Restituire permis de conducere. Interpretarea dispoziţiilor art. 219 alin. 2 din hg nr. 1396/2006 privind cazurile de restituire, în situaţia persoanei care are doar calitatea de parte vătămată în dosarul penal.

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 28.08.2018 înregistrată la sub nr. 3.../86/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.I.- Inspectoratul de Poliţie Judeţean – Serviciul rutier, solicitând ca în temeiul art. 8 teza a 2-a din Legea  nr. 54/2004 să se dispună restituirea permisului de conducere reţinut în dosarul penal nr. 1.../P/2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 1297 din 13 decembrie 2018, Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii; a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul de Poliţie Judeţean – Serviciul Rutier; a obligat pârâtul la restituirea către reclamant a permisului de conducere categoriile AM, B1, B nr. ...; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac promovate pârâtul-recurent a precizat că până în acest moment nu sunt încheiate cercetările, culpa comună a fost reţinută pe baza cercetărilor efectuate de poliţişti, care au stabilit, în mod corect, faptul că şi numitul A. nu a respectat regulile de circulaţie. Petentului i-a fost reţinut permisul de conducere la data de 26.04.2018, întrucât a fost implicat în calitate de conducător de vehicul într-un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a unor persoane, acesta săvârşind o abatere la regimul circulaţiei care atrage suspendarea permisului de conducere, respectiv neacordare prioritate vehicule.

Potrivit Ordonanţei de confirmare a efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de suspect nr. 1.../P/2017, la data de 26.04.2017, orele 20:20, numitul B., în timp ce conducea auto marca X. cu nr. de înmatriculare  -- XXX pe str....., având direcţia de deplasare dinspre cartier ... spre centru, la intersecţia cu strada ...  a intrat în coliziune cu motociclul marca Y cu nr. de înmatriculare YYY ---, care circula din sens opus şi care a efectuat viraj stânga pe str. ... Motociclul era condus de către A.

Din primele cercetări efectuate la faţa locului, agentul constatator a reţinut culpa comună a celor doi conducători auto, având aplicabilitate dispoziţiile art. 111 alin. 4 din O.U.G nr. 195/2002: Permisul de conducere al conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, implicat într-un accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, se reţine de către poliţia rutieră dacă acesta a încălcat o regulă de circulaţie, eliberându-se dovada înlocuitoare fără drept de circulaţie, în situaţia în care regula de circulare încălcată este una dintre cele prevăzute la art. 102 alin. 3 lit. a și c sau dovada înlocuitoare cu drept de circulaţie pentru o perioadă de 15 zile, în celelalte cazuri, în sensul că reclamantului i s-a eliberat dovadă cu drept de circulaţie.

În conformitate cu prevederile art. 219 din HG nr. 1391, în cauză, „restituirea permisului de conducere se dispune de către şeful serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, la cererea titularului, în baza rezoluţiei sau, după caz, a ordonanţei procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărirea penală ori încetarea urmăririi penale, în baza hotărârii judecătoreşti ramase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului sau prin care procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost anulat ori ca urmare a încetării măsurii de siguranţă prevăzute la art. 112 lit. c din Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare ”.

Prin întâmpinarea depusă la data de 11 martie 2019 reclamantul A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.

Reclamantul a arătat că permisul de conducere i-a fost reţinut în temeiul art. 111 alin 4 din OUG nr. 195/2002 şi urmează a fi restituit potrivit prevederilor art. 113 alin. 2 OUG 195/2002 coroborat cu art.219 alin.2 din HG 1391/2006.

Dosarul penal la care se face referire are ca obiect fapta inculpatului B., şi nicidecum fapta sa, reclamantul având calitatea de persoana vătămată. Mai mult procurorul de caz a dispus continuarea cercetărilor doar în ceea ce priveşte fapta acestuia, acesta nefiind cercetat în vreun fel. De altfel, s-a adresat şi procurorului cu o cerere de restituire a permisului, însă acesta i-a comunicat că nu are competenţe în acest sens, îndrumându-l să se adreseze Şefului Poliţiei Rutiere. Prin urmare aceasta este o procedură administrativă care urmează a fi soluţionată de către Şeful Serviciului Rutier.

Recurenta a susținut că restituirea trebuie „să aibă la bază rezoluţia/ordonanţa procurorului sau o hotărâre judecătorească definitivă”. De hotărârea judecătorească definitivă nu poate fi vorba, deoarece aceasta nu are cum să existe atât timp cât el nu este cercetat penal, iar în ce priveşte actele procurorului a arătat că aceasta are la bază ordonanţa procurorului de continuare a urmăririi penale prin care s-a dispus continuarea cercetărilor doar faţă de B. acest aspect echivalând practic cu noţiunea de „neînceperea urmăririi penale faţă de el”, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 219 alin. 2 din HG 1391/2006.

Referirile la legislaţia penală din OUG 195/2002 şi HG 1391/2006 se raportează la noţiunile vechii legislaţii, noţiuni care nu mai există în prezent şi care trebuie interpretate prin echivalent, respectiv: scoatere de sub urmărire penală, neînceperea urmăririi penale, sau încetarea urmăririi penale. Astfel, a apreciat că dacă prin ordonanţa de continuare a urmăririi penale s-a dispus continuarea cercetărilor doar faţă de B. acest aspect echivalează practic cu noţiunea de „neînceperea urmăririi penale faţă de el”, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 219 alin. 2 din HG 1391/2006.

Recursul formulat nu este întemeiat.

În cauza dedusă judecăţii, la data de 26.04.2017 s-a produs un accident rutier în care au fost implicaţi reclamantul şi B.

Din primele cercetări ale accidentului, considerând că în cauză este vorba de culpa comună a şoferilor implicaţi, agentul constatator a reţinut permisele de conducere a acestora.

Ulterior, s-a întocmit dosarul penal nr.1.../P/2017, iar prin Ordonanţa nr. 1../P/2017 din 26.10.2017 s-a dispus confirmarea ordonanţei de continuare a urmăririi penale faţă de suspectul B. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Din adresa înaintată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava rezultă că reclamantul are calitate de persoană vătămată în dosarul mai sus menţionat.

Nu există la dosar dovezi şi nici pârâtul nu a susţinut existenţa vreunui alt dosar penal faţă de reclamant sau a vreunei plângeri contravenţionale referitoare la o contravenție prin care reclamantul să fi fost urmărit sau sancţionat pentru că i s-ar fi reţinut vreo culpă în producerea accidentului în cauză.

Potrivit art. 111 al. 4 din OUG nr. 195/2002, temeiul legal al reținerii permisului reclamantului, permisul de conducere al conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, implicat într-un accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, se reţine de către poliţia rutieră dacă acesta a încălcat o regulă de circulaţie, eliberându-se dovada înlocuitoare fără drept de circulaţie, în situaţia în care regula de circulaţie încălcată este una dintre cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. a) şi c), sau dovada înlocuitoare cu drept de circulaţie pentru o perioadă de 15 zile, în celelalte cazuri.

Art. 219 al. 2 din HG nr. 1396/2006 stipulează că restituirea permisului de conducere se dispune de către şeful serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, la cererea titularului, în baza rezoluţiei sau, după caz, a ordonanţei procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărirea penală ori încetarea urmăririi penale, în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului sau prin care procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost anulat ori ca urmare a încetării măsurii de siguranţă prevăzute la art. 112 lit. c) din Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurentul a susținut în fața instanței de fond că acest din urmă text de lege nu este incident întrucât restituirea permisului este atributul exclusiv al șefului Serviciului rutier, atribut care poate fi exercitat doar pe baza unei rezoluții/ ordonanțe a procurorului sau a unei hotărâri judecătorești.

În cuprinsul cererii de recurs recurentul se limitează la expunerea situației de fapt și la reiterarea celor două texte de lege mai sus invocate. În lipsa unor argumente suplimentare ale recurentului și a unor critici dezvoltate referitoare la argumentele primei instanțe, Curtea nu poate decât să rețină, în acord cu opinia primei instanțe, că în condițiile în care reclamantul are în dosarul penal calitatea de persoană vătămată, nu se va putea afla în viitor în ipoteza normativă prevăzută de art. 219 din HG 1391/2006, respectiv ipoteza scoaterii de sub urmărire penală, a încetării urmăririi penale ori a achitării. Recurentul nu a invocat în cuprinsul motivelor de recurs faptul că reclamantul are calitatea de inculpat în vreun dosar penal, dovezile fiind doar în sensul că are calitatea de persoană vătămată. În aceste condiții, în mod legal s-a dispus restituirea permisului de conducere.

Domenii speta

Spete similare