Uzucapiune

Sentinţă civilă 298 din 12.04.2019


Prin  acţiunea civilă înregistrată pe  rolul  acestei instanţe la data de 27.09.2017, aşa cum  a fost precizată ulterior,  reclamantul  B.Ş. a solicitat în contradictoriu  cu  pârâţii B. Ş.,  B. I., V. V.,  B.  V. şi pe intervenientul U.  G.  ca, prin  hotărârea  ce  se va pronunţa, să  se constate  , in  temeiul  dispoziţiilor  art.  1890 din vechiul  Cod civil, că reclamantul  este proprietarul  terenului  în suprafaţă  de  1579 m.p.  (1543,55  m.p. din măsurători), situat în intravilanul  satului  Sfircea,  comuna Braloştiţa,  str.  G. O., nr. X, judeţul  Dolj, respectiv: tarlaua  5, parcela  5- 473,13 m.p., tarlaua  5, parcela 6 – 591,54 m.p., tarlaua  5, parcela 7 -  479 m.p.  ca  efect al uzucapiunii.

In  motivarea acţiunii reclamantul a  arătat că in  fapt este posesorul unei suprafeţei  de teren indicate mai  sus de peste  30 de ani,  exercitând o posesie  neintreruptă, netulburată, neechivocă şi  exercitată  de  el , sub nume  de proprietar.

A susţinut  reclamantul  că  stăpâneşte  terenul  de mai sus achitând taxele  şi impozitele  aferente, având rol în  registrul  agricol, incă  din  anul  1978, când, intre tatăl său , B.  N. V. şi  T.I., a intervenit o chitanţă  de mână, prin care, tatăl său  a cumpărat  pentru  reclamant  terenul  de mai  sus.

A susţinut că T. I. (fostă M.) a decedat la data de  11.08.1981 şi  a avut doi copii, pe M. G. şi  B. E.. B. E.  a fost căsătorită cu  B. C., ambii  fiind  decedaţi, la  fel şi M.G..

A susţinut  reclamantul  că în anul  1982,  cei doi  fraţi, M.G. şi  B.E. au promovat  o actiune  de partaj ce  a făcut obiectul  dosarului nr.  X/1982 al  Judecătoriei Craiova, unde tatăl său,  B.  V.  a avut calitate de pârât, având în vedere că  acesta încheiase cu  defuncta,  T. I., in  deplin  consens cu  fiul  său, M.  G.,  chitanţa  de mână, prin care  tatăl său  cumpărase terenul  si  casa pentru  reclamant. Prin  sentinţa civilă nr. X din 06.12.1982, numitului  M.G.  i-a fost atribuită casa  şi terenul in  suprafaţă  de 250 m.p., cumpărati  de tatăl său, numita  B. Elena  primind  sultă.

In dovedirea  acţiunii a solicitat proba cu inscrisuri şi  proba testimonială cu martorii S.  M. şi  N. M.

A depus la dosar, in fotocopie, următoarerele înscrisuri:  T.P. nr. X eliberat la data de 16.01.1997 pe numele  lui  B. E.  în calitate de moştenitor  al  defunctei  M.  I.,  extrase din  registrul  de naştere  privind pârâtii  din prezenta cauză,  adeverinţa nr. 4802/29.08.2017 eliberată  de  Comuna Braloştiţa, inscrisul  sub  semnătură privată intitulat „Dovadă” incheiat intre  promitenta  vânzătoare  T. I. şi  promitentul  cumpărător B. V.,  s.c. nr.  X/06.12.1982 pronunţată  de  Judecătoria  Craiova in  dosarul nr.  X/1982, certificat  de  sarcini eliberat  de O.C.P.I. Dolj, procură specială  de  reprezentare.

In  drept,  acţiunea  a fost întemeiată pe  dispoziţiile art. 1890 şi următoarele din vechiul  Cod civil.

Acţiunea  a fost timbrată  cu taxă judiciară  de  timbru în cuantum  de  500 lei, conform  art.  3 alin.2 din  OUG  nr.80/2013.

In cadrul procedurii  prealabile pârâţii nu  au formulat întâmpinare  astfel încât, prin  rezoluţia  din data de  30.10.2018, s-a fixat primul  termen de judecată, cu  citarea părţilor.

La termenul  de judecată  din data de  28.11.2017 pârâtul  B.Ş. a formulat cerere prin care  a  arătat că  este  de  acord cu  acţiunea promovată  de către  reclamant.

Instanţa a încuviinţat proba cu inscrisuri şi proba cu martorul S.  M., martorul fiind audiat la termenul  de judecată  din data de  16 ianuarie 2018(fila nr. 49 dos.).

La solicitarea instanţei,  Primăria comunei  Cernăteşti, judeţul  Dolj a inaintat cu adresa nr. 898 din 16.04.2018, Anexa  24 privind  pe numita  B.  E. (fila nr. 83-84).

La data de  12.06.2018 reclamantul  B. G.  a depus la dosar  precizare prin  care  a  arătat că numitul  M.  G.  se află în viaţă , dobândind după  incheierea căsătoriei numele  de  „U.” şi  a solicitat introducerea  acestuia în cauză.

La termenul  de judecată  din data de  11 iunie 2018 instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient  a numitului  U. (fost M.) G..

La termenul  de judecată din data de  10 septembrie 2018 instanţa a incuviinţat solicitarea  reclamantului  in  sensul  suplimentării probei testimoniale cu martorul  N.M.(fila nr.116 dos.).

La termenul  de judecată din data de 22 octombrie 2018 instanţa a incuvinţat proba cu  expertiza tehnică judiciară in  specialitatea  topografie, cadastru  si  geodezie, având următoarele obiective: identificarea terenului  litigios situat in comuna Bralooştiţa, sat Sfircea,  str.  G. O., nr. X, T.5, P.5, P.6, P.7 prin puncte,  suprafeţe şi  vecinătăţi,  stabilirea dimensiunilor pe fiecare latură şi indicarea  acestora pe schiţă; stabilirea dacă pe teren sunt  edificate construcţii, urmând  a  se identifica, in caz  afirmativ; stabilirea posesorului terenului şi precizarea dacă  acesta  este îngrădit pe toate laturile; stabilirea  dacă  s-a emis  titlu  de proprietate pentru  acest teren; intocmirea unei  schiţe topografice.

Reclamantul  a formulat  cerere  de ajutor public judiciar  sub forma scutirii  de plata onorariului provizoriu  de  expertiză.

Prin incheierea din data de  30 octombrie  2018 instanţa a admis  in parte cererea  de ajutor public  judiciar  formulată  de către  reclamant, incuviinţând  acordarea ajutorului  publiv  judiciar în forma plăţii către  expertul tehnic desemnat in cauză A. p. a sumei  de  400 lei,  reprezentînd  50% din suma  stabilită cu  titlu  de diferenţă  de decont, urmând ca diferenţa de 400 lei  să fie  achitată de către  reclamant.

Raportul  de  expertiză  a fost întocmit şi ataşat la dosar  (filele nr. 70 – 75).

La termenul  de judecată  din data de  26 noiembrie 2018, in  temeiul  dispoziţiilor  art. 78 alin.1  C.pr.civ., din oficiu instanţa a dispus introducerea in cauză  a numitului  B.  V. în calitate de pârât , apreciind că  în  raport  de  obiectul  cererii  de chemare în judecată – constatarea  dreptului  de proprietate prin uzucapiune - ,  această  cerere nu  poate fi  formulată  decât în contradictoriu  cu  fostul proprietar al terenului deţinut  de  reclamant care în speţă  este  B. V..

La termenul  de judecată  din data de  21.01.2019 pârâtul  B.V. a formulat  cerere prin  care  a precizat că  este  de  acord cu  acţiunea formulată  de către  reclamant.

La termenul  de judecată  din data de  04  februarie 2019 instanţa a dispus  efectuarea unei  adrese către  U.A.T.C. Braloştiţa, judeţul  Dolj cu  solicitarea  de  a înainta toate înscrisurile  ce au  stat la baza  inscrierii  reclamantului  B.G. la poziţia  de  rol nr.78 cu terenul litigios şi  de  a preciza  dacă  vreunul  dintre  moştenitorii lui  B. E. au  ridicat  titlul  de proprietate nr. X din  data de 16.07.1997 eliberat pe numele  acesteia.

Comuna Braloştiţa, judeţul  Dolj  a inaintat  adresa nr.  2333 din data de 01.03.2019 prin care  a  comunicat aspectul că titlul  de proprietate solicitat nu  se află în posesia  U.A.T.C. Braloştiţa şi nu  poate preciza  dacă  acesta  a fost  ridicat de vreunul  dintre moştenitori (fila nr. 95 dos.).

La termenul  de judecată  din data de 22.03.2019 instanţa  a dispus  efectuarea unei  adrese către Comisia  Locală  de Fond Funciar  Braloştiţa, judeţul Dolj cu  solicitarea  de  a comunica dacă terenul litigios face parte  din  fondul  de  rezervă  al  comisiei locale şi dacă au  fost încheiate la nivelul  localităţii  toate procedurile  privind  reconstituirea  dreptului  de proprietate  in baza legii nr.18/1991 sau  dacă  anterior anului  1989 acel teren  a fost  atribuit  ca lot in folosinţă reclamantului  sau  vreunei terţe persoane, răspunsul  fiind  comunicat şi ataşat la dosar  (fila nr.  117).

Analizând întregul material probator  existent in cauză, instanţa  constată şi  reţine următoarele:

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. 4 Cod civil, „Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.”

Cu alte cuvinte, uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a noului cod civil, sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, şi anume Codului civil de la 1864.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „Dispoziţiile art. 930 - 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. În cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.”

Prin acţiunea introductivă s-a solicitat să se constate că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de drept comun asupra terenului în suprafaţă de 1579 mp, situat în comuna Braloştiţa, sat Sfircea, str. G.O., nr. X, jud. Dolj, în T5 P5 – 504 mp, P6 – 775 mp, P7 – 300 mp, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani.

Întrucât este vorba de o posesie începută anterior intrării în vigoare a actualului cod civil, speţei de faţă îi sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil de la 1864, din care instanţa reţine că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietăţii asupra imobilelor, deci şi a terenurilor, care se fondează pe faptul posesiei îndelungate a imobilului aflat în circuitul civil şi este de doua feluri: uzucapiunea de 30 de ani şi uzucapiunea de 10 – 20 ani, prima fiind reglementată de prevederile art. 1890 – 1894 din Codul civil de la 1864, iar cea de-a doua de prevederile art. 1895  şi urm. din Codul civil de la 1864.

Potrivit art. 1890 din Codul civil de la 1864, pentru ca dreptul de proprietate sau alt drept real să fie dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, este necesară îndeplinirea, cumulativă, a două condiţii şi anume: posesia propriu – zisă să fie utilă, adică neviciată şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent ca posesorul este bună credinţă sau de rea credinţă.

Pentru a fi utilă, posesia trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 1847 din Codul civil de la 1864, respectiv să fie o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

În fapt, caracterul continuu al posesiei reiese din efectuarea actelor de stăpânire asupra imobilului cu regularitatea impusă de natura lucrului prin ocuparea imobilului, aşa cum rezultă din declaraţia martorilor audiaţi în cauză şi care au arătat că reclamantul a intrat în stăpânirea imobilului de peste 30 de ani, dată de la care a stăpânit în mod continuu terenul, comportându-se ca adevărat proprietar, calitate în care de altfel este cunoscut de către martori.

Tot din depoziţia martorilor se reţine şi caracterul netulburat al posesiei, rezultând din aceea că reclamantul, de la intrarea în posesie şi până în prezent, nu a fost tulburat de nicio persoană, nu a avut litigii cu privire la teren, astfel că posesia sa nu a fost dobândită ori conservată prin acte de violenţă.

Caracterul public al posesiei reiese din însăşi natura de bun imobil al obiectului litigiului, care împiedică exercitarea unei posesii pe ascuns.

Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv că reclamantul a intrat în stăpânirea imobilului cu intenţia de a se comporta faţă de acesta ca un proprietar şi nu cu intenţia de a-l deţine pentru altul, este susţinut de prezumţia relativă de neprecaritate instituită de art. 1854 din Codul civil de la 1864, care se coroborează cu atitudinea acestuia de a se impune în faţa tuturor în calitate de proprietar, aşa cum rezultă din depoziţia martorilor audiaţi.

Instanţa reţine că este îndeplinită şi condiţia exercitării neîntrerupte a posesiei timp de 30 de ani din moment ce, fiind dovedit momentul începerii posesiei, respectiv în urmă cu peste 30 de ani, reclamantul beneficiază de prezumţia relativă de continuitate stabilită de art. 1850 din Codul civil de la 1864, potrivit căreia posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediar. Nefăcându-se proba contrarie de către pârât, se reţine că reclamantul a exercitat pe parcursul a peste 30 de ani o posesie neîntreruptă asupra imobilului obiect al litigiului.

Din lucrarea de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, întocmită în cauză de expert A. P., se reţine că terenul în litigiu are suprafaţa de 1543,55 mp şi este situat în comuna Braloştiţa, sat Sfircea, str. G.O., nr. X, jud. Dolj, în T5 P5, 6 şi 7, teren compus din: 473,13 mp teren intravilan categoria de folosinţă curţi construcţii (situat în T5 P5), 591,54 mp teren intravilan categoria de folosinţă vie (situat în T5 P6) şi 479,33 mp teren intravilan categoria de folosinţă arabil (situat în T5 P7), întreg terenul fiind identificat în anexa la lucrarea de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie şi delimitat de punctele A – B – C – D – E – F – G – H - I.

S-a arătat de către expert că terenul se află în posesia efectivă a reclamantului. Expertul a menţionat că terenul este împrejmuit în totalitate cu gard din scândură şi plasă de sârmă, fiind bine delimitat faţă de proprietăţile învecinate şi faţă de domeniul public. De asemenea, din concluziile expertului se mai reţine că pe teren există două construcţii: casă de locuit şi garaj.

Aşadar, din coroborarea probelor administrate în cauză, instanţa reţine că reclamantul continuă în mod paşnic şi sub nume de proprietar să folosească terenul până în prezent, fără a fi tulburat de terţe persoane, fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 1847 din Codul civil de la 1864.

Instanţa apreciază că nu există nicio cauză de întrerupere naturală sau civilă a cursului prescripţiei achizitive care să înlăture efectele posesiei.

În aceste condiţii, instanţa, constatând că terenul în litigiu este în circuitul civil, nefăcând parte din cele considerate de legea fundamentală şi alte legi speciale ca inalienabile şi apreciind că posesia exercitată de reclamant este aptă a conduce dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, urmează a admite acţiunea precizată şi a constata dobândit de către reclamant dreptul de proprietate prin uzucapiunea de drept comun, pentru terenul de 1543,55 mp, situat în comuna Braloştiţa, sat Sfircea, str. G. O., nr. X, jud. Dolj, în T5 P5, 6 şi 7, teren compus din: 473,13 mp teren intravilan categoria de folosinţă curţi construcţii (situat în T5 P5), 591,54 mp teren intravilan categoria de folosinţă vie (situat în T5 P6) şi 479,33 mp teren intravilan categoria de folosinţă arabil (situat în T5 P7), întreg terenul fiind identificat în anexa la lucrarea de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, întocmită în cauză de expert Arsenie Petre şi delimitat de punctele A – B – C – D – E – F – G – H - I.

În baza art. 29 alin. 5 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară, în termen de 3 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o copie se va comunica Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Craiova.

În baza art. 111 alin. 6 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o copie se va comunica organului fiscal competent.

Prin încheierea din 30.10.2018 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar  şi s-a dispus scutirea reclamantului de plata a jumătate din taxa de timbru, respectiv 400 lei, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 50^2 din OUG 51/2008, constatând că beneficiarul ajutorului public a dobândit bunuri a căror valoare depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, instanţa urmează a obliga reclamantul  să restituie către stat ajutorul public judiciar în sumă de 400 lei, odată cu rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Instanţa urmează a lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.