Anulare act administrativ cu caracter individual. Excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa procedurii prealabile.

Anulare act administrativ cu caracter individual. Excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa procedurii prealabile.

Excepţie de nelegalitate privind acelaşi act administrativ cu caracter individual.  Competenţa autorităţii emitente. Exces de putere. Necesitatea existenţei unui singur aviz al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

-Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. j) și art. 7 alin. (1);

-Legea nr. 155/2010, art. 4 și 5;

-Legea nr. 188/1999, art. 107 alin. (1) lit. c).

Curtea reține că nu a fost respectată procedura prealabilă în ceea ce privește anularea Hotărârii nr. 7/31.01.2018 a Consiliului Local al Sectorului 4 București, motiv pentru care cererea în anulare formulată de reclamantă a fost respinsă în mod corect ca inadmisibilă.

În mod corect instanța a apreciat că se poate dispune reorganizarea instituției publice Direcția Generală de Poliție Locală Sector 4 București. Organizarea poliției locale este reglementată în mod expres de dispozițiile art. 4 și 5 din Legea nr. 155/2010, care reprezintă dispoziții speciale și care sunt incidente în prezenta cauză în raport de obiectul H.C.L. nr.7/31.01.2018. (…) Prin urmare, potrivit acestor dispoziții legale rezultă în mod neechivoc faptul că poliția locală poate fi organizată atât ca o instituție publică de interes local, cât și ca un compartiment funcțional în cadrul aparatului de specialitate al primarului. Totodată rezultă cu claritate că singura autoritate competentă să dispună această măsură este C.L.S. municipiului București incident.

În aceste condiții curtea constată că măsura reorganizării Direcției de Poliție Locală Sector 4 nu a fost dispusă cu exces de putere fiind justificată în raport de dispozițiile art. III din O.U.G. nr. 63/2010.

Curtea arată că reorganizarea nu presupune o desființare și o înființare așa cum susținere recurenta, ci o nouă organizare a aceleiași structuri. Din această perspectivă, curtea constată că în mod corect s-a solicitat un singur aviz al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, aspect care reiese și din dispozițiile legale incidente - potrivit art. 107 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 „Autoritățile și instituțiile publice au obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici avizul privind funcțiile publice în oricare dintre următoarele situații: (…) c) reorganizarea activității autorității sau instituției publice.”Curtea constată că acest aviz a fost solicitat, iar Agenția Națională a Funcționarilor Publici a acordat acest aviz anterior momentului adoptării hotărârii contestate astfel că această condiție este îndeplinită.”

(Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal,

decizia civilă nr. 825 din data de 11 octombrie 2019)

Prin sentinţa civilă nr. 8235/10.12.2018, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios şi Administrativ şi Fiscal

-a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a P.S. 4 pe excepţia de nelegalitate/anularea H.C.L. 7/2018, a inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate şi a lipsei de interes a reclamantei, invocate de pârâtul P.S. 4, ca neîntemeiate;

-a admis excepţia inadmisibilităţii anulării H.C.L. Sector 4 nr. 7/31.01.2018;

-a respins cererea de anulare a H.C.L. Sector 4 nr. 7/31.01.2018, ca inadmisibilă;

-a respins excepţia de nelegalitate a H.C.L. Sector 4 nr. 7/31.01.2018, ca neîntemeiată şi

-a respins în rest acţiunile reunite.

Prin cererea de recurs depusă la data de 11.02.2019, recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei instanţei de fond, iar în rejudecare a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, recurenta a arătat în esenţă că în mod vădit greşit judecă torul fondului a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la anularea Hotărârii nr. 7 a C.L.S. 4, pentru lipsa ipotetică a plângerii prealabile, în condiţiile în care la dosar se regăsesc două plângeri prealabile; greşită este soluţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr. 7 a C.L.S. 4 şi dacă ne raportăm la apărarea pârâţilor uzitată în susţinerea excepţiei de inadmisibilitate a excepţiei nelegalităţii, care susţin că Hotărârea nr. 7 a C.L.S. 4 este act normativ.

În mod greşit şi în baza unei analize superficiale judecătorul fondului a apreciat că se poate dispune reorganizarea unei instituţii publice, cum este Direcţia Generală de Poliţie Locală Sector 4 Bucureşti, cu personalitate juridică, în subordinea C.L.S. 4 Bucureşti, cu încălcarea art. 36 alin. (3) lit. b), din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice şi fără avizul ANFP.

În mod greşit judecătorul fondului a apreciat că se poate dispune desfiinţarea unei instituţii publice, în speţă Direcţia Generală de Poliţie Locală a sectorului, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Consiliului local al sectorului, fără aviz de la ANFP, contrar art.107 din Legea nr. 188/1999 a funcţionarului public, care prevede obligativitatea obţinerii Avizului ANFP pentru fiecare instituţie în parte, iar nu un singur aviz la comun.

În mod greşit şi nepermis judecătorul fondului a apreciat, prin analogie, că se poate "reorganiza" o instituţie publică, cu personalitate juridică, patrimoniu propriu, identitate fiscală proprie, într-o direcţie (instituţie nepublică) în aparatul de specialitate al primarului, la cererea Aparatului de Specialitate al Primarului sectorului 4 Bucureşti, făcând trimitere la o prevedere legală aplicabilă doar funcţionarilor publici nu şi instituţiilor publice [art. 100 alin. (1), lit. d)].

Judecătorul fondului deşi reţine în considerentele hotărârii că s-ar fi adus la cunoştinţa ANFP desfiinţarea Direcţiei Generale de Poliţie Locală a sectorului 4 Bucureşti, cu personalitate juridică, apreciază că nu exista obligativitatea prealabilă obţinerii unui aviz de desfiinţare-reducere a numărului de funcţii publice, aşa încât suntem îndreptăţiţi să susţinem că motivarea pe această problemă este atât nelegală cât şi contradictorie.

În mod greşit judecătorul fondului nu a analizat problema legalităţii Deciziei de eliberare din funcţie 08.03.2018 urmare a lipsei de efecte a Hotărârii de Consiliu Local sector 4 Bucureşti, care, potrivit art. 3, intra în vigoare la data de 15.04.2018.

În mod greşit instanţa de fond a omis a cerceta toate motivele de fapt şi de drept ale cererii de chemare în judecată, nepronunţându-se asupra criticilor privind încălcarea dreptului la carieră a funcţionarului public, la nerespectarea criteriilor prevăzute de Lg. nr. 188/1999 a funcţionarului public, privind reîncadrarea funcţionarilor publici eliberaţi din funcţiile publice nedesfiinţate ale Direcţiei Generale de Poliţie Locală a sectorului 4 Bucureşti, cu personalitate juridică, aşa cum a constatat Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.

Prin decizia civilă nr. 825/11.10.2019 Curtea de Apel – Secţia a IX-a Contencios Administrativ şi Fiscal a respins recursul formulat ca nefundat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de către reclamant în sensul că în mod greșit judecătorul fondului a admis excepția inadmisibilității cererii în anularea Hotărârii nr. 7 a Consiliului Local Sector 4 pentru lipsa plângerii prealabile, Curtea reține că acesta este neîntemeiat.

Așa cum a reținut și instanța de fond H.C.L. nr. 7/31.01.2018 adoptată de C.L.S. 4 București este un act administrativ individual întrucât conține dispoziții ce privesc o categorie de persoane determinate de la momentul adoptării acesteia, respectiv personalul din cadrul Direcției Poliției Locale a Sectorului 4. Chiar dacă nu este individualizat fiecare beneficiar în parte al actului administrativ individual prin faptul că dispozițiile H.C.L. nr. 7/31.01.2018 privesc situația personalului Direcției Poliției Locale Sector 4, sfera destinatarilor actului administrativ este în mod clar determinată.

De altfel, natura de act administrativ normativ nu înlătură obligația parcurgerii plângerii prealabile astfel cum rezultă în mod indirect din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. j) („plângere prealabilă - cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia”) și art. 7 alin. (1)1 („În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.”) din Legea nr. 554/2004.

Din susținerile reclamantului, la data de 22.11.2018 mai multe persoane printre care și reclamanta au trimis un memoriu către C.L.S. 4, Direcția Generală de Poliție Locală a sectorului 4 București și Primarul B.D. prin care au solicitat anularea/revocarea Hotărârii nr. 7/31.01.2018 a Consiliului Local al Sectorului 4 București (f.130-133).

În primul rând, cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 20.07.2018, iar data în raport de care reclamanta susține că a formulat cererea de chemare în judecată este 22.11.2018, deci la 4 luni de la momentul introducerii cererii, situație în raport de care nu se poate susține faptul că a fost îndeplinită procedura prealabilă.

În al doilea rând, înscrisul depus de către reclamantă pentru a susține că s-a îndeplinit procedura prealabilă nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a avea putere doveditoare în fața instanței întrucât înscrisul depus de către reclamantă nu are dată certă, astfel cum prevede art. 278 C.pr.civ.

Prin urmare, Curtea reține că nu a fost respectată procedura prealabilă în ceea ce privește anularea Hotărârii nr. 7/31.01.2018 a Consiliului Local al Sectorului 4 București, motiv pentru care cererea în anulare formulată de reclamantă a fost respinsă în mod corect ca inadmisibilă.

Analizând criticile recurentei cu privire la legalitatea H.C.L. nr. 7/31.01.2018 adoptată de C.L.S. 4 București prin prisma motivelor de nelegalitate invocate în raport de soluția dată de instanța de fond excepției de nelegalitate, curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:

H.C.L. nr. 7/31.01.2018 a fost adoptată de C.L.S. 4 București. Potrivit art. 1 s-a aprobat reorganizarea Direcției Generale de Poliție Locală Sector 4 din serviciu public de interes local, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Consiliului Local Sector 4, în structură organizată ca direcție generală în cadrul Aparatului de Specialitate al Primarului Sectorului 4, iar potrivit art. 2 s-a aprobat Organigrama, Statul de funcții și Regulamentul de organizare și funcționare ale Aparatului de Specialitate ale Primarului Sectorului 4, conform Anexelor 1, 2 și 3, care fac parte integrantă din hotărâre.

În mod corect instanța a apreciat că se poate dispune reorganizarea instituției publice Direcția Generală de Poliție Locală Sector 4 București. Organizarea poliției locale este reglementată în mod expres de dispozițiile art. 4 și 5 din Legea nr. 155/2010,  care reprezintă dispoziții speciale și care sunt incidente în prezenta cauză în raport de obiectul H.C.L. nr. 7/31.01.2018.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 155/2010 „(1) Poliția locală se organizează și funcționează, prin hotărâre a autorității deliberative a administrației publice locale, ca un compartiment funcțional în cadrul aparatului de specialitate al primarului/primarului general sau ca instituție publică de interes local, cu personalitate juridică. (2) În municipiul București, poliția locală se organizează și funcționează după cum urmează: a) prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului București, pentru Poliția Locală a Municipiului București; b) prin hotărâre a fiecărui consiliu local al sectorului municipiului București, pentru poliția locală a sectorului respectiv.”

Prin urmare, potrivit acestor dispoziții legale rezultă în mod neechivoc faptul că poliția locală poate fi organizată atât ca o instituție publică de interes local, cât și ca un compartiment funcțional în cadrul aparatului de specialitate al primarului. Totodată rezultă cu claritate că singura autoritate competentă să dispună această măsură este C.L.S. municipiului București incident. Astfel, nu se poate susține că această măsură a fost dispusă cu încălcarea art. 36 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 215/2001.

Modificarea formei de organizare din instituție publică de interes local în compartiment funcțional în cadrul aparatului de specialitate al primarului presupune o reorganizare. Contrar susținerilor recurentei, curtea constată că nu există nicio interdicție legală cu privire la posibilitatea reorganizării ulterioare a poliției locale, aspect care de altfel intră în marja de apreciere care îi revine Consiliului local.

Această marjă de apreciere nu este în afara controlului judecătoresc, el putând fi sancționat atunci când dreptul de apreciere a fost exercitat prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, prin exces de putere. Așa cum s-a arătat reorganizarea a fost dispusă în limita competenței Consiliului Local al Sectorului 4, fiind prin urmare în limitele legale.

Astfel, din această perspectivă curtea constată că măsura reorganizării este o măsură dispusă în conformitate cu legea și de un organ competent.

În ceea ce privește oportunitatea acestei măsuri, curtea constată că în preambulul H.C.L. nr. 7/31.01.2018 adoptată de C.L.S. 4 se menționează prevederile art. III din O.U.G. nr. 63/2010. Potrivit acestor dispoziții „Pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege, la stabilirea numărului de posturi din aparatul de specialitate al primarului, aparatul de specialitate al consiliului județean, precum și din instituțiile publice locale înființate prin hotărâri ale autorităților deliberative, autoritățile administrației publice locale se încadrează în numărul maxim de posturi determinat potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.” În anexele menționate se prevede un număr maxim de posturi determinat în funcție de numărul de locuitori al subdiviziunii administrativ-teritorială. Prin urmare, măsura reorganizării Direcției de Poliție Locală Sector 4 prin care au scăzut numărul funcțiilor publice și funcțiile contractuale pentru această Direcție a fost impusă de o prevedere având caracter normativ, iar nu ca o măsură arbitrară.

Această motivație justifică de altfel și existența Raportului de specialitate întocmit de Direcția de Resurse Umane care a fost analizat la momentul discutării oportunității acestei hotărâri. Pe de altă parte, această direcție din cadrul primăriei face parte din structură funcțională cu activitate permanentă care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, motiv pentru care nu s-ar putea reține așa cum susține recurenta că exprimă o voință autonomă care ar conduce la ideea că propunerea de reorganizare a Direcției de Poliție Locală Sector 4 aparține Direcției de Resurse Umane, iar nu primarului, așa cum prevede art. 16 din Legea nr. 155/2010.

În aceste condiții curtea constată că măsura reorganizării Direcției de Poliție Locală Sector 4 nu a fost dispusă cu exces de putere fiind justificată în raport de dispozițiile art. III din O.U.G. nr. 63/2010. Deși recurenta critică din punct de vedere al oportunității legalitatea H.C.L. nr. 7/31.01.2018 adoptată de C.L.S. 4 nu aduce argumente concrete care să conducă la stabilirea încălcării drepturilor și libertăților cetățenilor.

Cu privire la criticile recurentei în ceea ce privește nelegalitatea H.C.L. nr. 7/31.01.2018 adoptată de C.L.S. 4 în raport de lipsa avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, curtea arată că reorganizarea nu presupune o desființare și o înființare așa cum susținere recurenta, ci o nouă organizare a aceleiași structuri.

Din această perspectivă, curtea constată că în mod corect s-a solicitat un singur aviz al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, aspect care reiese și din dispozițiile legale incidente - potrivit art. 107 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 „Autoritățile și instituțiile publice au obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici avizul privind funcțiile publice în oricare dintre următoarele situații: (…) c) reorganizarea activității autorității sau instituției publice.”

Curtea constată că acest aviz a fost solicitat, iar Agenția Națională a Funcționarilor Publici a acordat acest aviz anterior momentului adoptării hotărârii contestate astfel că această condiție este îndeplinită.

Pentru aceste motive, Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile de nelegalitate a H.C.L. nr. 7/31.01.2018 adoptate de C.L.S. 4 a fost emisă conform legii,  motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată cerere în anulare a acesteia.

Cu privire la critica privind legalitatea Deciziei de eliberare din funcție emisă la data de 08.03.2018 urmare a lipsei de efecte a H.C.L.S. 4 care, potrivit art. 3 intră în vigoare la data de 15.04.2018, curtea reține că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele motive:

Prin decizia nr. 336/08.03.2018, ținând seama de H.C.L.S. 4/31.01.2018, Direcția Generală de Poliție Locală a decis ca începând cu data de 15.03.2018 să îi acorde reclamantei preaviz de 30 de zile calendaristice, în perioada 15.03.2018-13.04.2018, iar potrivit alin. 3 în situația intervenirii unei incapacități temporare de muncă a funcționarului public mai sus menționat, termenul de preaviz se suspendă urmând a se relua la încetarea incapacității temporare de muncă. Potrivit art. 2 începând cu data de 16.04.2018 reclamantei îi încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică, ca urmare a reorganizării instituției aprobată prin H.C.L.S. 4 nr. 7/31.01.2018, respectiv prin reducerea postului ocupat.

Prin dispoziția nr. 2085/09.07.2018 s-a stabilit ca începând cu data de 05.07.2018 încetează raportul de serviciu al reclamantei prin eliberarea din funcția publică deținută, ca urmare a prelungirii termenului de preaviz în condițiile art. 1 alin. (3) din Decizia nr.336/08.03.2018.

Decizia nr. 336/08.03.2018 a fost întemeiată pe dispozițiile art. 97 lit. c) și art. 99 alin.(1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.

Potrivit art. 97 lit. c) din Legea nr. 188/1999: „Încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică și are loc în următoarele condiții: (…) c) prin eliberare din funcția publică;”, iar potrivit art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 „(1) Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri (…) b) autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public;”.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale citate pentru a putea înceta raportul de serviciu al funcționarului public în condițiile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 este necesar să aibă loc o reducere a personalului ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.

Prin H.C.L. nr. 268/17.10.2018 s-a hotărât „îndreptarea erorii materiale din cuprinsul H.C.L.S. 4 nr. 7/31.01.2018 după cum urmează: 1. La art. 3 se va citi/insera „Anexele nr. 1, 2 și 3 ale prezentei vor intra în vigoare la data de 15.04.2018.” în loc de Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 15.04.2018.”

Anexele 1, 2 și 3 cuprind Organigrama, Statul de funcții și Regulamentul de organizare și funcționare ale Aparatului de Specialitate al Primarului Sectorului 4, iar potrivit dispozițiilor H.C.L. nr. 7/31.01.2018, astfel cum a fost îndreptată prin H.C.L. nr.268/17.10.2018 acestea nu vor produce efecte decât începând cu data de 15.04.2018.

Cu toate acestea, potrivit art. 1 din H.C.L. nr. 7/2018 a fost aprobată reorganizarea Direcției Generale de Poliție Locală Sector 4, iar potrivit art. 2 a fost aprobată și Organigrama și Statul de funcții potrivit Anexei nr. 1 și 2.

În aceste condiții, curtea constată că reducerea  postului ocupat de reclamantă a avut loc la momentul la care a fost aprobată Organigrama și Statul de funcții în cuprinsul cărora nu se mai regăsește postul deținut de aceasta, respectiv la data de 31.01.2018.

Prin urmare, curtea constată că în mod corect și-a întemeiat Direcția Generală de Poliție Locală decizia de eliberare din funcție publică a reclamantei pe dispozițiile art. 99 alin. (1) lit.b) din Legea nr. 188/1999, fiind îndeplinită condiția la data emiterii deciziei, respectiv la data de 08.03.2018.

De altfel, momentul eliberării din funcția publică deținută de reclamantă (stabilit inițial prin Decizia nr. 336/08.03.2018, modificat ulterior prin Dispoziția nr. 2085/09.07.2018) este ulterior momentului la care Organigrama și Statul de funcții produc efecte, respectiv la data de 16.04.2018 inițial și 05.07.2018 ulterior. Deci, reclamanta nu a fost eliberată din funcție până la momentul la care postul său nu a mai existat.

Contrar susținerilor recurentei Curtea constată că dispoziția nr. 2085/09.07.2018 îndeplinește condițiile prevăzute de art. 62 C. muncii în ceea ce privește existența motivării în fapt și în drept, aceasta fiind cuprinsă în preambulul dispoziției nr. 2085/09.07.2018. Curtea constată că înșiruirea actelor care au fost avute în vedere pentru emiterea dispoziției permit efectuarea unui control judecătoresc al emiterii acesteia, aspect urmărit prin reglementarea acestei dispoziții juridice. Curtea constată, de asemenea, că în raport de definiția legală reglementată de art. 68 C. mun., situația expusă de recurentă nu atrage incidența normele speciale din această materie motiv pentru care nu va analiza criticile recurentei sub acest aspect.

Totodată, Curtea constată că în mod corect a fost emisă dispoziția nr. 2085/09.07.2018 de către Primarul Sectorului 4 întrucât la data de 09.07.2018 Direcția Generală de Poliție Locală Sector 4 nu mai avea personalitate juridică, motiv pentru care nu ar fi putut emite un act privind încetarea raportului de serviciu al recurentei.

Cu privire la criticile privind încălcarea dreptului la carieră a funcționarului public în sensul că instanța de fond nu a analizat argumentele recurentei, curtea constată că acestea sunt neîntemeiate întrucât potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C.pr.civ. „Hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;”. Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Deși obligația instanțelor naționale de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (decizia de inadmisibilitate Jahnke și Lenoble c. Franței), în hotărârea pronunțată în cauza A. c. României, Curtea Europeană a subliniat că noțiunea de proces echitabil impune ca jurisdicțiile interne să examineze în mod efectiv chestiunile esențiale care au fost invocate. Aplicând aceste dispoziții legale la cazul concret din speță, se observă că instanța de fond a motivat concluzia la care a ajuns, raportându-se la argumentele principale de nelegalitate invocate de recurentă, care decurgea din nerespectarea dreptului de opțiune și dispozițiile legale privind acordarea preavizului.

În raport de criticile aduse pe fondul soluției, curtea constată că potrivit art. 5 din H.C.L. nr. 7/31.01.2018 adoptată de Consiliul local sector 4 „Primarul Sectorului 4 stabilește prin dispoziție condițiile specifice de ocupare a funcțiilor vacante din cadrul Aparatului de Specialitate și poate transforma funcțiile vacante în funcții de aceeași categorie, dar cu altă denumire sau în funcții de nivel inferior sau superior, fără a afecta fondul de salarii”, iar potrivit art. 6 „până la data de 15.04.2018, primarul Sectorului 4 al municipiului București, precum și Direcția Generală de Poliție Locală Sector4, prin compartimentele de specialitate vor aplica procedurile legale pentru respectarea drepturilor de carieră ale funcționarilor publici și ale personalului de natură contractuală”.

Contrar susținerilor recurente, atâta timp cât art. 1 și art. 2 produceau efecte în sensul că fusese aprobată reorganizarea Direcției Poliției Locale Sector 4, Primarul Sectorului 4 putea în condițiile legii să ia măsurile stabilite prin art. 5 și art. 6 din H.C.L. nr. 7/31.01.2018 adoptată de C.L.S. 4.

Așa cum rezultă din cele anterior enunțate, raportul de serviciu al recurentei a încetat ca urmare a reducerii postului ocupat în condițiile 97 lit. c) și 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr.188/1999. În aceste condiții devin incidente dispozițiile art. 99 alin. (5) din Legea nr.188/1999„În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici.”

În decizia nr. 336/08.03.2018, art. 3 stabilește că lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare din cadrul Direcției generale de poliție Locală va fi pusă la dispoziție prin afișare pe site-ul www.ps4.ro, la sediul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 4, precum și la sediul Aparatului de specialitate al Primarului Sectorului 4.

Din formularul de opțiune depus la f. 64 rezultă că la data de 16.03.2018 recurenta a comunicat opțiunea sa cu privire la numirea în funcția publică de polițist local superior clasa a III-a din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală – Serviciul Dispecerat și Monitorizare Obiective începând cu data de 15.04.2018.

În aceste condiții, curtea constată că au fost respectate dispozițiile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, funcționarului fiindu-i puse la dispoziție și optând din funcții publice vacante corespunzătoare, neputându-se reține astfel cum susține recurenta faptul că dreptul de opțiune nu a existat decât formal.

De altfel susținerea recurentei în sensul că postul vacant nu exista, motiv pentru care dreptul de opțiune nu a fost respectat este neîntemeiată întrucât opțiunea urma să producă efecte începând cu data de 15.04.2018, dată de la care și organigrama și statul de funcții stabilite prin Anexele nr. 1 și 2 la H.C.L. nr. 7/2018 produc efecte.

Art. 56 lit. c) din Legea nr. 188/1999 potrivit căruia ocuparea funcțiilor se face prin redistribuire ar fi fost incident în situația în care opțiunea recurentei ar fi putut fi valorificată în condițiile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea testării profesionale pentru funcționarii publici ale căror funcții au fost supuse reorganizării. Or așa cum a reținut și instanța de fond încetarea raporturilor de serviciu a fost dispusă după respingerea recurentei reclamante după participarea la testarea organizată.

În plus, deși recurenta face trimitere la raportul de control nr. 1080/2/2018 Agenția Națională a Funcționarilor Publici abateri punctuale cu privire la încălcarea dreptului la carieră a funcționarului public au fost reținute doar în ceea ce îi privește pe numiții P.G., M.M., B.L.N. și S.M..

Pentru toate aceste motive, constatând că sunt neîntemeiate criticile recurente, curtea va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare