Anularea procesului verbal de contravenţie

Sentinţă civilă 260 din 19.04.2019


ROMANIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD Operator 2826

DOSAR NR.

SENTINŢA CIVILĂ NR. 260/2019

Şedinţa publică din 19 aprilie 2019

Instanţa constituită din:

Preşedinte:

Grefier:

S-a luat în examinare cauza civilă privind plângerea formulată de petentul P.M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad, pentru anularea procesului verbal de contravenţie seria nr.  ....

La apelul nominal se prezintă petentul care se legitimează cu C.I.  seria nr...., lipsă fiind intimatul IPJ Arad.

Procedura de citare legal îndeplinită.

După punerea în discuţie a competenţei, în baza art. 131 alin. 1 Cod procedură  civilă rap. la art. 118 din O.U.G. 195/2002, instanţa constată că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza.

În temei art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa ridică din oficiu excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind restituirea amenzii încasate, în temeiul art. 168 Cod procedură fiscala raportat la art. 8 alin. 4 din O.G. nr. 2/2001 şi pune în discuţie unirea acestei excepţii cu fondul cauzei.

Petentul arată că lasă la aprecierea instanţei.

Instanţa, în temei art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă dispune unirea excepţiei cu fondul cauzei.

Instanţa acordă cuvântul asupra probelor.

Petentul solicită în probaţiune încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar şi proba cu fotografiile.

Cu privire la probele propuse de intimat, arată că nu se opune, fiind utile soluţionării cauzei.

Instanţa, în baza art. 258 rap. la art. 255 Cod procedură civilă, considerând că sunt utile, pertinente şi concludente pentru soluţionarea cauzei încuviinţează pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba materială cu planşele fotografice şi pentru intimata proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba materială cu înregistrarea pe suport digital.

După punerea în discuţie a duratei cercetării procesului potrivit art. 238 Cod procedură civilă, instanţa estimează durata cercetării procesului la un termen de judecată.

In temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, instanţa procedează la ascultarea petentului.

Petentul arată că se deplasa spre … din … şi în localitatea … a fost oprit de agenţii constatatori care i-au comunicat faptul că a săvârşit contravenţiile indicate în procesul verbal. În continuare, acesta susţine că în legătură cu manevra de depăşire pe zona trecerii de pietoni nu se consideră vinovat deoarece a fost în imposibilitatea de a observa existenţa unei treceri de pietoni în zona respectivă.

Petentul mai susţine că a observat exista marcajul pe carosabil, oarecum şters, abia în momentul opririi de către agenţi. Cu privire la trecerea de pietoni, arată că aceasta nu îndeplinea condiţiile legale de semnalizarea raportat la obligativitatea existenţei indicatorului de trecere de pietoni de pe sensul de mers din care se deplasa, aspect care rezultă şi din setul de fotografii depuse. Mai arată că deşi instanţa a pus în vedere intimatului să se refere la susţinerile sale, în urma acestei solicitări, intimatul a arătat doar temeiul corect al sancţionării. Cu privire la notele depuse intimat, susţine că acestea nu se refera la situaţia indicatorului, deoarece situaţia este mai mult decât clară, fiind dovedită cu poze.

În continuare, petentul arată că a efectuat pozele cu acea ocazie, iar pe direcţia sa de mers, indicatorul era întors 90 de grade, în condiţiile în care acolo era o intersecţie cu o altă stradă şi că dacă ar trebui să fie luat în considerare, după poziţia acestui indicator, acesta semnaliza de fapt o trecere de pietoni pe strada perpendiculară şi nu pe sensul de mers pe care se afla.

La interpelarea instanţei, petentul susţine că a observat trecerea de pietoni abia în momentul în care agentul de poliţie i-a comunicat faptul că a efectuat o depăşire pe trecerea de pietoni, după ce am fost oprit de acesta.

Mai arata că rolul indicatorului este ca trecerea de pietoni să poată să fie observată de la distanţa în momentul în care se aproprie o trecere de pietoni şi că în momentul în care indicatorul respectiv nu există sau este întors într-o poziţie din care nu poate să fie observat, singura modalitate de observare a acesteia este în momentul în care exista o apropiere de acel marcaj zebral. Ori, în condiţiile în care se rula în spatele altui autoturism, nu avea cum să observe că urmează o trecere de pietoni doar după marcaj, pentru că autoturismul din faţă îi bloca vederea.

La interpelarea instanţei, petentul arată că în momentul în care a intrat în depăşire este posibil să fi efectuat o depăşire pe marcaj, dar nu are cum să afirme asta cu certitudine. Totodată, petentul învederează faptul că şi în situaţia ipotetică în care ar fi efectuat o depăşire, momentul în care putea să vadă acel marcaj era un moment prea tardiv, el fiind deja în depăşire pe trecere.

În continuare, se susţine că după aproximativ o lună, două a mai trecut prin zona respectivă şi a observa că indicatorul era tot în acea poziţie, ocazie cu care a mai efectuat un set de fotografii, pe care le-a depus la dosarul cauzei.

In final, petentul precizează că trecând astăzi prin respectiva intersecţie, poate ca urmarea a plângerii sale, cineva s-a sesizat şi a întors indicatorul cu 90 de grade pe drumul principal de circulaţie.

Instanţa a procedat la desigilarea plicului privind CD  şi vizionarea acestuia în şedinţa publică. În continuare, s-a procedat la resigilarea plicului privind CD şi ataşarea la dosar.

Cu ocazia vizionarii CD, petentul arată că este maşina sa şi că nu se poate observa din înregistrare existenţa unui indicator.

Văzând că nu sunt alte cereri sau excepţii, în temeiul art. 244 alin. Cod procedură civilă, instanţa declară încheiată cercetarea judecătorească şi declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.

Petentul, cu privire la soluţionarea excepţiei unite cu fondul, arată că o lasă la aprecierea instanţei. În ceea ce priveşte fondul cauzei, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată. Mai precizează că deşi i s-a pus în vedere intimatului să se refere la motivele invocate de către petent în plângere, acesta nu s-a conformat, dar a precizat de data aceasta, prin notele de şedinţă depuse, temeiurile corecte, acest aspect indicând şi mai clar ca există o diferenţă între temeiul legal indicat şi cel înscris în procesul verbal de contravenţie.

În continuare, petentul susţine că şi în situaţia în care starea de fapt descrisă permite identificarea contravenţiei reţinute în sarcina sa, ea nu se confirmă raportat la probele depuse la dosar, deoarece nu se vede în filmare depusă nici trecerea de pietoni, nici poziţia indicatorului.

In concluzie, petentul mai susţine că textul legal de incriminare prevede ca acea trecerea de pietoni să fie corect semnalizată cu indicator şi marcaj şi în situaţia în care acel indicator fie nu exista, fie era greşit poziţionat, aceste aspect era de natura a împiedica observarea sa de către conducătorii auto, cu atât mai mult cu cât acesta nu avea cum să îl observe din timp, el fiind în spatele unei maşini. Faţă de aceste motive, nu putea să săvârşească cu vinovăţie fapta, în condiţiile unei semnalizări neregulamentare.

 În baza art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, închide dezbaterile. Pronunţarea astăzi, prin punerea soluţiei prin mijlocirea grefei.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de ..., sub numărul de dosar ..., petentul P.M. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pronunţată să se constate nulitatea absoluta a procesului-verbal de constatare a contravenţiei având seria  , nr. ..., încheiat în data de ...de intimatul Inspectoratul de Politie Judeţean Arad. În subsidiar a solicitat anularea în parte cu consecința înlăturării sancțiunilor aplicate și restituirea permisului de conducere reținut şi restituirea sumei de 290 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii achitate.

În motivare, petentul a arătat faptul că în data de ... a fost oprit în localitatea ... de către agenții constatatori, totodată fiindu-i comunicat faptul că a săvârșit două fapte contravenționale: depășire neregulamentară şi depășirea limitei de viteză pe acel sector de drum.

În susținerea nelegalității întocmirii procesului-verbal, petentul invocă greșita încadrare juridică a faptei contravenționale, aspect care atrage încălcarea prevederile art. 16 din O.G. 2/2001. În continuare, petentul arată că temeiul reținut în sarcina sa este inexistent, fiind încălcat principiul legalității consacrat de art. 1 din O.G. 2/2001.

Cu privire la netemeinicia procesului-verbal, în legătură cu prima faptă reținută în sarcina sa, petentul a învederat instanței lipsa de tipicitatea obiectivă și subiectivă a acesteia. În susținerea acestui aspect, petentul precizează faptul că potrivit prevederile legale ale art. 120 alin. 1 lit. e din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002, pentru a se reține săvârșirea unei contravenții privind depășirea neregulamentară, este obligatorie întrunirea cumulativă a două condiții, respectiv presemnalizarea atât prin indicator rutier cât și prin marcaj.

În continuare, se mai arată că zona trecerii de pietoni nu era regulamentar semnalizată deoarece indicatorul de trecere de pietoni era poziționat întors cu 90 de grade față de drumul județean pe care circula, având fața orientată spre drumul perpendicular pe acesta.

În legătură cu lipsa de tipicitatea subiectivă a faptei, petentul menționează că montarea greşită a indicatorului a făcut imposibilă observarea din timp de către acesta a marcajului pietonal. În final, se precizează faptul că marcajul existent era șters și deteriorat, aspect care atrăgea imposibilitatea observării trecerii de pietoni, în condițiile în care între autoturismul petentului și marcaj se afla interpus un alt autoturism.

În drept, petentul a invocat art. 1, 15, 16 din O.G. 2/2001, art. 120 alin. 1 lit. e din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002.

În dovedirea susţinerii, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri și proba materială cu planșele fotografice. În temeiul art. 194 lit. e) din Codul de procedură civilă, petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: procesului-verbal de constatare a contravenţiei având seria  , nr. ...(f. 5), chitanţa seria … nr. … (f. 6), dovada reţinerii permisului de conducere (f. 7), planșe fotografice (f. 8-11).

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, potrivit dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru raportat la art. 36 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dovada achitării fiind depusă la fila 4.

În data de ..., intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic şi legal. Acesta a arătat că fapta petentului este legal încadrată, neexistând nici un caz de nulitate absolută sau relativă care să atragă nulitatea procesului verbal în condiţiile art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă rap. la art. 17 din O.G. 2/2001.

Cu privire la aspectul temeiniciei procesului-verbal, se menţionează că procesul-verbal face dovada, împreună cu celelalte probe depuse la dosarul cauzei a situaţiei reţinute de agentul constatator, fiind în sarcina petentului dovedirea unei alte situaţii de fapt. În final, în ceea ce priveşte prezumţia de nevinovăţie, intimatul a învederat instanţei că în situaţia în care procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului, actul are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă a vinovăţiei.

În drept, intimatul a invocat dispoziţiile art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 17 din O.G. 2/2001, art. 6 alin. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În susţinerea întâmpinării, intimatul solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi proba materială cu înregistrare audio video. În temeiul art. 194 lit. e) din Codul de procedură civilă, acesta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, buletin de verificare metrologică (f. 24). Totodată, a ataşat plicul cu nr. … conţinând un CD (f. 25).

În data de …, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat, în esenţă aspectele menţionate în plângerea contravenţională. De asemenea, a depus un set de fotografii efectuate în data de … (f. 33-34).

Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Analizând cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect restituirea sumei de 290 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii, invocată din oficiu, instanţa o apreciază ca fiind întemeiată având în vedere următoarele considerente.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 4 din O.G nr. 2/2001, sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la bugetele locale. În ipoteza anulării procesului-verbal de contravenţie, amenda achitată în temeiul actului sancţionator anulat se impune a fi restituită plătitorului.

Cu toate acestea, amenda achitată se restituie, la cerere, de la instituţia care a încasat-o, în conformitate cu procedura administrativă reglementată de dispoziţiile art. 168 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, operând, în măsura în care este cazul, compensarea cu eventuale obligaţii restante ale plătitorului.

În consecinţă, fiind instituită o procedură specială, administrativă, privind restituirea sumei de bani achitată cu titlu de amendă contravenţională, instanța apreciază ca fiind întemeiată excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect restituirea amenzii, invocată din oficiu şi, în consecinţă, urmează să respingă acest capăt de cerere, ca inadmisibil.

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancţionare a contravenţiei seria  , nr. ..., încheiat în data de ..., ora ..., petentul P.M. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 580 de lei, echivalentul a 4 puncte amendă, trei puncte de penalizare şi reținerea permisului de conducere seria.

În descrierea situaţiei de fapt, agentul constatator a reţinut că în data de ..., petentul a condus autoturismul marca ... cu nr. de înmatriculare ..., dinspre ... către …, pe DJ …, în ... și la intersecția dintre DJ cu str. …, a efectuat o depășire neregulamentară pe trecerea de pietoni semnalizată regulamentar prin marcaj și indicator. Totodată, se mai reține că petentul a condus cu viteza de 75 km/h (+25 km/h), fapta fiind înregistrată cu Pistol TRUCAM, seria TC …, limita fiind de 50 km/h, acesta fiind singur în mașină.

Agentul constatator a încadrat în drept abaterile comise de petent ca fiind prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. e din H.G. 1961/2006 rap. la art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 198/2006 și art. 121 alin. 1 din H.G. 1961/2006 rap. la art. 100 alin. 2 din O.U.G. 196/2002.

În drept,

I. În legătură cu prima faptă contravențională reținută în sarcina petentului, potrivit art. 120 alin. 1 lit. e din H.G.  nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile public:

“Se interzice depăşirea vehiculelor pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare şi marcaje”.

De asemenea, conform art. 100 alin. 3 lit. e O.U.G. 195 2002 privind circulaţia pe drumurile publice:

 “Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:

e) nerespectarea regulilor privind depăşirea”.

II. În legătură cu cea de-a doua faptă contravențională reținută, potrivit art. 121 alin. 1  din normele aprobate prin H.G. 1391/2006:

„Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.

De asemenea, potrivit art. 100 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2, depăşirea cu 21–30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a şi 3 puncte de penalizare.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal, instanţa constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerinţelor legale prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Astfel, procesul-verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale petentului, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

Petentul a invocat un motiv de nelegalitate, care va fi analizat în continuare. Instanţa învederează că orice neregularitate în afara celor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea doar în condițiile art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind necesar să existe o vătămare, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Cât priveşte motivul de nelegalitate referitor la greșita consemnare a încadrării juridice, aspect de natură să atragă nulitatea absolută a procesului verbal, analizându-se modul de consemnare al încadrării juridice, se reține că agentul constatator a indicat pentru prima faptă prevederile H.G. 1961/2006 și ale O.U.G. 198/2006 și pentru cea de-a doua faptă prevederile H.G. 1961/2006 și ale O.U.G. 196/2002.

Într-adevăr, potrivit principiul legalității răspunderii, nullum judicium sine lege, indicarea în concret a textului de lege care incriminează activitatea/inactivitatea contravențională constituie una dintre garanțiile de care contravenientul trebuie să se bucure.

Cu toate acestea, instanța constată că în situația prezentă este incidentă o eroare materială vădită în stabilirea încadrării în drept care nu va atrage nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare, deoarece nu este de natură să inducă echivocul asupra normei juridice stabilite de agentul constatator.

În plus, având în vedere că însăși persoana sancționată a formulat apărări pertinente în raport de încadrarea juridică corectă, reușind să identifice actele normative incidente în cauză, instanța urmează să înlăture ca fiind neîntemeiat acest motiv de nelegalitate.

Cu privire la lipsa de temeinicie a procesului verbal, instanţa constată că petentul a contestat sub două aspecte numai prima faptă reținută în sarcina sa, respectiv depășirea neregulamentară pe trecere de pietoni semnalizată și marcată corespunzător, motiv pentru care urmează a analiza criticile petentului numai cu privire la această faptă, fiind astfel respectat principiul disponibilității.

 În continuare, în ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa reţine faptul că deşi O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forța probantă a actului constatator al contravenţiei, din textul art. 34 rezultă că acesta face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, însă pentru a se bucura de această forţă probantă trebuie să fie încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale în lipsa cărora este nul sau poate fi anulat.

Instanţa învederează, în primul rând, că atunci când contravenţia a fost constatată în mod direct şi nemijlocit de către un agent constatator aflat în exerciţiul funcţiunii, se naşte o prezumţie de veridicitate a celor reţinute în actul sancţionator. Această prezumţie de temeinicie constituie o probă în sine, conform art. 327 Cod procedură civilă. O astfel de prezumție însă, nu poate avea decât valoarea probatorie prevăzută de art. 329 Cod procedură civilă, ea având caracter relativ și putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă.

În cauza de faţă, agentul constatator a constatat prin propriile simţuri această faptă. Astfel, procesul-verbal de contravenţie beneficiază de prezumţia de temeinicie. Instanţa va verifica dacă petentul a răsturnat această prezumţie prin proba contrară sau prin critici întemeiate, de natură să suscite un dubiu rezonabil asupra temeiniciei actului sancţionator, având în vedere că îndoiala profită inculpatului/contravenientului („in dubio pro reo”).

Tot în legătură cu acest aspect, se reţine din coroborarea art. 1 din O.G. 2/2001 care definește contravenția ca fiind fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local/judeţean, şi art. 47 din O.G. nr. 2/2001, conform căruia dispozițiile O.G. nr. 2/2001 se completează cu Codul penal, că natura juridică a faptei contravenţionale se apropie foarte mult de aceea a faptei penale, diferența fiind, în esență, cantitativă. De asemenea, având în vedere dispoziţiile menţionate, precum şi art. 15 alin. 1 Codul penal, contravenţia poate fi definită ca fapta prevăzută de lege (fapta tipică), săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Instanţa va analiza în continuare aceste elemente.

Cu privire la prima trăsătură a contravenției, tipicitatea, se reține că aceasta reprezintă corespondența care trebuie să existe între fapta concretă comisă de către contravenient și modelul abstract descris prin norma de incriminare. Asemenea unei infracțiuni, contravenția are un obiect juridic, un obiect material, un subiect pasiv și activ, o latură obiectivă, anume comportamentul ilicit împreună cu urmarea produsă de acesta, și o latură subiectivă care surprinde reprezentarea psihică a persoanei cu privire la fapta sa ilicită. Având în vedere susţinerile petentului, instanța va analiza temeinicia actului sancționator doar sub aspectul elementului material și al laturii subiective.

Instanţa constată că, potrivit art. 120 alin. 1 lit. e din H.G.  nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile public, constituie contravenţie depăşirea vehiculelor pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare şi marcaje. Elementul material al laturii obiective a contravenţiei constă în activitatea de depăşire a unui vehicul pe o trecere pentru pietoni semnalizată prin indicatoare şi marcaje. Aşadar, pentru a se reţine tipicitatea obiectivă a faptei prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. e din H.G.  nr. 1391/2006, trebuie întrunite următoarele condiţii: 1. să existe o activitatea de depăşire pe o trece de pietoni; 2. trecerea de pietoni să fie semnalizată prin indicatoare şi marcaje.

În ceea ce priveşte prima condiţie, rezultă că autoturismul marca ... cu nr. de înmatriculare ..., în data de ..., în ..., la intersecția dintre DJ … cu str. …, a efectuat o depășire pe trecerea de pietoni.

Cu toate că petentul a afirmat cu ocazia ascultării în şedinţă publică că nu este sigur dacă depăşirea a fost efectuată pe trecere de pietoni şi în ciuda faptului că înregistrarea depusă de intimat nu surprinde exact momentul acelei depăşiri, instanţa va reţine ca fiind dovedită această condiţie, având în vedere că procesul-verbal de contravenţie beneficiază de prezumţia de temeinicie, cel puţin sub acest aspect, petentul nedovedind o altă situaţie de fapt.

În legătură cu a doua condiţie, instanţa constată că legiuitorul a prevăzut două condiţii esenţiale şi cumulative în ceea ce priveşte elementului material, respectiv ca trecerea de pietoni să fie semnalizată prin indicatoare „şi” marcaje.

Petentul a depus mai multe planșe fotografice cu porţiunea de drum aflată la intersecția dintre DJ … cu str. … (f. 8-11). Din analiza planşelor reiese că trecerea de pietoni era semnalizată prin marcaj transversal pentru pietoni iar în ceea ce privește indicatorul de trecere de pietoni aflat pe direcția de drum … - … se constată că acesta era poziționat întors cu 90 de grade față de drumul județean.

De asemenea, instanţa reţine că din proba video depusă la dosar cauzei de intimat, nu se poate observa o altă situaţie de fapt.

Așadar, în ciuda faptul că indicatorul de trecere nu era poziționat corect, existența sa faptică a fost dovedită, instanța constatând astfel că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale contravenției, trecerea de pietoni fiind semnalizată prin indicator și marcaj.

Cu toate că din punctul de vedere al laturii obiective și în particular sub aspectul întrunirii componentelor elementului material al contravenției, fapta este tipică, instanța reține că în prezenta cauză este incidentă eroare de fapt, cauză care înlătură vinovăția și caracterul contravențional al faptei săvârșite.

În vederea aprecierii existenţei acestui caz exonerator de răspundere, instanţa aminteşte că eroare de fapt nu este definită de dispoziţiile O.G. 2/2001. Astfel, în baza art. 47 din O.G. 2/2001, instanţa urmează să verifice condițiile impuse de art. 30 Cod penal pentru reținerea acestei cauze de neimputabilitate.

Raportat la textul art. 30 Cod penal, nu constituie infracţiune/contravenţie fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal/contravenţional al faptei.

În doctrină s-a reţinut că eroarea cu privire la elementele constitutive (eroarea asupra tipicităţii) există atunci când persoana are reprezentarea greşită a unei circumstanţe la care face referire conţinutul legal, şi poate privi unul sau mai multe dintre elementele tipicităţii (obiect, subiect sau latură obiectivă). Într-o atare situaţie, agentul comite fapta având reprezentarea că acţiunea sau inacţiunea nu corespunde tiparului din norma de incriminare, având convingerea eronată că unul sau mai multe dintre elementele constitutive nu sunt întrunite în cazul său concret.

Instanţa apreciază că fată de dinamica desfăşurării faptelor este incidentă în cauză eroarea de fapt cu privire la tipicitatea faptei contravenționale, petentul având reprezentarea că depășirea este regulamentară. Eroare de fapt în care s-a aflat persoana sancționată contravențional a fost determinată de modalitatea în care indicatorul rutier a fost poziționat.

Asupra acestui aspect, se reţine că indicatorul rutier face parte din sistemul general de semnalizare rutieră reprezentând, alături de marcajele rutiere, un mijloc modern și eficient de orientare și dirijare a traficului rutier, scopul acestora fiind definit de dispozițiile art. 75 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 – Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în sensul că acestea servesc la organizarea circulației, avertizarea sau îndrumarea participanților la trafic.

Indicatoarele rutiere trebuie să corespundă unor cerințe minime de impact vizual și claritate, respectiv să transmită vizual informații indubitabile și ușor de interpretat, pentru ca destinatarii acestora să își poată adapta  conduita în scopul respectării acestora și asigurării fluenței și siguranței traficului rutier, concomitent cu folosirea completă și rațională a spațiului destinat circulației.

Ori, în cauza de față, se reține din analiza fotografiilor depuse de petent (f. 8-11 şi  33-34), că indicatorul aflat în intersecţia dintre DJ ... cu str. ... nu oferea informații clare cu privire la modalitatea în care ar trebui realizată circulaţia autovehiculelor în zonă, aspect de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei. Instanța constată că prezentă doar a unui marcaj transversal inducea echivocul în ceea ce priveşte permisiunea depăşirii sau interzicerea depăşirii în această arie, iar un observator imparţial şi rezonabil putea să interpreteze lipsa indicatorului rutier ca fiind o acceptare a comportamentului său.

Prin urmare, instanța apreciază că s-a probat existența erorii de fapt în ceea ce privește prima faptă contravențională reținută în sarcina petentului, cauză care înlăturând caracterul contravențional al faptei.

Față de aceste argumente, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională, apreciindu-se că procesul verbal nu a fost temeinic întocmit în legătură cu prima fapta contravențională reținută și pe cale de consecință urmează să dispună  anularea în parte procesul-verbal de constatare a contravenţiei având seria nr.  ..., cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii aplicate în cuantum de 580 lei şi înlăturării sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, cu menţinerea în rest a dispoziţiile procesului-verbal.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa ia act că petentului nu a solicitat acordarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect restituire amendă achitată, invocată din oficiu.

Respinge capătul de cerere având ca obiect restituire amendă achitată, ca inadmisibil.

Admite în parte plângerea contravenţională formulată de petentul P.M., având C.N.P. …, identificat prin C.I. seria nr. …, domiciliat în …, jud. Arad, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI ARAD, cu sediul în Mun. Arad, str. Vârful cu Dor, nr. 17-21, jud. Arad.

Anulează în parte procesul-verbal de constatare a contravenţiei având seria nr.  ..., cu consecinţa exonerării petentului de la plata amenzii aplicate în cuantum de 580 lei şi înlăturării sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce.

Menţine în rest dispoziţiile procesului-verbal.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria Ineu.

Pronunţarea prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, ….

Preşedinte, Grefier,