Proces-verbal de contravenţie anulat

Prin plângerea contravenţională înregistrată la data de 15.02.2019 pe rolul Judecătoriei Filiaşi, petentul V. P. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimatul IPJ Dolj să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria X nr. X încheiat la data de 24.01.2019 de un agent constatator din cadrul Poliţiei oraşului Filiaşi , cu consecinţa înlăturării sancţiunilor aplicate şi a exonerării acestuia de plata amenzii în cuantum de 1305 lei.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că  prin procesul verbal de contravenţie contestat a fost sancţionat pe motiv că la data de 24.01.2019, ora 01:55 a condus autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare X pe bulevardul Racoţeanu,  din direcţia Filiaşi către Craiova , cu viteza de 96 km/h într-o zonă în care limita de viteză era de 50 km/h.

A susţinut petentul că procesul verbal contestat este netemeinic şi nelegal întrucât au fost încălcate prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 , respectiv fapta nu a fost descrisă în moc corespunzător, cu indicarea km la care a fost surprinsă fapta contravenţională, ceea ce echivalează cu lipsa menţiunilor privind descrierea faptei.

De asemenea, s-a susţinut că procesul verbal nu oferă date privind identificarea autovehiculului pe care era amplasat aparatul radar, condiţiile în care s-a făcut înregistrarea, identitatea operatorului , iar starea de fapt nu a fost descrisă complet şi corect întrucât bulevardul Racoţeanu începe de la intrarea în oraşul Filiaşi şi traversează oraşul, fiind prevăzut cu 4 benzi de circulaţie, câte 2 pe fiecare sens .

S-a mai arătat că potrivit dispoziţiilor art. 4.2 din NML 021-05,  măsurările şi înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislaţiei rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificaţi, iar în speţă din cuprinsul procesului verbal nu reiese care este  persoana care a efectuat înregistrarea ce a stat la baza procesului verbal de contravenţie contestat.

Faţă de existenţa acestor vicii, petentul a solicitat ca intimatul să înainteze la dosar înregistrarea video efectuată, dovada omologării tehnice şi a verificării periodice a dispozitivului care a efectuat înregistrarea. manualul de utilizare al cinemometrului utilizat. datele persoanelor implicate în procedura de constatare şi sancţionare, ordinul de serviciu al agentului constatator  şi atestatul de operator radar al acestuia .

Petentul a invocat şi faptul că au fost încălcate prevederile art. 19 din OG 2/2001 , respectiv că în cuprinsul procesului verbal de contravenţie contestat nu s-au inserat datele unui martor asistent care să confirme starea de fapt.

În ceea ce priveşte netemeinicia procesului verbal, petentul a susţinut că nu rula cu viteza menţionată în cuprinsul actului de constatare a contravenţiei şi a solicitat să se dea relevanţă prevederilor Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 1096/2009 şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului .

În dovedirea plângerii, timbrată corespunzător cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, astfel cum impun prevederile art. 19 din OG 2/2001, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu .

A depus la dosar în copie : procesul verbal de contravenţie contestat  şi cartea sa de identitate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 31 alin. 1, art. 32 şi următoarele din OG 2/2001, OUG 195/2002 şi Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002.

În temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă

Intimatul a formulat întâmpinare la data de 12.03.019, în cuprinsul  căreia a susţinut, în esenţă, că procesul verbal de contravenţie a fost încheiat cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, în cuprinsul întâmpinării formulate intimatul a  susţinut, în esenţă, că procesul verbal de contravenţie a fost încheiat cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Cât priveşte starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal a solicitat instanţei de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declaraţia unui martor audiat la solicitarea petentului, iar instanţa de judecată nu poate da relevanţă maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliţie din procesul-verbal de contravenţie, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.

În cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art. 315, alin. 1 NCPC  intimatul a precizat că se opune la ascultarea acesteia.

De asemenea, intimatul a precizat că abaterea săvârşită de petent  a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliţiei rutiere şi, prin urmare , sancţionarea acestuia este temeinică şi legală .

Referitor la procesul-verbal, intimatul a considerat că instanţa de judecata trebuie sa-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exerciţiul funcţiunii.

De asemenea, s-a susţinut că dispoziţiile art. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, obligă orice participant la trafic să respecte regulile de circulaţie şi semnificaţia mijloacelor de semnalizare rutieră.

Totodată s-a susţinut că fapta reţinută în sarcina petentului prezintă un grad de pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu o viteză peste limita legală admisă, există riscul producerii unor accidente în care să fie implicate persoane nevinovate.

Având în vedere numărul mare de accidente cu consecinţe deosebit de grave cu care se confruntă societatea, ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie de către conducătorii auto, s-a considerat că a li se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenţionale ce le revine, ca urmare a propriei conduite culpabile, prin ignorarea menţiunilor proceselor verbale de contravenţie întocmite corect, este atât contrară legii, cât şi un act de iresponsabilitate socială, care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulaţie a acestora, lipsind-o de consecinţele pe care legea le prevede.

Concluzionând, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenţionale formulate de petent ca neîntemeiată şi, pe cale de consecinţă, menţinerea actului sancţionator ca temeinic şi legal.

În temeiul art. 411 alin 1 pct. (2) Cod de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului instituţiei.

A anexat la plângerea formulată un număr de 9 fotografii realizate cu privire la autoturismul condus de petent la data sancţionării sale şi buletinul de verificare metrologică a aparatului radar cu care a fost realizată înregistrarea.

Prin rezoluţia preşedintelui de complet din 12.03.2019 a fost stabilit primul termen de judecată şi s-a dispus citarea părţilor,  ataşându-se la citaţia emisă un exemplar al întâmpinării şi înscrisurilor anexate acesteia şi cu menţiunea că poate formula răspuns la întâmpinare, precum şi emiterea unei adrese către intimat pentru a înainta la dosar DVD-ul cuprinzând înregistrarea pretinsei contravenţii şi transcrierea procesului verbal de contravenţie contestat .

Răspunsul la această adresă  a fost comunicat la data de 02.04.2019.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de ambele părţi şi cu înregistrarea radar înaintată la dosar de unitatea intimată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria X nr. X încheiat la data de 24.01.2019 de un agent constatator din cadrul intimatului IPJ Dolj, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în sumă de 1305 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 49 alin. a  din OUG 195/2002, reţinându-se în sarcina sa că la data de 24.01.2019 a circulat cu autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare X , pe bulevardul Racoţeanu din oraşul Filiaşi, din direcţia Filiaşi către Craiova, cu viteza de 96 km/h, în localitate, unde există limită de viteză 50 km/h, viteză ce a fost înregistrată cu aparatul radar Autovision Rom 113, montat pe auto MAI 34604 în zona Peco Lukoil Filiaşi.

Împotriva acestui proces-verbal petentul a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Instanţa, fiind învestită cu soluţionarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din acelaşi act normativ.

Instanţa, analizând conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria X nr. X încheiat la data de 24.01.2019, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, respectiv numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită şi data comiterii acesteia, precum şi semnătura agentului constatator.

Petentul a susţinut că procesul – verbal ar fi nul întrucât agentul constatator nu a individualizat locul săvârşirii faptei, a descris deficitar fapta, nu a indicat un martor în procesul - verbal.

Cu privire la aceste aspecte, instanţa reţine că în cuprinsul procesului – verbal de contravenţie este indicat locul săvârşirii faptei ca fiind l pe Bd. Racoţeanu, în zona Lukoil Filiaşi, coordonate apreciate de instanţă ca fiind suficiente pentru stabilirea exactă a locului contravenţiei, respectiv într-o localitate.

Lipsa indicării kilometrului unde a fost săvârşită contravenţia nu atrage automat sancţiunea nulităţii, ci numai dacă petentul probează că prin această omisiune partea a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, în condiţiile art. 175 Cod procedură civilă. Or, în prezenta cauză, petentul nu numai că nu a făcut dovada niciunei vătămări, dar nici nu a învederat că i s-ar fi cauzat o vătămare şi nici în ce ar fi constat aceasta, în condiţiile în care în cuprinsul actului sancţionator există menţiunea referitoare la restricţia de 50 km/h pe sectorul de drum pe care a circulat petentul.

De asemenea, instanţa nu va reţine susţinerile petentului potrivit cărora procesul verbal nu ar fi legal întocmit pe motiv că descrierea faptei ar fi deficitară, apreciind că fapta este suficient descrisă, cu indicarea datei, orei, locului săvârşirii faptei, a aparatului radar cu care a fost înregistrată, a vitezei cu care circula autovehiculul în momentul înregistrării, precum şi a actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia.

Astfel, contravenţia săvârşită de petent este pe larg descrisă în fapt (constând în fapta de a circula în localitate cu viteza de 96 km/h şi corect încadrată din punct de vedere juridic (fiind prevăzută de art. art. 108 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002). Din modul în care este prezentată fapta contravenţională se desprind implicit şi împrejurările ce pot servi la aprecierea gravităţii ei, contravenţia în speţă fiind una de pericol, care aduce o gravă atingere siguranţei traficului rutier, gravitatea faptei  constând într-o stare de pericol pentru desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi pentru ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, nefiind necesară producerea unui rezultat.

De asemenea, în procesul – verbal se arată că fapta a fost filmată şi înregistrată cu aparatul radar Autovision Rom 113, montat pe auto MAI 34604.

În ceea ce priveşte individualizarea aparatului radar, instanţa apreciază că s-a făcut o suficientă individualizare în procesul-verbal contestat prin indicarea tipului de aparat radar şi a vehiculului pe care se află montat aparatul radar. În aceste condiţii, instanţa consideră suficientă indicarea numărului de înmatriculare a autoutilitarei MAI pe care este montat aparatul radar cu care s-a realizat înregistrarea contravenţiei pentru identificarea acestuia şi verificarea îndeplinirii cerinţelor metrologice.

Din cuprinsul actului sancţionator, re reţine că petentul a fost de faţă la întocmirea procesului – verbal însă a refuzat să îl semneze.

Conform art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia.

Neîndeplinirea de către agentul constatator a obligaţiei de a cuprinde în actul de constatare datele de identitate şi semnătura unui martor, procesul verbal fiind încheiat în prezenţa petentului care a refuzat să îl semneze, nu se regăseşte între cazurile de nulitate absolută strict şi limitativ prevăzute în cuprinsul art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. În consecinţă, o atare omisiune nu ar putea să atragă decât nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei ce a fost încheiat în astfel de condiţii, dacă petentul dovedeşte că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei. În speţă, nici nu s-a invocat o vătămare.

Referitor la solicitarea  de  a înainta respectiv ordinul  de  serviciu al agentului constatator instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art.  2 din OUG nr. 195/2002 "Îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie pe drumurile publice se fac de către poliţia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care are obligaţia să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora." , potrivit  art. 179 alin. 2 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea  Regulamentului  de aplicare  a OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice "Poliţistul rutier sau poliţistul de frontieră aflat în punctul de trecere a frontierei de stat, care acţionează în cadrul echipajului mixt, are, ca principale atribuţii:a) să oprească vehiculele pentru control şi să verifice documentele pe care conducătorii acestora trebuie să le aibă asupra lor; b) să constate şi să aplice sancţiuni în cazul contravenţiilor aflate în competenţa sa.",  iar faţă de prevederile art. 28 alin 1 din Legea nr. 218/2002 conform cărora, în îndeplinirea activităţilor specifice, poliţistul are competenţa teritorială corespunzătoare unităţii din care face parte, în cazul de faţă agentul constatator avea competenţa teritorială pe întregul teritoriu al judeţului Dolj întrucât este angajat al IPJ Dolj - Serviciul Politiei Rutiere.

În ceea ce priveşte  cererea formulată de petent  privind înaintarea la dosar a atestatului de operator radar al agentului constatator, instanţa are în vedere prevederile Deciziei nr.  4 /2017 pronunţată de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că poliţistul rutier poate încheia procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pe baza informaţiilor comunicate prin radio de către operatorul radar, aflat în alt loc decât acela în care se afla poliţistul rutier, precum şi prevederile art. 2 din OUG nr. 195/2002 si art. 179 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea  Regulamentului  de aplicare  a OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Cât priveşte temeinicia procesului-verbal de contravenţie, instanţa reţine că, deşi OG nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator şi fiind probate cu ajutorul prezumţiei de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumţia de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) şi cu prezumţia de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei, Hotarârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporţionalităţii, trebuie observat că dispoziţiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice, iar respectarea condiţiilor impuse de acest act normativ are implicaţii majore asupra garantării dreptului la viată şi la integritate al persoanelor şi bunurilor şi pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societăţii în aplicarea acestor norme este de importanţă capitală.

În acelaşi timp însă, persoana sancţionată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - 36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita de proporţionalitate între scopul urmărit de autorităţile statului, de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale, prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 şi Nicoleta Gheorghe împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).

În drept, potrivit art. 108 alin. 3 lit. d din OUG. nr. 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă şi aplicarea a 6 puncte de penalizare săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarei fapte: depăşirea cu 41 -50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

În urma vizionării înregistrării video a pretinsei fapte contravenţionale, instanţa reţine următoarea succesiune în derularea evenimentelor:

În fapt, autoturismul pe care este montat cinemometrul înregistrează autovehiculele care circulă din sens opus, autoturismul poliţiei aflându-se în mişcare, pe timp de noapte. Din sens opus, în raza de măsurare a cinemometrului, se observă farurile mai multor autoturisme care circulă în coloană.

La momentul 01:53:17, viteza afişată în dreptul literei T indică 95 km/h, viteză ce scade la 74 km/h în aceeaşi secundă 18 şi tot în aceeaşi secundă creşte din nou la 96 km/h. În continuare, la momentul 01:53:18, viteza afişată este de 89 km/h pentru ca în secunda 20 să se afişeze trei viteze: 91 km/h, 75 km/h, respectiv 92 km/h.

De asemenea, în aceeaşi manieră, în secunda 21 a filmării, în dreptul literei T se afişează, pe rând, vitezele de 92 km/h, 75 km/h, 92 km/h.

În tot timpul filmării, se observă farurile aprinse ale mai multor autoturisme, fără a se distinge numărul de înmatriculare al vreunuia dintre ele.

Faţă de cele expuse, deşi este cert că, la un moment dat, valoarea T indică viteza de 96 km/h, nu se poate reţine, fără dubii, că aceasta este o valoare reală în condiţiile în care, în aceleaşi secunde (17, 20, 21), valoarea T afişează, alternativ, 96 km/h, 75 km/h, 92 km/h şi 75 km/h fără a avea loc astfel o scădere ori creştere graduală a vitezei. Prin urmare, având în vedere diferenţa de viteză înregistrată în aceeaşi secundă, cât şi alternările de viteze mici cu viteze mari, se apreciază că există dubii cu privire la corectitudinea vitezei afişate de cinemometru astfel încât nu se poate stabili cu certitudine dacă petentul a săvârşit sau nu fapta reţinută în sarcina sa.

Întrucât agentul constatator nu putea constata cu propriile simţuri viteza cu care a circulat petentul, singura dovadă care putea susţine afirmaţia fiind înregistrarea efectuată cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, faţă de precizările anterioare instanţa apreciază că în speţă nu a fost efectuată dovada depăşirii de către petent a vitezei legale admise.

Potrivit principiului in dubio pro reo, îndoiala trebuie interpretată în favoarea petentului, în sensul că aceasta a circulat în mod regulamentar, respectând regulile de circulaţie, astfel că sancţionarea acestuia apare ca netemeinică, motiv pentru care instanţa urmează a anula procesul – verbal de contravenţie seria  PDJX nr. 0209358 încheiat la data de 24.01.2019 de un agent constatator din cadrul Poliţiei oraşului Filiaşi şi va exonera petentul de plata amenzii contravenţionale în sumă de 1350 lei.

În baza principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare