Refuzul de a se supune recoltării celei de a doua probe de sânge, necesară pentru determinarea alcoolemiei. Încadrare juridică.

•Refuzul de a se supune recoltării celei de a doua probe de sânge, necesară pentru determinarea alcoolemiei. Încadrare juridică.

-Codul penal, art. 337 C.pen.

-Ordinul ministrului sănătății nr. 1512/2013, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 277/2015

Prelevarea a două probe este necesară pentru determinarea alcoolemiei, după cum prevede și textul Ordinul ministrului sănătății nr. 277/2015, în vigoare începând cu data de 18.03.2015, iar refuzul de a se supune recoltării celei de a doua probe de sânge, necesară pentru determinarea alcoolemiei, este suficient pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art. 337 C.pen.

Doar în cazuri excepționale, neaplicabile în prezenta speță, când recoltarea primei probe are loc la un moment foarte apropiat celui al conducerii vehiculului, când există declarații clare referitoare la consumul băuturilor alcoolice și la cel de alimente, atât sub aspectul conținutului, cât și al perioadei în care acestea au avut loc, când rezultatul primei probe se coroborează că rezultatul aparatului etilotest, s-ar putea ajunge la o determinare a alcoolemiei și în lipsa celei de a doua probe de sânge.

(Secţia a II- a Penală, decizia penală nr. 1187/A din 25 septembrie 2019)

Prin Sentinţa penală nr. 172 din 28.06.2019 pronunţată de Judecătoria T.M., în temeiul art.337 C.pen. a fost condamnat inculpatul A.A. la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii privind refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.

În temeiul art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 92 C.pen., de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, cu impunerea măsurilor prevăzute de art. 93 alin. (1) C.pen., a obligației prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) C.pen. și a obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul unei instituţii ce va fi individualizată de Serviciul de Probaţiune Teleorman, pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare.

S-a făcut aplicarea art. 583 C.pr.pen. raportat la art. 96 C.pen.

În temeiul art. 274 alin. (1) C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 500 lei (100 lei în cursul urmăririi penale şi 400 lei în faţa instanţei).

Instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. X, al Parchetului de pe lângă Judecătoria T.M., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A.A. pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 337 C.pen.

Prin încheierea din 22.01.2018, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul dispoziţiilor art. 346 alin. (2) C.pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei, cu rechizitoriul nr. X, al Parchetului de pe lângă Judecătoria T.M., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Analizând materialul probator administrat, instanţa de fond a reţinut că, în seara de 17.03.2018, inculpatul A.A. a consumat băuturi alcoolice, la domiciliul său.

În jurul orei 00,00, deşi consumase băuturi alcoolice, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca Peugeot 406, cu nr. de înmatriculare Y, pe care l-a condus pe raza mun. T.M., jud. T., iar pe strada Z a fost oprit pentru control de către organele de poliţie, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Inculpatul a refuzat testarea cu aparatul etilotest, aşa cum a rezultat din declaraţia dată de inculpat, în calitate de martor, la data de 8.03.2018, invocând că suferă de astm bronşic, coroborată cu cererea de analiză şi declaraţiile martorilor B.B. şi C.C. pe care aceştia au precizat, în faţa instanţei, că şi le menţin.

Ca urmare, a fost condus la Spitalul Municipal T.M., unde i-a fost recoltată o singură probă biologică de sânge, în vederea determinării alcoolemiei, inculpatul refuzând recoltarea celei de-a doua probe.

Din adresa nr. A12-71/431/2018 din 22.03.2018, întocmită de S.M.L. T. a rezultat că sângele recoltat de la inculpatul A.A. conţinea: proba I - 1.70 g %o alcool pur în sânge.

A mai arătat prima instanță că faptul că inculpatul a refuzat recoltarea celei de a doua probe de sânge rezultă din procesul verbal de depistare, semnat de acesta, în calitate de martor, în cursul urmăririi penale, din procesul verbal de recoltare mostre biologice, semnat de inculpat, şi declaraţiile martorilor B.B. şi C.C.

Instanţa de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului A.A., constând în aceea că, în noaptea de 17/18.03.2018, în jurul orei 00,30, a condus un autoturism, pe drumurile publice, şi, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge, pentru stabilirea alcoolemiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii privind refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 337 alin.1 C.pen.

Instanţa se fond a reţinut că, potrivit art. 337 alin. (1) C.pen., „Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei… se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.”

Sub aspect obiectiv, infracțiunea analizată presupune, ca element material, o acțiune de sustragere ori de refuzare a subiectului activ de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Ordinul ministrului sănătății nr. 1512/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul mostrelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 277/2015, în vigoare începând cu data de 18.03.2015 (data faptei fiind 17/18.03.2018) „pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două mostre de sânge la interval de o oră una față de cealaltă, fiecare mostră fiind reprezentată de o cantitate de 10 ml”.

Conform art. 102 din același Ordin, „în cazul în care nu au fost recoltate două mostre de sânge, la un interval de o oră una față de cealaltă, nu se va putea efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei ”.

Potrivit art. 7 alin. (1) lit. a) din același ordin, „Mostrele biologice ce pot fi recoltate de la persoanele implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, în vederea determinării alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor psihoactive, sunt reprezentate prin: sânge, pentru determinarea alcoolemiei […].”

Prima instanță a mai reținut că același Ordin, în forma în vigoare la data faptei, de altfel, și forma actuală, nu mai prevede nicio situație de excepție în care recoltarea celei de-a doua mostre de sânge să nu mai aibă loc și, implicit, în care determinarea alcoolemiei să poată fi efectuată numai în temeiul unei singure astfel de mostre, cum același act normativ prevedea anterior modificărilor ce i-au fost aduse prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1192/2014.

Anterior modificărilor menționate, art. 12 din Ordin prevedea că ”(1) În cazul în care nu au fost recoltate două probe de sânge, la un interval de o oră una față de cealaltă, nu se va putea efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei. (2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) situațiile medicale grave în care, prin recoltarea celei de-a doua probe de sânge, s-ar pune în pericol iminent viața persoanei respective.”

Același Ordin nu mai prevede nicio situație în care determinarea alcoolemiei să poată fi efectuată în temeiul probelor de urină, cum prevedea Ordinul ministrului sănătății nr.376/10.04.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie, abrogat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1512/2013, cu trimitere la art. 7 alin. (1) și (2) din acesta („în situațiile medicale speciale, în care nu putea fi efectuată cea de-a doua prelevare”).

Ordinul nr. 376/10.04.2006 prevedea prin articolul său 8 că „în cazul refuzului de prelevare a celei de-a doua probe, de regulă, nu se efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei”.

Redarea modificărilor normelor în materie a fost considerată necesară pentru a sublinia evoluția reglementării, până la caracterul obligatoriu actual al recoltării celei de-a doua mostre de sânge, totodată, necesară în vederea stabilirii alcoolemiei și element în măsură a oferi caracter cert concluziilor expertizei medico-legale efectuate pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei.

Referitor la consecințele refuzului persoanei implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier de a accepta recoltarea mostrelor biologice, instanţa a constatat, în acord cu art. 17 alin. (2) din Ordinul ministrului sănătății nr. 1512/2013, că acesta se pedepsește conform legii.

În același sens, instanţa de fond a reţinut că obiectul juridic special al infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzute de art. 337 C.pen., este dat de relațiile sociale privind înfăptuirea actului de justiție prin împiedicarea organelor judiciare de a stabili existența sau nu a infracțiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului sau a altor substanțe, ceea ce face ca incriminarea să fie specială în raport de cea de la art. 336 C.pen.

Scopul acestei incriminări este tocmai acela de a sancționa orice refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, rolul acestei infracțiuni fiind tocmai acela de a asigura probarea infracțiunii prevăzute de art. 336 C.pen., sens în care este necesară prelevarea a două mostre biologice de sânge.

În același timp, infracțiunea prevăzută de art. 337 C.pen. are o consumare instantanee care se produce la momentul refuzului de recoltare sau al sustragerii de la aceasta, independent de probarea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 336 C.pen.

Totodată, infracțiunea ultim menționată se epuizează în momentul în care conducătorul vehiculului este depistat sub influența alcoolului, dar sub rezerva probării îmbibației alcoolice de peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge, aspect care este însă ulterior și condiționat de probele administrate în cauză.

S-a mai arătat că, dacă valoarea alcoolemiei la prima mostră este egală sau inferioară limitei de 0,80 g‰ alcool pur în sânge, ar însemna să nu se poată reține infracțiunea prevăzută de art. 336 C.pen., fapta nefiind tipică sub aspect obiectiv, dar nici cea prevăzută de art. 337 C.pen., de vreme ce se consideră că aplicabilitatea acestui din urmă text legal ar trebui limitată la situațiile în care persoana implicată în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier refuză prezentarea la sediul unității de asistență medicală autorizată ori al instituției medico-legale, în vederea recoltării mostrelor biologice sau, aflată la sediul unității de asistență medicală autorizată sau al instituției medico-legale, refuză să accepte recoltarea ambelor mostre biologice, înainte de desigilarea trusei standard.

Sub aspect subiectiv, instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului A.A. de a refuza recoltarea celei de-a doua probe de sânge, necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, a fost săvârșită cu intenție directă, în accepțiunea dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C.pen.

Potrivit art. 17 alin. (3) și (4) din Ordinul ministrului sănătății nr. 1512/2013 „confirmarea refuzului persoanei implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier de a accepta deplasarea la sediul unității de asistență medicală autorizate sau al instituției medico-legale, în vederea recoltării mostrelor biologice, se face de către polițistul rutier, prin întocmirea procesului-verbal de constatare a infracțiunii . Dispozițiile se aplică în mod corespunzător în situația în care persoana în cauză, aflată la sediul unității de asistență medicală autorizată sau al instituției medico-legale, refuză să accepte recoltarea mostrelor biologice, înainte de desigilarea trusei standard”.

A mai arătat instanța că, în cauză, dispozițiile legale precitate au fost respectate.

A mai constatat instanţa de fond că nu există niciun caz din cele prevăzute de art. 16 C.pr.pen., care să constituie impedimente la exercitarea acţiunii penale.

Prin urmare, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C.pr.pen., în sensul că fapta deduse judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, s-a dispus condamnarea acestuia.

La stabilirea pedepsei, a duratei şi a cuantumului acesteia, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii [care a implicat refuzul de a se sustrage recoltării de probe biologice, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C.pen.], dar şi conduita procesuală, caracterizată pentru nerecunoaşterea faptei săvârşite.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 337 C.pen., instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul A.A., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii privind refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.

Totodată, Judecătoria T.M. a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 C.pen. pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, arătând că pedeapsa stabilită este inferioară limitei prevăzute de lege, inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată, astfel încât instanţa și-a format convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A.A., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală la data de 08.08.2019.

Apelantul inculpat A.A. a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul greşitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la recoltare probe biologice, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile în care a recunoscut că a consumat alcool şi şi-a însuşit calculul rezultat din prima probă de sânge şi a renunţat la posibilitatea administrării probei cu expertiza medico-legală de interpretare retroactivă a alcoolemiei, prin refuzul recoltării celei de-a doua probe.

A considerat că fapta de refuz la recoltarea celei de-a doua probe de sânge nu întruneşte condiţiile de tipicitate obiectivă, deoarece s-a supus recoltării mostrelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar refuzul trebuie să fie total şi nu doar parţial.

Apelantul inculpat a solicitat achitarea în temeiul art. 17 alin. (2) C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi lit. c) C.pr.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de recoltare probe biologice, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală şi nu există probe că ar fi săvârşit infracţiunea.

În subsidiar, apelantul inculpat a solicitat ca, dacă se va aprecia că există infracţiunea pentru care a fost condamnat, având în vedere circumstanțele în care a fost comisă, dar şi circumstanţele personale, să se stabilească o pedeapsă orientată către minimul prevăzut de legea penală, cu aplicarea dispoziţiilor art. 83 C.pen.

Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de criticile formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) C.pr.pen., a constatat că acesta este nefondat.

Astfel, cu prioritate asupra situației de fapt, Curtea a constatat că aspectele reținute de prima instanță sunt confirmate de probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul-verbal de depistare, proces-verbal de recoltare mostre biologice, fișa de examen clinic, buletin de analiză toxicologică nr. A12-71/431, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.

Aceste probe dovedesc faptul că, după depistarea sa la volanul autoturismului marca Peugeot 406, la data de 17/18.03.2018, în jurul orei 00:30, pe Șos. Z din localitatea T.M., inculpatul a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest și, fiind condus la Spitalul Municipal T.M., a refuzat recoltarea celei de a doua probe de sânge.

Refuzul de recoltare a celei de a doua probe de sânge este consemnat, sub semnătura inculpatului, în cuprinsul procesului-verbal de recoltare mostre biologice, și este atestat și de declarațiile martorilor (asistent medical în cadrul Spitalului T.M. și agent de pază la același spital), astfel încât susținerile inculpatului A.A., din fața primei instanțe, referitoare la faptul că nu ar fi existat un refuz explicit de recoltare a acestei probe nu sunt credibile.

În ceea ce privește încadrarea în drept a faptei inculpatului, Curtea a considerat, în acord cu prima instanță, că aceasta întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de „refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 337 C.pen. cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

În susținerea încadrării juridice menționate, separat de cele arătate în motivarea primei instanțe, însușită de completul de apel, Curtea a constatat că varianta inculpatului, potrivit căreia s-ar fi impus cercetarea acestuia pentru infracțiunea prevăzute de art. 336 alin. (1) C.pen., nu poate fi primită.

Potrivit art. 336 alin. (1) C.pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligația obținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, se pedepsește cu închisoarea de la unul la 5 ani sau cu amenda.

Prin decizia nr. 732/2014 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma ”la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul art. 336 alin. (1) C.pen. este neconstituțională. Curtea a reținut că sintagma menționată lipsește de previzibilitate norma de incriminare, textul nefiind suficient de clar pentru a fi aplicat și că stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, constituie un criteriu aleatoriu, exterior conduitei făptuitorului, în vederea tragerii la răspundere penală.

Această decizie a Curții Constituționale a fost cea care a determinat revenirea la sistemul recoltării a două probe de sânge și al recalculării alcoolemiei pe temeiul acestora dispusă prin Ordinul ministrului sănătății nr. 277/2015, după cum a reținut și judecătoria.

Este evident, raportat la considerentele de deciziei Curții Constituționale, că, pentru a putea reține infracțiunea prevăzute de art. 336 alin. (1) C.pen., este necesar să se determine existența unei îmbibații alcoolice de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul conducerii vehiculului pe drumurile publice, iar nu alcoolemia la momentul prelevării probelor biologice, aceasta fiind singura care poate fi determinată în cazul inculpatului A.A..

Ca regulă generală, existența unei îmbibații alcoolice de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul conducerii poate fi determinată doar pe temeiul prelevării a două probe de sânge.

Doar în cazuri excepționale, neaplicabile în prezenta speță, când recoltarea primei probe are loc la un moment foarte apropiat celui al conducerii vehiculului, când există declarații clare referitoare la consumul băuturilor alcoolice și la cel de alimente, atât sub aspectul conținutului, cât și al perioadei în care acestea au avut loc, când rezultatul primei probe se coroborează că rezultatul aparatului etilotest, s-ar putea ajunge la o determinare a alcoolemiei și în lipsa celei de a doua probe de sânge.

În toate celelalte cazuri, este opinia Curții că prelevarea a două probe este necesară pentru determinarea alcoolemiei, după cum prevede și textul Ordinul ministrului sănătății nr.277/2015, în vigoare începând cu data de 18.03.2015, iar refuzul de a se supune recoltării celei de a doua probe de sânge, necesară pentru determinarea alcoolemiei, este suficient pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art. 337 C.pen.

Conducerea vehiculelor pe drumurile publice este un domeniu specializat, ce presupune obținerea de cunoștințe practice și teoretice, inclusiv cu privire la legislația în materie. În consecință, atât timp cât obligația de se supune recoltării celei de a doua probe i-a fost adusă la cunoștință inculpatului, după cum rezultă din probele administrate, neaducerea la cunoștința acestuia a consecințelor nerespectării acestei obligații nu produce efecte cu privire la angajarea răspunderii penale.

Nu s-a reținut nici argumentul în sensul că refuzul recoltării celei de-a doua probe are o sancțiune proprie, aceea a pierderii de către inculpat a dreptului de a solicita calculul retroactiv al alcoolemiei, câtă vreme o astfel de probă nu se administrează exclusiv la cererea inculpatului, ci se poate dispune și din oficiu, de către organele judiciare. În plus, după cum s-a arătat și de Judecătoria T.M., există situații în care în lipsa calculului retroactiv nu poate să fie stabilită valoarea alcoolemiei la momentul conducerii autovehiculului.

Nu a putut fi reținut nici argumentul rezultat din interpretarea gramaticală a textului articolului 337 C.pen., în sensul că, atâta vreme cât legiuitorul a utilizat pluralul, pentru existența infracțiunii este necesar refuzul recoltării ambelor ”probe”. Un astfel de raționament contravine normelor tradiționale de interpretare a actelor normative, potrivit cărora pluralul presupune și singularul.

Nu în ultimul rând, a accepta o altă soluție ar însemna a da posibilitatea unor persoane să evite tragerea la răspunde penală prin jonglarea nepermisă cu textele ce sancționează cele două infracțiuni - art. 336 și art. 337 C.pen. și să se facă imposibilă stabilirea răspunderii penale în cazuri cum sunt cele evocate de prima instanță, legate de o primă probă cu un nivel al alcoolemiei în jurul limitei legale.

În consecință, solicitarea inculpatului de pronunțare a unei soluții de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și lit. c) C.pr.pen. nu a fost primită.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară a inculpatului de reindividualizare a pedepsei aplicate, Curtea a constatat nefondate criticile formulate de inculpat.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C.pr.pen., Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.A. cu privire la sentinţa penală nr. 172/28.06.2019 pronunţată de Judecătoria T.M..

Domenii speta

Spete similare