Condiţiile de existenţă a infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 269 C.pen. Nu se poate reţine o singură infracţiune de favorizare a infractorului prevăzută de art. 269 alin.1 C.pen. în formă continuată dacă inculpatul a acordat aju

Decizie 436 din 22.04.2019


Rezumat:

Potrivit art. 269 alin.1 Cod penal, infracţiunea de favorizarea făptuitorului constă în ,,Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate...”. Cu alte cuvinte, favorizarea făptuitorului constă în ajutorul dat unei persoane, înainte de se a începe urmărirea penală împotriva acesteia, sau unui suspect/inculpat (infractor), în timpul urmăririi penale, indiferent dacă s-a pornit sau nu acțiunea penală contra acelei persoane, în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală privind o faptă de natură penală săvârșită înainte de activitatea de favorizare.

A împiedica sau îngreuna urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, înseamnă a desfășura o activitate îndreptată în mod categoric împotriva operei de înfăptuire a justiției.  A îngreuna înseamnă a face dificultăți, a face greutăți, a provoca întârzieri, amânări sau complicații, a pune piedici, a căuta să inducă în eroare sau să abată atenția de la o anumită împrejurare sau lucru, a deruta. Ajutorul dat pentru a îngreuna urmărirea penală înseamnă ajutorul acordat făptuitorului în intervalul de la săvârșirea infracțiunii până la trimiterea în judecată, pentru întârzierea sau eludarea cercetărilor ori pentru sustragerea făptuitorului de la cercetările organului de urmărire penală. Această din urmă cerinţă priveşte latura obiectivă a infracţiunii pentru că ea indică destinaţia obiectivă a actului de favorizare şi nu finalitatea subiectivă a acestuia act.

Fapta de a favoriza un făptuitor prezintă un evident pericol social pentru activitatea de înfăptuire a justiției, ceea ce justifică incriminarea sa în legea penală. Infracțiunea de favorizare este corelativă, subsecventă față de infracțiunea săvârșită de către cel favorizat.

Favorizarea are caracterul de incriminare generală dar subsidiară, ajutorul dat unui făptuitor primind calificarea de favorizare numai atunci când alte dispoziții de lege nu incriminează ipoteze speciale de favorizare (de ex. mărturie mincinoasă, înlesnirea evadării).

Pentru existența infracțiunii de favorizare a făptuitorului este necesar ca ajutorul să fie dat pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei. Totodată, acțiunea de ajutor trebuie să fie de natură a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata ori executarea pedepsei.

Nu prezintă relevanță pentru existența infracțiunii dacă urmărirea penală sau judecata au fost efectiv îngreunate sau zădărnicite, fiind suficient să fi existat posibilitatea de a se realiza unul dintre aceste rezultate.

Or, în cauză, din analiza materialului probator se constată că a existat o acțiune de ajutor dată unui inculpat, în sensul textului art. 269 alin. (1) C. pen.

Pe de altă parte, atâta timp cât elementul material al laturii obiective a infracțiunii incriminate constă în ajutorul dat „făptuitorului”, folosirea acestui substantiv la singular dovedeşte că, în concepția constantă a legiuitorului, săvârșirea unui astfel de element material (prin acte comisive sau omisive) în raport cu mai multe persoane „ajutate”, care au calitățile respective, determină un număr corespunzător de infracțiuni, aflate în concurs, chiar dacă aceasta s-a realizat în aceleași împrejurări și chiar cu aceeași ocazie.

Hotărârea:

Prin sentinţa penală nr. 369 din 18.12.2018 a Judecătoriei Fălticeni, a fost admisă, în parte, cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat şi în consecinţă a fost schimbată încadrarea juridică din 2 infracţiuni de „fals intelectual”, prev. de art. 321 alin. 1 din C. pen. în infracţiunea de „fals intelectual” în formă continuată, prev. de art. 321 alin. 1 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen. şi din 2 infracţiuni de „uz de fals”, prev. de art. 323 din C. pen. în infracţiunea de „uz de fals” în formă continuată, prev. de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen..

Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunilor de:

- „favorizarea făptuitorului”, prev. de art. 269 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin.10 C.p.p. cu privire la favorizarea făptuitorului B., la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 67 Cod penal, s-au interzis inculpatului  drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, iar în baza prev. art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând  în interzicerea drepturilor prev. de art. 66, alin. 1 lit. a şi b Cod Penal.

- „favorizarea făptuitorului”, prev. de art. 269 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin.10 C.p.p. cu privire la favorizarea făptuitorului C., la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 67 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, iar în baza prev. art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.

- „favorizarea făptuitorului”, prev. de art. 269 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin.10 C.p.p. cu privire la favorizarea făptuitorului D., la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 67 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza prev. art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66, alin. 1 lit. a şi b Cod penal.

- „fals intelectual” în formă continuată, prev. de art. 321 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

- „uz de fals” în formă continuată, prev. de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen. la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 39 alin.1 lit. b C.pen. s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an şi 1 lună, rezultând în final pedeapsa de 2 ani şi 1 lună închisoare.

În temeiul art. 67 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, iar în baza prev. art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată sub supraveghere a executării pedepsei, iar în temeiul art. 92  Cod pen. s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 Cod penal, s-a stabilit că, pe durata termenului de încercare inculpatul are obligaţia să frecventeze programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate apreciate ca adecvate de către Serviciul de probaţiune.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, s-a stabilit ca să presteze timp de 60 de zile o activitate neremunerată în cadrul Primăriei mun. ... sau Primăriei com. .., programul de executare al acestei activităţi va fi stabilit de către Serviciul de Probaţiune Suceava.

În baza art. 404 alin.2 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, s-a atras atrage atenţia inculpatului că în cazul în care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse prin prezenta hotărâre, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală raportat la disp. art. 242 alin.1 Cod procedură penală, a fost revocată măsura controlului judiciar luată faţă de inculpat în cursul urmăririi penale şi menţinută ulterior.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1000 lei din cursul urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 198/P/2017 din 27.10.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni a fost trimis în judecată inculpatul A., pentru săvârşirea a 3 (trei) infracţiuni de ,,favorizarea făptuitorului”, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 269 alin. 1 Cod penal (cu privire la favorizarea  făptuitorilor B., C. şi D.), 2 (două) infracţiuni de ,,fals intelectual”, prevăzute şi pedepsite de art. 321 alin. 1 Cod penal (cu privire la înscrisurile oficiale denumite ,,declaraţie de persoană vătămată” şi ,,proces-verbal de consemnare a conţinutului discuţiei telefonice din data de 23.05.2017”) şi 2 (două) infracţiuni de ,,uz de fals”, prevăzute şi pedepsite de art. 323 Cod penal (cu privire la folosirea celor două înscrisuri oficiale falsificate, respectiv, ,,declaraţie de persoană vătămată” şi ,,proces-verbal de consemnare a conţinutului discuţiei telefonice din data de 23.05.2017”), toate cele 7 (şapte) infracţiuni, cu aplicarea  art. 38 alin. 1 şi 2 Cod penal.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2018, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a constatat competenţa instanţei în soluţionarea cauzei, a legalităţii sesizării instanţei, administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii.Instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 31.12.2016, în jurul orei 14.30, persoana vătămată B. din mun. .. a sesizat organele de poliţie din cadrul Secţiei de Poliţie Rurală nr. 1 E. cu privire la faptul că în aceeaşi zi, în jurul orei 11.00, în timp ce se afla la locuinţa aparţinând numitei X (soacra persoanei vătămate) din satul ..., com. E., . a fost agresată de făptuitorul F. (cumnatul persoanei vătămate), fiind lovită cu piciorul în zona abdominală. Astfel, s-a înregistrat dosarul penal nr. 198/P/2017 ce a fost înaintat Postului de Poliţie E. în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prev. de art. 193 alin. 1 C. pen. La data de 25.01.2017 s-a primit la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni plângerea penală formulată de persoana vătămată B. care a reclamat că, la data de 31.12.2016, în timp ce se afla la locuinţa aparţinând numitei X (soacra persoanei vătămate) din satul .., com. E., a fost agresată de făptuitorii B., C. şi D. (cumnaţii persoanei vătămate) care au lovit-o cu picioarele în zona abdominală şi au tras-o de păr, suferind leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 20-25 zile de îngrijiri medicale. Astfel, s-a înregistrat dosarul penal nr. 240/P/2017 ce a fost înaintat Postului de Poliţie E. în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prev. de art. 193 alin. 2 C. pen.. Ulterior, respectiv la data de 21.02.2017, la propunerea inculpatului A. care face parte din cadrul I.P.J. Suceava - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postul de Poliţie E. şi căruia i-au fost repartizate cele două dosare în vederea efectuării de cercetări, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni a dispus conexarea dosarelor penale nr. 198/P/2017 şi nr. 240/P/2017 sub numărul unic 198/P/2017.

S-a menţionat că inculpatul A. este agent de poliţie în cadrul Postului de Poliţie E., având gradul profesional de agent şef adjunct de poliţie, iar în perioada 01.04.2016 - 31.03.2017 a fost împuternicit în funcţia de şef de post al Postului de Poliţie E. În acelaşi timp, inculpatul face parte şi din structurile poliţiei judiciare, având calitatea de organ de cercetare penală în baza avizului Procurorului General al Românei nr. 4.490/C/2006.Având în vedere că face parte din structurile poliţiei judiciare, s-a reţinut că inculpatul A. cunoaşte prevederile art. 306 alin. 1 C.p.p. conform cărora: „Pentru realizarea obiectului urmăririi penale, organele de cercetare penală au obligaţia ca, după sesizare, să caute şi să strângă datele ori informaţiile cu privire la existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni, să ia măsuri pentru limitarea consecinţelor acestora să stângă şi să administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 şi 101”. În acelaşi tip, s-a mai reţinut că acesta cunoaşte şi dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 360/2002 privind Statul poliţistului unde se prevede că: „Poliţistul îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, cu respectarea principiilor imparţialităţii, nediscriminării, proporţionalităţii şi gradualităţii”.

Cu toate acestea, în cursul lunii mai 2017, încălcându-şi în mod flagrant îndatoririle de serviciu şi ignorând prevederile legale citate mai sus, cu ocazia instrumentării dosarului de urmărire penală nr. 198/P/2017 inculpatul A., în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. Suceava - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E., a falsificat înscrisul oficial denumit „declaraţie de persoană vătămată”.

Concret, cu prilejul întocmirii, datării şi semnării acestui înscris oficial, inculpatul a atestat fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv faptul că la data de 24.05.2017 persoana vătămată B. s-a prezentat în faţa sa şi şi-a retras plângerea penală prealabilă formulată împotriva făptuitorilor B., C. şi D. Ba mai mult, pentru a crea aparenţa că declaraţia este dată chiar de către persoana vătămată B., inculpatul a determinat-o pe martora G. (mama persoanei vătămate) să participe la demersul său infracţional, aceasta din urmă scriind după dictare pe pagina a doua a înscrisului oficial falsificat următorul text: „Aceasta este declaraţia pe care o dau o şi semneze după ce am citit-o şi corespunde cu cele declarate de mine”. Totodată, martora G. a fost determinată de inculpat să semneze înscrisul falsificat la rubrica „persoana vătămată” prin imitarea semnăturii persoanei vătămate B..

S-a precizat că în realitate, persoana vătămată B. nu s-a prezentat în faţa inculpatului A. şi nici nu a dat vreo declaraţie în sensul că îşi retrage plângerea penală cu privire la săvârşirea de către făptuitorii B., C. şi D. a infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prev. de art. 193 alin. 2 C. pen. Ba mai mult, în acea perioadă persoana vătămată B. se afla în Belgia, având reşedinţa în ..., unde aceasta locuieşte împreună cu familia sa şi unde lucrează. De fapt, aşa cum rezultă cu certitudine din probatoriul administrat în cauză, începând cu luna ianuarie 2017 (când persoana vătămată s-a reîntors în Belgia) şi până în prezent, persoana vătămată nu a revenit în România.

În continuare, înscrisul astfel falsificat a fost ataşat la dosarul nr. 198/P/2017 ce a fost înaintat la data de 26.05.2017 Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni cu propunerea de clasare, fără ca inculpatul A. să întocmească în cauză vreun act de cercetare penală. Astfel, dosarul înaintat de inculpat cuprindea un număr de 16 file, după cum urmează: fila nr. 1: adresa de înaintare a dosarului către Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni, fila nr. 2: referatul cu propunerea de clasare a dosarului nr. 198/P/2017, fila nr. 3: procesul-verbal din data de 31.12.2016 de cosemnare a sesizării efectuată de persoana vătămată B., filele nr. 4-5: plângerea penală prealabilă formulată de persoana vătămată B., fila nr. 6: ordonanţa procurorului din data de 21.02.2017 de conexare a dosarelor nr. 198/P/2017 şi nr. 240/P/2017 sub numărul unic 198/P/2017, fila nr. 7: referatul întocmit la data de 09.02.2017 de organul de cercetare penală cu propunerea de conexare a dosarelor nr. 198/P/2017 şi nr. 240/P/2017 sub numărul unic 198/P/2017, fila nr. 8: ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem în dosarul nr. 198/P/2017, fila nr. 9: ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem în dosarul nr. 240/P/2017, fila nr. 10: înscrisul oficial falsificat denumit „declaraţie de persoană vătămată”, filele nr. 11-12: fotografii ataşate de persoana vătămată B. odată cu depunerea plângerii penale prealabile, filele nr. 13-14: certificatul medico-legal nr. 13-SV/A2 din 03.01.2017 ataşat de persoana vătămată B. odată cu depunerea plângerii penale prealabile, fila nr. 15: împuternicirea avocaţială seria SV 0158195, fila nr. 16 – adresa nr. 240/P/2017 din 02.20.2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.

Prin acest demers, inculpatul A. a împiedicat şi, în acelaşi timp, a îngreunat cercetările pe care era obligat să le efectueze în dosarul de urmărire penală nr. 198/P/2017 cu privire la săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prev. de art. 193 alin. 2 C. pen., favorizându-i astfel pe agresorii reclamaţi de persoana vătămată B., respectiv pe făptuitorii B., C. şi D. care până în prezent nu au putut fi traşi la răspundere penală.

Însă activitatea infracţională a inculpatului A. nu a încetat odată cu înaintarea dosarului nr. 198/P/2017 către Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni. Astfel, aflând că procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni efectuează acte de urmărire penală cu privire la modul în care a fost soluţionat dosarul penal nr. 198/P/2017, inculpatul a luat hotărârea de a comite şi alte infracţiuni, urmărind să-şi preconstituie probe în apărare. Concret, la data de 04.08.2017, în intervalul orar 11.47-11.58, aşa cum rezultă cu certitudine din conţinutul procesului-verbal de efectuare a unei percheziții informatice, inculpatul a falsificat înscrisul oficial denumit „proces-vebal de consemnare a conţinutului discuţiei telefonice din data de 23.05.2017” în cuprinsul căruia a consemnat, contrar realităţii, că la data de 23.05.2017 a contactat-o telefonic pe persoana vătămată B. care se afla în Belgia, iar în urma discuţiei purtată cu aceasta, a aflat că persoana vătămată s-a împăcat şi că îşi retrage plângerea penală prealabilă. În continuare, la aceeaşi dată, în jurul orei 14.00, având asupra sa înscrisul oficial astfel falsificat, inculpatul s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni şi l-a predat procurorului, solicitându-i acestuia să-l ataşeze la dosarul nr. 198/P/2017 în locul primului înscris oficial falsificat denumit „declaraţie de persoană vătămată”.

În drept, s-a apreciat că faptă săvârşită de inculpatului A., care în cursul lunii mai 2017, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E., a falsificat cu prilejul întocmirii, datării şi semnării înscrisul oficial denumit „declaraţie de persoană vătămată”, atestând în conţinutul înscrisului fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv împrejurarea că la data de 24.05.2017 persoana vătămată B. s-a prezentat în faţa sa şi şi-a retras plângerea penală prealabilă formulată împotriva făptuitorilor B., C. şi D. cu privire la săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prev. de art. 193 alin. 2 din C. pen. ce făcea obiectul dosarului de urmărire penală nr. 198/P/2017, întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de „fals intelectual”, prev. de art. 321 alin. 1 din C. pen.

S-a apreciat că, faptă săvârşită de inculpatului A., care la data de 04.08.2017, în intervalul orar 11.47-11.58, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E., a falsificat cu prilejul întocmirii, datării şi semnării înscrisul oficial denumit „proces-verbal de consemnare a conținutului discuţiei telefonice din data de 23.05.2017”, atestând în conţinutul înscrisului fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv împrejurarea că la data de 23.05.2017 a contactat-o telefonic pe persoana vătămată B. care se afla în Belgia, iar în urma discuţiei purtată cu aceasta, a aflat că persoana vătămată s-a împăcat şi că îşi retrage plângerea penală prealabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de „fals intelectual”, prev. de art. 321 alin. 1 din C. pen..

Fapta săvârşită de inculpatul A., care în cursul lunii mai 2017, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E., a ataşat la dosarul de urmărire penală nr. 198/P/2017 înscrisul oficial falsificat denumit „declaraţie de persoană vătămată”, înscris despre care inculpatul cunoştea că este fals, având în vedere că a fost falsificat anterior chiar de către acesta, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de „uz de fals”, prev. de art. 323 din C. pen.

Cu privire la fapta săvârşită de inculpatul A., care la data de 04.08.2017, în jurul orei 14.00, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E., a predat procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni înscrisul oficial falsificat denumit „proces-verbal de consemnare a conţinutului discuţiei telefonice din data de 23.05.2017” pentru a fi ataşat la dosarul de urmărire penală nr. 198/P/2017 în locul înscrisului oficial falsificat în cursul lunii mai 2017, înscris despre care inculpatul cunoştea că este fals, având în vedere că a fost falsificat anterior chiar de către acesta, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de „uz de fals”, prev. de art. 323 din C. pen..

Faptă săvârşită de inculpatului A., care la data de 26.05.2017, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E., fără a efectua vreun act de cercetare penală în dosarul de urmărire penală nr. 198/P/2017 înregistrat în urma plângerii penale prealabile formulată de persoana vătămată B. împotriva făptuitorilor B., C. şi D. cu privire la săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prev. de art. 193 alin. 2 C. pen., a întocmit referat cu propunerea de clasare reţinând, contrar realităţii, incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. g din C.p.p. întrucât persoana vătămată şi-ar fi retras plângerea penală prealabilă, după care a înaintat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive a 3 (trei) infracţiuni de „favorizarea făptuitorului”, prev. de art. 269 alin. 1 C. pen.. Totodată, având în vedere că inculpatul A. a comis cele 7 (şapte) infracţiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză, s-a reţinut că la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina sa îşi vor găsi aplicabilitatea dispoziţiile art. 38 alin. 1 şi 2 C. pen. privind concursul de infracţiuni.

De asemenea, s-a reţinut că faptele săvârşite de inculpatul A. se probează prin: ......

În cursul cercetării judecătoreşti, dată fiind atitudinea procesuală a inculpatului de  recunoaştere în totalitate a faptelor reţinute în sarcina sa şi de însuşire a probatoriului administrat în faza de urmărire penală (declaraţia fila 39 dosar) instanţa de fond a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 375 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, judecata desfăşurându-se conform procedurii simplificate.

La termenul de judecată din data de 6 decembrie 2018, inculpatul a depus la dosarul cauzei o cerere formulată în temeiul art. 374 alin. 4 raportat la art. 386 alin. 2 C.pr.pen., prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice, după cum urmează:

1) Din trei infracţiuni de „favorizarea făptuitorului”, prev. de art. 269 C.pen. într-o singură infracţiune, întrucât există o unitate infracţională naturală şi nu o pluralitate infracţională. A menţionat că unitatea naturală de infracţiune este dată de: unicitatea faptei săvârşită în unul şi acelaşi timp la data de 26 mai 2017, instantaneu, prin întocmirea referatului cu propunerea de clasare; unicitatea rezoluţiei infracţionale care imprimă caracter de unitate acţiunii infracţionale; unitatea subiectului pasiv, fapta fiind săvârşită împotriva aceleiaşi persoane vătămate.

Prin urmare, a apreciat că există o identitate a faptei materiale care, indiferent de calificarea juridică, nu poate primi o încadrare juridică triplă care este de natură a determina o triplă angajare a răspunderii penale a inculpatului pentru comiterea uneia şi aceleiaşi fapte.

În acest context, a considerat că instanţa de judecată ar trebui să reţină unitatea infracţională naturală în ceea ce priveşte favorizarea. 

S-a mai arătat că principiul legalităţii incriminării şi cel al proporţionalităţii ar fi încălcate dacă dispoziţiile legii penale ar permite o triplă tragere la răspundere penală pentru una şi aceeaşi faptă materială săvârşită printr-un singur act material.

2) Din două infracţiuni de „fals intelectual”, prev. de art. 321 alin. 1 C.pr.pen. într-o infracţiune continuată de „fals intelectual”, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., întrucât acţiunea infracţională a fost săvârşită în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv în perioada mai – august 2017.

3) Din două infracţiuni de „uz de fals”, prev. de art. 323 C.pen. într-o infracţiune continuată de „uz de fals”, prev. de art. 323 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., pentru aceleaşi argumente expuse la pct. 2). 

Analizând ansamblul probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare al instanţei este confirmată de materialul probator administrat in cauză.

În fapt, instanţa de fond a reţinut că la data de 31.12.2016, în jurul orei 14.30, persoana vătămată B. din mun. .. a sesizat organele de poliţie din cadrul Secţiei de Poliţie Rurală nr. 1 E. cu privire la faptul că în aceeaşi zi, în jurul orei 11.00, în timp ce se afla la locuinţa aparţinând numitei X. (soacra persoanei vătămate) din satul .., com. E., a fost agresată de făptuitorul.. (cumnatul persoanei vătămate), fiind lovită cu piciorul în zona abdominală. Astfel,  s-a înregistrat dosarul penal nr. 198/P/2017 ce a fost înaintat Postului de Poliţie E. în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prev. de art. 193 alin. 1 din C. pen. La data de 25.01.2017 s-a primit la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni plângerea penală formulată de persoana vătămată B. care a reclamat că, la data de 31.12.2016, în timp ce se afla la locuinţa aparţinând numitei X. (soacra persoanei vătămate) din satul .., com. E., jud. Suceava, a fost agresată de făptuitorii ... (cumnaţii persoanei vătămate) care au lovit-o cu picioarele în zona abdominală şi au tras-o de păr, suferind leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 20-25 zile de îngrijiri medicale. Astfel, s-a înregistrat dosarul penal nr. 240/P/2017 ce a fost înaintat Postului de Poliţie E. în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prev. de art. 193 alin. 2 din C. pen. La data de 21.02.2017, la propunerea inculpatului A. care făcea parte din cadrul I.P.J. - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postul de Poliţie E. şi căruia i-au fost repartizate cele două dosare în vederea efectuării de cercetări, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni a dispus conexarea dosarelor penale nr. 198/P/2017 şi nr. 240/P/2017 sub numărul unic 198/P/2017.

În acest context, în cursul lunii mai 2017, cu ocazia instrumentării dosarului de urmărire penală nr. 198/P/2017 inculpatul A., în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. Suceava - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E., a falsificat înscrisul oficial denumit „declaraţie de persoană vătămată”. Astfel inculpatul a atestat faptul că la data de 24.05.2017 persoana vătămată B. s-a prezentat în faţa sa şi şi-a retras plângerea penală prealabilă formulată împotriva făptuitorilor B., C. şi D. Ba mai mult, pentru a crea aparenţa că declaraţia este dată chiar de către persoana vătămată B., inculpatul a determinat-o pe martora G. (mama persoanei vătămate) să participe la demersul său infracţional, aceasta din urmă scriind după dictare pe pagina a doua a înscrisului oficial falsificat următorul text: „Aceasta este declaraţia pe care o dau o şi semneze după ce am citito şi corespunde cu cele declarate de mine”. Totodată, martora G. a fost determinată de inculpat să semneze înscrisul falsificat la rubrica „persoana vătămată” prin imitarea semnăturii persoanei vătămate B.. În realitate, persoana vătămată B. nu s-a prezentat în faţa inculpatului A. şi nici nu a dat vreo declaraţie în sensul că îşi retrage plângerea penală cu privire la săvârşirea de către făptuitorii B., C. şi D. a infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prev. de art. 193 alin. 2 din C. pen. Ba mai mult, în acea perioadă persoana vătămată B. se afla în Belgia, având reşedinţa în ..., ..., unde aceasta locuieşte împreună cu familia sa şi unde lucrează. Aceste împrejurări sunt confirmate de concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 203094 din 23.08.2017 potrivit cărora menţiunile olograf de pe pagina a doua a Declaraţiei de persoană vătămată, pe numele B., dată în dosarul penal 240/P/2017 în faţa organului de cercetare al poliţiei judiciare din cadrul Postului de Poliţie E. au fost executate de numita G. Semnăturile din dreptul rubricii „persoană vătămată” de pe ambele pagini ale Declaraţiei de persoană vătămată menţionată mai sus au fost executate de numita G. Semnăturile din dreptul  rubricii „persoană vătămată” de pe ambele pagini ale Declaraţiei de persoană vătămată menţionată mai sus au fost executate de o persoană, iar semnătura de la rubrica „Client/Reprezentant” de pe Împuternicirea avocaţială Seria SV 0158195 a Baroului Suceava a fost executată de o a doua persoană.

Prin referatul cu propunere de clasare din data de 26 mai 2017 (fila 13 ds.u.p.) inculpatul A., în calitate de organ de cercetare al poliţiei judiciare din cadrul Postului de poliţie E.  a propus în baza art. 315 alin.1 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală, clasarea cauzei privind săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe” faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. 2 cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.

Ulterior, la data de 04.08.2017, în intervalul orar 11.47-11.58, aşa cum rezultă cu certitudine din conţinutul procesului-verbal de efectuare a unei percheziţii informatice din data de 27.09.2017 (filele 85-87 d.u.p.), inculpatul a falsificat înscrisul oficial denumit „proces-verbal de consemnare a conţinutului discuţiei telefonice din data de 23.05.2017” în cuprinsul căruia a consemnat, contrar realităţii, că la data de 23.05.2017 a contactat-o telefonic pe persoana vătămată B. care se afla în Belgia, iar în urma discuţiei purtată cu aceasta, a aflat că persoana vătămată s-a împăcat şi că îşi retrage plângerea penală prealabilă. În continuare, la aceeaşi dată, în jurul orei 14.00, având asupra sa înscrisul oficial astfel falsificat, inculpatul s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni şi l-a predat procurorului, solicitându-i acestuia să-l ataşeze la dosarul nr. 198/P/2017 în locul primului înscris oficial falsificat denumit „declaraţie de persoană vătămată”.

Procedând în această manieră inculpatul A. a intenţionat să determine procurorul de caz competent din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni s-a dispună clasarea cauzei cu numărul 198/P/2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni întrucât  a intervenit retragerea plângerii prealabile, deşi în realitate nu intervenise retragerea plângerii prealabile, iar probele propuse pentru dovedirea cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale erau falsificate de însuşi inculpatul.

Referitor la poziţia procesuală a inculpatului, instanţa de fond a constatat că în cuprinsul declaraţiei date în calitate de inculpat la data de 26.10.2017 (fila 139), inculpatul  arătat că a discutat telefonic cu persoana vătămată, însă nu-şi mai aminteşte cu exactitate dacă persoana vătămată i-a spus că s-a împăcat cu făptuitorii. În cuprinsul acestei declaraţii inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa şi a motivat săvârşirea acestora de necesitatea de a soluţiona un număr cât mai mare de dosare fiind singurul lucrător de cercetare penală din cadrul Postului de Poliţie E.

Faţă de modalitatea în care se coroborează mijloacele de probă expuse anterior, instanţa de fond a reţinut că prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată şi vinovăţia inculpatului A. a fost dovedită dincolo de orice dubiu.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat în cauză la termenul din data de 06.12.2018, instanţa de fond a constatat că inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din trei infracţiuni de favorizarea făptuitorului prev. de art.269 Cod penal într-o singură infracţiune întrucât există o unitate infracţională naturală şi nu o pluritate infracţională, din două infracţiuni de fals intelectual prev. de art.321 alin.1 Cod procedură penală într-o infracţiune continuată de fals intelectual prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi din două infracţiuni de uz de fals prev. de art. 323 Cod penal într-o infracţiune continuată de uz de fals prev. de art. 323 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.

Referitor la această cerere de schimbare a încadrării juridice, instanţa de fond a constatat că în mod corect în cuprinsul rechizitoriului s-a reţinut că inculpatul a săvârşit 3 infracţiuni de favorizare a făptuitorului întrucât prin faptele săvârşite inculpatul a acordat ajutor în vederea împiedicării tragerii la răspundere penală unui număr de 3 făptuitori, fapte care au avut drept urmare imediată apariţia a 3 stări de pericol distincte pentru înfăptuirea justiţiei, subiect pasiv fiind statul. Împrejurarea că cele 3 infracţiuni au fost săvârşite prin aceleaşi acţiune, nu impune reţinerea unei singure infracţiuni, instanţa de fond arătând că este astfel incidentă în cauză instituţia concursului ideal de infracțiuni omogen întrucât faptele săvârşite prin acelaşi act material sunt de aceeaşi natură.

Referitor al faptele de fals intelectual şi uz de fals, instanţa de fond a constatat însă că într-adevăr actele materiale reţinute în cuprinsul rechizitoriului au fost săvârşite de inculpat în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, respectiv în scopul de a împiedica tragerea la răspundere penală unui număr de 3 făptuitori prin determinarea procurorului de caz să dispună o soluţie de clasare în cauză.

Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a admis în parte cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat şi în consecinţă: a schimbat încadrarea juridică din 2 infracţiuni de „fals intelectual”, prev. de art. 321 alin. 1 din C. pen. în infracţiunea de „fals intelectual” în formă continuată, prev. de art. 321 alin. 1 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen. şi din 2 infracţiuni de „uz de fals”, prev. de art. 323 din C. pen. în infracţiunea de „uz de fals” în formă continuată, prev. de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen..

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A. care în cursul lunii mai 2017, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E., a falsificat cu prilejul întocmirii, datării şi semnării înscrisul oficial denumit „declaraţie de persoană vătămată”, atestând în conţinutul înscrisului fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv împrejurarea că la data de 24.05.2017 persoana vătămată B. s-a prezentat în faţa sa şi şi-a retras plângerea penală prealabilă formulată împotriva făptuitorilor B., C. şi D. cu privire la săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prev. de art. 193 alin. 2 din C. pen. ce făcea obiectul dosarului de urmărire penală nr. 198/P/2017 şi care la data de 04.08.2017, în intervalul orar 11.47-11.58, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. Suceava - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E., a falsificat cu prilejul întocmirii, datării şi semnării înscrisul oficial denumit „proces-verbal de consemnare a conţinutului discuţiei telefonice din data de 23.05.2017”, atestând în conţinutul înscrisului fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv împrejurarea că la data de 23.05.2017 a contactat-o telefonic pe persoana vătămată B. care se afla în Belgia, iar în urma discuţiei purtată cu aceasta, a aflat că persoana vătămată s-a împăcat şi că îşi retrage plângerea penală prealabilă întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de „fals intelectual”, prev. de art. 321 alin. 1 din C. pen. în formă continuată.

Cu privire la fapta săvârşită de inculpatul A., care în cursul lunii mai 2017, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E., a ataşat la dosarul de urmărire penală nr. 198/P/2017 înscrisul oficial falsificat denumit „declaraţie de persoană vătămată”, precum şi fapta prin care la data de 04.08.2017, în jurul orei 14.00, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. Suceava - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E., a predat procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni înscrisul oficial falsificat denumit „proces-verbal de consemnare a conţinutului discuţiei telefonice din data de 23.05.2017” pentru a fi ataşat la dosarul de urmărire penală nr. 198/P/2017 în locul înscrisului oficial falsificat în cursul lunii mai 2017 înscrisuri despre care inculpatul cunoştea că sunt false, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de „uz de fals”, prev. de art. 323 din C. pen. în formă continuată.

Fapta săvârşită de inculpatului A., care la data de 26.05.2017, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E., în dosarul de urmărire penală nr. 198/P/2017 înregistrat în urma plângerii penale prealabile formulată de persoana vătămată B. împotriva făptuitorilor  B., C. şi D. cu privire la săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prev. de art. 193 alin. 2 din C. pen., a întocmit referat cu propunerea de clasare reţinând, contrar realităţii, incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. g din Cod procedură penală, întrucât persoana vătămată şi-ar fi retras plângerea penală prealabilă, după care a înaintat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive a 3 (trei) infracţiuni de „favorizarea făptuitorului”, prev. de art. 269 alin. 1 C. pen.

Infracţiunile mai sus descrise se află în concurs astfel încât instanţa de fond a reţinut că sunt aplicabile în cauză disp. art. 38 Cod penal.

La individualizarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul, instanţa de fond a avut în vedere, pentru fiecare dintre infracţiunile menţionate anterior, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 N.C.pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, precum şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, instanţa de fond a ţinut seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 269 alin. 1 din C. pen., art. 323 din C. pen. şi art. 321 alin. 1 din C. pen. reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală, de gradul de pericol social concret al faptei, de persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, fiind cunoscut ca având o  conduită bună în societate.

Instanţa de fond a avut în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul judecăţii, recunoscând comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Pe de altă parte instanţa de fond a avut în vedere şi împrejurarea că faptele contra înfăptuirii justiţiei au fost săvârşite cu intenţie de o persoană chemată să înfăptuiască justiţia, respectiv o persoană având calitate de organ de cercetare penală. De asemenea, instanţa de fond a apreciat că volumul ridicat de muncă nu poate fi o motivaţie suficientă pentru ca un organ judiciar să dispună acţioneze intenţionat în sens contrar intereselor justiţiei şi prin nedreptăţirea persoanei vătămate care a solicitat tragerea la răspundere penale a unor persoane care i-au provocat leziuni care au necesitat pentru vindecare 20-25 zile de îngrijiri medicale. În situaţia în care inculpatul avea dubii cu privire la poziţia procesuală a persoanei vătămate acesta avea posibilitatea de a o contacta telefonic atât pe aceasta cât şi pe apărătoarea persoanei vătămate a cărei împuternicire avocaţială a fost anexată la fila 26 ds.u.p..

În funcţie de toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa de fond a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum moderat, respectiv o pedeapsă de 1 an închisoare pentru fiecare din cele 3 infracţiuni de favorizare a făptuitorului, 1 an închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals în formă continuată, este o măsură de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art.74 Cod penal.

În temeiul art. 39 alin.1 lit. b C.pen. a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an şi 1 lună, rezultând în final pedeapsa de 2 ani şi 1 lună închisoare.

Raportat la soluţia de condamnare pronunţată în cauză, în temeiul art. 67 Cod penal, instanţa a  interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, iar în baza prev. art. 65 Cod penal, instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând  în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal. Instanţa de fond a apreciat că aplicarea acestor pedepse se impune întrucât în calitate de organ judiciar a nesocotit intenţionat încrederea care i-a fost acordată prin învestirea sa cu autoritate în cadrul înfăptuirii justiţiei şi a săvârşit fapte contrare intereselor justiţiei

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, având în vedere întrunirea cumulativă a condiţiilor legale pentru aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 91 Cod penal, şi anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, acordul infractorului în sensul prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii, precum şi aprecierea instanţei că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, instanţa de fond, în baza art. 91 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, urmând să stabilească un termen de încercare de 3 ani, acest termen fiind apreciat de instanţă ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului.

Condiţia prevăzută la art. 91 alin. 1 lit. a) Cod penal, s-a apreciat că este întrunită, în cauză fiind aplicată o pedeapsă de 2 ani şi 1 lună închisoare.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută la lit. b) alin. 1 al art. 91 Cod penal, şi anume lipsa unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, instanţa de fond a reţinut, conform fişei de cazier judiciar a inculpatului, că acesta nu are antecedente penale.

De asemenea, s-a apreciat că şi condiţia prevăzută la art. 91 alin. 1 lit. c) Cod penal este îndeplinită, inculpatul manifestându-şi acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Aprecierea instanţei de fond că raportat la persoana inculpatului, la conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi la posibilităţile sale de îndreptare „aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia” conform dispoziţiilor prevăzute la lit. d) alin. 1 al art. 91 Cod penal, s-a întemeiat pe considerente privind împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi persoana inculpatului.

Instanţa de fond a apreciat că prin respectarea de către inculpat timp de 3 ani pe perioada termenului de încercare, a obligaţiilor impuse, există posibilitatea reintegrării sociale şi a reeducării acestuia fără executarea pedepsei închisorii în regim penitenciar.

În baza art. 93 alin. 1 lit. a-e Cod penal, instanţa de fond a obligat inculpatul la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, s-a stabilit că, pe durata termenului de încercare pe durata termenului de încercare inculpatul are obligaţia să frecventeze programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate apreciate ca adecvate de către Serviciul de probaţiune.

Având în vedere că inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta ore de muncă în folosul comunităţii şi ţinând cont de faptul că în opinia instanţei prestarea acestor ore ar conduce la reeducarea inculpatului, învăţându-l ce înseamnă respectul faţă de semeni şi pentru siguranţa acestora, în baza art. 93 alin. 3 Cod penal, instanţa de fond a stabilit ca inculpatul să presteze timp de 60 de zile o activitate neremunerată în cadrul Primăriei mun.... sau Primăriei com...., programul de executare al acestei activităţi urmând a fi stabilit de către Serviciul de Probaţiune.

În baza art. 404 alin.2 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dar şi cu privire la faptul că în cazul în care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse prin prezenta hotărâre, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 1.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1.000 lei din cursul urmăririi penale.

Referitor la măsura preventivă a controlului judiciar sub care s-a aflat inculpatul începând cu data de 11.09.2017, în temeiul art. 399 alin. 1 Cod proc. penală, instanţa de fond a revocat-o, întrucât aceasta nu mai este necesară în cauză, având în vedere că s-a încheiat judecarea cauzei şi numai sunt motive pertinente pentru a se dispune menţinerea acesteia.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni şi inculpatul A.

Inculpata A. a solicitat, în esenţă, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, admiterea apelului declarat, desfiinţarea în parte a hotărârii atacate iar, în rejudecare, să se dispună schimbarea încadrării juridice din 3 infracţiuni de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 Cod penal într-o singură infracţiune prev. de art. 269 Cod penal; achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 269 Cod penal în baza disp. art. 16 al. (1) lit. b) teza a II-a Cod proc. penală - fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege; precum şi redozarea pedepselor aplicate astfel încât pedeapsa rezultantă să nu depăşească 2 ani şi aplicarea disp. art. 83 Cod penal.

În ce priveşte redozarea pedepsei aplicate şi, implicit a pedepsei rezultante, a arătat că prima instanţă nu a aplicat pedepse sub minimul special redus cu o treime, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, ci o pedeapsă mai mare decât minimul special prevăzut de lege, solicitând reindividualizarea pedepselor, iar rezultanta finală să fie situată sub minimul de 2 ani şi amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 Cod penal.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni a criticat sentinţa pentru nelegalitate, cu motivarea că, instanţa de fond a omis să dispună desfiinţarea celor două înscrisuri falsificate de inculpat, iar, în ce priveşte încadrarea juridică arată că în mod greşit s-a reţinut o infracțiune de fals intelectual impunându-se să se reţină condamnarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Procedând la soluţionarea apelurilor declarate în cauză, prin prisma criticilor formulate de procuror şi de către inculpat, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în conformitate cu disp. art. 417 alin. 1 şi 2 şi art. 420 Cod procedură penală, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea reţine următoarele:

Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judicioasă a probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale, în contextul în care în care inculpatul A. a înţeles să se prevaleze de procedura simplificată, prev. de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, dispoziţii referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii în cazul „pledării vinovat”, ajungând în final la concluzia că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunilor de „fals intelectual” în formă continuată, prev. de art. 321 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen., de „uz de fals” în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen. şi trei infracţiuni de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. 1 C.pen. (cu privire la favorizarea făptuitorilor B., C. şi D.), dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare. 

Fără a relua argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care Curtea şi-o însuşeşte în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle împotriva Finlandei), se vor sublinia punctual aspectele esenţiale ale cauzei criticate de apelanţi.

Rezultă, în esenţă, din ansamblul probator la care a făcut referire detaliată prima instanţă, şi care fiind însuşit şi necontestat de către inculpatul apelant nu va mai fi reluat, că:

- în cursul lunii mai 2017, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E., inculpatul A. a falsificat cu prilejul întocmirii, datării şi semnării înscrisul oficial denumit „declaraţie de persoană vătămată”, atestând în conţinutul acestui înscris fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv împrejurarea că la data de 24.05.2017 persoana vătămată B. s-a prezentat în faţa sa şi şi-a retras plângerea penală prealabilă formulată împotriva făptuitorilor B., C. şi D. cu privire la săvârşirea infracţiunii de „lovirea sau alte violenţe”, prev. de art. 193 alin. 2 C. pen. ce făcea obiectul dosarului de urmărire penală nr. 198/P/2017, iar la data de 04.08.2017, în intervalul orar 11.47-11.58, în aceeaşi calitate şi tot în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a falsificat cu prilejul întocmirii, datării şi semnării înscrisul oficial denumit „proces-verbal de consemnare a conţinutului discuţiei telefonice din data de 23.05.2017”, atestând în conţinutul înscrisului fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv împrejurarea că la data de 23.05.2017 a contactat-o telefonic pe persoana vătămată B. care se afla în Belgia, iar în urma discuţiei purtată cu aceasta, a aflat că persoana vătămată s-a împăcat şi că îşi retrage plângerea penală prealabilă.

- în cursul lunii mai 2017, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E., inculpatul A. a ataşat la dosarul de urmărire penală nr. 198/P/2017 înscrisul oficial falsificat denumit „declaraţie de persoană vătămată”, iar la data de 04.08.2017, în jurul orei 14.00, în aceeaşi calitate şi tot în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a predat procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni înscrisul oficial falsificat denumit „proces-verbal de consemnare a conţinutului discuţiei telefonice din data de 23.05.2017” pentru a fi ataşat la dosarul de urmărire penală nr. 198/P/2017 în locul înscrisului oficial falsificat în cursul lunii mai 2017, înscrisuri despre care inculpatul cunoştea că sunt false.

- la data de 26.05.2017, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E., în dosarul de urmărire penală nr. 198/P/2017 înregistrat în urma plângerii penale prealabile formulată de persoana vătămată B. împotriva făptuitorilor  B., C. şi D. cu privire la săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prev. de art. 193 alin. 2 din C. pen., inculpatul A. a întocmit referatul cu propunerea de clasare reţinând, contrar realităţii, incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. g din Cod procedură penală, întrucât persoana vătămată şi-ar fi retras plângerea penală prealabilă, după care a înaintat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.

Contrar opiniei acuzării şi în acord cu judecătorul fondului, atestarea unor împrejurări neadevărate de către inculpat (respectiv că la data de 24.05.2017 persoana vătămată B. s-a prezentat în faţa sa şi şi-a retras plângerea penală prealabilă formulată împotriva făptuitorilor B., C. şi D. şi că la data de 23.05.2017 a contactat-o telefonic pe persoana vătămată B. care se afla în Belgia, iar în urma discuţiei purtată cu aceasta, a aflat că persoana vătămată s-a împăcat şi că îşi retrage plângerea penală prealabilă, în contextul în care persoana vătămată menţionată nu a mai revenit în ţară din luna ianuarie 2017 şi până în prezent, o convorbire telefonică între cei doi nu a avut loc, iar persoana care a semnat declaraţia de persoană vătămată, a fost martora G. determinată în acest sens de inculpat), cu ştiinţă, la momentul întocmirii înscrisurilor oficiale denumite „declaraţie de persoană vătămată” şi „proces-verbal de consemnare a conţinutului discuţiei telefonice din data de 23.05.2017”, în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E., în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, întruneşte elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective şi a celei subiective, a două acte materiale de fals intelectual, săvârşite de către cel în cauză în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, iar prezentarea acestor documente procurorului de caz, în vederea producerii unor consecinţe juridice în dosarul de urmărire penală nr.198/P/2017, respectiv în sprijinul propunerii de clasare reţinând, contrar realităţii, incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală, constituie infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, astfel că solicitarea de a se reţine două infracţiuni de fals intelectual şi două infracţiuni de uz de fals nu poate fi primită.

Contrar opiniei apărării şi în acord cu judecătorul fondului şi cu acuzarea, Curtea reține că nu se poate da curs solicitării inculpatului A. de a se dispune schimbarea încadrării juridice din 3 infracţiuni de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 Cod penal într-o singură infracţiune prev. de art. 269 Cod penal, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 269 alin.1 Cod penal, infracţiunea de favorizarea făptuitorului constă în ,,Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate...”

Cu alte cuvinte, favorizarea făptuitorului constă în ajutorul dat unei persoane, înainte de se a începe urmărirea penală împotriva acesteia, sau unui suspect/inculpat (infractor), în timpul urmăririi penale, indiferent dacă s-a pornit sau nu acțiunea penală contra acelei persoane, în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală privind o faptă de natură penală săvârșită înainte de activitatea de favorizare.

A împiedica sau îngreuna urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, înseamnă a desfășura o activitate îndreptată în mod categoric împotriva operei de înfăptuire a justiției.

A îngreuna înseamnă a face dificultăți, a face greutăți, a provoca întârzieri, amânări sau complicații, a pune piedici, a căuta să inducă în eroare sau să abată atenția de la o anumită împrejurare sau lucru, a deruta.

Ajutorul dat pentru a îngreuna urmărirea penală înseamnă ajutorul acordat făptuitorului în intervalul de la săvârșirea infracțiunii până la trimiterea în judecată, pentru întârzierea sau eludarea cercetărilor ori pentru sustragerea făptuitorului de la cercetările organului de urmărire penală. Această din urmă cerinţă priveşte latura obiectivă a infracţiunii pentru că ea indică destinaţia obiectivă a actului de favorizare şi nu finalitatea subiectivă a acestuia act.

Fapta de a favoriza un făptuitor prezintă un evident pericol social pentru activitatea de înfăptuire a justiției, ceea ce justifică incriminarea sa în legea penală. Infracțiunea de favorizare este corelativă, subsecventă față de infracțiunea săvârșită de către cel favorizat.

Favorizarea are caracterul de incriminare generală dar subsidiară, ajutorul dat unui făptuitor primind calificarea de favorizare numai atunci când alte dispoziții de lege nu incriminează ipoteze speciale de favorizare (de exemplu, mărturie mincinoasă, înlesnirea evadării).

Pentru existența infracțiunii de favorizare a făptuitorului este necesar ca ajutorul să fie dat pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei. Totodată, acțiunea de ajutor trebuie să fie de natură a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata ori executarea pedepsei.

Nu prezintă relevanță pentru existența infracțiunii dacă urmărirea penală sau judecata au fost efectiv îngreunate sau zădărnicite, fiind suficient să fi existat posibilitatea de a se realiza unul dintre aceste rezultate.

Or, în cauză, din analiza materialului probator se constată că a existat o acțiune de ajutor dată unui inculpat, în sensul textului art. 269 alin. (1) C. pen.

Pe de altă parte, atâta timp cât elementul material al laturii obiective a infracțiunii incriminate constă în ajutorul dat „făptuitorului”, folosirea acestui substantiv la singular dovedeşte că, în concepția constantă a legiuitorului, săvârșirea unui astfel de element material (prin acte comisive sau omisive) în raport cu mai multe persoane „ajutate”, care au calitățile respective, determină un număr corespunzător de infracțiuni, aflate în concurs, chiar dacă aceasta s-a realizat în aceleași împrejurări și chiar cu aceeași ocazie.

Aşadar, Curtea, însușindu-și punctul de vedere al acuzării, constată că faptele de favorizare reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare realizează elementele constitutive ale trei infracțiuni de favorizarea infractorului, în raport cu fiecare dintre cele trei persoane acuzate de persoana vătămată de lovire, câtă vreme inculpatul în modalitatea în care a acţionat, în calitate de organ de cercetare penală din cadrul I.P.J. - Secţia de Poliţie Rurală nr. 1 E. - Postului de Poliţie E. şi în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, prin întocmirea referatului cu propunerea de clasare pentru fiecare dintre acestea, susţinut de cele două înscrisuri pe care le-a falsificat şi în baza cărora, contrar realităţii, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală, întrucât persoana vătămată şi-ar fi retras plângerea penală prealabilă, apoi a înaintat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, le-a sprijinit pe fiecare dintre ele, în lipsa unei înțelegeri prealabile, în vederea îngreunării urmăririi penale, cu scopul împiedicării tragerii lor la răspundere penală.

Sub aspectul laturii subiective, este necesar să se facă dovada că autorul știa că s-a săvârșit o infracțiune și că dă ajutor unui făptuitor și a prevăzut că prin acest ajutor ar putea îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata, rezultat pe care îl urmărește sau îl acceptă.

Raportându-se la calitatea celui în cauză, Curtea reţine că inculpatul A. a acţionat cu intenţie calificată prin scop, probele administrate în cauză dovedind că şi-a dat seama şi că a dorit să dea ajutor făptuitorilor B., C. şi D., prevăzând că prin faptele sale creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiţiei, neavând nicio relevanţă lipsa unei înţelegeri cu aceştia.

În legătură cu scopul în care a acţionat, așa cum a arătat și anterior, instanța consideră că inculpatul a avut reprezentarea reală că făptuitorii B., C. şi D. sunt cercetaţi pentru posibile fapte prevăzute de legea penală la plângerea prealabilă a persoanei vătămate B..

Pe de altă parte, pentru stabilirea vinovăţiei nu interesează dacă a existat un motiv sau scop special, scopul fiind, aşa cum s-a menţionat anterior, o condiţie ataşată laturii obiective a infracţiunii, iar nu celei subiective.

Concluzionând, în calitate de lucrător de poliţie judiciară, inculpatul putea și trebuia să prevadă că prin referatul de clasare întocmit, având la bază cele două înscrisuri oficiale falsificate de el, conferă celor trei făptuitori ajutor, prin îngreunarea şi chiar zădărnicirea cercetărilor penale în ceea ce îi priveşte, creând prin aceasta o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, stare pe care a acceptat-o.

Mai mult, în maniera în care a procedat, acesta a intenţionat să determine procurorul de caz competent din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni să dispună clasarea cauzei penale nr. 198/P/2017, întrucât a intervenit retragerea plângerii prealabile, deşi în realitate acest lucru nu se întâmplase, în contextul în care probele propuse pentru dovedirea cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale erau falsificate de însuşi inculpatul.

Pentru argumentele mai sus expuse, solicitarea de achitare, pe lipsa vinovăţiei, formulată de inculpat este nejustificată.

În ce priveşte sancţiunile stabilite, Curtea constată că acestea au fost corect individualizate, în raport de prevederile art. 74 C.pen. - în care sunt enumerate criteriile după care se stabileşte şi întinderea acestora, respectiv în raport cu gravitatea infracţiunilor săvârşite şi cu periculozitatea infractorului care se evaluează după criteriile menţionate la lit. a-g ale aceluiaşi text de lege, anume împrejurările şi modul de comitere ale infracţiunii, precum şi mijloacele folosite (astfel cum au fost evidenţiate anterior – inculpatul a săvârşit faptele, folosindu-se de funcția pe care a ocupat-o, în legătură cu persoane cercetate pentru fapte de o gravitate considerabilă); starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (însemnată, mai ales prin poziția instituțională și funcția de organ de cercetare penală a inculpatului, dar şi prin gravitatea faptelor, infracțiunile putând aduce la acel moment prejudicii însemnate bunei înfăptuiri a justiției); natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor (faptele inculpatului au condus la periclitarea evidentă a relaţiilor sociale care apără activitatea de înfăptuire a justitiţiei); motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit (pentru a crea o situație aparent favorabilă făptuitorilor B., C. şi D., cercetaţi in dosarul nr. 198/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni); natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (nu prezintă antecedente penale); conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal (inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor); nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială (divorţat, poliţist), fiind în măsură să asigure realizarea concretă a scopurilor pedepsei, astfel că nu se impune reducerea acestora.

Prin prisma celor mai sus expuse, Curtea constată că stabilirea unor pedepse cu închisoarea, în cuantumul stabilit de prima instanţă, pentru săvârşirea infracțiunilor de „fals intelectual” în formă continuată, prev. de art. 321 alin. 1 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen., de „uz de fals” în formă continuată, prev. de art. 323 din C.pen. cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen. şi trei infracţiuni de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. 1 C.pen., este necesară, dar totodată şi suficientă pentru a asigura pe viitor adecvarea comportamentului inculpatului. În cazul în care fapta de favorizare este săvârșită de o persoană cu o anumită calitate (organ de cercetare penală), de împrejurare de care s-a ținut seama la individualizarea pedepselor.

În ceea ce priveşte individualizarea modalităţii de executare, Curtea consideră că pedeapsa aplicată inculpatului, care, nu a mai fost condamnat penal, a recunoscut comiterea faptelor şi care ulterior s-a prezentat în faţa organelor judiciare, este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai săvârşi alte infracţiuni.

În acest sens, Curtea consideră că pentru a evita contagiunea criminală care există într-un loc de detenţie, şi, mai ales, pentru a stimula eforturile de autoeducare şi de responsabilizare ale inculpatului, având în vedere toate circumstanţele personale ale acestuia, deja indicate de prima instanţă, în mod corect s-a optat pentru suspendarea executării pedepsei rezultante, în condiţiile art. 91 Cod penal. Astfel, Curtea concluzionează din datele existente în cauză că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză vor constitui un incident penal izolat în viaţa sa.

Consideră Curtea că pronunţarea condamnării de către instanţa de fond constituie un avertisment pentru inculpat, care îl va determina să conştientizeze gravitatea acţiunilor sale şi îl va responsabiliza în sensul respectării prevederilor legale şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârşi alte infracţiuni.

Dat fiind cuantumul pedepsei rezultante, ce depăşeşte 2 ani, precum şi disp. art.83  alin.1 lit.a teza a II Cod penal, Curtea constată că nu pot fi aplicate în speţă prevederile legale ce reglementează instituţia amânării aplicării pedepsei, astfel că şi acest motiv de apel al inculpatului este neîntemeiat.

Cu toate acestea, Curtea reţine că deşi inculpatul a dat declaraţie în sensul că solicită aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 375 Cod procedură penală, iar prima instanţă a făcut referire în cuprinsul considerentelor la acest lucru, în cuprinsul minutei şi dispozitivului sentinţei penale atacate la menţiunea de condamnare a inculpatului nu a reţinut şi aplicarea dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală deşi instanţa de fond a redus limitele de pedeapsă cu o treime, condamnând inculpatul apelant la pedepse de 1 an închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual şi 3 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art.321 alin.1 Cod penal şi art.323 Cod penal, ambele cu aplicarea art.35 alin. 1 Cod penal.

Potrivit art.396 alin.10 Cod procedură penală „Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. 1 şi 2 […] limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime”. Or, din moment ce prima instanţă a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedură simplificată, în minuta şi dispozitivul sentinţei pronunţate la aplicarea pedepsei, pentru acurateţe, trebuia menţionată şi incidenţa dispoziţiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, context în care instanţa de apel, raportat la motivele  invocate în căile de atac promovate de apelanţi, va proceda la corectarea hotărârii, în acest sens, în apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni.

De asemenea, în acord cu criticile formulate de parchet, Curtea reţine că, prima instanţă a omis să se pronunţe cu privire la înscrisurile falsificate de către inculpat.

Astfel, potrivit art. 25 alin. 3 Cod procedură penală, instanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, iar, potrivit art. 393 alin. 3 Cod procedură penală, completul de judecată deliberează şi asupra reparării pagubei produse prin infracţiune, asupra măsurilor preventive şi asigurătorii, a mijloacelor materiale de probă, a cheltuielilor judiciare, precum şi asupra oricărei alte probleme privind justa soluţionare a cauzei.

În speţă, inculpatul apelant A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracțiunilor de fals intelectual şi uz de fals. Infracţiunea de fals intelectual, punând în pericol încrederea acordată înscrisurilor oficiale, are ca subiect pasiv persoana fizică sau juridică căreia i se atribuie în mod mincinos înscrisul oficial falsificat. Înscrisul fals poate fi producător de consecinţe juridice şi contra unei persoane fizice; aceasta este subiect pasiv eventual al infracţiunii şi devine subiect pasiv efectiv atunci când înscrisul este folosit împotriva sa  deoarece  atingerea adusă intereselor  acestui subiect pasiv îşi are cauza nu numai în folosirea înscrisului oficial fals ci şi în fapta care a creat acest înscris fals, adică infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale.  Aceeaşi este situaţia şi în raport de infracţiunea de uz de fals. Şi în cazul acestor fapte subiectul pasiv cert este statul ca titular al valorii sociale ocrotite: încrederea publică. Persoana împotriva căreia este folosit înscrisul fals şi care suferă consecinţele juridice ale înscrisului fals în cazul în care acesta e considerat ca adevărat este şi ea subiect pasiv şi deci are calitatea de parte vătămată.  Infracţiunile de fals şi uz de fals fiind infracţiuni de pericol nu sunt susceptibile de a produce prejudicii materiale  sau morale ceea ce exclude calitatea de parte civilă a subiectului pasiv, însă se impunea ca prima instanţă să dispună anularea înscrisurilor.

Cum, probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză criminalistică nr. 203.094/23.08.2017 coroborat cu declarația de recunoaştere a inculpatului, fac dovada faptului că înscrisul oficial denumit „declaraţie de persoană vătămată”, precum şi înscrisul oficial denumit „proces-verbal de consemnare a conţinutului discuţiei telefonice din data de 23.05.2017” sunt falsificate, se impunea desființarea acestora de către prima instanţă.

Pentru cele ce preced, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr.369 din 18.12.2018 a Judecătoriei Fălticeni.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul apelant A. la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

În temeiul art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni împotriva sentinţei penale nr. 369 din 18.12.2018 a Judecătoriei Fălticeni, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală sus menţionată, şi în rejudecare:

Va reţine în favoarea inculpatului A. aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală, în ceea ce priveşte infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, prev. de art. 321 alin.1 Cod penal şi art. 323 Cod penal, ambele cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi va menţine pedepsele de 1 an închisoare şi respectiv 3 luni închisoare aplicate acestuia.

În temeiul art.25 alin.3, art.256 Cod procedură penală şi art.393 alin.3 coroborat cu art.422 Cod procedură penală, va desfiinţa în totalitate înscrisurile falsificare, respectiv înscrisurile intitulate: ,,declaraţie de persoană vătămată” datată 24.05.2017, aflată în original la fila 21 ds.u.p. şi ,,proces – verbal de consemnare a conţinutului discuţiei telefonice”, datat 23.05.2017, aflat în original la fila 67 ds.u.p..

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.