecărei probe care se solicită a fi anulată în sine,  iar prin faptul că  organul de anchetă a înțeles să solicite efectuarea unui Raport de constatare tehnico-științifică, urgența efectuării acestuia, în detrimentul unei expertize în aceeași specialitate, e o chestiune lăsată la aprecierea procurorului sau a organului judiciar, nu la aprecierea părților implicate, aspect tranșat și în practica judiciară existentă (încheierea nr. xxx a Curții de Apel Târgu-Mureș, Secția Penală).

Valoarea probantă a acestui raport nu e una absolută, ci se raportează la restul probelor administrate, în cursul judecării pe fond a cauzei existând posibilitatea reală a contestării acestuia în tot sau în parte, printr-o contraexpertiză, în condiții de contradictorialitate, aspect care a fost subliniat și prin Decizia CCR nr. 729/2017.

De asemenea, s-a arătat că inculpatul are posibilitatea, să solicite efectuarea unei expertize sau alte probe care să contracareze concluziile raportului, dreptul la apărare nu i-a fost încălcat, cât timp a avut asistența juridică asigurată, a avut acces la dosar și la actele din dosar, inclusiv la raportul contestat. Nu e admisibilă nici restituirea dosarului pentru o eventuală completare a urmăririi penale, prin administrarea probei cu expertiza, art. 346 alin. 3 C. pr. pen. neprevăzând o atare soluție.

Aspectele relevate de inculpat, în altă ordine de idei, sunt chestiuni care exced obiectului camerei preliminare, ce se limitează la legalitatea administrării probelor și a rechizitoriului, nu și la analizarea temeiniciei probelor, această analiză putând să fie efectuată doar de judecătorul de fond, cu ocazia soluționării cauzei, inculpatul nefiind vătămat în vreun drept al său, care să atragă anularea acestor probe.

Totodată, completul de cameră preliminară învestit cu soluţionarea contestaţiei a reţinut că prin rechizitoriul din dosarul nr. xxx din data de 23.01.2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, inculpatul P.C. a fost trimis în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din V.C.p. (128 acte materiale), reţinându-se în fapt că în calitate de administrator de facto al SC A.K. SRL, cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, în perioada iulie 2010 – iulie 2011 a înregistrat în evidenţa contabilă a acestei societăţi un număr de 128 de facturi fiscale având ca emitent SC R. SRL care atestau operaţiuni comerciale nereale cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 495.005,41 lei format din 105.788,82 lei impozit pe profit şi 389.216,59 lei TVA de plată.

Pe durata procedurii de cameră preliminară derulată în prim grad, inculpatul P.C., prin avocat ales, a invocat excepția nelegalității administrării probelor și a solicitat excluderea unor probe administrate cu încălcarea legii, respectiv a Raportului de constatare tehnico științifică din data de 03.10.2016 și a Raportului de constatare tehnico științifică din data de 15.09.2017.

De asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere faptul că cele două ordonanţe prin care s-a dispus efectuarea constatărilor au fost emise la data de 08 septembrie 2016 şi 27 iunie 2017 adică la 2 ani şi 5 luni şi respectiv 3 ani si 3 luni de la punerea în mişcare a urmăririi penale in rem dispusă prin ordonanţa din data 11 aprilie 2014. Or, prin raportare la datele ordonanţelor precum şi la faptul că documentele avute în vedere la întocmirea rapoartelor de constatare se aflau fie la dosarul cauzei fie reprezentau documente în posesia ANAF, este evident faptul că în acest caz nu poate fi reţinută în nici un caz "necesitatea lămuririi urgente a unor fapte sau împrejurări ale cauzei" şi cu atât mai puţin "pericolul de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt" care să justifice emiterea unor ordonanţe prin care să dispună efectuarea unei constatări.

În concluzie, s-a apreciat că, cele două ordonanţe au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 286 alin.2 lit. d) NCPP referitor la conţinutul actelor efectuate de procuror, care impun motivarea în fapt şi în drept a măsurilor dispuse, precum şi a prevederilor art. 172 alin. (9) NCPP care prevăd în mod expres şi limitativ situaţiile în care poate fi dispusă efectuarea unei constatări.

Analizând legalitatea efectuării actelor şi a administrării probelor de către organele de urmărire penală, Completul de cameră preliminară învestit cu soluţionarea contestaţiei a reţinut următoarele aspecte:

1. Cu privire la ordonanţele procurorului din data de 8 septembrie 2016 şi din data de 27 iunie 2017.

Prin ordonanţa procurorului din data de 8 septembrie 2016 s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică de către inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei de Combatere a Fraudelor detaşaţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş prin care să stabilească valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin activitatea infracţională ce face obiectul prezentei cauze, invocându-se dispozițiile art. 1811 din Codul de procedură penală şi art. 3 alin. 4 din OUG nr. 74/2013.

Prin ordonanţa procurorului din data de 27 iunie 2017 s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică de către inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei de Combatere a Fraudelor detaşaţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş prin care să stabilească valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin activitatea infracţională ce face obiectul prezentei cauze, invocându-se dispozițiile art. 1811 din Codul de procedură penală şi art. 3 alin. 4 din OUG nr. 74/2013.

Cu titlu preliminar, trebuie să arătăm faptul că recurgerea la un anumit procedeu probator sau mijloc de probă pentru dovedirea unui element de fapt este o chestiune de oportunitate și nu de legalitate, iar în faza de urmărire penală, când aceasta este proprie a procurorului sau sub supravegherea sa, acesta este singura autoritate îndrituită să apeleze la un anumit procedeu probator sau mijloc de probă ori la altul.

Cu toate acestea, respectarea de către organul de urmărire penală a condiţiilor prescrise de lege atunci când optează pentru un procedeu probator sau un mijloc de probă este o chestiune care ţine de legalitatea actelor de urmărire penală şi aceasta este rezervată obiectului camerei preliminare.

Altfel spus, judecătorul de cameră preliminară nu deţine abilitatea legală să cerceteze oportunitatea dispunerii în faza de urmărire penală a unui procedeu probator sau administrării unui mijloc de probă, dar are competenţa legală să cerceteze dacă organul de urmărire penală a respectat legea când a decis să folosească acel procedeu probator ori mijloc de probă.

Potrivit art. 172 alin. 9 C. pr. pen., efectuarea unei constatări poate fi dispusă doar dacă există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt ori este necesară lămurirea urgenţă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei.

În speţă, niciuna din ipotezele prevăzute de art. 172 alin. 9 C. pr. pen. care ar fi autorizat procurorul să dispună efectuarea celor două constatări tehnico-ştiinţifice nu era activă în datele de 8 septembrie 2016 şi 27 iunie 2017.

Faptele pentru care s-a dispus constatările tehnico-ştiinţifice se epuizaseră încă din anii 2010-2011,  iar începerea urmăririi penale in rem a avut loc la data de 11.04.2014, aşa încât în 8 septembrie 2016 şi 27 iunie 2017 nu mai exista nicio urgenţă în cauză.

Totodată, documentele supuse analizei inspectorului antifraudă se aflau la dispoziţia organelor de urmărire penală şi în posesia ANAF, nefiind niciun pericol de dispariţie a acestora. În plus, nu există dovezi că în 8 septembrie 2016 şi 27 iunie 2017 exista vreun risc de schimbare a unor situaţii de fapt.

În acest context, menţionăm faptul că prin Decizia nr. 835/2017, Curtea Constituţională analizând dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi alin. (4) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a reţinut că, constatările tehnico-ştiinţifice se dispun când sunt întrunite două condiţii, respectiv există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. Aşadar, ceea ce este specific în cazul constatării, ca mijloc de probă, este urgenţa, consemnarea anumitor elemente care constituie probe în procesul penal, înainte ca acestea să dispară sau să fie distruse sub acţiunea timpului sau prin acţiunea persoanelor implicate. Prin constatare se stabileşte dacă elementele de la locul faptei constituie indicii sau pot conduce la suspiciunea rezonabilă că a fost săvârşită o faptă penală.

Astfel, din interpretarea teleologică a reglementărilor procesual penale, Curtea a constatat că regula este aceea că atunci când organele judiciare, în cursul urmăririi penale, au nevoie de opinia unui expert pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, se dispune efectuarea unei expertize, iar nu a unei constatări. Astfel, dispunerea efectuării constatării va fi întotdeauna excepţia, aceasta putând fi realizată doar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 172 alin. (9) din Codul de procedură penală.

Prin urmare, faţă de considerentele expuse ordonanţele din 8 septembrie 2016 şi 27 iunie 2017 sunt contrare prevederilor art. 172 alin. 9 C. pr. pen.

Prin dispunerea celor două procedee probatorii în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, urmată de respingerea cererii inculpatului de efectuare a unei expertize în vederea stabilirii prejudiciului aferent infracţiunii de evaziune fiscală şi de folosirea în actul de sesizare a concluziilor inspectorilor antifraudă s-a adus atingere în mod semnificativ dreptului la apărare al inculpatului care, deşi era îndreptăţit - cât timp constatările tehnico-ştiinţifice au fost nelegal dispuse, nu au avut ocazia să beneficieze de garanţiile oferite de art. 177 C. pr. pen.

Mai mult, trebuie să precizăm faptul că art. 10 din Legea nr. 241/2005, în varianta anterioară modificării acestuia prin Legea nr. 255/2013, prevedea că în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecaţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

Prin urmare, Legea nr. 241/2005 stabilea cauze de nepedepsire şi cauze de reducere a pedepselor, care, în condiţiile date nu mai pot fi activate de către inculpat, în cazul în care printr-o expertiză efectuată în cursul judecăţii se constată o  altă valoare a prejudiciului reţinut în actul de sesizare al instanţei, deoarece acoperirea integrală a prejudiciului poate fi făcută cel mai târziu până la primul termen de judecată.

În aceste circumstanţe, remediul rămâne cel prevăzut de art. 282 alin. 1 C. pr. pen., adică desfiinţarea ordonanţelor din 8 septembrie 2016 şi 27 iunie 2017, întrucât vătămarea drepturilor inculpatului nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestora.

2. Cu privire la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 3 octombrie 2016, efectuat în baza ordonanţei procurorului din data de 8 septembrie 2016 şi la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 15 septembrie 2017, efectuat în baza ordonanţei procurorului din data de 27 iunie 2017, constatarea nulităţii relative a celor două ordonanţei atrage, potrivit art. 102 alin. 3 C. pr. pen., excluderea din materialul probator al dosarului a celor două probe.

Faţă de considerentele expuse, Completul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Tg.-Mureş a admis cererile şi excepţiile ridicate de inculpatul P.C. şi în baza art. 347 alin. 3 cu referire la art. 345 alin. 3 şi art. 102 alin. 3 C. pr. pen. a sancţionat cu nulitatea relativă ordonanţa procurorului din data de 8 septembrie 2016 şi ordonanţa procurorului din data de 27 iunie 2017.

Totodată, a exclus din materialul probator raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 3 octombrie 2016 şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 15 septembrie 2017.

În temeiul art. 347 alin. 3 raportat la art. 345 alin. 2 C. pr. pen., prezenta hotărâre va fi comunicată de îndată Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş în vederea exprimării punctului de vedere cu privire la menţinerea soluţiei de trimitere în judecată sau la solicitarea de restituire a cauzei, în termen de 5 zile de la comunicare.

Notă 1: În dosarul nr. xxx al Curții de Apel Târgu Mureș, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş nu a răspuns până la termenul stabilit de instanță, motiv pentru care, având în vedere prevederile art. 346 alin. 3 lit. c teza finală C. pr. pen., au fost admise contestaţiile formulate de inculpaţi, cu consecinţa desfiinţării integrale a încheierii penale atacate şi a restituirii la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg. Mureş a cauzei care formează obiectul dosarului de urmărire penală.

Notă 2: Excluderea constatării tehnico-ştiinţifice ca efect al constatării nulităţii relative a ordonanţelor prin care procurorul a dispus acest procedeu probator a fost dispusă de completul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Tg.-Mureş şi în dosarul nr. xxx prin încheierea penală din 20 iunie 2019.