Litigiul rezultat din neexecutarea/executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Natura juridică a dobânzilor moratorii.

- art. 1088 alin. 2 din Codul civil din 1864

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009

- Decizia nr. 7/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

- Decizia nr. 21/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

- Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii

Daunele-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a creanţelor recunoscute prin titluri executorii, au caracterul unor prestaţii succesive şi sunt datorate pentru întreaga perioadă de executare cu întârziere şi calculate pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data scadenţei acestor creanţe.

Dobânda legală reprezintă câştigul pe care creditorul l-ar fi obţinut din investirea banilor, dacă aceştia ar fi fost plătiţi la scadenţă, adică beneficiul nerealizat (lucrum cessans), acordându-se cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat de către debitor prin întârziere.

Natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată), iar cea de-a doua, reprezintă valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii (daune compensatorii).

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 381/28.04.2017 Tribunalul Covasna a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă prin întâmpinare pentru pretenţiile aferente perioadei 10.02.2009-17.02.2014, a admis în parte cererea formulată de reclamantul Sindicatul A. B. în numele membrului de sindicat C., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică B., a obligat-o pe pârâta la calcularea şi plata în beneficiul membrului de sindicat, a daunelor moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare aferentă sumelor de bani cuprinse în titlul executoriu, constând în sentinţa civilă nr. 1646/18.11.2008 din dosarul nr. xxxx/119/2008 pronunţată de Tribunalul Covasna, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 106/10.02.2009, dobânzi ce se vor acorda de la data de 17.02.2014 până la plata integrală a debitului, a respins ca prescrise pretenţiile aferente perioadei 10.02.2009 - 17.02.2014.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului B. solicitând modificarea hotărârii primei instanţe în sensul respingerii în totalitate a acţiunii reclamantelor.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta învederează că reclamanta nu a precizat în concret perioada pentru care a solicitat acordarea daunelor interese moratorii sub forma dobânzii legale, nu a precizat sumele concrete cerute, după cum nu a indicat modul de calcul şi temeiul de drept aferent pretenţiilor ridicate, în condiţiile în care recurenta nu are obligaţia calculării acestor sume, ci doar obligaţia plăţii lor în baza unui titlu executoriu.

Susţine în continuare recurenta că daunele interese moratorii în cazul titlurilor executorii a căror executare a fost eşalonată în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 71/2009 se acordă pentru o perioadă de 3 ani anterior datei introducerii cererii de chemare în judecată. 

În drept s-au invocat dispoziţiile 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă.

În cauză intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului dedus judecăţii, arătând că prima instanţă la calculul pretenţiilor băneşti acordate a luat deja în calcul perioada pentru care operează prescripţia extinctivă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor art. 498 Cod procedură civilă şi recursul declarat de reclamanta Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului B., Curtea constată că acesta este neîntemeiat.

Astfel, instanţa de recurs constată că prin sentinţa civilă nr. 1646/18.11.2008 a Tribunalului Covasna, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 106/R/10.02.2009 a Curţii de Apel Braşov, s-a admis cererea formulată de reclamanta intimată din prezenta cauză în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea de Sănătate Publică B. şi Ministerul Sănătăţii Publice şi au fost obligaţi pârâţii la alocarea şi plata către reclamantă a suplimentului postului şi a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, începând din 01.01.2004 şi în continuare, până la încetarea raportului de serviciu ori până la noi reglementari legale, sumele datorate urmând a fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflaţie, calculat de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.

Reclamanta a solicitat ca în temeiul prevederilor Deciziei nr. 2/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a dispoziţiilor O.G. nr. 13/2011, să se dispună calcularea şi acordarea daunelor interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale funcţionarilor publici, susţinând că drepturile salariale deşi câştigate definitiv în aprilie 2009 au fost achitate în tranşe, doar începând cu anul 2012, conform prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011 şi deci sunt incidente prevederile art. 1531 alin. 1 şi art. 1535 din noul Cod civil pentru acordarea dobânzii legale.

Recurenta pârâtă Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului B. a susţinut că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii însă în baza unei sentinţe judecătoreşti care să dispună data plăţii şi cuantumul sumelor acordate cu titlu de daune-interese moratorii. Direcţia de Sănătate Publică nu poate calcula daune interese atâta timp cât încă nu s-a prevăzut data efectuării plăţii din 2016 conform O.G. nr. 71 din 2009.

Litigiul de faţă a fost iniţiat faţă de neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, ceea ce constituie o faptă distinctă de cea constatată prin respectivul titlu executoriu, întrucât rezidă în încălcarea obligaţiei de a se conforma dispoziţiilor titlului executoriu şi care nu trebuie confundată cu încălcarea obligaţiei născute dintr-un act sau fapt juridic, deja sancţionată prin hotărârea judecătorească irevocabilă care reprezintă titlu executoriu.

Potrivit dispoziţiilor art. 371/1 Cod procedură civilă din 1865, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede altfel. Titularii creanţelor care intră în sfera de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare (daune-interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

În acest sens, prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat - în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1. 531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1535 alin. (1) din Codul civil din 2009 - că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009.

În considerentele Deciziei nr. 2 din 17 februarie 2014, Înalta Curte a reţinut că este evident faptul că prin executarea eşalonată a obligaţiei de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existenţă este confirmată chiar de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eşalonat se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Or, prin instituirea obligaţiei de actualizare a sumei cu indicele preţurilor de consum, legiuitorul recunoaşte implicit existenţa prejudiciului cauzat prin executarea eşalonată şi, în consecinţă, instituie o reparaţie parţială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).

Actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie reprezintă un calcul matematic al cărui scop este acela de a menţine valoarea reală a obligaţiei prevăzută în titlul executoriu, la data efectuării plăţii, în timp ce dobânda legală reprezintă câştigul pe care creditorul l-ar fi obţinut din investirea banilor, dacă aceştia ar fi fost plătiţi la scadenţă, adică beneficiul nerealizat. Prin urmare, natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune, iar cea de-a doua valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii.

Totodată, prin Decizia nr. 7/2015 a ÎCCJ, s-a decis că ,,plăţile voluntare eşalonate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.

Aplicarea O.U.G. nr. 71/2009 a suspendat de drept orice procedură de executare silită în cursul termenului prevăzut pentru plata sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea drepturilor de natură salarială pentru personalul din sectorul bugetar şi devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011. Natura juridică a măsurilor dispuse prin O.U.G. nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare ce decurge din chiar conţinutul art. 1 alin. (2) al actului normativ, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eşalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept. Dar, pe durata suspendării executării silite, indiferent cum operează aceasta (voluntar, judiciar sau legal), dobânda (legală sau convenţională) curge, creanţa fiind una certă, lichidă şi exigibilă.

Daunele-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a creanţelor recunoscute prin titluri executorii, au caracterul unor prestaţii succesive şi sunt datorate pentru întreaga perioadă de executare cu întârziere şi calculate pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data scadenţei acestor creanţe.

Dobânda legală reprezintă câştigul pe care creditorul l-ar fi obţinut din investirea banilor, dacă aceştia ar fi fost plătiţi la scadenţă, adică beneficiul nerealizat (lucrum cessans), acordându-se cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat de către debitor prin întârziere.

Natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată), iar cea de-a doua, reprezintă valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii (daune compensatorii).

Corect a reţinut prima instanţă că prin acordarea dobânzii se urmăreşte sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmăreşte acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenţei şi cea a "plăţii efective a sumei datorate.

Aşadar, acordarea dobânzii legale, până la data plăţii integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflaţie, nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia.

Fiecare zi de întârziere în executare generează o prescripţie distinctă a dreptului la acţiune cu privire la aceste prestaţii succesive. Ca atare, creditorii sunt îndreptăţiţi la daune-interese moratorii pentru o perioadă de 3 ani anterioară introducerii cererii de plată a dobânzii, al căror cuantum va fi stabilit în funcţie de plăţile eşalonate efectuate în executarea creanţelor din titlurile executorii.

 Cu privire la fondul cauzei, s-au reţinut corect şi dispoziţiile art. 1088 alin. 2 din Codul civil din 1864, conform cărora daunele-interese pentru neexecutare sub forma dobânzilor sunt debite din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.

În consens cu cele reţinute de prima instanţă, este necesar a aminti şi Decizia nr. 21/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 şi art. 1. 523 alin. (2) lit. d) din Codul civil raportat la art. 166 alin. (1) şi (4) din Codul muncii, republicat, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acţiunii.

Din deciziile Înaltei Curţi amintite, rezultă cu claritate că fapta ilicită, săvârşită cu vinovăţie, în sensul dispoziţiilor legale ce instituie răspunderea civilă, constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar, neputându-se reţine cazul fortuit care să răstoarne prezumţia relativă de culpă a debitorului în executarea obligaţiei.

Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, astfel că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă este nefondat.

Nefondat este şi motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, din examinarea considerentelor hotărârii primei instanţe rezultând o analiză completă şi complexă a motivelor şi apărărilor expuse de părţi.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul declarat de recurenta Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului B. împotriva sentinţei civile 381/28.04.2017 a Tribunalului Covasna.

Domenii speta

Spete similare