Ordonanta presedintiala

Sentinţă civilă 2488/2018 din 08.04.2018


Dosar nr. .../211/2019

Operator de date cu caracter personal 3185

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr.  2488/2019

Şedinţa publică de la …

Completul constituit din

JUDECĂTOR: …

GREFIER: …

Pe rol fiind soluţionarea cauzei minori şi familie privind pe reclamanta MI... în contradictoriu cu pârâtul MMC..., având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

Instanţa constată că dezbaterile au avut loc în şedinţa din 05.04.2019, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea hotărârii în cauză pentru data de azi, când a hotărât următoarele: 

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 19.03.2019 sub nr. .../211/2019 reclamanta MI..., în contradictoriu cu pârâtul MMC... a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să dispună exercitarea în mod exclusiv, temporar, a autorității părintești de către mamă cu privire la minorul MAS...., născut la data de .... și stabilirea locuinței minorului la mamă, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat în esență că, din căsătoria cu pârâtul s-a născut minorul ....la data de ..... A mai arătat reclamanta că a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal la data de 15.03.2019, împreună cu minorul, stabilindu-se la domiciliul părinților săi din municipiul ...., întrucât nu a mai suportat violența fizică și verbală manifestată de către pârât față de aceasta, consumul constant de droguri, dependența jocurilor de noroc și gravele tulburări de comportament ale acestuia. S-a mai arătat faptul că, manifestările pârâtului de a juca la jocurile de noroc deveniseră tot mai dese, acesta amanetând în acest sens diverse obiecte pentru a face rost de bani, existând chiar situația în care, nemaiavând ce să amaneteze, a pus gaj pe propriul autoturism doar pentru a face rost de bani care să îi asigure procurarea substanțelor interzise și accesul la jocurile de noroc. Reclamanta a mai precizat că, după bătăile aplicate, era contactată de către pârât pentru a o determina să se întoarcă și să îl ierte pentru atitudinea avută, însă părerea de rău nu dura decât câteva ore, după care acesta se lăsa din nou îndemnat de jocurile de noroc și consumul de substanțe interzise.

S-a mai susținut că părțile au locuit în imobilul mătușii pârâtului care, nu de puține ori, a fost nevoită să apeleze la serviciul 112 pentru ajutor. Reclamanta a mai arătat că, pârâtul consumă excesiv droguri de aproape 2 ani, în ultima perioadă acesta pregătindu-și doza pentru administrare chiar de față cu reclamanta, minorul și mătușa acestuia fără a avea vreo reținere.

Cu privire la stabilirea locuinței minorului la mamă s-a arătat că, în prezent acesta se află în grija mamei care s-a ocupat de creșterea și educarea acestuia, locuind într-un imobil ce oferă condiții bune pentru dezvoltarea sa armonioasă, mama manifestând interes constant pentru asigurarea mijloacelor necesare creșterii și îngrijirii acestuia.

În ceea ce privește condițiile ordonanței președințiale, s-a arătat că acestea sunt îndeplinite, urgența fiind determinată de situația în care se află pârâtul care ar aduce cu certitudine grave prejudicii morale minorului, măsura fiind una vremelnică până la soluționarea dosarului cu nr. ..../211/2019 în care s-a solicitat desfacerea căsătoriei dintre părți și stabilirea situației juridice cu privire la minor.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.

La cerere au fost anexate, în copie conformă cu originalul, următoarele înscrisuri: cerere de chemare în judecată (f.8-17), conversațiile dintre părți (f. 18-27), carte de identitate reclamantă (f.28), carte de identitate pârât (f.29), certificat de naștere seria .... (f.30), certificat de căsătorie seria ....(f.31), adeverință asociația de proprietari (f.32), copie carte de identitate privind stabilirea reședinței (f.33), împuternicire avocațială (f.34), înregistrări audio- CD (f.35).

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 4 din OUG 80/2013, dovada achitării taxei judiciare de timbru aflându-se la fila 7 în dosar. 

La termenul de judecată din data de 29.03.2019, pentru motivele expuse în încheierea de şedinţă de la acea dată, s-a procedat la deschiderea etapei cercetărilor judecătoreşti, fiind încuviinţată proba testimonială constând în audierea celor doi martori prezenţi (f. 66, 67). La aceeaşi dată, s-a încuviinţat proba cu interogatoriul pârâtului, administrată la termenul din data de 05.04.2019.

La data de 03.04.2019, a fost depusă la dosar ancheta socială realizată la locuinţa soţilor din …..

Pârâtul a formulat note scrise la data de 03.04.2019, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.  În esenţă, a învederat că susţinerile reclamantei nu corespund adevărului, că nu se droghează şi nu a avut vreun comportament violent faţă de soţia sa în exces sau în faţa minorului, ci s-au certat de mai multe ori din cauza faptului că soţul presta servicii de ...., în timp ce soţia stătea acasă sau mergea la M….. A recunoscut că relaţiile dintre soţi s-au degradat, că apelează la jocuri de noroc din când în când, dar nu ca un obicei. A mai învederat că, prin demersul reclamantei se urmăreşte exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti cu privire la minor, pentru a putea părăsi ţară împreună cu copilul, fără a fi necesar acordul său.

În probaţiune, a depus înscrisuri, planşe foto (f. 77-92).

Analizând ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța constată următoarele:

În fapt, potrivit certificatului de căsătorie seria ....(f. 31), părțile s-au căsătorit la data de ....2013, căsătoria fiind înregistrată în Registrul de stare civilă al Primăriei ..... sub nr. …. din ....2013. Din căsătoria părților, s-a născut la data de .... minorul MAS..., conform certificatului de naștere seria .... (f. 30).

În prezent, potrivit susținerilor reclamantei, confirmate de relatatările martorilor audiați în cauză (NP...f.66 și IML...f.67), mama împreună cu minorul au părăsit domiciliul conjugal la data de 15.03.2019, stabilindu-și reședința la domiciliul părinților săi din municipiul ...., în acest sens fiind și adeverința asociației de proprietari depusă în probațiune (f.32) precum și copia cărții de identitate a reclamantei (f.33).

În prezenta cauza, reclamanta a solicitat luarea unor măsuri provizorii cu privire la minor, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr...../211/2019.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 997 alin. 1 Cod. Proc. Civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări silite.

Analizând aceste dispoziții legale, rezultă faptul că, admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantului, urgența măsurii, caracterul vremelnic al acesteia și neprejudecarea fondului, îndeplinirea unei singure condiții impuse de lege nefiind suficientă pentru a deduce existența ori pentru a complini absența celorlalte condiții.

În privința primei condiții de admisibilitate, instanța constată că aceasta este îndeplinită, în favoarea reclamantei existând o aparență de drept ca urmare a faptului că măsurile solicitate a fi dispuse privesc minorul MAS...., acesta fiind fiul reclamantei, asupra căruia autoritatea părintească este exercitată în comun cu pârâtul.

Condiţia caracterului vremelnic al măsurilor solicitate este şi ea îndeplinită, având în vedere că efectul acestora va dura până la soluţionarea definitivă a acţiunii de fond, obiect al dosarului nr...../211/2019 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în care s-a solicitat desfacerea căsătoriei dintre părți și stabilirea situației juridice cu privire la minor.

Referitor la condiţia, neprejudecării fondului, instanța apreciază că și aceasta este îndeplinită, în condițiile în care specificitatea cererii de ordonanță președințială constă în aceea că instanţa verifică doar aparenţa dreptului, făcând un examen sumar al cauzei, fără a se proceda la dezlegarea unei chestiuni litigioase între părţi.

În ceea ce priveşte urgenţa, condiţie esenţiala care justifică apelarea la instituţia procesuală a ordonanţei preşedinţiale, Codul de procedura civila nu o defineşte, dar stabileşte situaţiile în care există urgenţă, respectiv atunci când păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu se pot realiza în mod eficace pe calea acţiunii de drept comun. Urgenta trebuie dovedită de către părţi, cu indicarea considerentelor pentru care, în împrejurările de fapt concrete, o parte se afla în pericol de a-i fi păgubit un drept prin întârziere sau de a suferi o paguba iminenta ce nu s-ar putea repara şi să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte.

Instanța constată că, în prezenta cauză condiția urgenței se impune a fi analizată în raport de fiecare dintre cele două capete de cerere formulate de către reclamantă.

I. Astfel, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la stabilirea locuinței minorului la mamă, instanța reține următoarele.

Conform prevederilor art. 920 C.Proc.Civ., instanţa poate lua, pe tot timpul procesului de divorţ, prin ordonanţa președințială, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori (...).

În raport de aceste dispoziții legale instanţa reţine că, în cursul procesului de divorţ, condiţia urgenţei unei astfel de cereri nu trebuie dovedită, ci se prezumă, interesul superior al minorului fiind primordial, nevoia de securitate și stabilitate impunând ca locuința copilului să fie stabilită provizoriu la unul dintre părinți, până la soluționarea pe fond a cauzei. 

Potrivit art. 496 alin. 3 Cod. Civ. corob. cu art. 21 alin. 1 din Legea 272/2004, în lipsa unei înțelegeri între părinți cu privire la locuința copilului, instanța de tutelă va stabili locuința acestuia la unul dintre ei, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială, declarațiile părinților și opinia minorului.

Totodată, instanța constată că, în stabilirea unei locuințe care să corespundă interesului superior al minorului trebuie să fie avute în vedere și criteriile prevăzute de art. 2 alin. 6 și art. 21 alin. 1 din Legea 272/2004.

În prezenta cauză se reține că, de la momentul separării în fapt a părților, data de 15.03.2019, minorul locuiește împreună cu reclamanta în municipiul ...., la locuința părinților acesteia, persoane care se află în prezent în S.... Astfel cum reiese din declarația martorului NP...(f.66), precum și din răspunsurile pârâtului la interogatoriu, cea care s-a ocupat și până acum de creșterea minorului a fost reclamanta. În acest sens, este și declarația martorei IML...(f.67), care a arătat că reclamanta era cea care petrecea mai mult timp cu minorul, pârâtul fiind ocupat cu activitatea de ...., prin care aducea veniturile în casa.

În ceea ce privește alegațiile pârâtului, susținute și de martorul IM..., cu privire la faptul că reclamanta nu pregătea mâncare și nu se ocupa în mod corespunzător de nevoile gospodăriei, acest rol fiind ocupat de mătușa pârâtului, doamna I..., instanța apreciază că aceste lucruri, deși importante, nu pot conduce la concluzia că, alături de mamă, minorului i-ar lipsi cele necesare traiului, că nu ar fi hrănit sau îngrijit. În acest sens, se reține și afirmația tatălui reclamantei, martorul NP..., în sensul că părinții au ajutat-o mereu pe reclamantă cu sume de bani și o vor ajuta în continuare, dorința lor fiind ca fiica să meargă în S... alături de ei.

Încă de la naștere, persoana care a fost cea mai apropiată de minor este mama, acest aspect rezultând din întregul probatoriu administrat în cauză. Astfel cum a declarat și pârâtul la interogatoriu, reclamanta s-a ocupat să ducă copilul în fiecare dimineață la grădiniță. Pe de altă parte, aspectele prezentate de martorul IM... cu privire la neglijența mamei față de starea de sănătate a copilului, care a suferit intervenții chirurgicale și trebuia dus la control în termenul indicat de medic, deși acestea rezultă și din fișele medicale depuse la dosar, nu pot atrage convingerea instanței în sensul că mama-reclamantă este incapabilă de a se îngriji corespunzător de copil și că soluția provizorie de stabilire a locuinței copilului alături de aceasta nu este una în interesul său. Că nu este așa rezultă din înregistrările audio depuse la dosar, care întăresc susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată referitoare la incapacitatea tatălui de a se ocupa de creșterea și educarea minorului. În ipoteza în care minorul ar rămâne în mediul familial de până acum, riscul de a se răsfrânge și asupra lui comportamentul deviat al tatălui este unul major.

Este adevărat că martorul IM..., mătușa pârâtului, în casa căreia locuiau soții împreună cu minorul, a fost atașată de copil și a ajutat la creșterea acestuia, a contribuit financiar cât de mult a putut și a încercat să îi susțină pe cei doi, însă chiar aceasta a afirmat că este dezamagită de aceștia, ca a fost mințită și că nu dorește ca situația conflictuală dintre ei să continue. Astfel cum reiese și din înregistrările audio depuse la dosar în format electronic, doamna I... a apelat la serviciul de urgență 112 din cauza comportamentului ”agitat” al pârâtului, a suferit personal de pe urma conduitei acestuia, a fost înjurată de el și chiar victimă a violențelor sale. În una dintre înregistrări aceasta a declarat că ”nu se mai poate așa”.

Revenind la conduita tatălui-pârât, reiese din ansamblul probatoriului administrat că este adeptul jocurilor de noroc (declarație martor N... coroborată cu răspunsurile la interogatoriul administrat pârâtului), că ”noaptea este bolnav și ziua doarme” (conform afirmației martorului IM... rezultate din înregistrările audio), că a consumat substanțe stupefiante (aspect ce reiese din conversația dintre cei doi soți surprinsă în înregistrarea audio, în care pârâtul a afirmat că a luat ”o doză” ca să uite că este înșelat de soție). Mai mult, în una dintre înregistrările audio este surprinsă mama pârâtului în timp ce afirma că nu vrea să mai audă de acesta.

Se conturează astfel, în mod evident, concluzia că tatăl nu este apt de a se ocupa în prezent de creșterea minorului, până în momentul în care va da dovadă de responsabilitate și își va îndrepta conduita. Mai mult, în faţa instanţei, pârâtul a menţionat că nu se opune ca minorul să locuiască împreună cu reclamanta, însă doreşte să aibă dreptul de-l vedea.

Având în vedere toate aceste aspecte, instanța apreciază că, până la soluționarea pe fond a dosarului nr. ..../211/2019 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, în interesul superior al minorului este ca locuința sa să fie stabilită alături de mama-reclamantă, aceasta fiind singura în măsură să îl îngrijească pe minor, având capacitatea de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia, ținând cont și de vârsta sa fragedă. Mai mult decât atât, instanța reține și faptul că reclamanta beneficiază de sprijinul familiei sale în ceea ce privește asigurarea celor necesare minorului.

Prin urmare, raportat la cele anterior expuse, instanța va admite acest capăt de cerere și va stabili locuința minorului alături de mama- reclamantă.

II. În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești cu privire la minorul MAS...., temporar, de către reclamantă, instanța reține următoarele.

Potrivit art. 483 alin. 1 Cod Civ., autoritatea părintească este definită ca fiind ansamblul drepturilor și îndatoririlor care privesc atât persoana cât și bunurile copilului și care aparțin în mod egal ambilor părinți. De asemenea, potrivit art. 503 alin. 1 corobat cu art. 483 alin. 3  Cod.Civ. și cu art. 36 alin. 1 din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copiilor, părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, aceștia fiind responsabili pentru creșterea copiilor lor minori.

Conform art. 36 alin. 3 din același act normativ, exercitarea autorității părintești de către părinții care nu locuiesc împreună presupune ca deciziile importante precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor acestuia, să fie luate numai cu acordul ambilor părinți.

Totodată, conform alin.7 al art.36 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copiilor, se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

Instanța reține faptul că, spre deosebire de stabilirea locuinței minorului, unde legiuitorul a prezumat caracterul urgent al unei astfel de măsuri pe tot timpul procesului de divorț, în ceea ce privește autoritatea părintească, o astfel de urgență nu a fost prezumată, astfel că reclamantei îi revine obligația de a face dovada urgenței luării măsurii.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat, drept motive pentru a se dispune exercitarea autorității părintești față de minor în mod exclusiv de către mamă, alcoolismul, dependența de droguri și de jocurile de noroc a pârâtului, precum și actele de violență realizate de către pârât față de aceasta.

În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia pârâtul ar consuma băuturi alcoolice în mod regulat, instanța constată că, din probele administrate în cauză nu rezultă acest aspect. Astfel, deși atât martora IML..., cât și martorul NP...au afirmat faptul că între cele două părți se iscau deseori certuri, niciunul dintre aceștia nu a confirmat faptul că pârâtul consuma băuturi alcoolice.

De asemenea, instanța reține faptul că, actele de violență fizică pe care reclamanta le-a adus în discuție ca fiind exercitate asupra sa, nu au fost dovedite. Pe de o parte, martorul NP...a afirmat că nu l-a văzut personal pe pârât să fie violent, întrucât nu avea contact des cu acesta. Din declarația martorului IM... nu rezultă că reclamanta ar fi suferit violențe din partea soțului-pârât, ci din contră, mătușa pârâtului a fost victima acestor violențe, atât fizice cât și verbale,  fapt întărit de înregistrarea audio depusă la dosar (în conversația dintre reclamantă și mama pârâtului se discută despre un asemenea act). Într-adevăr, ceea ce rezultă din probele administrate în cauză este violența verbală a pârâtului, atât cu privire la mătușa sa, cât și față de reclamantă.

 În al treilea rând, referitor la dependența de droguri a pârâtului, instanța reține că, din probele administrate în procedura urgentă a ordonanței președințiale nu au rezultat indicii suficiente în sensul existenței unei asemenea dependențe.

Din declarația martorului IM... a reieșit faptul că pârâtul consuma o serie de calmante sub formă de praf sau tablete, întrucât avea probleme cu dinții, aspect confirmat de acesta la interogatoriu, care însă nu se coroborează cu vreun înscris medical în acest sens. Martorul NP...a afirmat că nu cunoaște, personal, ca pârâtul să fi consumat droguri, ci doar din afirmațiile fiicei lui. Însă, toate aspectele anterioare sunt contrazise prin înregistrările audio depuse la dosar, de unde rezultă, în mod lipsit de echivoc, că pârâtul a consumat substanțe stupefiante (în convorbirea telefonică dintre reclamantă și mama pârâtului se face referire la acțiunea de ”a priza”, la întinderea efectelor drogului; în conversația ambientală dintre părți, reclamanta întreabă dacă ”a mărit doza”, iar pârâtul răspunde că ”are palpitații la inimă” și că a luat pentru a uita că ea îl înșală cu alți bărbați).

Instanța reține că dependența de droguri a unuia dintre părinți este una dintre situațiile în care legiuitorul a apreciat că se impune ca autoritatea părintească să fie exercitată de către celălalt părinte pentru a proteja interesul superior al minorului. Or, această acuzație la adresa pârâtului este una cu implicații majore în ceea ce privește dreptul acestuia de a exercita autoritatea părintească asupra minorului, fiind necesar a se dovedi în concret, în mod lipsit de dubiu, existența acestei situații.

În urma probațiunii administrate, cu precădere a înregistrării audio depuse la dosar, instanța concluzionează că pârâtul a consumat de mai multe ori substanțe stupefiante sau psihotrope, fără a rezulta ce fel și fără a contura opinia instanței în sensul prezenței unei dependențe. De asemenea, nu a rezultat că, urmare a acestor acte, pârâtul a reprezentat un pericol concret la adresa siguranței minorului sau că minorul a fost expus direct acestei conduite iresponsabile a tatălui.

Conform definițiilor regăsite în articolele de specialitate care tratează această problemă, toxicomania este o stare psihosomatică, ce rezulta în urma interacţiunii individului cu un produs psihoactiv (psihotrop) specific, având drept consecinţe tulburări de comportament şi alte reacţii, care presupun o dorinţă invincibilă, permanentă, continuă sau periodică de a consuma drogul, pentru obţinerea anumitor efecte psihice. În cazul in care consumul de droguri este suprimat, se declanşeaza tulburari severe de diferite forme, grade şi intensităţi.

Astfel, pentru a dovedi o stare de dependență a pârâtului față de o anumită/anumite substanțe stupefiante sau psihotrope, în cauză se impune administrarea unui probatoriu amplu, care să vizeze în mod direct această chestiune, din punct de vedere medical.

În ceea ce privește dependența față de jocurile de noroc, deși din interogatoriul luat pârâtului coroborat cu afirmațiile martorului N... rezultă un anumit grad de preocupare manifestată de acesta dintâi față de pariurile sportive/alte jocuri de noroc, nu s-a dovedit modul în care această conduită va afecta, pe viitor, interesele minorului și justifică urgența luării unei măsuri, atât timp cât, până la soluționarea definitivă a cauzei, pe fond, minorul va locui împreună cu mama.

Motivele enumerate de către legiuitor în cuprinsul art.36 alin.7 din Legea nr. 272/2004, pentru care instanța poate decide ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte sunt cu titlul exemplificativ, pe lângă aceste situații expres menționate, putând fi reținut orice alt motiv care ar determina existența unui risc pentru minor, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

Se reține astfel că, deși conduita pârâtului, conform celor prezentate anterior, este una iresponsabilă și aptă să afecteze modul de dezvoltare a minorului, în prezenta cauză nu s-a făcut dovada existenței unei situații de urgență care să justifice exercitarea autorității părintești, în mod exclusiv, temporar, de către reclamantă, motiv pentru care instanța va respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil, față de neîndeplinirea uneia dintre condițiile de admisibilitate ale emiterii ordonanței președințiale-  urgența luării măsurii.

Față de prevederile art.453 alin.1 C.proc.civ., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, față de cererea expresă a reclamantei în acest sens şi soluţia de admitere, în parte, a cererii de chemare în judecată, în baza dispoziţiilor art.453 alin.2 C.proc.civ., instanţa va obliga pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 920 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru (20 lei) şi onorariu avocaţial– proporţional cu pretenţiile admise (900 lei).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite, în parte, cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de reclamanta MI..., CNP …., cu reședința în mun. … şi domiciliul procesul ales la Cabinet de avocat …, în contradictoriu cu pârâtul MMC..., CNP … cu domiciliul în …

Stabilește locuința minorului MAS...., născut la data de ...., la reclamantă, măsura astfel stabilită având un caracter provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. ..../211/2019.

Respinge capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești cu privire la minorul MAS...., născut la data de ...., în mod exclusiv de către reclamantă, ca inadmisibil.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 920 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial– proporţional cu pretenţiile admise.

Executorie de drept.

Cu drept de apel în termen de 5 de zile de la pronunţare. Cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă, sub sancţiunea nulităţii, la Judecătoria Cluj Napoca.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, azi, 08.04.2019.