Contestaţie la executare

Prin contestaţia la executare înregistrată la  data de 24.10.2018, contestatorul  VP, în contradictoriu cu intimata SC A. SA, a solicitat instanţei să  dispună  anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor suplimentare din data de 05.10.2018 emisă de executorul judecătoresc în dosarul execuţional 4/2014 şi a adresei de comunicare a sumei rămase de achitat în cuantum de 1.768,13 lei din 05.10.2018, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat că la data de 09.10.2018 i s-a comunicat încheierea de stabilire a cheltuielilor suplimentare din data de 05.10.2018 emisă de executorul judecătoresc şi adresa de comunicare a sumei rămase de achitat, în cuantum de 1.768,13 lei din 05.10.2018.

Contestatorul arată că în mod nelegal şi netemeinic s-au stabilit cheltuielile suplimentare în cuantum de 19,75 lei şi 1,24 lei taxa de identificare persoane, după cum tot netemeinic şi nelegal s-a stabilit suma totală de plată cu titlu cheltuieli de executare silită, calculate până la data de 05.10.2018 la suma de 808,75  lei. Titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită este Ordonanţa 664/25.02.2013 a Judecătoriei C, potrivit căreia a fost somat să achite suma de 2116,63 lei reprezentând contravaloare servicii prestate şi penalităţi de întârziere şi suma de 39,50 lei – cheltuieli de judecată.

Se mai arată de către contestator că a contestat executarea silită, contestaţia la executare făcând obiectul dosarului 4531//2017 al Judecătoriei C.

Mai susţine contestatorul că executarea silită este perimată întrucât din 11.05.2016 şi până la 25.08.2017 singurele acte de executare silită sun procesele verbale de deplasare ale executorului judecătoresc la locuinţa contestatorului.

În perioada 2015 – 2016 contestatorul arată că a achitat suma de 800 lei, suma rămasă de plată fiind 1516,63, diferenţa fiind achitată la casieria SC A SA, aspect ce a fost adus la cunoştinţa executorului judecătoresc.

În dovedirea cererii contestatorul a depus înscrisuri la dosar.

A solicitat trimiterea cauzei către prima instanţă învestită cu soluţionarea contestaţiei, în dosarul nr. 4531/208/2017, solicitare căreia nu i se poate da curs, nefiind îndeplinite cerinţele art. 139 Cod procedură civilă, parte din obiectul celor două cereri fiind identic, fără a se învedera elementele necesare pentru asigurarea unei mai bune judecăţi.

La data de 16.11.2018, intimata SC A SA  a depus întâmpinare (f.21) prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a instituţiei, raportat la solicitarea contestatorului de anulare a încheierii de stabilire a cheltuielilor suplimentare din data de 05.10.2018 şi a adresei de comunicare a sumei rămase de achitat din data de 05.10.2018 şi a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Pe fond, intimata SC A SA a  solicitat  respingerea contestaţiei la executare ca netemeinică, nefondată şi nedovedită. Cu privire la perimarea executării silite invocată de către  contestator, a arătat că perimarea executării silite face obiectul unui alt dosar de judecată – 4531/208/2017*, dosar soluţionat în primă instanţă prin respingerea contestaţiei la executare şi a cererii de întoarcere a executării silite.

La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul execuţional nr. 2//2014 al BEJ ..

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 128,77 lei taxă judiciară de timbru, chitanţe fila 14 şi 135 dosar, potrivit art. 10 alin. 3 şi art. 3 alin. 1 lit. b din OUG 80/2913.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:

Potrivit art.248 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimată prin întâmpinare, instanţa reţine caracterul său neîntemeiat. Obiectul contestaţiei la executare, separat de constatarea perimării executării silite, este reprezentat de anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor suplimentare din data de 05.10.2018 emisă de executorul judecătoresc şi a adresei de comunicare a sumei rămasă de achitat din data de 05.10.2018.

Pe lângă faptul că o eventuală constatare a perimării executării silite este necesar a fi soluţionată în contradictoriu cu creditorul, căruia legea procesual civilă îi impune obligaţia de a nu rămâne în pasivitate, instanţa mai reţine şi că adresa emisă în dosarul execuţional nr. 2//2014 indică suma de 1.768,13 lei reprezentând inclusiv valoarea creanţei deţinută de creditoare.

În atare condiţii, există o identitate între persoana chemată în judecată pe planului dreptului procesual civil şi persoana faţă de care se doreşte realizarea dreptului pe planul dreptului substanţial.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine caracterul neîntemeiat al contestaţiei la executare.

Din analiza încheierii de stabilire a cheltuielilor suplimentare şi reducere TVA din data de 05.10.2018, instanţa reţine că sunt avute în vedere alte cheltuieli decât cele anterior stabilite prin încheierea din data de 19.02.2014 şi care nu mai pot face obiectul cauzei raportat la data emiterii actului şi termenul de contestaţie la executare, fila 11 dosar. De asemenea, pe lângă diferenţele suplimentare de scăzut urmare a reducerii TVA sunt solicitate cheltuieli în cuantum de 19,75 lei cu copierea actelor de executare şi de 1,24 lei taxă de identificare persoane.

Ori aceste cheltuieli de executare suplimentare se încadrează în prevederile art. 670 alin. 3 pct. 5 şi 7 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului de constatare a intervenirii perimării executării silite, instanţa reţine caracterul său neîntemeiat.

Potrivit art. 697 alin. 1 Cod procedură civilă: în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perima de drept.

Textul de lege de mai sus impune deci, pe lângă trecerea unui termen de 6 luni fără îndeplinirea unor acte de executare silită şi existenţa unei culpe mai ridicate a creditorului intimat care, cu toate că executorul judecătoresc i-a solicitat în scris îndeplinirea unui act ori efectuarea unui demers pentru executarea silită, partea nu a înţeles să iasă din atitudinea sa de pasivitate.

Ori, astfel de solicitări adresate de executorul judecătoresc către creditoare în vederea stăruinţei în executarea silită nu au fost efectuate în dosarul execuţional. 

Susţinerea petentului contestator vizând probabilitatea redusă ca executorul judecătoresc să se fi deplasat la domiciliul său, potrivit proceselor verbale aflate la dosarul cauzei, filele 66-69, 75-77 nu poate fi luată în considerare raportat la prevederile art. 164 alin. 4 şi 173 Cod procedură civilă, potrivit căruia: menţiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.

Faţă de cele de mai sus, fiind neîntemeiată, instanţa  respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect contestaţie la executare

Ca o consecinţă a respingerii petitului principal, instanţa  respinge şi capătul de cerere formulat de contestator şi având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu respectarea art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă, va dispune obligarea contestatorului la plata către BEJ  a sumei de 29,75 lei cheltuieli cu copierea dosarului execuţional nr. 2//2014 şi comunicarea către executorul judecătoresc, la rămânerea definitivă, a hotărârii judecătoreşti, în vederea executării obligaţiei de plată.

Domenii speta

Spete similare