Partaj bunuri comune / lichidare regim matrimonial

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA

Secţia civilă

Operator de date cu caracter personal nr. 3185

Dosar nr. ..../211/2011*

SENTINŢA CIVILĂ NR. 8743/2018

Şedinţa publică din …..

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ….

GREFIER: ….

Pe rol se află soluţionarea acţiunii civile formulată de reclamanta O (fosta T..) I.., în contradictoriu cu pârâtul TCD..., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial - rejudecare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită cu părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa constată că dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea hotărârii pentru data de 29.11.2018 şi, ulterior,  pentru azi, 13 decembrie 2018.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea disjunsă din dosar nr. ..../211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi înregistrată în dosarul nr. ..../211/2011 la data de 11.10.2011, precizată la data de 02.10.2013 (f. 98-102, vol. I), reclamanta O... (fostă T...) IC..., prin avocat …., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul …. este compusă din următoarele:

-teren intravilan de 1579 mp, înscris în CF nr. .... (nr. vechi ....), nr. cad. ..../1;

-contract de credit bancar nr. .... din data de ...2008, încheiat de ambii soţi cu XXXXS.A.;

-autoturism marca Hyundai Tucson, înmatriculat sub nr. ....;

-9020 părţi sociale deţinute de reclamantă şi patrimoniul S.C. AN... S.R.L.

Reclamanta a solicitat să se constate că părţile au avut o cotă egală de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, să se dispună sistarea stării de indiviziune prin atribuirea în favoarea reclamantei a bunurilor menţionate şi să se dispună înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului, cu obligaţia corelativă de a-i achita o sultă pârâtului, în sumă de 15.000 de euro, luând act de tranzacţia încheiată între părţi în data de 28.02.2011, de faptul că creditul a fost stins de reclamantă şi că sulta a fost achitată, conform înţelegerii părţilor. De asemenea, reclamanta a învederat că nu solicită includerea în masa partajabilă a părţilor sociale şi activelor S.C. AM...S.R.L.

La data de 13.01.2014, pârâtul, prin avocat MS.. din cadrul S.C.A. ..., a formulat cerere reconvenţională (f. 109-112, vol. I), arătând că în principiu este de acord ca instanţa să ia act de tranzacţie, cu menţiunea că aceasta este lovită de nulitate absolută, fiind încheiată în timpul căsătoriei. A solicitat să se constate că în masa partajabilă trebuie inclus şi creditul contractat de părţi în timpul căsătoriei prin Contractul nr. ..... cu XXXX Bank, în sumă de 19.992 euro, credit reeşalonat prin actul adiţional încheiat în data de 09.02.2011. Pârâtul-reclamant a solicitat să fie obligată reclamanta-pârâtă la achitarea în favoarea sa a sumei de 12.856,335 euro reprezentând contravaloarea sumelor datorate în temeiul acestui contract de credit, din care 4.441,5 euro reprezintă cota de ½ parte din ratele rambursate integral de pârâtul-reclamant până la acest moment, iar 8.414,83 euro reprezintă cota de ½ parte din suma rămasă de achitat din acest credit. De asemenea, pârâtul-reclamant a solicitat ca reclamanta-pârâtă să fie obligată să restituie suma de 3.150 de lei achitată pentru acoperirea ratelor scadente aferente Contractului de credit nr. ..../...2008, sumă care nu era datorată de pârâtul-reclamant.

Acesta a susţinut că reclamanta-pârâtă, profitând de faptul că creditul a fost garantat cu ipotecă constituită asupra imobilului aflat în proprietatea părinţilor pârâtului-reclamant, nu a contribuit la plata ratelor creditului, deşi acesta a fost contractat în timpul căsătoriei, iar pârâtul-reclamant a achitat singur ratele, pentru a nu pune în pericol proprietatea părinţilor săi. În prezent, soldul creditului este de 16.829,67 de euro, ratele suportate de pârâtul-reclamant până în prezent fiind în sumă de 8.883 euro, reclamanta-pârâtă trebuind să fie obligată la plata a jumătate din aceste sume.

A mai învederat pârâtul-reclamant că după semnarea tranzacţiei din 28.02.2011, contul său a fost debitat cu suma de 3150 de lei pentru acoperirea ratelor scadente aferente celuilalt credit, cel menţionat de reclamanta-pârâtă, or în privinţa acestui credit, ea şi-a asumat obligaţia de a plăti singură toate ratele, începând cu februarie 2011, conform tranzacţiei, motiv pentru care îi datorează această sumă pârâtului-reclamant.

Pârâtul-reclamant a precizat că trebuie tranşată în integralitate problematica tuturor bunurilor comune ale foştilor soţi, mai ales în condiţiile în care, urmare a înţelegerii părţilor, reclamanta-pârâtă a beneficiat deja de o sumă mai mare de 1 milion de euro.

La data de 21.03.2014, reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională (f. 136-140, vol. I), prin care a invocat excepţia insuficientei timbrări şi excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile de informare asupra avantajelor medierii. Pe fond, a susţinut că tranzacţia nu este nulă, a fost încheiată în timpul procesului de divorţ dintre părţi în scopul preîntâmpinării procesului de partaj şi este pe deplin valabilă, întreaga practică judecătorească fiind în acest sens. A învederat reclamanta-pârâtă că părţile au încheiat două contracte de credit cu XXXX Bank, unul în ...2006, necuprins în tranzacţie şi obiect al cererii reconvenţionale, pentru suma de 19.992 euro, iar al doilea în ...2008, cuprins în tranzacţie şi în acţiune, pentru suma de 28.493,36 euro, în prezent stins. Cu privire la creditul care face obiectul cererii reconvenţionale, reclamanta-pârâtă a arătat că reclamantul-pârât nu arată cui solicită să i se atribuie. Apoi, a susţinut că suma de bani care a făcut obiectul acestui credit a fost folosită exclusiv de pârât pentru afacerile sale cu ...., realizate prin S.C. AA.... S.R.L. constituită în noiembrie 2006 şi lichidată în februarie 2012. În contractul de credit acesta are calitatea de împrumutat, reclamanta-pârâtă obligându-se în calitate de soţie, solidar şi indivizibil. Dar actul adiţional din 09.02.2011 nu a fost semnat de reclamanta-pârâtă, nefiindu-i opozabil, iar prin acest act creditul iniţial s-a mărit, din câte reiese din înscrisurile depuse la dosar. Pârâtul nu face dovada sumelor solicitate. A susţinut reclamanta-pârâtă că ceea ce s-a plătit până la separarea în fapt a părţilor din octombrie 2010, s-a plătit din bani comuni, astfel că solicitarea să îi restituie pârâtului-reclamant suma de 4451,5 euro este neîntemeiată. Ulterior despărţirii în fapt, reclamanta-pârâtă a susţinut că şi ea a efectuat plăţi, debitând contul pârâtului-reclamant, din care s-au retras bani şi pentru acoperirea acestor rate. A susţinut că banca i-a reţinut bani pentru ambele credite după semnarea tranzacţiei dintre părţi, reclamanta-pârâtă crezând că achită rate numai pentru unul dintre credite. În plus faţă de aceste plăţi, a arătat că a achitat pârâtului la data de 21.03.2011 suma de 15.000 euro sultă conform tranzacţiei. Cât timp creditul nu este scadent, reclamanta-pârâtă a susţinut că nu poate fi obligată la plata unor rate viitoare.

Cu privire la suma de 3.150 de lei, reclamanta-pârâtă a arătat că ea a fost cea care a stins creditul, iar pârâtul nu anexează nicio dovadă cu privire la această sumă. Deşi pârâtul-reclamant afirmă că ambele credite sunt comune şi că fosta sa soţie ar trebui să suporte ½ din creditul din 2006, acesta nu consideră că trebuie să suporte şi el plata a jumătate din comisioanele creditului din 2008.

La termenul din data de 25.03.2014, reclamanta-pârâtă a formulat cerere adiţională (f. 151-152, vol. I), prin care a solicitat să se constate că părţile au dobândit în timpul căsătoriei o datorie comună de 15.000 de euro, care a fost restituită exclusiv de reclamanta-pârâtă şi să fie obligat pârâtul-reclamant la restituirea sumei de 7.500 de euro, reprezentând cota de ½ parte din această datorie comună, contractată în anul 2010 de la dna. R.. (fostă P..) I..., care i-a înmânat pârâtului-reclamant aceşti bani. Suma a fost folosită pentru demararea a două proiecte FEADR, unul pe societatea AM...S.R.L. reprezentată de pârâtul-reclamant – construire centru de agrement în XXXX şi altul pe AN... S.R.L. reprezentată de reclamanta-pârâtă – construire terasă de vară şi anexe în XXXX. Reclamanta-pârâtă a susţinut că după despărţirea în fapt, după încheierea tranzacţiei şi după pronunţarea divorţului, a restituit integral împrumutul.

Pârâtul-reclamant a formulat note scrise (f. 165-166, vol. I) faţă de cererea adiţională, prin care a invocat excepţia netimbrării acestei cereri, excepţia tardivităţii completării de acţiune şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive. A susţinut că acţiunea de partaj a fost formulată la data de 18.04.2011, prin „completarea la cererea de divorţ” (f. 4) şi sunt incidente dispoziţiile art. 132 C.p.c. A susţinut pârâtul-reclamant că nu a avut nicio legătură cu acest împrumut, reclamanta contractându-l singură, restituirea având loc în timpul căsătoriei. Raportat la data la care s-ar fi contractat împrumutul, în anul 2010 şi având în vedere că acesta a fost restituit la sfârşitul aceluiaşi an şi nu la sfârşitul anului 2011 cum afirmă reclamanta-pârâtă, acţiunea este prescrisă. Cererea de divorţ a fost introdusă la data de 05.10.2010, fiind improbabil ca la acea dată părţile să mai contracteze împreună împrumuturi. Faţă de faptul că se susţine că suma de bani a fost folosită pentru demararea unor proiecte ale unei societăţi, reclamanta-pârâtă nu invocă o creanţă faţă de pârâtul-reclamant persoană fizică, astfel că acesta nu are calitatea de persoană împrumutată şi nici calitate procesuală pasivă faţă de aceste susţineri. A mai învederat pârâtul-reclamant că acest împrumut nu a fost contractat de el şi nu există nicio dovadă în acest sens, fiind simple afirmaţii mincinoase ale reclamantei-pârâte.

La termenul din data de 03.06.2014 (f. 168, vol. I), instanţa a respins excepţia insuficientei timbrări a cererii reconvenţionale şi excepţia inadmisibilităţii acestei cereri.

La data de 24.09.2014, reclamanta-pârâtă a formulat note scrise (f. 170-171), prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate faţă de cererea adiţională. A învederat că instanţa nu a stabilit compunerea masei partajabile, nefiind dată vreo încheiere de admitere în principiu, care chiar dacă ar fi fost pronunţată, se putea suplimenta cu bunuri omise printr-o încheiere suplimentară de admitere în principiu, conform art. 673 ind. 7 C.p.c. În materia partajului se impune examinarea tuturor cererilor privind masa partajabilă pentru evitarea unor cereri ulterioare, principiu ce se desprinde din dispoziţia legală menţionată. Termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă cel târziu la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorţ, dacă restituirea a avut loc în timpul căsătoriei cum susţine pârâtul, deoarece între soţi prescripţia nu curge, conform art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, sau în termen de 3 ani de la data restituirii – sfârşitul anului 2011, după divorţul părţilor, cum susţine reclamanta-pârâtă. Reclamanta-pârâtă a arătat că ambii au avut calitatea de persoane împrumutate, iar destinaţia banilor nu are nicio relevanţă în acest sens, nu societatea a fost împrumutată, astfel că excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive este nefondată.

La termenul din data de 02.12.2014 (f. 177, vol. I), instanţa a respins excepţia tardivităţii completării acţiunii, iar excepţia prescripţiei şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive au fost unite cu fondul cauzei.

La termenul din data de 24.02.2015, pârâtul-reclamant a depus la dosar extrase de cont (f. 184-194, vol. I).

La data de 19.04.2015, reclamanta-pârâtă a depus la dosar note scrise (f. 198-201, vol. I) faţă de extrasele de cont depuse de pârâtul-reclamant.

La data de 21.04.2015 a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului-reclamant (f. 202-204, vol. I) şi cu interogatoriul reclamantei-pârâte (f. 205-208, vol. I).

Prin răspunsul la interogatoriu, pârâtul-reclamant a învederat că solicită ca reclamanta-pârâtă să fie obligată la plata a jumătate din ceea ce s-a plătit în contul creditului din 2006 după octombrie 2010, când s-a pronunţat divorţul, faţă de ceea ce s-a plătit anterior neavând nicio pretenţie.

Pârâtul-reclamant a depus la dosar scadenţar iniţial al creditului din 2006 (f. 211-213, vol. I).

La data de 15.06.2015, pârâtul-reclamant a depus la dosar note (f. 217-218, vol. I), faţă de calculele efectuate de reclamanta-pârâtă privind extrasele de cont depuse la dosar.

La termenul din data de 16.06.2015 a fost audiată martora RIC..., declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei (f. 219, vol. I).

La termenul din data d 30.06.2015 (f. 229, vol. I), a fost încuviinţată proba cu expertiza contabilă.

La data de 21.01.2016 a fost depus la dosar raport de expertiză judiciară contabilă (f. 250-288, vol. I).

La data de 22.02.2016 a fost depus la dosar supliment la raportul de expertiză judiciară contabilă (f. 78-102, vol. II).

La data de 23.02.2016, pârâtul-reclamant a formulat precizare a cererii reconvenţionale (f. 42-44, vol. III), solicitând ca, în urma constatării calităţii de bun comun a creditului contractat în anul 2006 şi pe baza concluziilor raportului de expertiză să fie obligată reclamanta-pârâtă la plata în favoarea sa a sumei de 17.072,325 euro, echivalent în lei la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând contravaloarea sumelor datorate conform acestui contract de credit, din care: 9.405,5 euro reprezentând cota de ½ parte din contravaloarea ratelor în sumă de 18.810,8 euro rambursate integral de pârâtul-reclamant până la acest moment şi 7.666,925 euro reprezentând cota de ½ parte din suma de 15.333,85 euro rămasă de achitat până la rambursarea integrală a creditului, respectiv a sumei de 3.150 de lei achitată de pârâtul-reclamant pentru acoperirea ratelor scadente aferente creditului din 2008.

La data de 01.04.2016, reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea adiţională la cererea reconvenţională (f. 51-54, vol. III), prin care a susţinut cu privire la creditul din 2006 că îi este aplicabilă prezumţia caracterului personal al datoriilor, conform art. 32 C.fam. în vigoare la data contractării creditului. Creditul a fost contractat de pârât, iar banii au fost utilizaţi de acesta pentru afacerile sale cu ...., astfel că reclamanta-pârâtă a apreciat că nu poate fi obligată la plata vreunei sume aferentă acestui credit. Chiar dacă s-ar considera că este vorba de o datorie comună, o parte din bani au fost rambursaţi în timpul căsătoriei, din  fonduri comune. Pârâtul-reclamant nu poate pretinde sume achitate înainte de despărţirea în fapt – 05.10.2010, data nefiind contestată, iar la interogatoriu pârâtul a arătat că solicită ½ din sumele achitate după această dată. La data despărţirii în fapt valoarea rămasă de achitat era de 17.964,97 euro (pag. 6 din suplimentul la raportul de expertiză) şi trebuie să se ia în considerare suma stabilită în graficul iniţial de rambursare, având în vedere că reclamanta-pârâtă nu a încheiat niciun act adiţional. La data efectuării expertizei – ianuarie 2016, suma rămasă de achitat era de 14.255,02 euro (pag. 6 din suplimentul la raportul de expertiză), fiind avută în vedere situaţia de până în decembrie 2015 inclusiv, care trebuie avută în vedere de instanţă, în caz contrar fiind necesară întocmirea unei noi completări la raportul de expertiză.

Astfel, în opinia reclamantei-pârâte, valoarea ratelor achitate este diferenţa dintre 17.964,97 euro (credit rămas de achitat la data separării) şi 14.255,02 euro (credit rămas de achitat în ianuarie 2016), adică 3.709,95 euro. Aceasta este valoarea ratelor care ar fi trebuit achitată de pârâtul-reclamant, conform graficului iniţial de rambursare, iar cota de ½ parte este 1.854,97 euro. Din această sumă ar trebui scăzut ceea ce reclamanta-pârâtă a susţinut că a achitat deja, 735,36 euro, rămânând o diferenţă de 1.119,61 euro pe care ar putea-o solicita pârâtul-reclamant. Suma care se scade este reprezentată de totalul sumelor virate de reclamanta-pârâtă în contul pârâtului-reclamant, 491,30 euro fiind utilizaţi de bancă fără ştirea sa pentru acoperirea ratelor creditului din 2006, iar 244,06 euro fiind utilizaţi de pârâtul-reclamant în alte scopuri (pag. 9 din suplimentul la raportul de expertiză).

În concluzie, reclamanta-pârâtă a susţinut că, în principal, creditul nu este comun, iar în subsidiar suma de restitui ar fi 1.119,61 euro. Suma rămasă de achitat conform contractului iniţial este de 14.255,02 euro, scadenţa finală fiind iulie 2026, pârâtul-reclamant beneficiind de un termen de rambursare în rate, fiecare cu scadenţa ei, astfel că nu poate solicita obligarea reclamantei-pârâte la plata în favoarea sa a sumei de 7.666,92 euro, cum se solicită prin precizarea cererii reconvenţionale, neavând nici acceptul băncii.

La pagina 11 din raportul de expertiză se arată că pârâtul-reclamant a achitat suma de 554,74 euro în contul creditului din 2008, astfel că poate solicita echivalentul în lei al acestei sume şi nu suma de 3.150 de lei. Însă având în vedere că creditul din 2006 este o datorie proprie a pârâtului-reclamant, iar reclamanta-pârâtă a achitat suma de 735,36 de euro în contul pârâtului-reclamant, din care 491,30 euro s-au utilizat pentru acoperirea ratelor creditului din 2006, iar 244,06 euro au fost utilizaţi de pârâtul-reclamant în alte scopuri, trebuie respins petitul nr. 3 al cererii reconvenţionale, deoarece scăzând din 554,74 euro suma de 735,36 euro rezultatul este negativ.

La termenul din data de 05.04.2016, pârâtul-reclamant a formulat precizare a cererii reconvenţionale (f. 55-56, vol. III), prin care a solicitat ca, în urma constatării calităţii de bun comun a creditului contractat în anul 2006 şi pe baza concluziilor suplimentului la raportul de expertiză, să fie obligată reclamanta-pârâtă la plata în favoarea sa a sumei de 17.171,11 euro, echivalent în lei la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând contravaloarea sumelor datorate conform acestui contract de credit, din care: 9.582,6 euro reprezentând cota de ½ parte din contravaloarea ratelor în sumă de 19.165,2 euro rambursate integral de pârâtul-reclamant până la acest moment şi 7.588,5 euro reprezentând cota de ½ parte din suma de 15.177 euro rambursată anticipat conform extrasului de cont din 04.04.2016, obligaţiile către bancă fiind integral stinse. De asemenea, a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la restituirea sumei de 554,74 euro achitată de pârâtul-reclamant pentru acoperirea ratelor scadente aferente creditului din 2008.

Prin scriptul depus la dosar la aceeaşi dată (f. 57, vol. III), pârâtul-reclamant a învederat că a achitat integral, prin rambursare anticipată, toate obligaţiile născute din creditul din 2006, anexând extras de cont şi adresă emisă de bancă (f. 58-69, vol. III).

La data de 05.05.2016, reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la precizarea la cererea reconvenţională (f. 62-63, vol. III), învederând că datoria contractată în 2006 a fost exclusiv a pârâtului-reclamant, soţia sa de atunci având calitatea de codebitor şi în această calitate a semnat contractul, însă aceasta nu transformă datoria în una comună. Reclamanta-pârâtă a susţinut că s-a obligat numai în scopul garantării îndeplinirii obligaţiei de rambursare lunară de către pârâtul împrumutat, care a folosit banii în interes personal, pentru derularea afacerii sale cu ..... Modificarea clauzelor contractuale şi rambursarea anticipată nu îi sunt opozabile, fiind făcute fără acordul său, în caz contrar fiind obligată la mai mult decât s-a obligat iniţial. A reiterat că petitul nr. 3 al cererii reconvenţionale trebuie respins, ca neîntemeiat.

Reclamanta-pârâtă (f. 67-74, vol. III) şi pârâtul-reclamant (f. 80-85, vol. III) au formulat concluzii scrise.

Sentinţa civilă nr. 5837/14.06.2016 prin care s-a soluţionat în primă instanţă cererea care face obiectul cauzei a fost anulată de instanţa de apel prin Decizia civilă nr. 1398/24.10.2017 pronunţată de Tribunalul Cluj – Secţia civilă, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, dosarul fiind reînregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 03.08.2018 sub nr. ..../211/2011*.

La termenul din data de 15.11.2018 au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, fiind amânată pronunţarea hotărârii pentru data de 29.11.2018 şi, ulterior, pentru data de 13.12.2018.

Părţile au formulat concluzii scrise, reclamanta-pârâtă la data de 21.11.2018, iar pârâtul-reclamant la data de 28.11.2018.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin Sentinţa civilă nr. 15466/11.10.2011 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. ..../211/2010 a fost desfăcută căsătoria încheiată la data de .... între reclamanta-pârâtă TI.... şi pârâtul-reclamant TD..., reclamanta reluând numele avut înainte de căsătorie, acela de O....

Conform susţinerilor reclamantei-pârâte, confirmate de pârâtul-reclamant prin răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriu (f. 202, vol. I), părţile s-au separat în fapt în octombrie 2010.

Părţile au dobândit în timpul căsătoriei mai multe bunuri şi datorii comune, care compun masa partajabilă dedusă judecăţii în prezenta cauză.

Conform susţinerilor reclamantei-pârâte OIC..., cu care pârâtul-reclamant TD... a fost de acord (f. 80, vol. III, concluzii scrise), terenul intravilan în suprafaţă de 1.579 m.p. înscris sub A1 în C.F. nr. .... .... (nr. C.F. nou ....), nr. cad. ..../1, autoturismul marca Hyundai Tucson, înmatriculat sub nr. .... şi un număr de 9020 părţi sociale, precum şi patrimoniul S.C. AN... S.R.L. reprezintă bunuri dobândite în timpul căsătoriei din contribuţia comună şi egală a soţilor.

Divergenţa dintre părţi este reprezentată de caracterul de datorie comună sau, dimpotrivă, de datorie proprie, a împrumuturilor contractate în timpul căsătoriei de la martora RIC..., precum şi prin Contractul de credit nr. .... din data de ...2006.

Cu privire la suma de 15.000 de euro împrumutată de la martora RIC..., instanţa reţine că acest împrumut a fost dovedit în cauză prin proba testimonială (f. 219, vol. I) coroborată cu declaraţia fostului soţ al martorei (f. 153), precum şi cu cele două solicitări de asistenţă financiară nerambursabilă prin programul FEADR formulate în iulie 2010 de fiecare dintre părţi, în calitate de reprezentanţi legali ai societăţilor AN... S.R.L. şi AM...S.R.L. (f. 154-157).

Astfel cum s-a reţinut constat în doctrina şi practica judiciară dezvoltate sub imperiul Codului civil din 1864, aplicabil în cauză faţă de data împrumutului – anul 2010 (conform art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011), prin derogare de la dispoziţiile art. 1191 Cod civil, se permite dovada cu martori a unui act juridic civil cu o valoare mai mare de 250 de lei în situaţiile prevăzute la art. 1198 Cod civil, fiind unanim recunoscut că enumerarea nu este limitativă, iar imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris, justificată de relaţii de prietenie dintre părţile contractante, poate conduce la înlăturarea obligaţiei de dovedire a actului juridic prin înscris.

Pârâtul-reclamant a recunoscut la interogatoriu (răspunsul la întrebarea nr. 5, f. 203, vol. I) că în timpul căsătoriei atât el, cât şi fosta lui soţie, întreţineau o relaţie de prietenie cu martora RIC... şi fostul său soţ, aspect care reiese şi din faptul că martora i-a permis pârâtului-reclamant ca după separarea în fapt a părţilor să-şi stabilească domiciliul în imobilul proprietatea ei (f. 209-210, vol. I).

Astfel, în mod legal s-a făcut dovada în cauză a încheierii contractului de împrumut din anul 2010 pentru suma de 15.000 de euro, împrumutată de martora RIC..., în virtutea relaţiei de prietenie cu cei doi soţi (…) în virtutea afacerilor pe care le avea familia în acel moment (…) reclamanta a fost cea care mi-a cerut banii şi tot ea a fost cea care mi i-a restituit (…) ştiu că suma a fost împrumutată pentru ceva proiecte, dar nu pot preciza cu exactitate. Această declaraţie se coroborează cu declaraţia fostului soţ al martorei, în sensul că, deşi reclamanta-pârâtă a fost cea care a cerut şi a restituit banii, aceştia au fost împrumutaţi pentru a finanţa afaceri ale familiei T...., derulate în anul 2010 astfel cum reiese din înscrisurile de la f. 154-157, vol. I.

Conform aceloraşi declaraţii, care susţin poziţia reclamantei-pârâte, suma a fost restituită de aceasta în anul 2011 martorei RI.....

Cu privire la suma de  suma de 19.992 euro împrumutată de pârâtul-reclamant TD... prin Contractul de credit nr. .... din data de ...2006 încheiat cu XXXXS.A. (f. 126-129, vol. I), instanţa reţine că, astfel cum a şi recunoscut reclamanta-pârâtă, aceasta a semnat contractul în calitate de codebitor, fiind la acel moment soţia împrumutatului. Astfel cum ea însăşi a arătat, s-a obligat solidar şi indivizibil cu pârâtul-reclamant la restituirea împrumutului. Din nicio probă administrată în cauză nu reiese că banii au fost folosiţi exclusiv de pârât pentru derularea afacerilor sale cu .... prin societatea AA.... S.R.L., acestea fiind simple alegaţii ale reclamantei.

Conform concluziilor raportului şi suplimentului la raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit în cauză, cuantumul total al sumelor rămase de rambursat din creditul contractat în anul 2006 era de 18.151,04 euro la data separării în fapt a părţilor - 05.10.2010 (f. 83, vol. II). Suma este diferită faţă de cea stabilită în graficul iniţial de rambursare, expertul opinând în sensul că a mai existat un act adiţional la contractul de credit valabil din 12.07.2007, când a crescut valoarea lunară a ratelor achitate în temeiul acestui contract de credit. Pârâtul-reclamant a stins creditul contractat în anul 2006 prin rambursare anticipată în martie 2016 (f. 58-59, vol. III).

S-a stabilit prin expertiza contabilă (f. 86, vol. II) că reclamanta-pârâtă a depus în conturile pârâtului-reclamant în perioada februarie 2011-ianuarie 2012 şi august 2012 (excluzând sulta de 15.000 de euro şi suma de 1.523,20 euro achitată pentru acoperirea ratelor creditului angajat în 2008, conform înţelegerii părţilor) suma de 491,30 euro pentru plata ratelor creditului angajat în 2006 şi suma de 244,06 euro care a fost utilizată de pârâtul-reclamant în alte scopuri. De asemenea, pârâtul-reclamant a depus în conturile reclamantei-pârâte suma de 554,74 euro utilizată pentru acoperirea de rate din creditul contractat în anul 2008.

În drept, faţă de dispoziţiile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, instanţa reţine că în privinţa cererii de partaj care face obiectul cauzei sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil din 1864, acţiunea fiind introdusă înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil. De asemenea, faţă de dispoziţiile art. 33-35 din Legea nr. 71/2011, cu privire la regimul bunurilor şi datoriilor dobândite în timpul căsătoriei părţilor şi faţă de data dobândirii acestora – înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului familiei.

Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, faţă de data introducerii cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă din 1865.

Conform art. 29 din Codul familiei, „Soţii sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei”

Art. 30 Codul familiei prevedea că „Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor. Orice convenţie contrară este nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.”

Conform art. 32 din Codul familiei, „Soţii răspund cu bunurile comune pentru: (…) b) obligaţiile ce au contractat împreună; (…)”

Iar conform art. 36 alin. 1 din Codul familiei, „La desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soţi, potrivit învoielii acestora. Dacă soţii nu se învoiesc asupra împărţirii bunurilor comune, va hotărî instanţa judecătorească.”

Potrivit art. 673^5 C.p.c., „(1) Dacă părţile nu se învoiesc, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii. (2) Instanţa va face împărţeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.”

Potrivit art. 673^7 C.p.c., „În cazul în care, după pronunţarea încheierii prevăzute de art. 673^6 alin. 1, dar mai înainte de pronunţarea hotărârii de împărţeală, se constată că există şi alţi coproprietari sau că au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse împărţelii, fără ca, privitor la aceşti coproprietari sau la acele bunuri, să fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanţa va putea da o noua încheiere, care va cuprinde, după caz, şi coproprietarii sau bunurile omise.”

Potrivit art. 673^9 C.p.c., „La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va tine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul ca unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.”

Conform art. 137 alin. 1 C.p.c., analizând cu prioritate excepţiile invocate de pârâtul-reclamant prin întâmpinarea la cererea adiţională (f. 165-166, vol. I), instanţa reţine următoarele:

Cu privire la excepţia tardivităţii formulării cererii adiţionale din data de 25.03.2014, instanţa apreciază că este neîntemeiată şi o va respinge ca atare. Cât timp art. 673^7 C.p.c. permite adăugarea la masa bunurilor de împărţit a unor bunuri omise chiar şi după pronunţarea unei încheieri interlocutorii de admitere în principiu a cererii de partaj, instanţa reţine că, cu atât mai mult în speţă, unde nici nu s-a pronunţat o astfel de încheiere, este posibilă oricând în timpul cercetării judecătoreşti adăugarea de bunuri omise. Nu poate fi reţinută susţinerea pârâtului în sensul că textul se referă la bunuri, astfel că nu ar fi aplicabil şi în cazul datoriilor, instanţa apreciind că termenul se referă în sens larg la tot ce este de împărţit, fiind în spiritul reglementării şi unanim recunoscut în doctrina şi practica judiciară că în cadrul acţiunii de partaj se împart atât bunurile, cât şi datoriile comune, aspect reglementat în mod expres pentru partajul succesoral. Cât timp datoria de 15.000 de euro nu a fost inclusă în masa bunurilor de împărţit din cererea introductivă, este evident că a fost omisă, susţinerile pârâtului în sens contrar ignorând sensul noţiunii de „omisiune”, care poate fi atât intenţionată, cât şi accidentală. Fiind vorba de o prezumtivă datorie comună, aceasta trebuie supusă împărţelii, conform art. 673^7 şi art. 673^5 alin. 1 C.p.c. şi art. 29-30 C.fam.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind împrumutul în sumă de 15.000 de euro, instanţa reţine că, potrivit art. 728 alin. 1 din Codul civil din 1864, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, iar partajul este imprescriptibil, poate fi cerut oricând. S-a solicitat a se constata că datoria menţionată face parte din masa bunurilor de împărţit şi, prin urmare, să se realizeze împărţeala şi cu privire la aceasta, astfel că acţiunea este imprescriptibilă.

Chiar apreciind în sensul celor susţinute de pârât, având în vedere dispoziţiile art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 conform cărora prescripţia nu curge între soţi în timpul căsătoriei, un termen de prescripţie de 3 ani ar fi început să curgă la data rămânerii definitive a hotărârii de divorţ, în octombrie 2011, iar cererea a fost formulată în martie 2014, în interiorul termenului.

În consecinţă, va fi respinsă ca neîntemeiată şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât prin întâmpinarea la cererea adiţională.

Va fi respinsă ca neîntemeiată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului cu privire la acelaşi împrumut, având în vedere că este vorba de o datorie comună contractată în timpul căsătoriei părţilor, astfel cum reiese din ansamblul probatoriu administrat în cauză.

Pe fondul cauzei, instanţa constată că fac parte din masa partajabilă, aparte de bunurile comune şi datoria comună stabilite prin convenţia părţilor, şi datoriile contractate în timpul căsătoriei de la martora RI.... şi prin Contractul de credit nr. .... din data de ...2006 încheiat cu XXXXS.A.

Împrumutul în sumă de 15.000 de euro contractat de reclamanta-pârâtă cu martora RI.... în timpul căsătoriei părţilor, este o datorie comună, chiar dacă suma de bani a fost remisă reclamantei şi restituită de aceasta. Soţii încă nu erau separaţi în fapt, iar pârâtul-reclamant nu a făcut dovada susţinerilor că relaţiile dintre ei nu mai erau de aşa natură încât aceştia să împrumute bani împreună şi chiar dacă acestea ar fi reale, din declaraţiile menţionate reiese că banii ar fi fost destinaţi afacerilor derulate de soţi. Că era nevoie de unele sume de bani avansate din fonduri proprii pentru acordarea de finanţare nerambursabilă reiese chiar din cererile depuse la dosar – pct. 15. Însă suma de 15.000 de euro nu a fost împrumutată societăţilor, ci soţilor persoanelor fizice, ceea ce reiese cu evidenţă din cele două declaraţii, urmând probabil ca aceştia să investească acest capital în vederea obţinerii finanţării. De asemenea, un împrumut acordat unei persoane juridice comportă reguli de probaţiune mai stricte, trebuind justificat în contabilitate. Contrar susţinerilor pârâtului, instanţa apreciază că nu este relevant mobilul împrumutului, ci persoana împrumutată, fiind incidente dispoziţiile art. 32 lit. b C.fam., astfel că nu se impunea nici dovedirea faptului că societăţile au aplicat efectiv pentru proiectele FEADR sau că aceste societăţi ar fi fost împrumutate cu cei 15.000 de euro.

Referitor la Contractul de credit nr. .... din data de ...2006 încheiat cu XXXXS.A. de pârâtul-reclamant, în calitate de împrumutat şi de reclamanta-pârâtă, în calitate de codebitor, instanţa reţine că este, de asemenea, o datorie comună a soţilor, contractată în timpul căsătoriei, conform art. 32 lit. b C.fam. Susţinerile reclamantei-pârâte în sens contrar nu au fost dovedite prin nicio probă administrată în cauză. Instanţa observă şi că în contractul din anul 2008 părţile figurează la fel, pârâtul-reclamant în calitate de împrumutat şi soţia în calitate de codebitor, iar reclamanta-pârâtă nu a contestat calitatea de datorie comună a acestui credit, dimpotrivă acesta fiind inclus în comunitatea de bunuri prin tranzacţia din 28.02.2011.

În consecinţă, ambele datorii reprezintă datorii comune, contribuţia soţilor la dobândirea acestora fiind egală, aspect necontestat în cauză.

Astfel, având în vedere convenţia părţilor materializată în tranzacţia încheiată în 28.02.11 şi menţinută pe tot parcursul judecării cauzei, instanţa urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 673^4 alin. 2 C.p.c. şi va dispune sistarea stării de proprietate comună în devălmăşie dintre părţi prin atribuirea către reclamanta-pârâtă a bunurilor comune şi datoriei comune decurgând din Contractul de credit nr. ..../...2008.

Cu privire la datoriile decurgând din împrumutul încheiat cu RIC... şi din Contractul de credit nr. ....., în baza art. 673^9 C.p.c., instanţa va avea în vedere la atribuirea acestora persoana care a rambursat împrumutul, astfel că datoria în sumă de 15.000 de euro contractată cu martora va fi atribuită reclamantei-pârâte, iar datoria la bancă va fi atribuită pârâtului-reclamant.

Se prezumă că până la separarea în fapt a părţilor, ratele aferente Contractului de credit nr. ..... au fost rambursate din venituri comune, nefiind răsturnată această prezumţie în cauză. Susţinerile pârâtului-reclamant în sensul că ratele au fost achitate exclusiv din veniturile sale sunt neîntemeiate, instanţa apreciind că virarea sumelor din contul său nu conduce la concluzia că aceste venituri au fost proprii, cât timp art. 32 C.fam. stabileşte prezumţia de comunitate a bunurilor dobândite de oricare dintre soţi în timpul căsătoriei, acest termen incluzând, în opinia instanţei, şi veniturile, mai ales că Noul Cod civil a reglementat în mod expres acest aspect la art. 341. Mai mult, pârâtul-reclamant a recunoscut la interogatoriu că reclamanta-pârâtă îi datorează jumătate din sumele achitate după separarea în fapt a părţilor, în octombrie 2010 (f. 204 verso, vol. I).

Din contră, după separarea în fapt a părţilor, instanţa apreciază că veniturile dobândite de aceştia au devenit venituri proprii, având în vedere că aceştia nu au mai locuit şi nu s-au mai gospodărit împreună. Astfel, din data de 05.10.2010 orice sume achitate din conturile personale ale părţilor au reprezentat plăţi din fonduri proprii. Prin urmare, ratele aferente contractului de credit din 2006 au fost plătite exclusiv de pârâtul-reclamant, iar datoria de 15.000 de euro a fost rambursată exclusiv de reclamanta-pârâtă în anul 2011.

Conform art. 673^5 alin. 2 C.p.c., instanţa va constata că reclamanta-pârâtă a achitat cu titlu de sultă suma de 15.000 de euro în favoarea pârâtului-reclamant (f. 105, vol. I) şi a stins creditul contractat de părţi în timpul căsătoriei prin Contractul de credit nr. ..../...2008 (f. 103-104, vol. I), în schimbul atribuirii bunurilor comune care au făcut obiectul tranzacţiei.

Cu privire la datoriile comune, având în vedere contribuţia egală a părţilor la dobândirea lor, instanţa va obliga pârâtul-reclamant la plata către fosta sa soţie a sumei de 7.500 de euro, reprezentând cota de ½ din împrumutul în sumă de 15.000 de euro rambursat de reclamanta-pârâtă.

Reclamanta-pârâtă va fi obligată la plata către fostul său soţ a jumătate din suma rămasă de rambursat din creditul contractat în 2006 la data separării în fapt a părţilor – 05.10.2010, astfel cum s-a stabilit prin expertiza contabilă, având în vedere şi menţiunea expertului că probabil s-a mai încheiat un act adiţional în 2007, deci înainte de separarea în fapt, prezumându-se că actul a fost asumat de ambii soţi. Astfel, reclamanta-pârâtă datorează suma de 9.075,52 euro, din care se scade suma de 735,36 euro virată în contul pârâtului-reclamant după data separării în fapt (considerată venit propriu), rezultând 8.340,16 euro. De asemenea, reclamanta-pârâtă va mai fi obligată la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 554,74 euro, virată din conturile acestuia în conturile reclamantei-pârâte după separarea în fapt şi utilizată pentru acoperirea unor rate din creditul din 2008, astfel cum s-a stabilit prin expertiză.

Având în vedere datoriile comune ale părţilor, instanţa constată că sunt incidente dispoziţiile art. 1144 Cod civil. De la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, creanţele reciproce ale părţilor devin certe, lichide şi exigibile, motiv pentru care instanţa va dispune compensarea parţială a acestor datorii, urmând ca reclamanta-pârâtă să îi achite pârâtului-reclamant suma de 1.394,9 euro, echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii.

De asemenea, se va dispune intabularea în C.F. nr. .... .... (C.F. nou nr. ....) a dreptului de proprietate al reclamantei-pârâte OIC..., în cotă de 1/1 cu titlu de partaj, asupra imobilului teren intravilan în suprafaţă de 1.579 m.p. înscris sub A1, nr. cad. ..../1.

Faţă de cele reţinute, va fi admisă cererea introductivă, astfel cum a fost modificată şi va fi admisă în parte cererea reconvenţională, astfel cum a fost modificată.

În baza art. 453 alin. 2 C.p.c., având în vedere că se va admite în parte atât cererea principală, cât şi cererea reconvenţională, instanţa va dispune compensarea parţială a cheltuielilor de judecată ale părţilor din primul ciclu procesual.

Se constată că reclamanta-pârâtă a dovedit efectuarea de astfel de cheltuieli în sumă de 25.044 de lei în primă instanţă, din care 4513 lei onorariul expertului (f. 60 şi 66, vol. III), 7650+1740 lei onorarii avocaţiale (f. 75-76, 77-79, vol. III), 6991+4450 lei taxă judiciară de timbru (f. 24 şi 176, vol. I) şi 3.495,15 lei în apel, din care 3.285 de lei onorariu avocaţial (f. 65-67 dos. tribunal) şi 207,15 lei taxă judiciară de timbru (f. 70 dos. tribunal).

Pârâtul-reclamant a dovedit efectuarea de cheltuieli de judecată în sumă de 3.460,95 de lei în primă instanţă, din care taxă judiciară de timbru de 1841,67 de lei (f. 131, vol. I) şi 1.619,28 de lei onorariu avocaţial (f. 79, vol. III), respectiv 5.644,82 de lei în apel, din care 2.975 de lei onorariu avocaţial (f. 60, dos. tribunal) şi 2669,82 lei taxă judiciară de timbru (f. 57 dos. tribunal).

Pârâtul-reclamant va fi obligat la plata către reclamanta-pârâtă a cheltuielilor de judecată solicitate de aceasta (28.539,5 lei), iar reclamanta-pârâtă va fi obligată la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 2.310 lei pentru judecata în primă instanţă, faţă de partea din pretenţiile formulate pe cale reconvenţională care va fi admisă şi a întregii sume solicitate pentru faza de apel (7.954,82 de lei).

Astfel cum s-a reţinut în mod constant în practica judiciară, se impune ca fiecare parte să suporte cheltuielile de judecată conform cotei sale de proprietate stabilită prin hotărârea de partaj, astfel că fiecare parte este obligată la plata către cealaltă a jumătate din cheltuielile de judecată stabilite ca fiind întemeiate: 14.269,57 lei pârâtul-reclamant către reclamanta-pârâtă şi 3.977,41 lei reclamanta-pârâtă către pârâtul-reclamant, iar după compensare parţială rămâne ca pârâtul-reclamant să fie obligat la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 10.292,16 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia tardivităţii formulării cererii adiţionale din data de 25.03.2014.

Respinge ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind suma de 15.000 de euro împrumutată de la RIC....

Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului-reclamant privind împrumutul în sumă de 15.000 de euro.

Admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta-pârâtă OIC... CNP ….., cu domiciliul în …., prin av. …, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant TCD.... CNP …. cu domiciliul în …şi domiciliul procesual ales la sediul reprezentantului convenţional av. …..

Admite în parte cererea reconvenţională, astfel cum a fost modificată, formulată de pârâtul-reclamant TCD.....

Constată că părţile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune:

-teren intravilan în suprafaţă de 1.579 m.p. înscris sub A1 în C.F. nr. .... .... (nr. C.F. nou ....), nr. cad. ..../1;

-autoturism marca Hyundai Tucson, înmatriculat sub nr. ....;

-9020 părţi sociale deţinute de reclamanta-pârâtă, precum şi patrimoniul S.C. AN... S.R.L.

Constată că părţile au contractat în timpul căsătoriei următoarele datorii comune:

-suma de 15.000 euro împrumutată în anul 2010 de la RIC...;

-suma de 28.493,36 euro prin Contractul de credit nr. .... din data de ...2008 încheiat de ambii soţi cu XXXXS.A.;

-suma de 19.992 euro prin Contractul de credit nr. .... din data de ...2006 încheiat de ambii soţi cu XXXXS.A.

Constată că părţile au contribuit la dobândirea bunurilor şi datoriilor comune în cote egale, de 50% fiecare.

Dispune sistarea stării de proprietate comună în devălmăşie dintre părţi.

Atribuie reclamantei-pârâte bunurile comune şi datoriile comune decurgând din împrumutul încheiat cu RIC... şi din Contractul de credit nr. ..../...2008.

Atribuie pârâtului-reclamant datoria comună decurgând din Contractul de credit nr. ......

Constată că reclamanta-pârâtă a achitat, cu titlu de sultă, suma de 15.000 de euro pârâtului-reclamant şi a stins datoria decurgând din Contractul de credit nr. ..../...2008, conform convenţiei părţilor.

Obligă pârâtul-reclamant TCD....  la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 7.500 de euro, echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii, reprezentând contravaloarea cotei sale de contribuţie la datoria comună faţă de RIC..., stinsă de reclamanta-pârâtă din venituri proprii.

Obligă reclamanta-pârâtă OIC... la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 8.340,16 euro (9.075,52 euro – 735,36 euro), echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii, reprezentând contravaloarea cotei sale de contribuţie la restituirea datoriei comune decurgând din Contractul de credit nr. ....., din suma de 18.151,04 euro rămasă de achitat la data despărţirii în fapt a părţilor – 05.10.2010, stinsă de pârâtul-reclamant din venituri proprii, precum şi la plata sumei de 554,74 de euro, echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii, achitată de pârâtul-reclamant pentru acoperirea de rate aferente contractului de credit atribuit reclamantei-pârâte.

Dispune compensarea parţială a sumelor pe care părţile şi le datorează reciproc, urmând ca reclamanta-pârâtă să îi achite pârâtului-reclamant suma de 1.394,9 euro, echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii.

Dispune intabularea în C.F. nr. .... .... (C.F. nou nr. ....) a dreptului de proprietate al reclamantei-pârâte OIC..., în cotă de 1/1 cu titlu de cumpărare şi partaj, asupra imobilului teren intravilan în suprafaţă de 1.579 m.p. înscris sub A1, nr. cad. ..../1.

Dispune compensarea parţială a cheltuielilor de judecată ale părţilor şi obligă pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 10.292,16 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj-Napoca.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 13.12.2018.

Domenii speta

Spete similare