Acţiune în constatare

ROMANIA

JUDECĂTORIA INEU OPERATOR 2826

DOSAR NR.

SENTINŢA CIVILĂ  NR.107/2019

Şedinţa publică din 21 februarie 2019

Instanța constituită din:

Preşedinte:

Grefier:

S-a luat în examinare cauza civilă privind  cererea formulată de reclamantul F.T. împotriva pârâţilor Oraşul ..., reprezentat prin primarul Oraşului ... şi  Administraţia  Bazinală de Apă Crişuri …, pentru  acţiune în constatare.

La  apelul nominal se prezintă reclamantul F.T., legitimat cu CI, seria ..., nr. ... şi martorii reclamantului C.G., legitimat cu CI seria ..., nr.... şi C.I., legitimat cu CI, seria ..., nr...., lipsă fiind pârâţii.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care instanţa constată că, este competentă general, material şi teritorial să judece prezenta cauză conform art.94 pct.1 lit.k, art.117 alin.1 Cod proc.civ., iar cererea este legal timbrată.

Prin serviciul registratură, la data de ... pârâta Administraţia Naţională Apele Române-Administraţia Bazinală de Apă Crişuri, a depus întâmpinare.

La interpelarea instanţei, reclamantul lasă la aprecierea instanţei să estimeze durata de soluţionare a cauzei.

Instanţa având în vedere obiectul cererii şi prevederile art.238 alin.1 Cod pr.civ. estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 4 luni.

Reclamantul F.T. susţine cererea aşa cum a fost formulată şi în probaţiune solicită încuviinţarea probei cu martorii prezenţi C.G. şi C.I..

Instanţa, având în vedere cererea de probaţiune formulată de reclamant, în temeiul art.258 alin.1 şi art.309 alin.1 Cod proc.civ. va  încuviinţa reclamantului proba cu martorii C.G. şi C.I., întrucât această probă este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării prezentei cauze, fiind necesară pentru a se analiza susţinerile părţilor  şi  procedează la ascultarea martorilor, întrebările şi răspunsurile la întrebări, fiind consemnate în procese verbale şi ataşate la dosarul cauzei.

Instanţa pune în discuţie dacă mai sunt alte cereri de formulat, când reclamantul arată că nu mai are alte  cereri.

Instanţa, în temeiul art. 258 alin.1 din Noul Cod proc.civ. încuviinţează părţilor proba cu înscrisurile depuse la dosar întrucât este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării prezentei cauze, fiind necesară pentru a se analiza susţinerile părţilor şi constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat şi probe  de administrat, declară încheiată faza probatorie şi acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Reclamantul  F.T.,  solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

 I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ..., formulată de reclamantul F.T., CNP: ..., cu domiciliul procedural ales în ..., jud.Arad în contradictoriu cu pârâţii Oraşul ..., reprezentat prin primarul Oraşului ..., cu sediul în ..., jud.Arad şi  Administraţia Bazinală de Apă Crişuri, cu sediul în …, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa a se constata faptul că, este proprietar garajului situat dincolo de digul râului ..., pe malul stâng între … şi vizavi peste dig de …, identificat cu  datele personale, fiind curpins în COALA (A) DE PROPRIETATE , sub nr, ...,) FOAIE DE PROPRIETATE, copie din arhiva BCPI ..., cu nr. ..., eliberat la ..., cu chitanţa nr. ..., nr. de ordine ..., Grădina în vechea măsurare în 8 yugări,195 stânjeni, ha si mp. ..., care ne trimite la numărul de ordine 17,cu nr .topografic ... , Gradina  ha,4952 mp, iar în pagina următoare la numărul de ordine 1, aceeaşi foaie de proprietate încheiată în ..., se întabulează dreptul de proprietate cu titlu de drept expropriere pentru utilitate publică în favoarea: Republica Populară Română în folosinţa M.F. A.,(Ministerul Forţelor Armate) la numărul de ordine 2, este evidenţiată aceeaşi parcela cu nr.topo ... , gradină în suprafaţă de 4ha, 4952mp,iar la nr.de ordine 3 aceasta parcela cuprinsa în nr. de ordine 5-17, 17 în favoarea vechiului proprietar de la B. 1., deci tot al M.F.A., reânoit în 1970, cu precizarea că toate aceste înscrisuri sunt certificate cu stampila BCPI ....

 Reclamantul, a mai solicitat a se recunoaşte dreptul său de proprietate asupra garajului.

În fapt, a învederat faptul că, este proprietar de drept asupra garajului, situat dincolo de digul râului ..., pe malul stâng între ... şi vizavi de ..., dincolo de dig, solicitând a se avea în vedere că, l-a folosit fără întrerupere timp de 40 de ani, în valoare de 2.000 lei, cu precizarea  că în ultimii 40 de ani de când este proprietarul garajului  nu a fost  înştiinţat de către pârâţi în privinţa  faptului că, garajul ar fi în ilegalitate.

De asemenea, a evidenţiat că, reclamantul în calitate de proprietar de garaj în zona albiei majore, a ... din ..., pe malul stâng, între ... şi vizavi de ... dincolo de dig, apreciază că, acţiunea de demolare iniţiată în mod ilegal de pârâta Apele Naţionale Române - Administratia Bazinala de Apa Crisuri, cauzează în momentul de faţă o vătămare a drepturilor si intereselor sale, încălcându-se prevederile art. 44 din Constituţia României, respectiv Dreptul de proprietate privată, având în vedere că, de 40 de ani, foloseşte acel garaj şi teren, pentru care o perioadă a plătit primăriei impozit.

 Reclamantul, mai apreciază că, nu s-a respectat Legea 107, art.49,alin.4, în care se precizează că pot să-şi asume riscurile privind inundaţiile şi de asemeni nu s-a respectat anexa 2 , pct.29, privind limitele de-a lungul cursului de apa si de la dig la garaje.

Totodată, consideră că, nu este normal să fie în prezent ameninţat de către pârâţi cu demolarea garajului si cu consecinţa pierderii dreptului de proprietate privata, atâta vreme cât întreaga comunitate stie ca acest bun imobil îi aparţine.

In plus, a arătat că, nu a fost niciodată somat să elibereze spaţiul şi terenul pe care se află situat garajul, mai mult decât atât, a subliniat că, proprietarul terenului este statul român în folosinţa M.F.A.,care prin comandanţii de atunci, terenul a fost parcelat pentru construirea garajelor si, ca atare a  apreciat că, nu se justifică sub nici o formă să nu poată să-şi exercite dreptul de proprietate asupra garajului mai sus menţionat.

Faţă de considerentele arătate, reclamantul a solicitat să se constate faptul că, este proprietarul garajului dincolo de digul râului ..., şi malul stâng între ... şi vizavi de ..., dincolo de dig, precum si a se dispune recunoaşterea dreptului de proprietate asupra garajului.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 35 C.pr.civilă şi art. 192 C.pr.civilă.

În probaţiune, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: dovada plăţii taxei judiciare de timbru (f.4), foaie de proprietate  CF ... (f.5-6), situaţie cu privire la construcţia garajului (f.7).

La cererea reclamantului, în şedinţa publică din data de ..., instanţa a încuviinţat şi administrat proba testimonială cu martorii propuşi C.G. şi C.I., declaraţiile acestora fiind ataşate  la filele 31 şi 32 dosar.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 145 lei  conform chitanţei seria ... ... 1 din ... (fila 4), în temeiul art.3 alin.1 OUG nr.80/2013.

Pârâtul Oraşul ..., reprezentat prin primarul Oraşului ...,  prin întâmpinarea depusă la data de ... (filele 15-16), a solicitat  respingerea cererii ca fiind netemeinică şi nelegală.

În fapt, a arătat că, reclamantul încearcă să inducă în eroare completul, deoarece acest teren a fost dezmembrat în cvartele de locuri de casă, iar în realitate numerele topografice indicate de către reclamant sunt cele cuprinse în schiţa anexată vizată de OCPI privind dezmembrarea în parcele noi, pe care se află edificate cvartelul de locuinţe cuprins între ... (respectiv ...) şi ... din ....

De asemenea, arată că în copia Cărţii Funciare cu nr, ... a localităţii Ineu, se constată că, parcelele 2.3.a.l.3 şi 2/3/a/l/3/13 indicate de reclamant în acţiune sunt subliniate, ceea ce în regim de Carte Funciară înseamnă că, ele nu mai există.

Totodată, solicită a se observa că, din Foaia B a Cărţii Funciare ... rezultă că, proprietarul imobilelor indicate de reclamant în anul 1957 a fost Republica Populară Română în folosinţa Ministerului Forţelor Armate, nicidecum în proprietatea reclamantului, terenul fiind dat în folosinţa MFA pentru construirea de locuinţe, obiectiv ce a fost îndeplinit.

Astfel că, se poate preciza că din actele depuse atât de ei, cât şi de reclamantă, că în nici unul dintre acestea nu se face vorbire despre terenul cuprins între Crişul Alb şi digul de protecţie, adică ALBIA MAJORĂ A ... ( care este inundabilă şi care se încadrează în prevederile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 107/1996).

Pentru considerentele arătate, pârâtul a solicitat respingerea cererii şi în drept a invocat dispoziţiile art. 205 C.p.civilă.

Pârâtul a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa acestora.

In probaţiune a anexat au fost anexate  la întâmpinare foaia de proprietate CF  ... în extenso(f.17-20) şi schiţa de dezmembrare(f.21).

Prin întâmpinarea depusă la data de ..., pârâta  Administraţia Bazinală de Apă Crişuri (fila 29 ) a solicitat respingerea acţiunii ca fiind netemeinică şi nelegală.

In fapt,  a arătat că în cererea de chemare în judecată depusă de către reclamant, nu se regăseşte nici un argument temeinic care să ducă la concluzia că acesta este proprietarul de drept al garajului indicat.

Mai arată că, înscrisurile depuse în probaţiune, sunt de asemenea irelevante și neconcludente, iar din analiza Foii B a Cărtii Funciare ..., rezultă faptul că, proprietarul imobilelor în anul 1957 a fost Republica Populară Română în folosinţa Ministerului Forţelor Armate, şi sub nici o formă nu se face vorbire a fi în proprietatea unei persoane fizice respectiv a reclamantului.

Pârâta, raportat la cele arătate în apărare, a solicitat instanţei să se constate netemeinicia acţiunii depuse şi pe cale de consecinţă să respingă acţiunea formulată.

De asemenea, a solicitat judecarea cauzei şi în eventuala lipsă de la dezbateri, conform art. 223, alin. (3) din Codul de Procedura Civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, astfel cum rezultă din CF ...,terenul este proprietatea statului (filele 5-6).

În declaraţiile prezentate martorii propuşi de reclamant C.I. şi C.G. (filele 31-32) au arătat că reclamantul foloseşte garajul situat pe terenul care face obiectul cauzei de aproximativ 40 de ani, reclamantul susţinând că el a construit acel garaj.

Totodată, reclamantul a arătat că a construit acel garaj, cu acordul autorităţilor din acea vreme, când au fost repartizate porţiuni de teren pentru a-şi construi garaje proprietarii locuinţelor situate în zonă.

În drept, potrivit art.492 Cod civ. ,,orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra”.

Având în vedere buna credinţă a constructorului art.494 alin.3, ultima teză Cod civil, prevede că proprietarul terenului devine, prin accesiune, în mod obligatoriu şi proprietar al construcţiei, plantaţiei sau lucrării, fără a putea cere demolarea ori desfiinţarea ei. Proprietarul terenului este îndatorat, în temeiul principiului îmbogăţirii fără justa cauză să-l despăgubească pe constructor. În ceea ce priveşte întinderea obligaţiei de despăgubire, proprietarul terenului are dreptul să opteze între două soluţii posibile: să-l indemnizeze pe constructor cu o sumă de bani egală cu valoarea materialelor şi preţul muncii; să-i plătească o sumă de bani reprezentând sporul de valoare a terenului înregistrat ca urmare a ridicării construcţiei, efectuării plantaţiei sau facerii altei lucrări.

Din faptul edificării unei construcţii pe terenul altuia, chiar din momentul încorporării materialelor de construcţie în sol, în virtutea legii, rezultă, pe de o parte, un drept de proprietate asupra construcţiei aparţinând proprietarului terenului, drept pur şi simplu, în temeiul accesiunii, iar, pe de altă parte, un drept de creanţă al cărui titular este constructorul, născut pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză.

După realizarea construcţiei, constructorul exercită asupra construcţiei şi terenului o posesie ca simplă stare de fapt, care nu face parte din conţinutul juridic al unui drept real. Dacă posesia se prelungeşte în timp, ea poate duce la dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiune cu respectarea condiţiilor prevăzute de art.27-28 din Decretul-lege nr.115/1938, art.1847, art.1890 Cod civil din 1864, care nu sunt îndeplinite în cauză.

Întrucât dreptul reclamantului nu este înscris în cartea funciară, dar acesta a construit garajul cu acordul autorităţilor, se poate constata că reclamantul a avut doar calitate de chiriaş, a exercitat posesia ca detentor precar, imobilul fiind doar închiriat şi nu dat în proprietate.

Ori, proprietarul terenului devine proprietar al construcţiei din momentul efectuării acesteia şi, ca orice proprietar are drept de dispoziţie asupra construcţiei, cu excepţia situaţiei în care constructorul a fost de bună credinţă, situaţie în care nu poate cere demolarea construcţiei, proprietarul terenului putând solicita doar eliberarea construcţiei cu obligaţia de a-l despăgubi pe constructor conform art.494 alin.3, ultima teză Cod civil.

În cauză, constructorul a fost de bună-credinţă, având în vedere că a avut acordul autorităţilor pentru a folosi terenul şi a ridica, construcţia, buna-credinţă apreciindu-se la momentul edificării construcţiei şi constă în convingerea, lipsită de îndoială în perioada efectuării construcţiei, că execută lucrarea în baza acordului autorităţilor din acea vreme.

Însă, faptul construirii nu constituie prin el însuşi o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, având în vedere că terenul nu aparţinea părţii, ci statului, iar reclamantul rămâne un simplu constructor pe terenul altuia, dobândirea dreptului de proprietate prin accesiunea imobilelor fiind în favoarea proprietarului terenului.

În lipsa dreptului de proprietate sau de superficie asupra terenului este exclusă constatarea dreptului de folosinţă asupra terenului şi a dreptului de proprietate asupra construcţiilor în favoarea reclamantului, precum şi realizarea întabulării acestor drepturi în cartea funciară.

Astfel, reclamantul rămâne un simplu constructor pe terenul altuia, iar dobândirea dreptului de proprietate prin accesiunea imobilelor este în favoarea proprietarului terenului, respectiv statul, reclamantul aflându-se în situaţia terţului de bună-credinţă, căruia îi sunt aplicabile una sau alta din ipotezele reglementate de art.494 Cod civ., în funcţie de opţiunea proprietarului terenului. În consecinţă, instanţa constată că acţiunea formulată de reclamant este neîntemeiată.

Pentru toate aceste considerente, instanţa va respinge cererea formulată de reclamantul F.T. în contradictoriu cu pârâţii ORAŞUL ..., prin Primar şi ADMNISTRAŢIA BAZINALĂ DE APA CRIŞURI, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

 HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de reclamantul F.T., CNP ..., cu domiciliul procedural ales în ..., jud. Arad, în contradictoriu cu pârâţii ORAŞUL ..., prin Primar, cu sediul în ..., jud.Arad şi ADMNISTRAŢIA BAZINALĂ DE APA CRIŞURI, cu sediul în …, ca nefondată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

În caz de exercitare a căii de atac cererea se depune la Judecătoria Ineu.

 Pronunţată în şedinţa publică din ....

Preşedinte, Grefier

Domenii speta

Spete similare