Dreptul muncii. Contestaţie decizie de concediere disciplinară. Efectuarea cercetări disciplinare prealabile.

Nelegalitatea constituirii comisiei de control; concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută - art.78 Codul muncii (Legea nr.53/2003, forma republicată şi actualizată).

Dreptul la apărare în faţa comisiei de disciplină. Asistarea de către avocat. Lipsa reprezentantului sindicatului din care face parte salariatul.

Prescripţia dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea.

Menţiunile obligatorii ale deciziei de sancţionare disciplinară - art.252 alin.2 Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 5151 din 06 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a respins contestaţia  formulată de contestatoarea …., cnp …. cu domiciliul în ... …. şi cu domiciliul procesual ales la sediul cab av. …. din ….  în contradictoriu cu intimaţii PRIMARUL MUNICIPIULUI ..., PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ...- PRIN PRIMAR, MUNICIPIULUI ...- PRIN PRIMAR, toţi cu sediul în ... str. …..

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a constatat următoarele:

Prin Dispoziţia nr. 291/30.03.2018 emisă de Primarul Municipiului  ..., începând cu data de 30.03.2018 a fost concediată doamna …., salariată pe funcţia de magaziner în cadrul Serviciului de utilităţi publice – biroul salubrizare din aparatul de specialitate al primarului, ca sancţiune disciplinară conform art. 58 coroborat cu art. 61, lit. a) şi art. 248, alin. 1, lit. e) din Codul muncii.

Prin cererea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta ... a contestat Dispoziţia nr. 291/30.03.2018 emisă de Primarul Municipiului  ..., invocând atât nelegalitatea cât şi netemeinicia acesteia.

Un prim motiv de nulitate a Dispoziţiei nr. 291/30.03.2018 emisă de Primarul Municipiului ... îl constituie, în opinia reclamantei ..., nelegalitatea constituirii comisiei de control prin Dispoziţia Primarului nr. 94/08.02.2018, comisie care a întocmit raportul de activitate înregistrat sub nr. 15767/05.03.2018.

Instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 78 Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.

Normele edictate în materia concedierilor sunt de ordine publică astfel încât sancţionează orice nerespectare a procedurii cu nulitatea absolută, nulitate care nu poate fi acoperită prin confirmare indiferent dacă este vorba de o confirmare expresă sau tacită.

Conform art. 251, alin. 1 Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu  excepţia celei prevăzute la art. 248, alin. 1, lit. a), nu poate fi  dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

Din aceste dispoziţii legale rezultă că procedura concedierii disciplinare începe cu efectuarea cercetării disciplinare prealabile. În vederea desfăşurării ei, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să efectueze cercetarea, prevăzându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

În speţă, reclamanta contestă legalitatea constituirii comisiei de control prin Dispoziţia Primarului nr. 94/08.02.2018 (fila 19 vol. I), având ca atribuţii verificarea documentelor financiar-contabile pentru perioada 01.01.2016-31.12.2017, urmare a sesizării efectuate de către Compartimentul Audit Public Intern din cadrul Primăriei Municipiului ..., comisie care a întocmit  Raportul de activitate nr. 15767/05.03.2018 (filele 22-25, vol. I).

Or, după cum reiese din înscrisurile de la dosar, procedura disciplinară faţă de reclamanta ... s-a declanşat la data de 09.03.2018 prin convocarea sa în vederea desfăşurării cercetării  disciplinare prealabile.

Cum Raportul de activitate nr. 15767/05.03.2018 a fost întocmit înaintea declanşării  procedurii de cercetare disciplinară prealabilă a reclamantei şi pentru verificarea documentelor financiar contabile pentru perioada 01.01.2017-31.12.2017 la nivelul întregii Primării a Municipiului ..., instanţa a apreciat ca legalitatea constituirii comisiei de control nu poate fi supusa analizei cercetării judecătoreşti in cadrul contestaţiei împotriva deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, dat fiind că, potrivit legii, pe această cale poate fi supusă controlului judecătoresc doar procedura concedierii disciplinare.

Cel de-al doilea motiv de nulitate a Dispoziţiei nr. 291/30.03.2018 emisă de Primarul Municipiului  ... îl constituie, în opinia  reclamantei, lipsa reprezentantului sindicatul din care face  parte la desfăşurarea  procedurii de cercetare prealabilă, încălcându-se astfel, dispoziţiile Legii 62/2011 – art. 1, lit. p), pct. i) şi iii), art. 28, art. 30, alin. 2, acesta nefiind informat cu privire la procedura în curs de desfăşurare şi neprimind documentele incidente.

Tribunalul a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 251, alin. 4 Codul  muncii, " În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul  să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei  împuternincite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie  asistat, la cererea sa, de către un avocat sau  de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

Or, aşa cum recunoaşte reclamanta prin cererea de chemare în judecată, şi  cum rezultă şi din înscrisurile de la dosar ( împuternicire avocaţială – fila 14 vol. II, raportul de cercetare disciplinară prealabilă), reclamanta a fost asistată la cercetarea disciplinară de avocat ales …, fiind îndeplinite  în acest mod cerinţele art. 251, alin. 4 Codul muncii.

Dispoziţiile art. 251, alin. 4 Codul muncii lasă la latitudinea persoanei cercetate disciplinar opţiunea de a fi asistată de către un avocat sau, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

Niciunde în cuprinsul Legii 53/2003 republicată şi modificată şi nici al Legii  nr. 62/2011 nu se prevede obligativitatea angajatorului de a informa sindicatul şi de a-i comunica documente cu privire la cercetarea disciplinară al unui membru al său, asistarea salariatului cercetat disciplinar de către un reprezentant al sindicatului făcându-se numai la cererea expresă a salariatului cercetat disciplinar.

Textele din cuprinsul Legii  nr. 62/2011 a căror încălcare o invocă reclamanta nu fac altceva decât să definească anumiţi termeni  şi expresii (vezi art. 1 lit. p), pct. i) şi iii), să arate  care sunt atribuţiile organizaţiilor sindicale (art. 28 din Legea  nr. 62/2011) şi dreptul acestora de a primi informaţiile necesare pentru negocierea contractelor colective de muncă ori, după caz, a  acordurilor  colective, în condiţiile legii ( art. 30, alin. 2 din Legea nr. 62/2011), critica, fiind astfel neîntemeiată.

Neîntemeiată a fost şi excepţia prescripţiei dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea, de vreme ce, atât din  Dispoziţia de concediere  nr. 291/30.03.2018 cât şi din convocările reclamantei la cercetarea disciplinară  prealabilă reiese că perioada analizată de Comisia de disciplină a fost cuprinsă între 15.10.2017 şi 31.12.2017 şi nu 01.01.2017 – 31.12.2017, cum în mod greşit a aratat reclamanta, fiind astfel respectate termenele prevăzute de art. 252, alin. 1 Codul  muncii.

Dispoziţia nr. 291/30.03.2018 emisă de Primarul Municipiului ... cuprinde toate elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 252, alin. 2 Codul muncii, tribunalul a respins  ca neîntemeiată critica formulată de reclamantă, sub acest aspect.

Astfel, potrivit prevederilor art. 252, alin. 2 Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constiutie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

S-a constatat astfel că în preambulul Dispoziţiei nr. 291/30.03.2018 emisă de Primarul Municipiului ... sunt arătate faptele care au făcut obiectul cercetării disciplinare prealabile, urmate de  descrierea fiecărei fapte în parte şi de precizarea temeiului de drept încălcat.

În ce priveşte fondul contestaţiei, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanta ... a fost angajata Primăriei Municipiului ... începând cu 05.11.2008, în baza contractului individual de muncă nr. 2439/05.11.2008, în funcţia de magaziner la DSUP – Salubrizare.

Ulterior, prin Dispoziţia nr. 160/02.03.2018 emisă de  Primarul Municipiului ..., începând cu data  de 02.03.2018, reclamanta a fost mutată  de la DSUP – Birou Salubrizare la Serviciul de Utilităţi Publice, Birou Salubrizare din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului ..., pe  aceeaşi funcţie.

Prin Dispoziţia nr. 291/30.03.2018 a Primarului Municipiului ... (filele 35-38 vol. I), reclamanta ... a fost sancţionată cu concedierea disciplinară.

În decizia de sancţionare s-a reţinut că în perioada 15.10.2017-31.12.2017 a săvârşit următoarele acţiuni/inacţiuni, după caz:

1.a) – neconvocarea comisiei de recepţie pentru recepţionarea cantitativă şi calitativă a bunurilor pe care le-a preluat în gestiune;

1.b) – neîntocmirea fişelor de magazie pentru bunurile intrate în gestiune;

1.c) – exercitarea  de atribuţiuni cu excederea celor cuprinse în fişa postului, respectiv semnarea rubricii "compartimentul de specialitate" din formularul "Ordonanţare de plată";

1.d) – eliberarea de bunuri din gestiune cu nerespectarea prevederilor  legale."

Prin săvârşirea acestor fapte, se arată în dispoziţia contestată, reclamanta a încălcat  atribuţiile de serviciu, aşa cum sunt prevăzute în fişa postului.

Analizând fişa postului nr. 27111/14.09.2015 (filele 41-43, vol. I), (însuşită de reclamantă prin semnătură) s-a constatat că reclamanta, în conformitate cu Legea nr. 22/1969 avea printre atribuţiunile principale de serviciu:

- convocarea comisiei de recepţie pentru recepţionarea cantitativă şi calitativă a tuturor bunurilor materiale intrate  în unitate şi înregistrarea la locurile de depozitare;

- întocmirea fişelor de magazie pentru fiecare bun în parte intrat în gestiune;

- întocmirea bonurilor de consum pe baza ieşirilor din gestiune;

 - întocmirea bonurilor de transfer pentru obiectele de inventar date în folosinţă;

- prezintă biroului de contabilitate note intrare-recepţie, bonuri de consum, bonuri de consum, bonuri de transfer întocmite în termenele legale, pentru a  fi înregistrate în evidenţele contabile, însoţite de documente justificative.

Începând cu data de 11.07.2016, reclamantei i-au revenit atribuţii suplimentare, conform anexei la  fişa postului – fila 44, vol. I dosar.

Tribunalul a apreciat că, în mod corect s-a reţinut de către angajator neîndeplinirea/îndeplinirea necorespunzătoare a  atribuţiilor de serviciu de către reclamanta ..., cu ocazia efectuării cercetării disciplinare.

Astfel, aşa cum a rezultat din nota de relaţii dată de reclamantă la data de 16.03.2018 în faţa comisiei de disciplină, convocarea comisiei de recepţie pentru recepţionarea cantitativă şi calitativă a tuturor bunurilor materiale intrate în unitate şi înregistrarea la locurile de depozitare nu s-a făcut decât de câteva ori, de cele mai multe ori, membrii comisiei fiind căutaţi de reclamantă şi solicitaţi să semneze recepţiile (fila 15 vol. II, dosar).

Reclamanta nu a reuşit să probeze afirmaţia potrivit căreia membrii comisiei ar fi fost plecaţi din localitate nici în faţa comisiei de disciplină şi nici în faţa instanţei.

Din declaraţiile date de …. şi …, foşti angajaţi ai Primăriei  Municipiului ... a rezultat că semnăturile de pe bonurile de consum întocmite de reclamantă după data încetării raporturilor lor de muncă nu le aparţin şi că nu au solicitat respectivele materiale.

Materialele nu erau însoţite de aviz de însoţire a mărfii sau de factură, facturile fiind emise la două sau mai multe luni de la data întocmirii referatelor de necesitate iar notele de recepţie erau întocmite de reclamanta după facturile emise de furnizorii de materiale şi nu în momentul intrării în gestiune a acestora.

Este adevărat că, potrivit  declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză au existat  şi cazuri  în care materialele trebuiau  achiziţionate urgent, aprovizionarea făcându-se înainte de a fi  întocmite hârtiile sau înainte  de a fi aprobate, însă aceste aspecte nu sunt de natură să înlăture obligaţia reclamantei de a-şi îndeplini în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, cu atât mai mult cu cât, conform fişei postului de la fila 44 dosar – vol. I, reclamantei îi revenea obligaţia de a informa de îndată conducătorul instituţiei despre orice deficienţă constatată sau eveniment  petrecut, fiind direct răspunzătoare de îndeplinirea întocmai a atribuţiilor de serviciu stabilite prin fişa postului.

Tribunalul a constatat că pârâţii au făcut dovada săvârşirii de către reclamantă a faptelor reţinute în sarcina sa prin înscrisurile de la dosar, faptele imputate reprezintă încălcări ale atribuţiilor menţionate în fişa postului iar gravitatea acestora a fost apreciată corect prin consecinţele negative asupra activităţii Primăriei Municipiului ....

Faţă de motivele de fapt şi de drept reţinute, tribunalul a respins contestaţia, ca  neîntemeiată.

Opinia asistenţilor judiciari a fost conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea ..., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele considerente:

1.1.Cu privire la petitul vizând nelegalitatea constituirii comisiei de control al cărei raport a stat la baza emiterii deciziei de concediere, instanța înțelege să se raporteze la dispoziții ale art. 251 alin.(l) din Codul muncii, apreciind că procedura concedierii disciplinare începe cu efectuarea cercetării prealabile, respectiv cu convocarea la cercetare a salariatului vizat, adică la data de 09.03.2018, instanța considerând că raportul de activitate al comisiei de control înregistrat sub nr. 15767/ 05.03.2018 a fost întocmit înaintea declanșării procedurii de cercetare disciplinară și pentru verificarea unor documente financiar -contabile ale instituției în intregul său, astfel încât ”legalitatea constituirii comisiei de control nu poate fi supusă analizei cercetării judecătorești în cadrul contestației deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, dat fiind că, potrivit legii, pe această cale poate fi supusă controlului judecătoresc doar procedura concedierii disciplinare” (apud pag. 15 par. 1-10 din hotărâre);

1.2.În ce privește motivul de nulitate al deciziei contestate, vizând lipsa reprezentantului sindical la desfășurarea procedurii de cercetare prealabilă și constând în încălcarea dispozițiilor art. I lit p), pct.i)-iii), art. 28, art. 30 alin.(2) din legea 62/2011, instanța de fond a apreciat că prezența acestuia ar fi condiționată, potrivit legii, de o cerere formulată de salariat, acesta putând a fi asistat- la alegerea sa- fie de avocat, fie de reprezentantul sindical, sens în care se indică prevederile art. 251 alin.(4) din Codul muncii. Viciul ar fi fost acoperit, așadar, prin chiar opțiunea manifestată de salariata reclamantă, în sensul asistării sale de către un avocat; instanța susținând că nici o dispoziție din Codul muncii ori din legea 62/2011 nu este în sensul instituirii vreunei obligații în sarcina angajatorului de a informa sindicatul al cărui membru este cel cercetat;

1.3.Privitor la excepția prescripției dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea, instanța apreciat că reclamanta este în eroare când invocă o perioadă mai mare de referință în ceea ce privește faptele reținute în sarcina sa de vreme ce, atât în dispoziția atacată, cât și în convocările la cercetare a acesteia rezultă că perioada analizată este 15.10.2017- 31 . 12.2017;

1.4.În ceea ce privește nulitatea dispoziției nr.291/ 30.03.2018 a Primarului Mun. ...- contestată în prezenta cauză, instanţa de fond a reţinut că aceasta prezintă toate elementele prevăzute de art. 252 alin.(2) Codul muncii, inclusiv ' 'arătarea” faptelor care au făcut obiectul cercetării disciplinare , urmate de descrierea fiecărei fapte în parte, fiind precizat inclusiv temeiul de drept încălcat, astfel încât critica formulată este neîntemeiată.

1.5. Pe fondul contestației, instanța a reţinut următoarele: faptul că, din conținutul deciziei contestate se rețin în sarcina sa patru fapte, săvârșite în perioada 15.10.-3112.2017; că, din analiza fișei postului- însușită prin semnătură, ar rezulta că, 'în conformitate cu dispozițiile legii 22/1969", aceasta avea , printre atribuții, convocarea comisiei de recepție, întocmirea fișelor de magazine, a bonurilor de consum, a bonurilor de transfer, precum și prezentarea către biroul contabilitate a unei serii de documente specifice (note intrare- ieșire, bonuri de consum, bonuri de transfer) ce trebuiau întocmite în termene legale, astfel încât să poată fi înregistrate în evidențele contabile, însoțite de documente justificative; că, începând cu data de 1.07.2016, a primit o serie de atribuții suplimentare. În consecință, s-a apreciat de către instanță, că s-ar fi reținut corect în sarcina reclamantei neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, fapt ce ar rezulta din nota de relații dată la 16.03.2018 potrivit căreia documentele în cauză ar fi fost întocmite sporadic, iar reclamanta ar fi procedat personal la căutarea membrilor comisiei de recepție pentru a obține semnătura pe acestea. Se afirmă că reclamanta nu a reușit să probeze susținerea potrivit căreia membrii comisiei ar fi fost plecați din localitate nici în fața comisiei , nici în fața instanței. Sunt indicate declarațiile date de …. și …- fără a se preciza că acestea au fost date în fază administrativă- , foști angajați, din care ar rezulta că semnăturile aplicate pe documente nu le-ar aparține și că nu au formulat materialele indicate. În continuare se menționează că materialele nu erau însoțite de aviz de însoţire marfă sau de facturi, ori acestea din urmă erau emise la două sau mai multe luni de la data întocmirii referatelor de necesitate, notele de recepție fiind întocmite de reclamantă după facturile emise de furnizori, și nu în momentul intrării în gestiune. S-a mai reţinut că, deși din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat existența unor situații de urgență în care aprovizionarea se făcea înaintea întocmirii hârtiilor sau înaintea aprobării,  aceste aspecte nu sunt de natură să înlăture obligația îndeplinirii obligațiilor ce îi reveneau, inclusiv pe cea a informării de îndată a conducătorului instituției despre orice deficiențe sau evenimente intervenite în activitatea sa.

 În concluzie, instanța de fond a constatat că angajatorul ar fi făcut dovada săvârșirii faptelor și ar fi determinat corect gravitatea acestora prin consecințele negative asupra activității primăriei Mun. ..., pe care însă nu le identifică.

2. Apelanta susţine că, hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, aceasta făcând abstracție de dispoziții legale în materie în analiza chestiunilor cu care a fost învestită, de probatoriul administrat în cauză ori trecând lapidar sau ignorând de-a dreptul aspecte esențiale în motivare, astfel:

2.1. În ceea ce privește aspectul legalității constituirii și activității desfășurate de Comisia de control, argumentele furnizate de instanță sunt străine de conținutul legislației în vigoare și neclare din punct de vedere al argumentării. Dacă instanța aprecia că acestea nu pot face obiectul competenței secției pe rolul căreia a fost înregistrat litigiul, trebuia să pună în discuție o astfel de chestiune, în caz de admitere a unei astfel de necompetențe funcţionale urmând a dispune disjungerea petitului și înaintarea spre competentă soluționare secției care ar fi putut soluționa chestiunea în discuție.

A aprecia că acea chestiune de nelegalitate ar excede cadrului analizei întrucât cercetarea disciplinară s-ar deschide cu convocarea angajatului vizat și astfel s-ar depăși limitele obiectului cererii de chemare în judecată echivalează cu o denegare de judecată, inclusiv cu o nerespectare de către instanță a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind asigurarea unui proces în condiții de independență și imparțialitate, aspecte care, în realitate, sunt contrazise de poziționarea , mai mult sau mai puțin evidentă, cu preluarea nesupusă filtrului instanței, a argumentelor avansate de către pârâți; că s-a trecut în mod nepermis, peste chiar conținutul actelor analizate, din care rezultă că raportul comisiei de control a stat la baza declanșării procedurii de cercetare prealabilă, inclusive al măsurilor adoptate. Astfel, la pct.2.a.1.), 2.b.1), 2.c.l) și 2.d.l) ale dispoziției atacate se indică următoarele: „Convocarea scrisă a doamnei ... s-a efectuat pentru data de 16.03.2018 ora 10,00 și în data de 22.03.2018, ora 12,00, la biroul de achiziții publice din cadrul Primăriei Municipiului ..., prin adresele nr.2384/ 09.03.2018 și 53616/16.03.2018 pentru a se proceda la clarificarea situațiilor prezentate în raportul de activitate al comisiei de control nr. 15767/ 03.03.2018 instituită prin dispoziţia nr.94/ 08.02.2017 şi pentru a se cerceta existenta abaterilor disciplinare prezumate a fi săvârșite ” (v. filele I -3 din dispoziția contestată). Autorul dispoziției contestate se raportează constant la concluziile raportului amintit în cuprinsul acesteia (”Conform raportului de activitate nr. 15767/ 05.03.2018...” , „ Din raportul de activitate al comisiei de control nr. 15767/ 05.03.201 8 rezultă că doamna .......” filele I par. ultim și 2 par. I din dispoziția atacată).

Mai mult decât atât, chiar dispozițiile Primarului nr. 84/06.02.2018 și nr.94/08.02.2018 fac trimitere explicită la operațiunea de audit intern desfășurată și având ca obiect ”legalitatea și regularitatea achiziţiilor efectuate în perioada 0 l .01 .2017 -31 .12.2017 de la un număr de 15 agenți economici determinaţi și la documentele financiar-contabile din anul 2016(!!!).

Prin urmare, consideră că este vorba despre comisii și rapoarte ale acestora, precum și investigații realizate de acestea la care salariatul cercetata nu a avut acces, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare, S-a pus problema, raportat la legislația incidentă în material administrației locale, a legalității constituirii comisiei de control. Practic, cercetarea disciplinară s-a rezumat la solicitarea unor relații unor salariați sau foști salariați, pe baza unor chestionare, fără ca documentele pretins analizate să stea la dispoziția acestora.

Mai susţine ca fiind relevant și faptul că nu s-a realizat un inventar al magaziei decât la 4 luni după plecarea din unitate a persoanei concediate, la care aceasta a refuzat să participe, având în vedere că, la momentul încetării raporturilor de muncă nu s-a făcut o predare„ primire de gestiune din partea acesteia, iar documentele aflate în magazine pe care aceasta le întocmise au fost ridicate în lipsa sa și fără a se fi întocmit proces- verbal de identificare a acestora. Se ridică așadar suspiciuni privind intervenții nepermise asupra conținutului acestora, inclusiv distrugerea unora semnificative, ceea ce plasează cercetarea sub semnul derizoriului, implicit al legalității procedurilor desfășurate și despre care se afirmă că ar fi vizat-o, în parte, și pe contestatoare.

2.2. Cu privire necesitatea informării, respectiv a prezenței la procedura cercetării prealabile disciplinare a reprezentantului sindicatului, reținerea de către instanța de fond a opțiunii de alegere aparținând salariatului și înlăturarea viciului prin asigurarea asistenţei juridice de către un avocat, înțelege să invoce următoarele:

Potrivit art. 28 din legea 62/2011 privind legea dialogului social, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor săi, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în fața instanțelor judecătorești, a autorităților statului, a altor organe de jurisdicție, a altor instituții.

Faptul că aceasta a fost asistată de către un avocat în faza furnizării răspunsurilor la chestionarul adresat de către comisia de disciplină nu exclude ab initio necesitatea prezenței unui reprezentant al sindicatului, aceasta impunându-se din perspectiva unei mai bune cunoașteri a specificului activității desfășurate în cadrul serviciului din care făceam parte.

 Afirmația instanței potrivit căreia dispozițiile legale indicate în cererea introductivă se referă strict la definirea unor termini, ceea ce ar califica drept neîntemeiată susținerea este eronată, căci prevederile indicate se referă chiar la tipul de conflict supus analizei și la drepturile recunoscute reprezentantului sindical de a interveni într-o procedură pendinte.

 Termenii indicați au legătură cu chestiuni ce fac obiectul reglementării legii 62/2011, având legătură și cu cauza personală.

2.3. În ceea ce privește soluția asupra prescripţiei dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea, apreciază  soluția instanței ca fiind eronată, pentru următoarele argumente: Se susține că, în cadrul deciziei contestate a fost identificată ca atare perioada de referință analizată ca fiind 15.10.2017- 31.12.2017, astfel încât, raportată la dispozițiile legale, aplicarea sancțiunii s-ar fi făcut în termenul legal.

Potrivit art. 252 din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Concret, contrar celor afirmate de instanță, parcurgerea întregului conținut al deciziei de concediere, precum și al actelor care au stat la baza emiterii lui (raportul comisiei de control, interogatorii luate în procedura cercetării disciplinare), rezultă, fără putință de tăgadă, că atât obiectul cercetărilor demarate inițial, cât și întrebările puse în cadrul procedurii care au vizat-o au făcut trimitere expresă la perioada 01.01 .2017 -31.12.2017 (raport de activitate 15767/ 05.03.2018, anexa I la raport : 0 l .01.2016- 31.12.2016; întrebările 9, 17,20 puse în cadrul procedurii de cercetare disciplinară: 0l .0I .2017- 31.12.2017). Prin urmare, raportat la perioadele analizate- căci verificarea se face prin prisma întregii proceduri disciplinare, nu doar a actului final- decizia de sancționare- era și este îndreptățită să ridice această chestiune a respectării termenelor defipte de lege. Dispoziţia contestată a fost emisă la 30.03.2018.

 Angajatorul a luat cunoștință de săvârșirea unor pretinse fapte prin raportul din 05.03.2018. Raportat la acest moment, există o încadrare în termenul legal. În ceea ce privește termenul limită de 6 luni de la săvârșirea faptelor, este evident că, dacă se raportează la momentul săvârșirii faptelor, angajatorul nu poate aplica sancţiunea decât pentru cele pretins săvârșite în intervalul cuprins între lunile octombrie- decembrie 2018. Altfel spus, cele două momente, al luării la cunoștință și cel al săvârșirii faptelor trebuie coroborate.

2,4. În ceea ce privește motivul legat de nulitatea dispoziției atacate constând în lipsa unor elemente esenţiale ce ar trebuie să se regăsească în conținutul său potrivit arc, 252 alin.(2) din Codul muncii- descrierea faptelor, indicarea normei legale încălcate și motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale în cadrul procedurii de cercetare disciplinară, instanța reţine, în mod eronat, că sunt îndeplinite exigenţele textului legal incident. Se face o confuzie gravă între indicarea faptei și descrierea conţinutului acestora, astfel încât să se poată exercita un control al corectitudinii concluziilor și măsurilor adoptate atât de către cel vizat de măsuri cât și de către instanță. Indicarea generică a faptei nu echivalează cu descrierea acesteia, astfel încât nu poate fi determinat dincolo de echivoc conţinutul elementului material. De altfel, preluarea textului legal ce reglementează conținutul deciziei, urmat de afirmaţia lapidară că faptele sunt indicate în preambulul acesteia și descrise fiecare în parte în conținutul dispoziției atacate nu poate echivala cu o analiză și cu atât mai puțin cu o motivare a instanței învestite cu soluționarea cauzei, acest lucru nerealizându-se nici măcar pe fondul cauzei, instanța mulțumindu-se a prelua câteva dintre susținerile intimatelor cărora le aplică calificativul  corect".

În ceea ce privește temeiul juridic al încadrării faptelor, se poate remarca că angajatorul indică generic fișa postului și Ordinul nr. 2634/ 2015 al ministrului finanțelor publice privind documentele financiar-contabile. Lipsesc, așadar și aici, articolele, alineatele ori literelor care descriu fapte ori atribuții și care instituie sancțiuni. Doar în această modalitate s-ar putea realiza atât informarea celui vizat de sancțiune, dar și un control judiciar cât mai eficient al temeiniciei aplicării sancțiunii disciplinare, permițând a se stabili dacă fapta îmbracă într-adevăr caracterul unei fapte disciplinare.

În ceea ce privește rolul mențiunilor din decizia de sancționare, Curtea Constituțională. învestită cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor din Codul muncii, a stabilit că mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de aplicare a unei sancţiuni disciplinare au rolul de a-l informa complet și corect pe salariat cu privire la faptele , motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, aceste mențiuni fiind necesare si pentru instanța de judecată pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii luate (deciziile 389/ 2005, 581/ 2007, 319/ 2007, 654/2007- citate de Al. Ticlea în „Tratat de jurisprudență în materia dreptului muncii", edit. ”Universul juridic", 2011, pag. 705, speța 25).

Solicită a se observa că angajatorul face trimitere, în finalul dispoziției atacate doar la textele din Codul muncii care reglementează procedura de cercetare și adoptare a dispoziției, nu și la temeiul de fapt care ar permite verificarea încadrării faptelor. Nici trimiterea la uzanțe ale unității în ceea ce privește activitățile desfășurate nu ar fi suficientă pentru a permite încadrarea sau /și sancționarea (ibidem„ pag. 709, speța 33dec. 2865/R/2006 a Curții de Apel București, Secția a VII-a civilă, în Culegere de practică judiciară în materie de conflicte și asigurări sociale 2006-2008, Ed. Wolters Kluwer, 2008, p. 216-220).

Art. 4 din ordinal 2634/2015, indicat de angajator, prevede că ”Circuitul documentelor financiar-contabile și numărul de exemplare al acestora se stabilesc prin proceduri proprii privind organizarea și conducerea contabilității. aprobate de administratorul entității, ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligația gestionării entității respective". În cazul concret, nu există astfel de proceduri proprii care să îi fi fost aduse la cunoștință, ci doar reguli stabilite ad-hoc.

Anexa I la Ordin precizează că ”persoanele prevăzute la art. I alin. (l) - (4) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare (denumite în continuare entități), consemnează operațiunile economico-financiare, în momentul efectuării lor, în documente justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate (în jurnale, fișe și alte documente contabile, după caz". Art. I alin.(2) identifică în rândul celor vizați de ordin instituţiile publice, nefăcând referire la funcționari ori angajați ai acestora.

2.5. În ceea ce privește fondul contestației, susţine că, s-a reținut de către instanța de fond cu privire la faptele imputate, că personal nu ar fi făcut dovada unor aspecte cu relevanță în apărare, respectiv faptul că unele dintre persoanele cu care colaboram în exercitarea atribuțiilor de serviciu ar fi fost plecate din localitate, ceea ce ar fi împiedicat convocarea comisiei de recepție; că  instanța a ignorat chiar probatoriul administrat în faza de cercetare prealabilă în care autoritatea locală a făcut propriile verificări și a atașat documente doveditoare. Funcționarii care făceau parte din comisia de verificare au declarat că personal îi căuta și că adesea semnau documentele prezentate de aceasta, aspect consemnat inclusiv în hotărârea atacată. Faptul că nu făceau verificările care reprezentau atribuție ce stătea în sarcina acestora nu îi pot fi imputat acesteia .La acestea se adaugă declarațiile celor doi martori care au confirmat susținerile sale. Susţine că i s-a imputat că ar fi semnat în locul unor alte persoane documente justificative. Or, acest aspect nu a fost probat, persoanele respective afirmând în fața comisiei de cercetare disciplinară faptul că nu își recunosc semnătura, ceea ce nu echivalează cu proba săvârșirii de către aceasta a vreunui delict civil sau penal, după caz.

Pe de altă parte, nici angajatorul și nici instanţa de fond nu puteau stabili, în lipsa unei dovezi a efectuării unui inventar anual dacă într-adevăr au existat minusuri sau lipsuri de gestiune. Emiterea facturilor pentru materialele achiziționate nu cădea în sarcina sa.

Achiziţiile de materiale se făceau în baza documentelor prezentate de șefii serviciilor specializate. Subliniază că natura activităților desfășurate de angajator impune parcurgerea unor proceduri de achiziție , cu excepțiile prevăzute legal pentru achiziții directe; că  trebuie făcută o distincție clară între mențiunea din contractul individual de muncă potrivit căreia îi revenea sarcina achiziționării de mărfuri și procedurile legale de achiziție care se desfășoară potrivit unor reguli stricte , acestea neintrând în sfera departamentului său sau în cea a atribuțiilor de serviciu.

Susţine că, i s-a mai imputat că nu ar fi adus la cunoștința conducătorului instituției deficiențele intervenite. De unde rezultă că o astfel de inacțiune ar îmbrăca caracterul unei abateri disciplinare?

Analiza legăturii de cauzalitate între faptă și consecințe nu este realizată, instanța consemnând, în aceeași manieră lapidară, că s-ar fi făcut dovada de către angajator atât a gravității, cât și a ”consecințelor negative".

Aprecierea caracterului faptelor. cât și aplicarea graduală a sancțiunii nu s-au realizat de vreme ce nu se ține seama de antecedentele sale la locul de muncă- dispoziția consemnează că nu a mai fost cercetată disciplinar anterior și nici sancționată în vreun fel. Dispoziția atacată folosește termeni ca ”întocmire în fals", „delapidare” și indică chiar un prejudiciu în valoare de 81 .967 lei rezultând- susține angajatorul- doar din săvârșirea celei de-a patra fapte reținute, fără a se indica modalitatea de determinare a acestuia.

Simplele afirmații, fără dovezi indubitabile în sensul acestora nu poate conduce la aplicarea unei măsuri de tipul celei criticate în prezenta cauză, acceptarea unei astfel de ipoteze creând premisele expunerii oricăror angajați unor abuzuri de drept fără precedent și lipsirea acestora de a-și exercita dreptul la apărare lipsind elemente certe de raportare și analiză,

Față de cele invocate, apreciază că nu au fost respectate regulile privind procedura de cercetare disciplinară, dispoziția de sancționare nu conţine elementele obligatorii, pentru o parte din fapte a intervenit prescripția dreptului de a aplica sancțiunea, iar pe fond nu sunt întrunite elementele antrenării răspunderii, implicit ale aplicării sancțiunii.

În drept, apelul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 215 din legea 62/201 1, art. 466 și următ. NCPC, legii 62/201 1 (art. I, 28, 30), art. 252 și următ. din legea 53/2005, modificată și completată, celelalte dispoziții menționate în cuprinsul motivelor de apel.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul pârât Municipiul ... solicită respingerea ca nefondat si neîntemeiat a apelului formulat de apelanta …. şi menţinerea ca temeinica si legala a sentinţei apelata, pentru motivele reţinute in considerente de instanţa de fond, care a făcut o apreciere corecta a probelor administrate si aplicând corect legea, instanţa a respins cererea de chemare in judecata motivata de faptul ca apelanta reclamanta a încălcat atribuţiile de serviciu prevăzute in fisa postului având consecinţe negative asupra activităţii Primăriei Municipiului ....

Aspectele arătate de apelanta au fost avute in vedere de - instanţa de fond la pronunţarea sentinţei, insa fata de cele cinci puncte invocate de apelanta ca fiind nelegale, arată următoarele:

l . In ceea ce priveşte aspectul legalităţii  constituirii si activităţii desfăşurate de comisia de control, susţine că, instanţa de fond în mod corect a reţinut ca raportul întocmit de comisia numita prin dispoziţia primarului a fost întocmit înaintea cercetării disciplinare, iar legalitatea constituirii comisiei de control nu poate fi supusa analizei cercetării judecătoreşti in cadrul contestaţiei deciziei de desfacere a contractului individual de munca,

In acest sens stau si prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care definesc foarte clar actul administrativ si persoana vătămata, prevederi care reglementează ce acte administrative pot fi contestate, condiţiile in care un act administrativ poate fi contestat, persoanele care pot contesta un act administrativ, din aceleaşi prevederi legislative rezultând ca apelanta se afla intr-o grava eroare atunci când susţine ca instanţa de fond este străină de conţinutul legislaţiei in vigoare.

Cu privire la necesitatea informării, respectiv a prezenţei la procedura cercetării prealabile disciplinarii a reprezentantului sindicatului, susţine că, instanţa corect a reţinut ca au fost respectate dispoziţiile art. 251, alin. 4 din Legea nr. 53/2003 si nu au fost încălcate in niciun fel dispoziţiile Legii nr. 62/2011, apelanta fiind asistata de un avocat ales, in speţa doamna … nedorind sa fie asistata si de un reprezentant al sindicatului.

In ceea ce priveşte soluţia asupra prescripţiei dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea, instanţa corect a reţinut faptul ca au fost respectate termenele prevăzute art. 252 alin. (l) din Legea nr. 53/2003, în sensul ca cercetarea disciplinara s-a efectuat pentru abateri disciplinare săvârşite in perioada 15.10.2017 - 31.12.2017, sesizarea fiind înaintata la data de 08.03.2018, iar dispoziţia a fost emisa si comunicata in aceeaşi data, respectiv la data 30.03 2018.

In ceea ce priveşte motivul legal de nulitate a dispoziţiei atacate, arată ca si de aceasta data apelanta se afla intr-o grava eroare atunci când susţine ca nu au fost respectate prevederile art. 252 alin, (2) si art. 247 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, astfel ca dispoziţia atacata cuprinde toate elementele prevăzute de aceste articole, respectiv descrierea celor patru fapte, încălcarea atribuţiilor fisei postului - fise care are caracter obligatoriu in virtutea contractului individual de munca si reprezintă o detaliere a obligaţiilor angajatului, motivele pentru care au fost înlăturate apărările au fost enumerate la pct. 2.a2), temeiurile de drept au fost enumerate (Constatând ca au fost respectate prevederile art. 250, art. 251, alin(l).  termenul de contestaţie si instanța competentă este cel prevăzut la art. 2 din dispoziţie, ceea ce arata foarte clar respectarea prevederilor art. 252 alin . (2).

In ceea ce priveşte fondul contestaţiei, susţine că, în mod  corect instanţa din probatoriu administrat a constatat ca faptele imputate reprezintă încălcări ale atribuţiilor menţionate in fisa postului cu consecinţe negative asupra activităţii Primăriei Municipiului ..., respectiv prejudicierea bugetului local al Municipiului ....

In concluzie, prejudicierea bugetului local s-a produs ca urmare a introducerii la plata de mai multe ori a referatelor de necesitate pentru achiziţionarea de materiale întocmite de persoanele care aveau prevăzute in fisa postului aceste atribuţii, referate pe care aceasta le xerocopia si le ataşa la facturi in copie, astfel apelanta săvârşind cele patru fapte pentru care a fost cercetată disciplinar si implicit sancţionata, respectiv .

l. Neconvocarea comisiei de recepţie pentru recepţionarea cantitativa si calitativa a bunurilor pe care le-a preluat in gestiune.

2.  Neîntocmirea fişelor de magazie pentru bunurile ingrate in magazine

3. Exercitarea de atribuţiuni cu excederea celor cuprinse in fisa postului, respectiv .semnarea rubricii „compartimentul de specialitate„ din formularul „ordonanţare de plată„

4. Eliberarea de bunuri din gestiune cu nerespectarea prevederilor legale.

Fata de cele arătate, solicită respingerea apelului ca nefondat si neîntemeiat si menţinerea ca legala si temeinica a sentinţei civile nr. 5151/06.12.2018 pronunţată de Tribunalul Dolj.

Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, asupra apelului Curtea constată:

Prin dispoziţia contestată în prezentul litigiu, nr. 291/30.03.2018 emisă de Primarul Municipiului  ..., a fost concediată apelanta contestatoare …, începând cu data de 30.03.2018, având funcţia de magaziner în cadrul Serviciului de utilităţi publice – biroul salubrizare din aparatul de specialitate al primarului, ca sancţiune disciplinară conform art.58 coroborat cu art.61 lit. a) şi art.248 alin.1 lit. e) din Codul muncii (Legea nr.53/2003, forma actualizată şi republicată).

Contrar celor invocate, Dispoziţia nr.291/30.03.2018 cuprinde toate elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.252 alin.2 Codul muncii:

a) descrierea faptei care constiutie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Cercetând acest act, se poate observa că au fost atât indicate cât şi descrise abaterile disciplinare reţinute, contrar susţinerii apelantei că s-ar fi făcut o confuzie în această privinţă. A fost stipulat  şi temeiul legal aferent.

Descrierea faptelor şi a textelor incriminatoare incidente nu trebuie să fie extrem de detaliată, ci să fie suficientă pentru a se putea analiza vinovăţia şi a se putea exercita controlul judecătoresc. În speţă, această condiţie este respectată. De asemenea, nu se poate afirma că descrierea a fost atât de sumară încât nu se poate şti pentru ce anume a fost sancţionat angajatul.

Tribunalul a apreciat în mod legal şi a înlăturat motivul de nulitate invocat în sensul constituirii nelegale a comisiei de disciplină. Procedura disciplinară faţă de apelantă s-a declanşat la data de 09.03.2018, prin convocarea sa în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile. Raportul de activitate nr. 15767/05.03.2018 a fost întocmit înaintea declanşării  procedurii de cercetare disciplinară prealabilă şi pentru verificarea documentelor financiar-contabile pentru perioada 01.01.2017-31.12.2017, la nivelul întregii Primării a Municipiului .... Astfel, legalitatea constituirii comisiei de control nu are relevanţă asupra procedurii cercetării disciplinare şi a constituirii comisiei de disciplină.

Contestarea Raportului de activitate nr. 15767/05.03.2018 în cadrul unui eventual litigiu de contencios administrativ excede cadrului prezentei speţe, din moment ce contestatoarea nu a dovedit că ar fi formulat o astfel de pretenţie. Astfel, nu se punea problema necompetenţei funcţionale a secţiei tribunalului, cu eventuala declinare de competenţă în favoarea Secţiei de Contencios Administrativ a instanţei.

Raportul cu pricina a constituit doar un punct de pornire în verificările desfăşurate, audit intern, legalitatea procedurilor interne de achiziţii publice, etc., aspecte care au dus la constatarea faptelor de deficienţă în gestiune.

Se mai susţine că cercetarea disciplinară s-a rezumat la solicitarea unor relații unor salariați sau foști salariați, pe baza unor chestionare. Însă, în faţa instanţelor, precum şi a comisiei de disciplină, apelanta a avut tot dreptul de a prezenta martorii proprii în susţinerea nevinovăţiei.

Potrivit art.251 alin.4 din Codul muncii, „În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternincite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.”

În speţă, apelanta a fost asistată de avocat, persoană având pregătirea juridică necesară. A fost în măsură, personal şi prin acest apărător, să îşi prezinte toate apărările. Oricum, acestea au fost reluate în faţa instanţelor de judecată. Prin urmare nu se poate susţine că dreptul de a-şi prezenta argumentele i-ar fi fost ştirbit.

Prima instanţă a apreciat în mod corect că, în cuprinsul Legii nr.53/2003 (Codul muncii) şi al Legii dialogului social nr.62/2011, nu se prevede obligativitatea angajatorului de a informa sindicatul şi de a-i comunica documente cu privire la cercetarea disciplinară al unui membru al său, asistarea salariatului cercetat disciplinar de către un reprezentant al sindicatului făcându-se numai la cererea expresă a salariatului.

Din aceste dispoziţii nu rezultă nici că prezenţa avocatului ar înlătura posibilitatea prezentării şi a reprezentantului sindical. Însă nici nu se impune obligativitatea convocării acestuia. Prin urmare, apelanta era cea care avea la dispoziţie posibilitatea legală de a-l chema pe liderul său de sindicat, aşa cum a procedat în privinţa avocatului, dacă aprecia imperios necesară prezenţa acestuia. Mai mult, lipsa liderului de sindicat se putea acoperi, în faţa instanţei, prin solicitarea audierii acestei persoane în calitate de martor, spre a putea aduce lămuriri noi de fapt, în cazul în care apelanta contestatoare. Nici în acest moment procesual apelanta nu a avut o astfel de solicitare.

Din actul de concediere contestat şi din convocările la cercetarea disciplinară prealabilă reiese că perioada analizată de către comisia de disciplină a fost 15.10.2017-31.12.2017, iar nu 01.01.2017-31.12.2017, cum arată apelanta. Prin urmare, a fost aplicată sancţiunea în termenul legal prevăzut de art.252 alin.1 Codul muncii.

Este posibil ca fapte de natura celor imputate să fi existat şi în perioada anterioară, în intervalul de timp 01.01.2017-15.10.2017. Acest lucru ar fi în defavoarea apelantei, cel puţin ca element în circumstanţiere. Însă durata pentru care a fost cercetată s-a mărginit la 15.10.2017-31.12.2017.

În ce priveşte fondul contestaţiei, s-a reţinut în mod temeinic, pe baza probelor administrate, că apelanta ... a fost angajata Primăriei Municipiului ..., începând cu 05.11.2008, în baza contractului individual de muncă nr. 2439/05.11.2008, în funcţia de magaziner la DSUP – Salubrizare. Prin Dispoziţia nr.160/02.03.2018 emisă de  Primarul Municipiului ..., începând cu data de 02.03.2018 a fost mutată de la DSUP – Birou Salubrizare la Serviciul mde Utilităţi Publice, Birou Salubrizare din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului ..., pe  aceeaşi funcţie.

În decizia de sancţionare s-a reţinut că, în perioada 15.10.2017-31.12.2017, apelanta contestatoare a săvârşit următoarele acţiuni/inacţiuni, încălcând atribuţiile de serviciu prevăzute în fişa postului:

1.a) – neconvocarea comisiei de recepţie pentru recepţionarea cantitativă şi calitativă a bunurilor pe care le-a preluat în gestiune;

1.b) – neîntocmirea fişelor de magazie pentru bunurile intrate în gestiune;

1.c) – exercitarea  de atribuţiuni cu excederea celor cuprinse în fişa postului, respectiv semnarea rubricii "compartimentul de specialitate" din formularul "Ordonanţare de plată";

1.d) – eliberarea de bunuri din gestiune cu nerespectarea prevederilor  legale."

Analizând fişa postului nr. 27111/14.09.2015, însuşită de apelantă prin semnătură, s-a constatat că, în conformitate cu Legea nr.22/1969, aceasta avea printre atribuţiunile principale de serviciu:

- convocarea comisiei de recepţie pentru recepţionarea cantitativă şi calitativă a tuturor bunurilor materiale intrate  în unitate şi înregistrarea la locurile de depozitare;

- întocmirea fişelor de magazie pentru fiecare bun în parte intrat în gestiune;

- întocmirea bonurilor de consum pe baza ieşirilor din gestiune;

- întocmirea bonurilor de transfer pentru obiectele de inventar date în folosinţă;

- prezintă biroului de contabilitate note intrare-recepţie, bonuri de consum, bonuri de consum, bonuri de transfer întocmite în termenele legale, pentru a  fi înregistrate în evidenţele contabile, însoţite de documente justificative.

Aceste aspecte de fapt sunt susţinute de declaraţiile martorilor … şi …, foşti angajaţi ai Primăriei  Municipiului .... A reieşit că semnăturile de pe bonurile de consum, întocmite de apelantă, după data încetării raporturilor lor de muncă, nu le aparţin şi că nu au solicitat respectivele materiale. Apelanta afirmă că acest lucru nu presupune automat că era vorba despre semnătura sa. Însă răspunderea proprie se impune, din moment ce a întocmit actele respective, având obligaţia ca semnăturile să aparţină persoanelor reale indicate. Mai mult, materialele nu erau însoţite de aviz de însoţire a mărfii sau de factură, facturile fiind emise la două sau mai multe luni de la data întocmirii referatelor de necesitate.

Notele de recepţie erau întocmite de contestatoare după facturile emise de furnizorii de materiale şi nu în momentul intrării în gestiune a acestora. Au existat şi cazuri în care materialele trebuiau achiziţionate urgent, aprovizionarea făcându-se înainte de a fi întocmite hârtiile sau înainte de a fi aprobate, însă aceste aspecte nu sunt de natură să înlăture obligaţia reclamantei de a-şi îndeplini în mod corespunzător atribuţiile de serviciu.

Aceste deficienţe sunt independente de motivul de apel vizând inventarul bunurilor.

Mai mult, aceasta avea obligaţia de a informa de îndată conducătorul instituţiei despre orice deficienţă constatată sau eveniment petrecut, fiind direct răspunzătoare de îndeplinirea întocmai a atribuţiilor de serviciu stabilite prin fişa postului, în calitate de gestionar. Sub acest aspect, se află în derulare şi un proces penal.

Apelanta nu a dovedit în nicio măsură susţinerea sa că nu s-ar fi petrecut decât de câteva ori convocarea comisiei de recepţie, pentru recepţionarea cantitativă şi calitativă a tuturor bunurilor materiale intrate în unitate şi înregistrarea la locurile de depozitare, că membrii comisiei erau căutaţi de ea însăşi pentru a fi rugaţi să semneze. Oricum, eventualele abateri disciplinare în sarcina acestora nu impietează asupra conduitei profesionale a salariatei apelante.

Indiferent de procedura de urmat cu privire la achiziții, cu excepțiile prevăzute legal pentru achiziții directe, se poate reţine indubitabil nerespectarea atribuţiilor din fişa personală a postului, indicate anterior. Astfel, şi acest argument al apelantei are a fi înlăturat.

Cu privire la dozarea sancţiunii, având în vedere gravitatea ridicată a faptelor, existând indicii privind comiterea infracţiunii de delapidare, aceasta este proporţional aplicată şi cu respectarea criteriilor prevăzute de art.250 din Codul muncii.

În concluzie, actul de sancţionare contestat este legal emis şi temeinic.

Pentru aceste considerente, sentinţa atacată fiind de asemenea legală şi temeinică, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul.

Domenii speta

Spete similare