Drept procesual civil . Incidenta disp. art. 297 din Codul de procedura civila. Solicitarea anularii sentintei pentru încalcarea normelor în vigoare, fara specificarea textului exact. Lipsa rolului activ al instantei de apel. Neasigurarea exigentelor priv

Decizie 295 din 30.09.2015


DREPT PROCESUAL CIVIL . Incidenta disp. art. 297 din Codul de procedura civila. Solicitarea anularii sentintei pentru încalcarea normelor în vigoare, fara specificarea textului exact. Lipsa rolului activ al instantei de apel. Neasigurarea exigentelor privind un proces echitabil.

- art. 208 Cod de procedura civila

- art. 297 Cod de procedura civila

Tribunalul a apreciat în mod gresit ca nu ar fi incidenta situatia prevazuta de art. 297 din Codul de procedura civila, retinând ca apelantul a solicitat anularea sentintei pentru încalcarea normelor în vigoare fara sa fi specificat textul exact, instanta neobservând însa ca acesta a invocat si lipsa citarii legale la expertiza, iar pe de alta parte nu era obligat sa indice expres textul din Codul de procedura civila, din moment ce instanta putea face încadrarea.

Solicitarea recurentului nu a fost pusa în discutia contradictorie a partilor, desi nulitatea izvorând din lipsa citarii legale la expertiza tinea de asigurarea dreptului la aparare, a principiului contradictorialitatii si, implicit, de asigurarea exigentelor privind un proces echitabil în care pretentiile si respectiv apararile partilor trebuie sa fie efectiv ascultate si analizate.

 

Curtea de Apel Oradea, Sectia I-a civila

Decizia civila nr. 295/2015 - R din 30.09.2015 (dosar nr. 4373/271/2007*)

Prin sentinta civila nr. 14141 din 17.12.2013 pronuntata de Judecatoria O. în dosar nr. 4373/271/2007*, s-a admis cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul B. F., s-a constatat ca partile au dobândit în timpul casatoriei, cu contributie egala, urmatoarele bunuri imobile: apartamentul nr. xx situat în O., str. F., nr. x, bl. YYxx, judetul B., având nr. topo xxxx/xx/xx înscris în CF colectiv xxxxx si CF individual xxxxx, o magazie, doua soproane si o fântâna situate în H. de C., nr. xxx, judetul B., s-a constatat ca partile au dobândit în timpul casatoriei, cu contributie egala, urmatoarele bunuri mobile: o autoutilitara B. YYxxYYY, doua motorete S. rosie si neagra, un aparat sudura, o betoniera, 120 familii albine cu stupi, 63 butoaie pentru miere, o stropitoare de pomi, o pompa de apa cu motor, unelte agricole si pentru lucrari mecanice, doua paturi, un TV alb negru, o comoda pentru televizor, masa, o canapea, un cuier, un cuptor aragaz cu trei ochiuri, butelie, 4 scaune, o masina de spalat, o biblioteca P., o masa de birou, doua fotolii pat, TV color, comoda, o lustra, un cuptor aragaz 3 ochiuri, o mobila bucatarie cu dulap, o masa, 4 scaune, un frigider Z., o masina de spalat A.L., un aspirator, un dulap, doua dulapioare în baie, o masuta cu 2 tabureti, s-a dispus sistarea starii de devalmasie cu privire la bunurile comune prin atribuire în natura, astfel: reclamantei - apartamentul nr. xx situat în O., str. F., nr. x, bl. YYxx, judetul B., având nr. topo xxxx/xx/xx înscris în CF colectiv xxxxx si CF individual xxxxx si urmatoarele bunuri mobile, aflate în folosinta sa: o biblioteca P., o masa de birou, doua fotolii pat, TV color, comoda, o lustra, un cuptor aragaz 3 ochiuri, o mobila bucatarie cu dulap, o masa, 4 scaune, un frigider Z., o masina de spalat A.L., un aspirator, un dulap, doua dulapioare în baie, o masuta cu 2 tabureti; pârâtului – constructiile situate în H. de C., nr. xxx, judetul B. si urmatoarele bunuri mobile: o autoutilitara B. YYxxYYY, doua motorete S. rosie si neagra, un aparat sudura, o betoniera, 120 familii albine cu stupi, 63 butoaie pentru miere, o stropitoare de pomi, o pompa de apa cu motor, unelte agricole si pentru lucrari mecanice, doua paturi, un TV alb negru, o comoda pentru televizor, masa, o canapea, un cuier, un cuptor aragaz cu trei ochiuri, butelie, 4 scaune, o masina de spalat, s-a dispus înscrierea în CF cu titlu de partaj a dreptului de proprietate al reclamantei, a fost obligata reclamanta sa achite pârâtului o sulta de 46.700 lei, a fost obligat pârâtul sa achite reclamantei o sulta de 10.500 lei, au fost compensate datoriile reciproce dintre parti pâna la concurenta celei mai mici, au fost compensate cheltuielile de judecata si a fost obligat pârâtul sa vireze în contul Tribunalului B. suma de 637 lei reprezentând onorariu expert.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca partile s-au casatorit la data de xx.xx.1985, iar casatoria lor a fost desfacuta prin sentinta nr. xxxx/05.03.2007 a Judecatoriei O.

Conform situatiei CF, partile detin ca bun comun apartamentul nr. xx din O., str. F., nr. x, bl. YYxx, compus din doua camere si dependinte, înscris în CF xxxxx, nr. top xxxx/xx/xx, dobândit prin contract de vânzare cumparare la 20.01.1992. Prin raportul de expertiza nr. 517/21.11.2013 întocmit de expert M. M. C. valoarea de circulatie a apartamentului a fost stabilita la 93.400 lei.

Din declaratiile martorei M. D. M. instanta de fond a retinut ca partile, în timpul casatoriei, au efectuat investitii pe terenul parintilor pârâtului din H. de C., nr. xxx. Cu ocazia lucrarii la fata locului expertul a constatat urmatoarele amenajari pe terenul din H. de C., nr. xxx: o magazie, doua soproane si o fântâna, evaluate prin raportul de expertiza nr. 517/21.11.2013 la 21.000 lei.

În ce priveste bunurile mobile, din interogatoriul administrat pârâtului în sedinta publica din 17.01.2008 si din motivarea cererii de chemare în judecata, instanta de fond a retinut ca între parti a avut loc un partaj faptic, reclamanta ramânând cu bunurile din apartament, respectiv o biblioteca P., o masa de birou, doua fotolii pat, TV color, comoda, o lustra, un cuptor aragaz 3 ochiuri, o mobila bucatarie cu dulap, o masa, 4 scaune, un frigider Z., o masina de spalat A.L., un aspirator, un dulap, doua dulapioare în baie, o masuta cu 2 tabureti, iar pârâtul cu cele din H. de C., nr. xxx, respectiv o autoutilitara B. YYxxYYY, doua motorete S. rosie si neagra, un aparat sudura, o betoniera, 120 familii albine cu stupi, 63 butoaie pentru miere, o stropitoare de pomi, o pompa de apa cu motor, unelte agricole si pentru lucrari mecanice, doua paturi, un TV alb negru, o comoda pentru televizor, masa, o canapea, un cuier, un cuptor aragaz cu trei ochiuri, butelie, 4 scaune, o masina de spalat.

Reclamanta a sustinut contributia egala a partilor la dobândirea bunurilor comune, necontestata de pârât.

Conform art. 728 Cod civil de la 1864, nimeni nu poate fi obligat a ramâne în indiviziune.

Instanta de fond a atribuit reclamantei apartamentul nr. xx din O., str. F., întrucât se afla în posesia sa de la divort, acest criteriu fiind prevazut de art. 673 ind. 9 Cod procedura civila si în temeiul art. 20 din Legea 7/1996, a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de partaj.

Aplicând cota de 50% la valoarea apartamentului de 93.400 lei, reclamanta urmeaza a achita pârâtului o sulta de 46.700 lei.

Pe acelasi criteriu al folosintei, constructiile de pe terenul din H. de C., nr. xxx au fost atribuite de prima instanta pârâtului, cu obligatia de a achita reclamantei o sulta de 10.500 lei, reprezentând jumatate din valoarea de 21.000 lei stabilita prin raportul de expertiza.

În temeiul art. 1143 Cod civil de la 1864, instanta de fond a dispus compensarea datoriilor reciproce între parti pâna la concurenta celei mai mici.

Instanta de fond la împartirea bunurilor mobile a tinut cont de criteriul folosintei, în temeiul art. 673 ind. 9 Cod procedura civila, dispunându-se împartirea acestora, în sensul ca bunurile mobile din apartament s-au atribuit reclamantei, iar bunurile mobile aflate la H. de C., nr. 212 s-au atribuit pârâtului.

Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, instanta de fond a admis cererea reclamantei, potrivit considerentelor si în baza art. 276 Cod procedura civila a compensat cheltuielile de judecata.

În temeiul art. 18 din O.U.G. 51/2008 coroborat cu art. 274 Cod procedura civila, vazând obiectul actiunii si ca întreg onorariul de expert a fost suportat din fondurile Ministerului Justitiei ca urmare a admiterii cererii reclamantei de ajutor public judiciar, pârâtul a fost obligat sa suporte jumatate din acesta, respectiv 673 lei, ce va fi virat în contul Tribunalului B.

Împotriva acestei hotarâri, în termen legal au declarat apel reclamanta B. M. si pârâtul B. F.

Prin cererea de apel, timbrata cu 520,50 lei, apelanta B. M., a aratat ca este nemultumita de faptul ca nu a fost solutionata problema valorii bunurilor mobile si a autovehiculelor care se afla în posesia pârâtului. Mentioneaza apelanta ca nu a fost aparata în cele mai bune conditii, motiv pentru care nu s-a solicitat efectuarea unei expertize a bunurilor mobile si autovehiculelor si arata ca este o diferenta valorica semnificativa între bunurile mobile ce se afla în posesia sa si bunurile mobile si autovehiculele ce se afla la pârât. Sub acest aspect, învedereaza ca este nemultumita de modul în care s-a facut partajul bunurilor mobile.

Prin cererea de apel, timbrata cu 756 lei, apelantul B. F., a solicitat anularea sentintei apelate, iar în motive s-a învederat ca valoarea apartamentului va fi data de pretul de piata, ca bunurile mobile a solicitat sa fie împartite în natura conform legii si referitor la declaratia martorei M. D. M., arata ca este o declaratie mincinoasa, nu a cunoscut-o pe aceasta persoana în perioada respectiva.

Prin decizia civila nr. 105/A din 6 februarie 2015, Tribunalul B. a respins ca nefondate apelurile civile introduse de apelantii B. M. domiciliata în O., str. F., nr. x, bl. YYxx, ap. xx, jud. B. si B. F. domiciliat în H. de C., nr. xxx, judetul B., împotriva sentintei civile nr. 14141 din 17.12.2013 pronuntata de Judecatoria O., pe care a pastrat-o în totalitate.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele considerente, astfel:

Cât priveste apelul formulat de apelantul B. F., s-a apreciat ca, criticile formulate de acest apelant vizeaza în esenta contributia fostilor soti la dobândirea apartamentului în litigiu, referitor la care apelantul pârât sustine o contributie proprie de 80%. A solicitat apelantul sa se constate ca hotarârea primei instante este nula pentru nerespectarea legislatiei aplicabile. Analizând aceasta din urma critica, instanta de apel a retinut ca art.297 Cod procedura civila aplicabil reglementeaza în mod expres situatiile în care instanta poate anula hotarârea primei instante si anume atunci când în mod gresit instanta a solutionat procesul fara a intra în cercetatarea si judecarea fondului, când judecarea cauzei s-a facut în lipsa partii care nu a fost legal citata. Potrivit aliniatului 2 al textului legal sus aratat în situatia în care prima instanta s-a declarat competenta si instanta de apel stabilind ca a fost necompetenta va anula hotarârea atacata si va trimite cauza spre judecare instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent afara de cazul în care constata propria sa competenta. În acest caz precum si atunci când exista vreun alt motiv de nulitate iar prima instanta a judecat în fond instanta de apel anulând în tot sau în parte procedura urmata si hotarârea pronuntata, va retine procesul spre judecare.

Instanta de apel verificând din oficiu incidenta art.297 Cod procedura civila, a constatat ca niciuna dintre situatiile prevazute de textul legal de mai sus nu este aplicabil în speta si de altfel solicitarea de anulare a sentintei este întemeiata de apelant pe nerespectarea legilor în vigoare, fara însa a se indica textul sau textele legale ce considera a fi fost încalcate la pronuntarea sentintei apelate sau motivele pentru care aceasta hotarâre este anulabila, nefiind suficient sa se faca o formulare în acest sens, fara a se indica motivele pe care se sprijina.

Referitor la critica ce vizeaza contributia egala a partilor retinuta de prima instanta la dobândirea apartamentului în litigiu, instanta de apel a retinut ca acest imobil a fost dobândit de parti sub durata casatoriei prin contractul de vânzare cumparare a locuintei în rate din data de 20.01.1992, înscris în CF xxxxx nr.top.xxxx/xx/xx cu titlu de vânzare cumparare în întregime în favoarea partilor.

Art.30 Codul familiei aplicabil dispune ca bunurile dobândite în timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale sotilor iar art.31 Codul familiei determina limitativ categoriile de bunuri proprii ale fiecarui sot. Bunurile dobândite de oricare dintre soti sunt considerate comune, deoarece legea presupune ca ambii soti au avut o contributie la aceasta dobândire. Comunitatea de bunuri este un efect legal al casatoriei si prin urmare orice bun dobândit în conditiile precizate este comun chiar daca numai unul dintre soti a contribuit efectiv la acea dobândire. Astfel contributia sotilor la dobândirea bunurilor comune este presupusa de lege dar nu este o conditie pentru considerarea bunurilor ca fiind comune. De aceasta contributie se tine seama pentru determinarea partilor ce se cuvin sotilor în cazul împartirii bunurilor comune.

Având în vedere ca în majoritatea cazurilor bunurile sunt dobândite în timpul casatoriei prin contributia ambilor soti, art.30 Codul familiei instituie prezumtia relativa de comunitate. În speta dedusa judecatii, s-a retinut ca nu se contesta calitatea de bun comun al apartamentului în litigiu, ceea ce se contesta de catre apelant este contributia egala a partilor la dobândirea bunului si anume se solicita de catre apelant sa se constate cota sa de contributie mai mare la dobândirea acestui bun fata de contributia intimatei reclamante sens în care invoca faptul ca veniturile sale din munca au fost mai mari decât ale intimatei.

Din cuprinsul mentiunilor efectuate în carnetul de munca al intimatei rezulta ca aceasta a avut o continuitate în derularea activitatii în munca realizând venituri salariale pe întreaga perioada a achitarii ratelor pentru locuinta partilor.

Conform înscrierilor din carnetul de munca al apelantului rezulta ca si acesta a realizat venituri de natura salariala pana la data de 10.02.1997 când au încetat raporturile de munca ale acestuia în temeiul art.129 Codul muncii. În sustinerea pretentiilor formulate apelantul a depus adeverinta cu retributiile lunare brute pentru perioada martie 1987- iulie 1994 eliberata la data de 09.12.2014 sub nr.4707 de SC P. SA aratând ca veniturile sale au fost mai mari decât ale intimatei motiv pentru care solicita stabilirea în favoarea sa a unei cote de contributie mai mari,respectiv de 80% fata de intimata. Aceasta aparare a apelantului în opinia instantei de apel a aparut a fi neîntemeiata fata de probatiunea administrata în cauza si raportat la prezumtia instituita de lege si care nu a fost înlaturata. Partea fiecarui sot în bunurile comune se determina în raport cu contributia sa la dobândirea si conservarea acestora care se întemeiaza în principal pe veniturile din munca încasate si folosite în scopul dobândirii si realizarii sarcinilor comune casatoriei. S-a mai retinut ca la stabilirea aportului fiecarui sot la dobândirea bunurilor comune se va lua în considerare si munca femeii depusa în gospodarie si pentru cresterea copiilor si comparând veniturile salariale ale apelantului cu cele realizate de intimata, se poate observa ca diferenta nu este foarte mare mai cu seama ca în adeverinta eliberata pe seama apelantului au fost mentionate salariile brute realizate iar în carnetul de munca al intimatei sunt trecute salariile de baza. S-a putut aprecia apoi ca si daca exista o diferenta între veniturile în munca ale partilor, la stabilirea contributiei acestora la dobândirea bunurilor trebuie avuta în vedere si munca reclamantei în gospodarie si mai cu seama munca depusa de aceasta pentru cresterea celor trei copiii ai partilor nascuti în anii 1988, 1994 si 1998 si care compenseaza aceasta diferenta. Deasemenea s-a mai retinut ca începând din data de 10.02.1997 nu mai rezulta ca apelantul a realizat venituri de natura salariala, sustinerile privind veniturile mari realizate din apicultura nu au fost dovedite si nici faptul ca aceste venituri ar fi fost utilizate în scopul achitarii pretului apartamentului în litigiu.

Instanta de apel a retinut ca, criticile apelantei B. M. vizeaza modul în care s-a realizat partajul bunurilor mobile ale partilor de catre prima instanta. La atribuirea în natura a bunurilor mobile s-a avut în vedere de catre instanta de fond folosinta exercitata de parti cu privire la acestea, criteriu reglementat de art.673 ind.9 Cod procedura civila. S-a retinut ca în cauza nu s-a solicitat si efectuat o evaluare a bunurilor comune iar sustinerea ca nu a fost reprezentata în cele mai bune conditii în fata primei instante si din care cauza nu s-a solicitat efectuarea unei expertize de evaluare, a fost înlaturata de instanta de apel având în vedere ca reclamanta apelanta a beneficiat de asistenta juridica fiind reprezentata prin avocat ales, astfel ca nu se poate sustine ca aceasta nu a fost corespunzator aparata, neexistând nici un element pentru care sa se ajunga la aceasta concluzie. Mai mult, a constatat instanta de apel ca reclamanta apelanta a depus la dosar în sedinta publica din 24.06.2010 lista cu bunurile mobile indicând si valoarea acestora. Nici în apel o astfel de proba nu a fost solicitata de apelanta. Pe de alta parte, s-a retinut ca nu se justifica efectuarea în cauza a unei astfel de expertize datorita costului sau ridicat si a faptului ca aceste bunuri de-a lungul timpului au fost supuse uzului ceea ce face ca valorile lor actuale sa fie mult diminuate. De asemenea, cum folosinta exercitata pe o perioada îndelungata de catre fiecare dintre parti asupra bunurilor care au ramas în posesia acestora, prevaleaza în speta în raport de alte criterii si aceasta datorita unei folosinte în acest mod de-a lungul timpului si a uzului pe care fiecare dintre parti urmeaza a-l suporta, instanta de apel a apreciat ca în mod corect prima instanta a atribuit bunurile mobile tinând cont de criteriul folosintei.

Cât priveste contravaloarea mierii din anul 2006, solicitata de reclamanta apelanta, instanta de apel a retinut ca aceasta cerere a fost formulata pentru prima data în calea de atac a apelului motiv pentru care, fiind o cerere noua nu poate fi formulata pentru prima data în apel. Referitor la familiile de albine solicitate a fi incluse în masa de împartit, s-a retinut ca nu s-a facut dovada existentei acestora în conditiile în care intimatul a aratat ca acestea nu mai exista si le-a pierdut din motive independente de vointa sa, inclusiv apelanta în sedinta publica din 18.04.2014 a mentionat ca familiile de albine s-au degradat fara însa a face dovada ca acest lucru se datoreaza numai culpei exclusive a intimatului sau ca ar fi fost împiedicata sa ia masuri pentru remedierea situatiei.

În contextul considerentelor mai sus expuse, instanta de apel a apreciat apelurile formulate ca fiind nefondate, respingându-le ca atare în temeiul art.296 Cod procedura civila împotriva sentintei apelate pe care a pastrat-o în totalitate si fata de solutia pronuntata în cauza, nu s-au acordat cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs reclamanta B. M., solicitând admiterea acestuia, si pârâtul B. F., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 105/A/2015 si a sentintei civila nr. 14141/2013.

Prin motivele de recurs, B. M. a invocat în esenta faptul ca, s-a facut expertiza la urmatoarele bunuri comune dobândite în timpul casatoriei si de care nu s-a tinut cont. În prima expertiza efectuata de expert tehnic evaluator J. L. s-a aratat ca în 1992 s-a nivelat pamântul cu buldozerul – 3.500 lei, s-au plantat pomi fructiferi 150 bucati cumparati de Statia de Cercetare de pe strada B.. La momentul evaluarii plantatia era tânara, acum este pe rod deplin. Valoarea de circulatie a plantatiei este de 8.000 lei facuta de expert. Apoi, 100 bucati lazi de stupi în stare foarte buna – valoare expert 7.000 lei, automobil tip Barkas – valoare stabilita de expert 2.000 lei. Solicita ca instanta sa tina cont si de aceste valori care s-au dobândit în timpul casatoriei si se afla în H. de C. nr. xxx, B.

Recurentul B. F., prin recursul formulat a aratat ca, în apel a spus destul de clar ca sentinta civila nr. 14141/2013 este nula de drept întrucât nu a fost legal citat, nu i se permite nici macar intrarea în apartament, locuieste în sat, reclamanta stia adresa, era trecuta si în dosar si de reluarea pe rol a dosarului a aflat doar întâmplator de la un consatean. Nu-l cunoaste pe primul martor astfel rezulta ca nu avea de unde sa cunoasca modul si scopul cheltuirii banilor în casa decât de la reclamanta, astfel considera ca este martor mincinos. S-a dispus efectuarea unei expertize fara sa fie încunostiintat despre efectuarea acesteia conform art. 335(1) si art. 26(2) Noul Cod procedura civila. Folosirea unor înscrisuri sau date care se stie ca sunt false sau nule se numeste uz de fals si daca sunt folosite de un judecator în luarea unei sentinte este o forma foarte grava. A fost obligat sa plateasca 756 lei cerând sa se îndrepte, anuleze niste falsuri facute de niste angajati ai justitiei române, în realitate i s-au spus niste minciuni, calificate, dar totusi nu fac toti banii, deci poate fi calificata drept tâlharie si vrea banii înapoi. Judecatoarea de la judecatorie a dispus plata expertului din bugetul justitiei române, chiar fals si nul. Tentativa de musamalizare se poate vedea în raspunsurile date de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel O. si în dosarul nr. 192/35/2014.

Prin întâmpinarea formulata, B. F. a aratat ca, într-adevar s-a nivelat terenul în 1995, a costat aproximativ 400.000 lei, cheltuiala suportata împreuna cu fratele sau cu care a cumparat si vreo 50 de pomi din care s-au prins vreo 30 de bucati, astfel ca e mult pâna la 150. Acestia s-au plantat în 1993, deci în 2006 era foarte tânara (15 ani) conform escrocilor. Sunt si lazi de albine, nu stie exact câte sunt, le-a facut el si nu sunt în stare foarte buna ci în stare exceptionala fiind protejate de cerul liber, sunt facute între 1984 – 2006.

Examinând hotarârea recurata, prin prisma exceptiei de netimbrare a recursului declarat de B. M. si a motivelor invocate, instanta de recurs a constatat urmatoarele:

Desi recurenta a fost citata cu mentiunea expresa sa timbreze cererea de recurs (dovada la fila 16 din dosar), aceasta nu s-a conformat. Astfel, în temeiul art.20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, instanta a admite exceptia netimbrarii si, în consecinta, a anulat ca netimbrat recursul formulat de recurenta B. M., împotriva Deciziei civile nr. 105/A/06.02.2015 pronuntata de Tribunalul B.

Expertiza judiciara în vederea evaluarii imobiliare, efectuata la judecarea în prima instanta de catre expertul tehnic autorizat M. M. C., nu a respectat dispozitiile art. 208 Cod de procedura civila. Din borderoul privind expedierile postale (fila 181 din dosarul judecatoriei vol. 1) nu rezulta ca pârâtul a fost înstiintat efectiv, cu carte postala recomandata, expertul nefiind în masura sa depuna la dosar dovada confirmarii de primire, asa cum indica textul de lege mentionat.

De asemenea, nota de la finalul încheierii din data de 07.02.2013 a Judecatoriei O., nesemnata de grefier ori de judecator, prin care i s-ar fi pus în vedere verbal recurentului locul, data si ora efectuarii lucrarii la fata locului nu poate înlocui lipsa dovezii legale.

Initial recurentul pârât a invocat aceste nereguli verbal, fiind consemnate în încheierea din data de 28.11.2013. La termenul urmator, din data de 05.12.2013, acesta a lipsit. Însa obiectiunea fusese deja formulata la termenul anterior. Apoi, prin cererea olografa înregistrata la dosar la data de 11.12.2013 (fila 20 din dosarul primei instante vol. 2) a reiterat, printre altele, ca nu a fost legal încunostintat despre efectuarea la fata locului a lucrarii.

Judecatoria a ramas în pronuntare la 05.12.2013 si a amânat pronuntarea la 12.12.2013. Solicitarea recurentului nu a fost pusa în discutia contradictorie a partilor, desi nulitatea izvorând din lipsa citarii legale la expertiza tinea de asigurarea dreptului la aparare, a contradictorialitatii si, implicit, de asigurarea exigentelor privind un proces echitabil, în care pretentiile si respectiv apararile partilor sa fie efectiv ascultate si analizate.

Recurentul a reluat aceste chestiuni si prin cererea de apel.

Prin decizia recurata, Tribunalul a apreciat în mod gresit ca nu ar fi incidenta situatia prevazuta de art. 297 Cod de procedura civila; se retine ca apelantul a solicitat anularea sentintei pentru încalcarea normelor în vigoare, însa acesta nu a specificat textul exact. Cu toate acestea, partea a invocat si lipsa citarii la expertiza, nefiind obligat sa indice expres textul din Codul de procedura civila, din moment ce instanta putea face încadrarea. Tribunalul nu a manifestat rol activ în aceasta privinta. Mai mult, observând considerentele deciziei recurate, s-a constatat ca nu a fost analizat motivul privind lipsa citarii legale la expertiza.

Partea a reluat aceste argumente si prin cererea de recurs. Instanta a dispus efectuarea unei adrese catre expert pentru comunicarea dovezilor de citare prescrise de lege, însa acesta din urma nu a fost în masura sa le depuna.

Lipsa dovezii de citare nu poate fi suplinita/completata prin alte mijloace de proba extrinseci.

Respectarea dreptului la aparare, a principiului contradictorialitatii tin de fundamentul asigurarii garantiilor unui proces echitabil.

Fata de aceasta concluzie, nu se impune antamarea celorlalte motive invocate de catre recurent, acestea urmând a fi analizate în rejudecare.

În concluzie, în temeiul art. 312 C.p.c. instanta a admis recursul formulat de pârâtul B. F. împotriva Deciziei civile nr. 105/A/06.02.2015 pronuntata de Tribunalul B., pe care o a casat-o, fiind necesara efectuarea în conditii de deplina legalitate a expertizei judiciare. Recurentul a solicitat expres trimiterea dosarului pâna la prima instanta, Judecatoria O., fiind nelegal citat la administrarea probei. În speta nu s-a mai dispus anterior casarea cu trimitere.

Prin urmare se impune admiterea apelului formulat de B. F. împotriva Sentintei civile nr. 14141/17.12.2013 pronuntata de Judecatorie O. si, în conditiile art. 297 Cod de procedura civila, anularea acestei hotarâri cu trimiterea cauzei spre solutionare la Judecatoria O..

Eventuala solicitare privind cheltuielile efectuate va fi avuta în vedere în rejudecare.