Constatarea încadrării în condiţii speciale a activităţii desfăşurate în perioada 31.07.1990-09.08.2017

Constatarea încadrării în condiţii speciale a activităţii desfăşurate în perioada 31.07.1990-09.08.2017

Încadrare în condiţii speciale a activităţii desfăşurate în perioada 31.07.1990-09.08.2017. Potrivit H.G. nr. 1294/2001 şi H.G. nr. 1822/2004 nominalizarea persoanelor care se încadrează în condiţii speciale sau deosebite, a locurilor de muncă, unităţilor, activităţilor şi/sau a funcţiilor, precum şi evidenţa perioadelor de activitate se făcea prin norme interne de aplicare a acestei hotărâri, aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, cu avizul structurii proprii de specialitate cu atribuţii de inspecţie a muncii.  Prin urmare, unitatea la care reclamantul a fost salariat ar fi trebuit să facă o încadrare a activităţii desfăşurată de acesta în condiţii speciale, cunoscând condiţiile concrete în care acesta îşi desfăşura activitatea în măsura în care activitatea prestată de reclamant se încadra în astfel de condiţii. Cum acest lucru nu a avut loc, ci, dimpotrivă, în urma măsurătorilor de la locurile de muncă s-a obținut avizul pentru încadrarea acestora la condiții deosebite ((filele 14, 16, 44 și 88 dosar fond), rezultă că susținerile apelantului sunt neîntemeiate.

(Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale,

decizia civilă nr. 3369din data de 21 iunie 2019

Prin sentinţa civilă nr. 285F/20.02.2019, pronunţată în dosarul nr. 782/98/2018, Tribunalul Ialomiţa - Secţia Civilă a respins ca fiind neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S.N., în contradictoriu cu pârâta IPJ Ialomița.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Reclamantul a fost angajat al IPJ Ialomiţa în perioada 31.07.1990-09.08.2017, având gradul militar de maistru militar până la intrarea în vigoare a legii 360/2002, iar după această dată având gradul profesional de agent de poliţie.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită constatarea încadrării în condiţii speciale a activităţii desfăşurată în perioada 31.07.1990-09.08.2017.

Instanţa a constatat că pentru perioada 31.07.1990-01.04.2001, legea (Legea nr. 3/1977 şi Ordinul nr. 50/1990) reglementa posibilitatea încadrării activităţilor în grupe de muncă, respectiv grupa I, II şi III, astfel că pentru această perioadă, nu se poate constata că activitatea desfăşurată de reclamant s-a realizat în condiţii speciale de muncă în condiţiile în care legea nu reglementa astfel de condiţii. Din relaţiile furnizate de pârâtă rezultă că activitatea prestată de reclamant în această perioadă a fost încadrată în grupa II de muncă.

Faţă de aceste aspecte, Tribunalul a analizat dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru încadrarea activităţii desfăşurată de reclamant în condiţii speciale de muncă pentru perioada 01.04.2001-09.08.2017.

Instanţa de fond a reţinut că încadrarea în condiţii speciale de muncă a fost reglementate iniţial prin art. 20 din Legea nr. 19/2000. Alte locuri de muncă în condiţii speciale decât cele prevăzute de Legea 19/2000 puteau fi stabilite numai prin lege (fiind adoptată în acest sens Legea nr. 226/2006), iar metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se stabileau prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi a Ministerului Sănătăţii, în urma consultării CNPAS (fiind adoptată H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale).

În ceea ce îi priveşte pe poliţişti a fost adoptată H.G. nr. 1822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice pentru poliţişti. Anterior acestui act normativ, încadrarea activităţii poliţiştilor în condiţii deosebite şi speciale s-a făcut în baza H.G. nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate.

Art. 6 din H.G. nr. 1294/2001 stabilea că „Locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate, sunt precizate în anexele nr. 1 - 6, corespunzătoare instituţiilor prevăzute la art. 1 şi care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.”, iar art. 7 „Stabilirea criteriilor şi a metodologiei de încadrare a personalului militar în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice cadrelor militare în activitate, procedura de nominalizare a personalului care îşi desfăşoară activitatea permanent sau în anumite perioade în aceste condiţii, denumirea locurilor de muncă, unităţilor, activităţilor şi/sau a funcţiilor, precum şi evidenţa perioadelor de activitate în aceste condiţii se fac prin norme interne de aplicare a prezentei hotărâri, aprobate prin ordin al conducătorului fiecărei instituţii publice prevăzute la art. 1.”

Art. 5 din H.G. nr. 1822/2004 prevede că „(1) Locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice pentru poliţişti, sunt stabilite potrivit următoarelor criterii:

a) natura factorilor nocivi - fizici, chimici sau biologici - şi efectele acestor noxe asupra stării de sănătate;

b) intensitatea de acţiune a factorilor nocivi sau de risc;

c) durata de expunere la acţiunea factorilor nocivi;

 d) existenţa unor condiţii de muncă ce implică un efort fizic mare, în condiţii nefavorabile de microclimat, zgomot intens, vibraţii sau alte noxe profesionale;

e) existenţa unor condiţii de muncă ce implică o solicitare nervoasă deosebită, atenţie foarte încordată şi multilaterală, concentrare intensă şi ritm de lucru intens;

f) existenţa unor condiţii de muncă ce implică o suprasolicitare nervoasă, determinată de un risc de accidentare sau de vătămare corporală;

g) asocierea efectelor factorilor de risc menţionaţi.

 (2) Locurile de muncă şi activităţile specifice poliţiştilor, care dau dreptul la încadrare în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, sunt precizate în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.”

Art. 6 din H.G. nr. 1822/2004 prevede că „Stabilirea metodologiei de încadrare a locurilor de muncă şi activităţilor desfăşurate de poliţişti în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, procedura de nominalizare a personalului care îşi desfăşoară activitatea permanent sau în anumite perioade în aceste condiţii, nominalizarea locurilor de muncă, unităţilor, activităţilor şi/sau a funcţiilor, precum şi evidenţa perioadelor de activitate în aceste condiţii se fac prin norme interne de aplicare a prezentei hotărâri, aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, cu avizul structurii proprii de specialitate cu atribuţii de inspecţie a muncii.”

Instanța a constatat că pârâta a depus la dosar avizul nr. (..) emis de MAI prin care se aviza încadrarea în condiţii deosebite a locurilor de muncă din cadrul IPJ Ialomița. Conform anexei la H.G. nr. 1822/2004 pct. I.1 se încadrau în condiţii deosebite „unităţile şi subunităţile care au în dotare şi exploatare emiţători de radiodifuziune, emiţători pentru comunicaţii, staţii de radiolocaţie…, precum şi activităţi care se desfăşoară în locuri de muncă în condiţii determinate de acţiunea câmpurilor electromagnetice.”

Din relaţiile furnizate de pârâtă rezultă că activitatea reclamantului a fost încadrată în condiţii deosebite în baza anexei la H.G. nr. 1822/2004 pct. I.1. Reclamantul a îndeplinit în perioada 2001-2017 funcţia de maistru principal, agent II la Compartimentul Exploatare auto şi agent II la Compartimentul Reparaţii şi Exploatare Auto. Din fişele postului depuse la dosar de către părţi rezultă că activitatea acestuia presupunea coordonarea personalului muncitor care îşi desfăşura activitatea în atelierul de reparații auto.

Verificând anexa la H.G. nr. 1822/2004, instanţa constată că locul de muncă al reclamantului şi activitatea desfășurată de acesta nu se regăsesc printre locurile de muncă şi activităţile care se încadrează în condiţii speciale.

Instanţa a reţinut că potrivit H.G. nr. 1294/2001 şi H.G. nr. 1822/2004 nominalizarea persoanelor care se încadrează în condiţii speciale sau deosebite, a locurilor de muncă, unităţilor, activităţilor şi/sau a funcţiilor, precum şi evidenţa perioadelor de activitate se făcea prin norme interne de aplicare a acestei hotărâri, aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, cu avizul structurii proprii de specialitate cu atribuţii de inspecţie a muncii. Prin urmare, unitatea la care reclamantul a fost salariat ar fi trebuit să facă o încadrare a activităţii desfăşurată de acesta în condiţii speciale, cunoscând condiţiile concrete în care acesta îşi desfăşura activitatea în măsura în care activitatea prestată de reclamant se încadra în astfel de condiţii.

Reclamantul a apreciat că activitatea desfăşurată de el se încadrează în categoria celor menţionate la pct. II.10 din anexa la H.G. nr. 1822/2004, respectiv „locurile de muncă periculoase unde se depozitează şi se lucrează cu substanţe chimice, inflamabile, explozive, surse radio active, toxice, mijloace biologice, precum şi transportul acestora.”

Instanţa a apreciat că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul atelierului auto nu se poate încadra în aceste activităţi, atelierul auto nefiind un spaţiu unde se depozitează şi se lucrează cu substanţele enumerate mai sus. Activitatea reclamantului din cadrul atelierului de reparaţi auto se regăseşte la pct. I.2 din anexa la H.G. nr. 1822/2004 care se referă la unităţile şi subunităţile cu medii de muncă nocive, grele sau periculoase, medii cu pulberi diverse, zgomot, gaze toxice, activitatea care se încadrează în condiţii deosebit, aşa cum a şi fost încadrată activitatea de către pârâtă.

Întrucât angajatorul reclamantului nu a efectuat nicio menţiune cu privire la încadrarea activităţii desfăşurată de reclamant în condiţii speciale, apreciind că activitatea desfăşurată de el se încadrează în condiţii deosebite, la acest moment, instanţa de judecată nu poate să încadreze activitatea desfăşurată de reclamantă în condiţii speciale în lipsa vreunei probe în acest sens. 

Pârâta a eliberat reclamantului adeverinţe din care rezultă că activitatea desfăşurată de acesta în perioada 2001-2017 se încadrează în condiţii deosebite de muncă. Pentru perioada în litigiu nu există nicio dovadă că reclamantul ar fi fost nominalizat conform H.G. nr.1294/2001 şi H.G. 1822/2004 pentru a fi încadrat în condiţii speciale de muncă, iar în arhiva pârâtei nu se regăsesc documente care să ateste faptul că activitatea desfăşurată de reclamant a fost nominalizată pentru a fi încadrată în condiţii speciale de muncă, nefiind emis niciun înscris  a unităţii angajatoare  în acest sens,  în ceea ce-l priveşte pe reclamant. 

Având în vedere cele reţinute mai sus, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant.

Prin sentinţa civilă nr. 440F/20.03.2019, pronunţată în dosarul nr. 782/98/2018, Tribunalul Ialomiţa - Secţia Civilă a respins cererea de completare a sentinţei civile nr.258/F/20.02.2018 formulată de reclamantul S.N., în contradictoriu cu pârâtul IPJ Ialomița

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Ialomiţa la data de 12.03.2019 în cadrul dosarului nr. 782/98/2018, reclamantul S.N. a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 258/20.02.2019 cu privire la soluţionarea cererii subsidiare prin care a solicitat ca în cazul în care se va constata că activitatea desfăşurată în cadrul IPJ în perioada 31.07.1990-09.08.2017 nu poate fi încadrată în condiţii speciale, să se constate că activitatea desfăşurată în perioada 1990-2001 se încadrează în condiţii deosebite de muncă.

În motivarea cererii a arătat că deşi prin expozeul hotărârii se reţine că s-a solicitat încadrarea subsidiară în condiţii deosebite de muncă, în considerentele şi dispozitivul acesteia instanţa a omis să se pronunţe pe această cerere.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 444 C.pr.civ.

Tribunalul a reținut că prin sentinţa civilă nr. 258/20.02.2019 s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S.N. în contradictoriu cu pârâta IPJ Ialomiţa.

Potrivit art. 444 C.pr.civ. „Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.”

Din lecturarea dispozitivului sentinţei civile nr. 258/20.02.2019 instanţa a constatat că a fost respinsă cererea reclamantului, ceea ce înseamnă că a fost respins atât capătul principal, cât şi cel subsidiar. În ceea ce priveşte solicitarea subsidiară a reclamantului de încadrare a activităţii desfăşurată în perioada 1990-2001 în condiţii deosebite de muncă, tribunalul a constatat că în considerentele hotărârii s-a reţinut că pentru perioada 31.07.1990-01.04.2001 legea reglementa posibilitatea încadrării activităţilor în grupe de muncă, respectiv grupa I, II şi III. De asemenea, s-a reţinut că activitatea prestată de reclamant în această perioadă a fost încadrată în grupa II de muncă. Din aceste menţiuni ale instanţei rezultă că nu este posibilă încadrarea activităţii în condiţii deosebite de muncă în perioada 1990-2001 în condiţiile în care legea reglementa numai posibilitatea încadrării în grupe de muncă, ceea ce angajatorul a şi făcut.

Împotriva acestor soluţii a declarat apel motivat, în termenul legal, reclamantul S.N..

În motivarea apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 258/F/20.02.2019, acesta a arătat, în esenţă, următoarele:

Hotărârea instanţei de fond este total greşită, întrucât la pronunţarea acesteia, instanţa a făcut o interpretare eronată a probelor administrate, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile situaţiei, mai mult instanţa, în mod greşit a respins proba testimonială cu martorii indicaţi în cererea introductivă, rezumându-se numai la a avea în vedere poziţia pârâtului exprimată prin înscrisurile depuse la dosar.

Deşi cu ocazia dezbaterilor reclamantul a solicitat ca în cazul în care se apreciază că activitatea desfăşurată în perioada 31.07.1990 - 09.07.2017 nu se încadrează în condiţii speciale să se constate că în perioada 1990-2001, activitatea s-a încadrat în condiţii deosebite, instanţa a omis să se pronunţe pe această cerere.

Reclamantul şi-a întemeiat cererea subsidiară pe dispoziţiile legale prin care s-au încadrat în grupele de muncă, activitatea pentru personalul care a activat în unităţi economice civile, respectiv grupele a I şi a II-a, grupe care sunt corespunzătoare condiţiilor speciale şi deosebite, reglementate de actele normative specifice personalului militar şi poliţiştilor, întrucât Curtea Constituţională a constatat că Decretul-lege nr. 68/1990 este neconstituţional, dacă nu se aplică şi perioadelor anterioare anului 1989, situaţie faţă de care cel puţin activitatea trebuia încadrată pe întreaga perioadă în condiţii deosebite şi nu începând cu anul 2001, când a fost încadrată astfel, aceasta deoarece măsurătorile pe baza cărora pârâtul a dispus încadrarea în condiţii deosebite efectuate în anul 2001, nu au făcut decât să constate o situaţie preexistentă, aceasta întrucât activitatea pe care a desfăşurat-o tot timpul a fost în acelaşi loc de muncă şi în aceleaşi condiţii.

În susţinerea celor mai sus arătate, trebuie avut în vedere faptul că lucrând în acelaşi loc şi în aceleaşi condiţii, nu este posibil ca activitatea să fie încadrată diferit, adică până în anul 2001 fără condiţii de muncă şi după aceasta în condiţii deosebite.

În opinia apelantului, dacă instanţa de fond avea un rol activ în aflarea adevărului, prin administrarea tuturor probelor solicitate prin cererea introductivă, concluzia la care se putea ajunge era cu totul altă, adică fie că acesta a desfăşurat activitate în condiţii speciale, fie că cel puţin activitatea a fost desfăşurată în condiţii deosebite.

Aşa cum reclamantul a arătat prin cererea introductivă, în toată perioadă, acesta a activat numai în cadrul Serviciului Logistic, serviciu care anterior a purtat denumirea de Serviciu Asigurare Materială Tehnica Financiară, unde a desfăşurat activităţi în cadrul atelierului auto, cu precizarea ca în perioada 20.08.1990 până în anul 1994, a îndeplinit funcţia de maistru cu exploatarea parcului auto, iar începând cu anul 1994 şi până la încetarea raporturilor de serviciu, a desfăşurat activităţi specific funcţiei de şef atelier şi parc auto, cu toate că în fişele postului era înscrisa o altă funcţie, deoarece anterior anului 1994, funcţia ale cărei atribuţiuni le-a exercitat în fapt, a fost transformată din iniţiativa intimatului-pârât în alte funcţii.

În perioada 1990-2004, datorită condiţiilor nocive de muncă, intimatul-pârât i-a dat ca antidot lapte, iar după anul 2004 acest antidot nu a mai fost acordat, ori nu cred că antidotul se acorda dacă nu erau condiţii grele de muncă.

Aşa cum rezultă din buletinul de calcul anexat deciziei de pensionare, activitatea desfăşurată de reclamant, în perioada indicată prin cerere, a fost încadrată astfel:

- 31.07.1990-01.06.2001 în condiţii normale;

- 01.06.2001-16.02.2003 în condiţii deosebite;

- 16.02.2003-01.03.2003 în condiţii normale;

- 01.03.2003-09.08.2017 în condiţii deosebite.

Atât anterior ieşirii la pensie, cât şi după aceasta, constatând că activitatea desfăşurată nu a fost încadrată corect, reclamantul a adresat intimatului-pârât mai multe cereri prin care a solicitat relaţii cu privire la încadrarea activităţii sale în grupe de muncă, iar din adresele 91958/30.01.2017 şi 93833/08.05.2017, rezultă următoarele:

- În perioada 31.07.1990-01.02.2004. reclamantul a fost încadrat ca maistru principal-grupa a II-a în cadrul Serviciului Logistic - Compartiment Auto;

- După 02.02.2004 şi până la redactarea adresei 91958/30.01.2017 a fost încadrat ca agent II în cadrul serviciului logistic, compartiment auto întreţinere şi exploataţii auto.

Tot din această adresă, rezultă că în perioada 31.07.1990-31.05.2001, salariatul reclamant a fost încadrat în condiţii normale de muncă, iar începând cu 01.06.2001 a fost încadrat în condiţii deosebite de muncă.

Din cea de a II-a adresă, rezultă că încadrarea locurilor de muncă în condiţii de muncă specifice pentru poliţişti s-a efectuat în baza H.G. nr. 1822/2004, cu precizarea că salariatul reclamant a fost încadrat în condiţii deosebite începând cu 01.06.2001, deoarece atunci s-au efectuat primele măsurători pentru determinarea locurilor de muncă ce se află sub efectul câmpurilor magnetice şi când s-a obţinut avizul de încadrare în aceste condiţii.

De asemeni, reclamantului i s-a comunicat că locurile de muncă invocate de acesta în Raport sunt prevăzute ca locuri de muncă şi activităţi condiţii deosebite prin pct. 2 al Anexei 1 la H.G nr. 1822/2004.

Întrucât reclamantul a considerat ca nefiind satisfăcătoare răspunsurile anterior menţionate, la 24.10.2017 a solicitat intimatului pârât să îi elibereze copii după fişele posturilor pentru funcţiile deţinute în toată perioadă, la care prin adresa nr. 97055/02.11.2017 i-au fost înaintate 4 fise care nu ar fi incluse în categoria informaţiilor clasificate fără a-i fi remise celelalte.

La 05.02.2018, a revenit cu o nouă cerere, la care prin adresa nr. 110079/27.02.2018 i s-a comunicat că într-adevăr în perioada 31.07.1990-09.08.2017, a fost angajat al intimatului-pârât, fiind încadrat pe următoarele funcţii:

- 20.08.1990-31.03.1994- Maistru Principal II grupa a II-a;

- 01.04.1994-01.02.2004- Maistru Principal I grupa a II-a;

- 02.02.2004-31.12.2005- Agent II la compartimentul exploatare auto;

- 01.01.2006-09.08.2017- Agent II la compartimentul reparaţii şi exploatare auto.

Din aceeaşi adresă, rezultă că funcţiile îndeplinite ar fi fost cele pe care salariatul reclamant a fost încadrat cu toate că în realitate nu a îndeplinit atribuţiile funcţiilor astfel cum au fost încadrate în STAT.

Deşi reclamantul a solicitat să i se comunice dacă a fost prevăzută în stat funcţia de şef garaj auto şi cine a îndeplinit atribuţiile acesteia, nu i s-a răspuns pe motiv ca statul ar fi secret, invocându-se dispoziţiile art. 33 din H.G. nr. 585/2003, precum şi faptul că încadrarea în condiţii de muncă s-a efectuat în baza H.G. 1822/2004, Anexa 1 pct. 1, reiterându-se că încadrarea în condiţii deosebite s-a făcut începând cu 01.06.2001, aşa cum s-a precizat şi prin adresa 93833/08.05.2017.

Apelantul precizează că în perioada în care a desfăşurat activitatea, pensionarea a fost reglementată de următoarele acte normative:

- Decretul Consiliului de Stat al României nr. 214/1977 publicat în M.O. nr.83/06.08.1977 abrogat prin Legea nr. 164/2001 la 14.10.2002;

- Legea nr. 164/2001 intrată în vigoare la 14.10.2002 care a fost abrogate art. 196 din Legea nr. 263/2010 începând cu 01.01.2011 cu precizarea că aceste acte normative sunt aplicabile perioadei cât poliţia a fost instituire militară şi până la adoptarea Legea nr.179/2004 prin care s-a reglementat regimul pensiilor de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţistului, lege a cărei necesitate de a fi adoptată a rezultat din faptul că prin adoptarea Legea nr. 360/2002, poliţia a fost demilitarizată.

Începând cu 01.01.2011, şi până în anul 2015, reglementarea o constituie Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii, iar după această dată Legea nr. 223/2015.

De menţionat că la 08.02.1990 CFSN a adoptat Decretul-lege nr. 68 publicat în M.0. nr.24/09.02.1990, având ca scop înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului, în acordarea sporurilor şi încadrarea în grupele de muncă act normativ care la art. 2 dispunea "personalul de la locurile de muncă şi activităţile care potrivit reglementarilor existente până în anul 1969 şi după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I sau II de muncă, beneficiază de acest drept pe întreaga perioadă cât au lucrat la locurile de muncă şi activităţile respective".

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol încadrarea în grupele I şi II de muncă urmau a fi precizate la propunerea ministerelor de Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Comisia Naţională de Protecţia Muncii în 30 de zile de la emiterea acestui act normativ.

De menţionat că în aplicarea dispoziţiile D.L. 68/1990, au fost emise Ordinele nr.50/05.05.1990 şi 125/1990 care au fost modificate şi completate prin Ordinul nr. 100/1990 prin care au fost precizate locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionarii pentru perioada lucrată după martie 1990, însă în raport de deciziile C.C.R., acestea se aplică şi anterior.

Deşi intimatul-pârât susţine prin adresele anterior menţionate că încadrarea în grupele de muncă s-a efectuat potrivit H.G. nr. 1822/2004, trebuie constatat faptul că aceasta nu poate fi primită fiind o aplicare total eronată a normelor legale, întrucât acest act normativ nu produce efecte decât după publicarea în M.O. nr. 1032/2004, intimatul pârât omiţând să spună că anterior au avut aplicabilitate dispoziţiile H.G. nr. 1294/2001 publicată în M.0. nr.849/2001, cu precizarea că acest din urmă act normativ a produs efecte pentru perioada cât a avut statutul de militar.

Ambele acte normative au anexe privind încadrarea locurilor de muncă şi activităţilor desfăşurate, în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, anexe care într-adevăr prevăd încadrarea în mai multe grupe de muncă.

Ulterior adoptării H.G. nr. 1822/2004 a fost emis O.M.A.I. nr. 489/2005 prin care au fost aprobate normele de încadrare a poliţiştilor în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, cu precizarea că anterior adoptării acestui act normativ nu cunosc dacă a existat un alt ordin, întrucât cele cu caracter secret nu mi-au fost puse la dispoziţie pentru a le putea studia şi invocă în cuprinsul prezentei.

Potrivit anexei la H.G. nr. 1294/2001, la pct. II, sunt definite locurile de muncă şi activităţile cu condiţii speciale, pentru care la stabilirea pensiei se iau în calcul 1,6 ani pentru fiecare an lucrat, iar la pct. 13 se prevede că se încadrează în aceste condiţii "locurile de muncă periculoase unde se depozitează şi se lucrează cu substanţe chimice, inflamabile, explozive, surse radio-active, toxice, mijloace biologice precum şi transportul acestora", cu precizarea că în mod identic se dispune şi prin anexă la H.G. nr. 1822/2004 la CAP II, pct. 10.

Mai mult, constatându-se o aplicare neunitară a prev. anexei la H.G. 1822/2004, Inspectorul General al Poliţiei Române a emis Dispoziţia nr. 544/02.02.2006, prin care s-a prevăzut la art. 1, faptul că "poliţiştii în activitate se încadrează în condiţii de muncă conform prev. OMAI 1140/2006 pentru întreaga perioadă de activitate, potrivit locurilor de muncă şi activităţilor desfăşurate de-a lungul carierei profesionale şi care se regăsesc la anexă H.G. nr.1822/2004.

În opinia apelantului, atât Decretul-lege nr. 68/1990, cât şi ultima normă invocată au avut drept scop eliminarea inechităţilor ce s-au creat de-a lungul timpului, fie prin neaplicarea întocmai a tuturor actelor normative, fie prin neadoptarea de către forul superior al intimatului pârât a unor norme prin care să se reglementeze modul de acordare a grupelor de munca aşa cum se statuase de Decretul-lege nr. 68/1990, urmare a căreia pentru domeniul în care a activat, primul ordin care reglementează aceasta apare tocmai în anul 2001.

Totodată, nu poate fi primită susţinerea intimatului-pârât precum că acordarea condiţiilor de muncă în care a fost încadrat s-a făcut începând cu 01.06.2001, de unde rezultă pasivitatea de care a dat dovadă în reglementarea situaţiei şi încadrarea corespunzătoare a activităţii în grupele de muncă, în opinia sa măsurătorile invocate că ar fi avut loc în anul 2001, nu fac decât să confirme o situaţie preexistentă.

Din conţinutul fiselor posturilor remise la cererea apelantului, rezultă că activitatea pe care a desfăşurat-o a fost supusă noxelor şi curenţilor de aer în garaj, cu depăşirea nivelului maxim de radiaţii electromagnetice, fiind supus unor riscuri datorate folosirii mijloacelor de transport şi instalaţiilor de ridicat.

Deşi nu s-a prevăzut în toate fişele mai sus menţionate, reclamantul a desfăşurat activitatea în garaj, unde este bine cunoscut că sunt condiţii de temperatură scăzute şi unde se lucrează cu produse uşor inflamabile, activitate care se circumscrie condiţiilor speciale de muncă.

Totodată, trebuie constatat faptul că intimatul-pârât a recunoscut că activitatea desfăşurată de reclamant a fost în condiţii deosebite numai începând cu 01.06.2001, cu toate că anterior acesta a desfăşurat activitatea la acelaşi loc de muncă şi în aceleaşi condiţii ce au dus la încadrarea după 01.06.2001.

În raport de cele mai sus arătate, de cererea introductivă, de înscrisurile administrate ca probe de instanţa de fond, se constată că activitatea desfăşurată se încadrează în categoria locurilor de muncă periculoase, unde se depozitează şi se lucrează, printre altele cu substanţe chimice, inflamabile şi toxice.

În dovedirea şi susţinerea apelului, a înţeles să se folosească de următoarele probe:

1. înscrisuri, respectiv cele aflate la dosar precum şi cele a căror necesitate de a fi administrate va rezulta din dezbateri.

În cadrul acestei probe a solicitat emiterea către intimatul pârât a unei adrese prin care să comunice dacă în statul de organizare a existat postul de şef garaj şi parc auto, care a fost desfiinţată în anul 1998 ca urmare a pensionarii fostului ocupant al acestuia, respectiv maistrului militar în rezervă, precum şi cine a îndeplinit atribuţiile acestei funcţii după această dată şi până la data la care eu am încetat raporturile de serviciu.

Prin audierea celor 2 martori urmează să dovedească faptul că a lucrat în condiţii nefavorabile, cu materiale uşor inflamabile şi toxice, precum şi că de fapt a exercitat atribuţiile specific funcţiei de şef garaj şi parc auto.

Faţă de cele mai sus arătate, solicită schimbarea în tot a hotărârii apelate şi rejudecând admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul constatării faptului că activitatea desfăşurată în cadrul intimatului pârât pentru perioada 31.07.1990-09.08.2017 se încadrează în condiţii speciale de muncă.

În subsidiar, dacă se va constata că activitatea nu poate fi încadrată în condiţii special de muncă, solicită admiterea în parte a cererii de chemare în judecată şi să se constate că activitatea desfăşurată în perioada 1990-2001 se încadrează în condiţii deosebite de muncă.

Ca o consecinţa a admiterii apelului, solicită obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât pentru judecarea fondului cât şi pentru judecarea apelului.

În drept, apel este întemeiat pe dispoziţiile art. 466, 468, 470, 471, 476, 477, 478, 479, 480 C.pr.civ. precum şi pe dispozițiile legale invocate în cuprinsul cererii de apel.

În motivarea apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 440/20.03.2019, prin cererea depusă la data de 09.04.2019, reclamantul a arătat următoarele:

Prin cererea de completare a solicitat ca instanţa de fond să se pronunţe pe capătul de cerere subsidiar, întrucât din sentinţa iniţială rezultă că instanţa nu s-a pronunţat pe aceasta.

În considerentele hotărârii apelate, instanţa a reţinut că prin S.C. 258/20.02.2019 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea, precum şi că din lecturarea dispozitivului acesteia, rezultă că a fost respins atât capătul principal, cât şi cel subsidiar.

Cu privire la solicitarea subsidiară, reţine instanţă că în perioada 1990-2001, aşa cum se menţionează în hotărârea iniţiala, legea reglementa posibilitatea încadrării în 3 grupe de muncă, precum şi că activitatea desfăşurată a fost încadrată în grupa a II-a de muncă şi că nu este posibilă încadrarea în condiţii deosebite de muncă în condiţiile în care legea reglementa numai posibilitatea încadrării în grupe de muncă, ceea ce angajatorul ar fi făcut.

Consideră că hotărârea este greşită, fiind pronunţată prin interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiile legale şi a probelor, respectiv înscrisuri, aceasta deoarece atât din adresa intimatului pârât nr. 91958/30.01.2017, precum şi a Buletinului de calcul, anexă la Decizia de pensionare nr. 198218/2017 aflate la dosar, rezultă că activitatea pe care a desfăşurat-o în perioada 31.07.1990-31.05.2001 a fost încadrată în condiţii normale de muncă, ceea ce corespunde grupei a III-a de muncă şi nu în condiţii deosebite de muncă, ceea ce corespunde grupei a II a de muncă.

Faţă de cele mai sus arătate, solicită admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii apelate.

În drept, apelul este întemeiat pe dispoziţiile art. 466, 468, 470,  471, 476, 477, 478, 479, 480 C.pr.civ.

În apărare, pârâtul nu a formulat întâmpinare.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel formulate, în limitele prevăzute de art.476-479 C.pr.civ., Curtea a reţinut următoarele:

Instanța de fond a stabilit în mod temeinic situația de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente, motivarea sentinței fiind în totalitate însușită de Curte.

Astfel, reclamantul a fost angajat al IPJ Ialomiţa în perioada 31.07.1990-09.08.2017, având gradul militar de maistru militar până la intrarea în vigoare a Legii nr.360/2002, iar după această dată a avut gradul profesional de agent de poliţie.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită constatarea încadrării în condiţii speciale a activităţii desfăşurată în perioada 31.07.1990-09.08.2017.

În acord cu instanța de fond, Curtea constată că cererea apelantului de a se constata că perioada 31.07.1990-01.04.2001 este activitate desfăşurată în condiţii speciale de muncă, nu poate fi primită, întrucât este lipsită de temei legal, legislația în vigoare anterior datei de 01.04.2001 nereglementând o asemenea posibilitate.

Dimpotrivă, Legea nr. 3/1977 şi Ordinul nr. 50/1990 au reglementa posibilitatea încadrării activităţilor desfășurate în condiţii deosebite în grupele I şi II de munca, în vederea pensionarii.

Din relaţiile furnizate de pârâtă rezultă că activitatea prestată de reclamant în această perioadă a fost încadrată în grupa a II-a de muncă (filele 14, 44 și 88 dosar fond).

În ceea ce privește activitatea din perioada 01.04.2001-09.08.2017, cu privire la care reclamantul susține că a fost desfășurată în condiții speciale, Curtea reține următoarele:

Încadrarea în condiţii speciale de muncă a fost reglementată iniţial prin art. 20 din Legea nr. 19/2000.

Alte locuri de muncă în condiţii speciale decât cele prevăzute de Legea nr..19/2000 puteau fi stabilite numai prin lege (fiind adoptată în acest sens Legea nr. 226/2006), iar  metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se stabileau prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi a Ministerului Sănătăţii, în urma consultării CNPAS (fiind adoptată H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale).

În ceea ce îi priveşte pe poliţişti a fost adoptată H.G. nr. 1822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice pentru poliţişti.

Anterior acestui act normativ, încadrarea activităţii poliţiştilor în condiţii deosebite şi speciale s-a făcut în baza H.G. nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate.

Art. 6 din H.G. nr. 1294/2001 stabilea că „Locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate, sunt precizate în anexele nr. 1 - 6, corespunzătoare instituţiilor prevăzute la art. 1 şi care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.”, iar art. 7 „Stabilirea criteriilor şi a metodologiei de încadrare a personalului militar în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice cadrelor militare în activitate, procedura de nominalizare a personalului care îşi desfăşoară activitatea permanent sau în anumite perioade în aceste condiţii, denumirea locurilor de muncă, unităţilor, activităţilor şi/sau a funcţiilor, precum şi evidenţa perioadelor de activitate în aceste condiţii se fac prin norme interne de aplicare a prezentei hotărâri, aprobate prin ordin al conducătorului fiecărei instituţii publice prevăzute la art. 1.”

Art. 5 din H.G. nr. 1822/2004 prevede că „(1) Locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice pentru poliţişti, sunt stabilite potrivit următoarelor criterii:

a) natura factorilor nocivi - fizici, chimici sau biologici - şi efectele acestor noxe asupra stării de sănătate;

b) intensitatea de acţiune a factorilor nocivi sau de risc;

c) durata de expunere la acţiunea factorilor nocivi;

 d) existenţa unor condiţii de muncă ce implică un efort fizic mare, în condiţii nefavorabile de microclimat, zgomot intens, vibraţii sau alte noxe profesionale;

e) existenţa unor condiţii de muncă ce implică o solicitare nervoasă deosebită, atenţie foarte încordată şi multilaterală, concentrare intensă şi ritm de lucru intens;

f) existenţa unor condiţii de muncă ce implică o suprasolicitare nervoasă, determinată de un risc de accidentare sau de vătămare corporală;

g) asocierea efectelor factorilor de risc menţionaţi.

 (2) Locurile de muncă şi activităţile specifice poliţiştilor, care dau dreptul la încadrare în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, sunt precizate în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.”

Art. 6 din H.G. nr. 1822/2004 prevede că „Stabilirea metodologiei de încadrare a locurilor de muncă şi activităţilor desfăşurate de poliţişti în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, procedura de nominalizare a personalului care îşi desfăşoară activitatea permanent sau în anumite perioade în aceste condiţii, nominalizarea locurilor de muncă, unităţilor, activităţilor şi/sau a funcţiilor, precum şi evidenţa perioadelor de activitate în aceste condiţii se fac prin norme interne de aplicare a prezentei hotărâri, aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, cu avizul structurii proprii de specialitate cu atribuţii de inspecţie a muncii.”

Curtea constată că intimatul a depus la dosar Avizul nr. (..) emis de MAI (fila 78 dosar fond), prin care se aviza încadrarea în condiţii deosebite a locurilor de muncă din cadrul IPJ Ialomița.

Conform anexei la H.G. nr. 1822/2004 pct. I.1 se încadrau în condiţii deosebite „unităţile şi subunităţile care au în dotare şi exploatare emiţători de radiodifuziune, emiţători pentru comunicaţii, staţii de radiolocaţie…, precum şi activităţi care se desfăşoară în locuri de muncă în condiţii determinate de acţiunea câmpurilor electromagnetice.”

Din relaţiile furnizate de intimată rezultă că activitatea reclamantului a fost încadrată în condiţii deosebite în baza anexei la H.G. nr. 1822/2004 pct. I.1 (filele 14, 16, 44 și 88 dosar fond).

În perioada 2001-2017, apelantul a îndeplinit funcţia de maistru principal, agent II la Compartimentul Exploatare auto şi agent II la Compartimentul Reparaţii şi Exploatare Auto.

Din fişele postului depuse la dosarul de fond, rezultă că activitatea acestuia presupunea coordonarea personalului muncitor care îşi desfăşura activitatea în atelierul de reparații auto, iar respectiva activitate nu se regăsește printre locurile de muncă şi activităţile care se încadrează în condiţii speciale.

Curtea constată că potrivit H.G. nr. 1294/2001 şi H.G. nr. 1822/2004 nominalizarea persoanelor care se încadrează în condiţii speciale sau deosebite, a locurilor de muncă, unităţilor, activităţilor şi/sau a funcţiilor, precum şi evidenţa perioadelor de activitate se făcea prin norme interne de aplicare a acestei hotărâri, aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, cu avizul structurii proprii de specialitate cu atribuţii de inspecţie a muncii.

Prin urmare, unitatea la care reclamantul a fost salariat ar fi trebuit să facă o încadrare a activităţii desfăşurată de acesta în condiţii speciale, cunoscând condiţiile concrete în care acesta îşi desfăşura activitatea în măsura în care activitatea prestată de reclamant se încadra în astfel de condiţii.

Cum acest lucru nu a avut loc, ci, dimpotrivă, în urma măsurătorilor de la locurile de muncă s-a obținut avizul pentru încadrarea acestora la condiții deosebite (filele 14, 16, 44 și 88 dosar fond), rezultă că susținerile apelantului sunt neîntemeiate.

Cu privire la susținerea că activitatea desfăşurată de apelant se încadrează în categoria celor menţionate la pct. II.10 din anexa la H.G. nr. 1822/2004, respectiv „locurile de muncă periculoase unde se depozitează şi se lucrează cu substanţe chimice, inflamabile, explozive, surse radioactive, toxice, mijloace biologice, precum şi transportul acestora”, Curtea reține că, în mod temeinic, a concluzionat instanța de fond că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul atelierului auto nu se poate încadra în aceste activităţi, atelierul auto nefiind un spaţiu unde se depozitează şi se lucrează cu substanţele enumerate mai sus.

Deși apelantul a solicitat audierea unor martori, pentru a dovedi că a lucrat cu materiale ușor inflamabile și toxice, Curtea constată că nici măcar nu s-a precizat care au fost aceste substanțe inflamabile și toxice și la ce activități le-a folosit.

Faptul că nu există nicio dovadă că o altă persoană, care a lucrat la același loc de muncă cu apelantul, a beneficiat de condiții speciale, relevă lipsa de temeinicie a susținerilor acestuia și lipsa de orice concludență a declarațiilor unor martori cu privire la îndeplinirea tuturor condițiilor legale pentru încadrarea activității desfășurate de apelant și de alte persoane, care au avut același loc de muncă, în activități prestate în condiții speciale.

În plus, Curtea consideră că încadrarea activității anterioare datei de 01.04.2001 a fost în grupa a II-a de muncă, fapt care infirmă ideea că ulterior activitatea s-ar fi desfășurat în condiții speciale.

Activitatea apelantului din cadrul atelierului de reparaţi auto se regăseşte la pct. I.2 din anexa la H.G. nr. 1822/2004, care se referă la unităţile şi subunităţile cu medii de muncă nocive, grele sau periculoase, medii cu pulberi diverse, zgomot, gaze toxice, activitatea care se încadrează în condiţii deosebite.

Întrucât angajatorul reclamantului nu a efectuat nicio menţiune cu privire la încadrarea activităţii desfăşurată de reclamant în condiţii speciale, apreciind că activitatea desfăşurată de acesta se încadrează în condiţii deosebite, la acest moment, instanţa de judecată nu poate să încadreze activitatea desfăşurată de apelant în condiţii speciale, lipsind orice probă concludentă în acest sens. 

Intimata a eliberat reclamantului adeverinţe din care rezultă că activitatea desfăşurată de acesta în perioada 2001-2017 se încadrează în condiţii deosebite de muncă. Pentru perioada în litigiu nu există nicio dovadă că apelantul ar fi fost nominalizat conform H.G. nr. 1294/2001 şi H.G. nr. 1822/2004 pentru a fi încadrat în condiţii speciale de muncă, iar în arhiva intimatei nu se regăsesc documente care să ateste faptul că activitatea desfăşurată de reclamant a fost nominalizată pentru a fi încadrată în condiţii speciale de muncă, nefiind emis niciun înscris  a unităţii angajatoare  în acest sens. 

În ceea ce privește critica potrivit căreia, cu ocazia dezbaterilor, reclamantul a solicitat ca în cazul în care se apreciază că activitatea desfăşurată în perioada 31.07.1990-09.07.2017 nu se încadrează în condiţii speciale să se constate că în perioada 1990-2001, activitatea s-a încadrat în condiţii deosebite, dar instanța de fond a omis să se pronunţe pe această cerere, Curtea reține că obiectul cererii de chemare în judecată l-a reprezentat constatarea încadrării în condiţii speciale a activităţii desfăşurate în perioada 31.07.1990-09.08.2017.

Or în condițiile în care nu a avut loc o modificare a cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 204 C.pr.civ., instanța de fond nu era obligată să se pronunțe pe o cerere orală făcută la dezbaterea pe fond a cauzei.

Cu toate acesta, atât prin sentinţa civilă nr. 285F/20.02.2019, cât și prin sentinţa civilă nr.440F/20.03.2019, instanța de fond a motivat respingerea acestei solicitări, arătând că, în ceea ce priveşte solicitarea subsidiară a reclamantului de încadrare a activităţii desfăşurată în perioada 1990-2001 în condiţii deosebite de muncă, s-a constatat că în considerentele hotărârii s-a reţinut că pentru perioada 31.07.1990-01.04.2001, legea reglementa posibilitatea încadrării activităţilor în grupe de muncă, respectiv grupa I, II şi III. De asemenea, s-a reţinut că activitatea prestată de reclamant în această perioadă a fost încadrată în grupa a II-a de muncă. Din aceste menţiuni rezultă că nu este posibilă încadrarea activităţii în condiţii deosebite de muncă în perioada 1990-2001 în condiţiile în care legea reglementa numai posibilitatea încadrării în grupe de muncă, ceea ce angajatorul a şi făcut.

În ceea ce privește trimiterea la Decretul-lege nr. 68/1990 și la Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999 a Curții Constituționale, Curtea reține că nu sunt relevante în cauză, întrucât obiectul judecății nu îl constituie încadrarea activității apelantului în grupa I sau a II-a de muncă.

Curtea constată că în decizia de pensionare nr. 198218/04.11.2017 nu este menționată perioada cât a lucrat în grupa a II-a de muncă, însă pentru înlăturarea acestor lipsuri reclamantul trebuia să conteste decizia de pensie sau să solicite revizuirea drepturilor de pensie, prin depunerea unei adeverințe din care să rezulte în mod clar că în perioada 20.08.1990-01.04.2001 a lucrat în grupa a II-a de muncă, cu toate consecințele prevăzute de legislația privind pensiile militare.

Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat apelantul-reclamant S.N..

Domenii speta

Spete similare