Reconstituirea vechimii în muncă

Pentru stabilirea timpului util la pensie realizat de agricultori, adică vechimea în muncă pentru activitatea depusă în cadrul C.A.P., trebuie avută în vedere legislaţia privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001. Fondurile necesare plăţii pensiilor erau constituite distinct, vechimea în muncă calculându-se, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 80/1992, din totalul anilor în care membrul cooperator a realizat volumul de munca aprobat de adunarea generală. După data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992, noţiunea de vechime în muncă a fost înlocuită cu cea de timp util.

Potrivit prevederilor Decretului nr. 535/1966, ale Legii nr.4/1977 şi ale Legii nr. 80/1992 vechimea în muncă şi, respectiv, timpul util se calcula pentru normele efectiv lucrate, nu şi pentru cele atribuite.

Dacă o persoană a fost membru cooperator, aceasta perioadă trebuie confirmată printr-o adeverinţa eliberată de primăria din localitatea unde a existat C.A.P.-ul, din care să rezulte trei elemente: 1).anii în care persoana respectivă a fost membru cooperator; 2).normele planificate de adunarea generală pentru anii respectivi; 3).normele realizate de persoana căreia i-a fost eliberata adeverinţa.

În lipsa unei asemenea adeverinţe, reclamantului îi revine sarcina de a dovedi aceste elemente.

Prin sentința civilă nr. 1061 din 17 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj Sectia Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale, a fost admisă excepţia lipsei calității procesual pasive a lichidatorului judiciar D. GH. şi în consecință s-a respins acțiunea față de aceasta.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii Dolj. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C. V. cu domiciliul în com. D. Judeţ DOLJ, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj. S-a constatat  că în perioada 1976 - 1996 reclamanta a lucrat ca şi zilier la SC Agricola Dăbuleni SA  şi că aceasta perioada constituie vechime în muncă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat si  reținut că prin acţiunea formulată,  reclamanta a solicitat  să se constate că în perioada 1976 - 1996 a lucrat ca şi zilier la SC Agricola Dăbuleni SA  şi că aceasta perioada constituie vechime în muncă.

Instanța a reținut că în perioada dedusă judecății reclamanta a desfășurat activitate în calitate de muncitor zilier la SC A D SA, fostul IAS D).

Reclamantei i s-a mai eliberat o adeverință nr. 222/27.04.2009 – fila 105, în care a consemnat numărul de zile lucrate în fiecare lună a anilor 1978 – 1999, precum şi retribuţia tarifară aferentă zilelor de muncă prestate, adeverință care a fost depusă la Casa de pensii şi care nu a fost valorificată la stabilirea drepturilor de pensie deoarece fată de emitentul acesteia a fost făcută o sesizare penală pentru fals, pentru că a semnat adeverinţa atât la rubrica director executiv, cât şi la rubrica întocmit

Din încheierea pronunțată la 27.02.2015 de Judecătoria Craiova în dosarul penal nr. /215/2015 – fila 74 rezultă că faţă de adeverinţa nr. 222/27.04.2009 s-a reţinut că din cauza stării deplorabile în care se găseşte arhiva  ce a fost depozitată într-un mod impropriu  nu se poate verifica dacă conținutul adeverinței corespunde cu documentele din arhiva fostului angajator, sub aspectul numărului de zile  lucrate.

Împrejurarea că adeverinţa a fost semnată de T.T la atât la rubrica director executiv cât şi la rubrica întocmit nu constituie o probă că reclamanta că  nu a desfășurat activitate la SC Agricola SA  şi ca urmare nu constituie nu motiv să nu i se constate reclamantei munca prestată la SC A D SA. Faptul că nu fost anterior valorificată adeverința nr. 222/27.04.2009 de către Casa de Pensii şi faptul că adeverința ar fi fost anulată, motivele de anulare neavând legătură cu faptul că nu a desfăşurat activitate, ci  modul de întocmire, cu calitatea persoanei de a semna şi  elibera adeverința respectivă, nu constituie un impediment ca instanţa să constate existenţa raportului de muncă şi vechimea în muncă.

Faptul că la IAS nu se întocmeau contracte de muncă muncitorilor zilierii  nu are nicio relevanță în ce priveşte calificare raportului juridic dintre părţi care evident este un raport de muncă şi fiind un raport de muncă, activitatea prestată în baza lui constituie vechime în muncă, aspect recunoscut şi de casa de pensii, care valorifică munca prestată ca şi zilier la stabilirea pensiei în conformitate cu prevederile legale în materia pensiilor.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, criticile, pe fond, fiind următoarele: 

Contestatoarea a solicitat prin acțiunea dedusa judecății constatarea faptului ca a lucrat in calitate de zilier in cadrul SC A SA Dăbuleni in perioada 1979 – 1996,  instanța de fond in mod eronat prin sentința atacata a constatat faptul ca aceasta a lucrat in calitate de zilier in cadrul respectivei societăți o perioada mai mare decât cea solicitata, respectiv perioada 1976 – 1996, acordând astfel mai mult decât s-a solicitat de către reclamanta.

Instanța de fond in mod eronat a constatat faptul ca perioada 1976 -1996, in integralitate, constituie vechime in munca pentru contestatoare, întrucât aceasta nu a fost încadrată cu contract individual de munca in cadrul SC A  SA D , ci a lucrat in aceasta unitate in calitate de zilier.

În fata instanței de fond contestatoarea pretinde ca si-a desfășurat activitatea in calitate de muncitor zilier in cadrul SC A  SA D  , aceasta categorie de personal desfășurând activități sezoniere, pentru care era plătită pentru zilele efectiv lucrate si nu la salariu tarifar cum a fost cazul personalului angajat cu contract individual de munca. De altfel, dispozițiile art. 162 din Legea nr.263/2010 se refera expres la persoanele care au fost plătite la ore lucrate sau la zile lucrate (zilieri) .

Mai mult, raportat la faptul ca astfel de categorii de muncitori aveau calitatea de zilieri, fiind plătiți la zilele efectiv lucrate, aceștia nu pot preciza zilele lucrate si veniturile obținute in contul acestor zile de către contestatoare, pentru care au fost plătite contribuția la pensia suplimentara. De asemenea chiar din conținutul adeverințelor martorilor rezulta faptul ca aceștia nu au lucrat in fiecare luna toate zilele lucrătoare aferente, existând luni in care nu au lucrat deloc (lunile ianuarie, februarie. martie, noiembrie, decembrie) sau au lucrat un număr redus de zile. In aceste condiții, nu se înțelege cum din coroborarea datelor din aceste adeverințe instanța de fond a ajuns la concluzia ca reclamanta deși a fost ziliera a lucrat toata perioada 1979 - 1996 in integralitate fără a avea nicio zi de absenta.

De asemenea, din declarațiile martorilor audiați rezulta faptul ca aceștia nu au lucrat cu reclamanta in aceeași echipa si la aceeași ferma, ci in alta echipa si la o alta ferma, astfel încât aceștia nu aveau de unde sa cunoască informații cu privire la perioada in care contestatoare a lucrat, numărul de zile prestate lunar si cuantumul veniturilor încasate.

De altfel, se poate observa ca si perioada pentru care se solicita reconstituirea vechimii in munca nu este precizata exact, aceasta fiind menționată la modul general.

Adeverința eliberata contestatoarei in data de 27.04.2009 sub nr.222 menționează faptul ca reclamanta ar fi lucrat in calitate de muncitor zilier in cadrul SC A SA D  anumite perioade de timp in intervalul anilor 1978  1982, 1987 - 1993 si 1993 – 1999. Perioada specificata in aceasta ultima adeverință este mult mai mare decât cea din prima adeverință, iar in cuprinsul noii adeverințe nu se menționează daca adeverința nr. 222/27.04.2009 anulează adeverință nr.639/26.01.2001, astfel încât s-a creat situația nefireasca in care există doua adeverințe cu conținut contradictoriu, neexistând niciun document verificabil din arhiva societății emitente, care sa certifice realitatea si veridicitatea vreuneia dintre cele doua adeverințe.

Apreciază că, in mod eronat, contestatoarea considera ca adeverința nr.222/27.04.2009 emisa de SC A  SA D este valabila, deoarece prin încheierea din data de 27.02.2015, pronunțată de Judecatoria Craiova in dosarul penal nr. 1308/25/2015, in cauza respectiva nu sa dispus anularea acestei adeverințe. Contestatoarea omite sa specifice faptul ca singurul motiv pentru care instanța de judecata nu a dispus anularea adeverinței nr.222/27.04.2009 este că prin emiterea deciziei de pensie nr. 30088/31.01.2014 de către C.J.P. Dolj nu a fost valorificata respectiva adeverința, acest înscris neproducând efecte juridice.

Adeverinta nr.222/27.04.2009 emisa de SC A  SA D nu a fost valorificata la stabilirea stagiului de cotizare, întrucât prin adresa nr.202442/28.03.2012, Inspectoratul de Politie - Serviciul de Investigare a Fraudelor a adus la cunostinta institutiei faptul ca împotriva numitului T T, cel care a semnat adeverința nr.222/27.04.2009 emisa de SC A SA D  s-a dispus începerea urmăririi penale, întrucât in perioada 2007 -2010 acesta a eliberat mai multe adeverințe ce nu conțineau date reale.

Prin Hotărârea nr. 17861/14.11.2016 Comisia Centrala de Contestatii a respins ca fiind neîntemeiată contestatia formulata de contestatoare împotriva deciziei nr. 30088/31.01.2014.

Prin sentinta nr. 1086/29.03.2017 pronuntata de Tribunalul Dolj „ Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. 10088/63/2016, rămasă definitiva prin decizia nr. 1875/29.08.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost respinsa ca fiind neîntemeiată contestația formulata de contestatoare împotriva deciziei nr. 30088/31.01.2014 emisa de C.J.P. Dolj si a Hotărârii nr. 17861114.11.2016 emisa de Comisia Centrala de Contestații.

Intimata Cioablă Victoria a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 480 al.1 NCPC, respingerea apelului si menținerea hotărârii atacate ca fiind legală si temeinică, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, intimata arată că, în mod judicios, a reţinut instanţa de fond ca raportat la probatoriul administrat am probat desfășurarea activităţii ca şi zilier la SC A D  SA - IAS D , pentru care a fost remunerată, activitate ce a prestat-o în baza unui raport de muncă în sens larg, ale cărui elemente sunt evidente: activitate desfăşurată sub autoritatea unui angajator, prestată regulat, (după specificul domeniului de activitate - în funcţie de lucrările agricole ce se impuneau a fi efectuate) şi plata salariului (primea o remuneraţie cu caracter lunar, care se evidenţia în listele de plată, pentru care se oprea impozit şi contribuţia la pensie suplimentară).

Nu poate fi imputabil faptul ca la IAS nu se întocmeau contracte de muncă muncitorilor zilieri. Nu are nicio relevanţă în ce privește calificare raportului juridic dintre părţi, care evident este un raport de muncă şi fiind un raport de muncă, activitatea prestată în baza lui constituie vechime în muncă, aspect recunoscut şi de Casa de pensii, care valorifică munca prestată ca şi zilier la stabilirea pensiei în conformitate cu prevederile legale în materia pensiilor.

In mod corect s-a raportat instanţa de fond la prevederile art. 279 din Codul Muncii, care statuează ca „vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă. După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare,  vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competența să soluționeze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă."

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile invocate în apel şi apărările formulate prin întâmpinare, văzând dispoziţiile art. 478-art.479 NCPC, apelul este fondat, din următoarele considerente:

În ceea ce priveşte fondul problemei juridice, Curtea constată că intimata-reclamantă C V, în demersul său, deşi a formulat petitul acţiunii în sensul de a se constata că perioada 1979-1996 a lucrat ca zilier la SC A  D SA şi că această perioadă constituie vechime în muncă, întreaga argumentare a acţiunii, se bazează pe nevalorificarea de către apelanta de faţă a adeverinţei nr. 222/27.04.2009 eliberată de SC A  D  SA(fil.2-5, acţiunea introductivă). Această problemă litigioasă a făcut însă, obiectul dosarului menţionat anterior, contestaţia formulată de reclamantă fiind respinsă, iar apelul acesteia fiind de asemenea, respins de către Curtea de Apel Craiova(aspect învederat chiar de către reclamantă în acţiune(alin 1, pg.5, dos. fond) astfel că, în prezenta cauză nu se poate reveni asupra unui aspect tranşat juridic deja.

Expunerea de motive, în acţiunea introductivă şi apărările din întâmpinarea la prezentul apel,  în sensul că scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasivă a vieţii persoanei asigurate, contribuţiile vărsate de aceasta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul principiului contributivităţii, deşi corectă sub aspect logico-juridic, este străină de natura pricinii, reclamanta însăşi arătând, în petitul acţiunii, că a lucrat ca zilier, deci nu a fost o persoană asigurată social, astfel că, nu poate invoca principiul contributivităţii.

Este un fapt ce nu mai trebuie dovedit că, zilierii nu desfăşurau activitate pe bază de contract de muncă şi nici nu lucrau în „acord global” pe bază de norme impuse, aşa cum era situaţia în cazul membrilor cooperatori, din Cooperativele Agricole de Producţie (C.A.P._uri), ci desfăşurau activităţi sezoniere, de pildă, în ferma legumicolă(de ex.: cultura de ceapă, cartof, sfeclă de zahăr etc. când se efectuau activităţi de plantare a culturii, de întreţinere prin plivire sau de recoltare), în ferma viticolă( activităţi de legare a viţei-de vie, de cârnire, de recoltare a strugurilor), în ferma pomicolă(tăiatul pomilor, primăvara sau toamna şi recoltatul fructelor), activităţi ce se desfăşurau periodic, pe sezoane, iar nu în fiecare zi şi nu în toate sezoanele, multe din operaţiunile  menţionate cu titlu de exemplu, anterior, se făceau, de fapt, mecanizat, fiind vorba de o Întreprindere Agricolă de Stat(I.A.S.), aşa cum erau denumite înainte de 1990.

Prin urmare, criticile apelantei CJP-Dolj sunt fondate în sensul că reclamanta, dacă a lucrat ca zilier, a fost plătită pentru zilele efectiv lucrate şi pentru munca prestată, la sumele respective nefiind calculate contribuţii CAS sau pensie suplimentară, pentru simplul fapt că sumele nu aveau regimul juridic de salariu/indemnizaţie/retribuţie, ci o remuneraţie pentru o activitate zilnică, pentru un serviciu prestat, banii putând  fi achitaţi la sfârşitul zilei de muncă, săptămânal sau lunar.

Or, faţă de această stare de fapt, aşa cum rezultă indubitabil din actele dosarului şi susţinerile făcute de însăşi intimata-reclamantă (că a lucrat ca zilier, n.n.) proba testimonială este irelevantă în dovedirea salariului încasat(pentru că reclamanta nu a încasat salariu) sau în dovedirea normelor, pentru că nu a lucrat în acord global, ci ca zilier, aşa cum însăşi, susţine.

Este adevărat că, în instanţă, la termenul de judecată din 18 noiembrie 2019, s-au prezentat, de către delegatul Primăriei Comunei D, dl. M M, un set de înscrisuri originale( existente în arhiva acestei primării) spre a fi comparate de către completul de judecată cu înscrisurile aflate la filele 84-85, 86, 87 din dosarul instanței de fond, care au fost depuse într-o formă ilizibilă, iar instanţa de apel a apreciat că trebuie să verifice dacă acestea au legătură cu fostul IAS Dăbuleni şi cu perioada despre care susţine intimata-reclamantă, că ar fi lucrat ca zilier.

Aşa cum rezultă din constatările completului, consemnate în practicaua deciziei, înscrisurile prezentate de arhivarul Primăriei Comunei D consemnau activitatea la CAP D a numitei T T. V, la poziţia 51 cu normele efectuate în cooperativa agricolă de producţie, în perioada 1969-1973. Despre T V, căreia îi aparţineau normele prezentate, arhivarul comunei a afirmat că este una şi aceeaşi persoană,  cu reclamanta, că numele „T” este numele de fată al intimatei-reclamante „C”V, numai că, observând CNP-ul de pe facsimilul actului de identitate depus la dosar(fil.41, dos. apel), se constată că, apelanta s-a născut în anul 1954, or, perioada în care numita T T. V apare în evidenţele CAP D începe cu anul 1969, an în care reclamanta din cauza de faţă avea 15 ani, ceea ce înseamnă că nu putea la 15 ani să lucreze în „acord global” şi să fie membru cooperator( exista un Statut al CAP-urilor, erau nişte condiţii de a deveni membru cooperator, cea mai importantă fiind aceea de a fi fost proprietar de terenuri cu care să te înscrii în CAP, astfel că, e de prisos aici să analizam regimul marital/matrimonial, ce era permis şi ce era interzis pentru persoanele de sex feminin, în anii 60, în ce măsură o copilă de 15 ani putea  fi „cap de familie”, proprietar de terenuri şi putea avea „rol” in Registrul Agricol etc) astfel că, în lipsa unei dovezi(certificat naştere/căsătorie, etc) de schimbare a numelui de familie din „T” în „C” şi a prenumelui din „V...ia” în „V...ra” prin căsătorie, adopţie sau act administrativ, instanţa concluzionează că actele prezentate sunt străine de cauza de faţă.

Chiar dacă actele respective ar fi aparţinut reclamantei din prezenta cauză, ele nu sunt de folos, irelevanţa acestora constând în faptul că exced perioadei vizate de reclamantă prin acţiunea introductivă. 

În cazul membrilor cooperatori, fondurile necesare plăţii pensiilor erau constituite distinct, vechimea în muncă calculându-se, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 80/1992, din totalul anilor în care membrul cooperator a realizat volumul de munca aprobat de adunarea generală. După data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992, noţiunea de vechime în muncă a fost înlocuită cu cea de timp util.

Timpul util se stabileşte în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producţie, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală in perioada respectivă.

Ca atare, calculul timpului util se efectua doar în cazul membrilor cooperatori pentru care fostele adunări generale stabileau volumul de muncă anual exprimat în norme (diferenţiate pentru fiecare sector-vegetal, zootehnic, horticol, etc.) Acest volum de muncă trebuia efectiv realizat, în funcţie de acesta efectuându-se retribuirea cooperatorilor şi stabilirea drepturilor de pensie.

Potrivit prevederilor Decretului nr. 535/1966, ale Legii nr.4/1977 şi ale Legii nr. 80/1992 vechimea în muncă şi, respectiv, timpul util se calcula pentru normele efectiv lucrate, nu şi pentru cele atribuite.

Dacă o persoană a fost membru cooperator, aceasta perioadă trebuie confirmată printr-o adeverinţa eliberată de primăria din localitatea unde a existat C.A.P.-ul, din care să rezulte trei elemente:- anii în care persoana respectivă a fost membru cooperator;- normele planificate de adunarea generală pentru anii respectivi; - normele realizate de persoana căreia i-a fost eliberata adeverinţa;în lipsa unei asemenea adeverinţe, reclamantului îi revine sarcina de a dovedi aceste elemente.

Potrivit art. 17 al. 3 din Legea 263/2010 constituie stagiu de cotizare şi timpul util la pensie realizat de agricultori, în condiţiile reglementate de legislaţia privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001. Aşadar, pentru stabilirea timpului util la pensie realizat de agricultori, adică vechimea în muncă pentru activitatea depusă în cadrul C.A.P., trebuie avută în vedere legislaţia privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.

Potrivit art. 32 al. 2 şi 3 din Legea 80/1992 republicată privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor timpul util se stabileşte în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producţie, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă, timpul util stabilit în condiţiile alin. (2) neputând depăşi numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat.

Aceleaşi dispoziţii legale au fost preluate şi după abrogarea Legii 80/1992 prin Legea 19/2000, care conferea, prin art. 160 al. 4, posibilitatea persoanelor cărora până la data intrării în vigoare a legii nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, să solicite caselor teritoriale de pensii, în termen de un an de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, stabilirea timpului util. Ordinul 340/2001 emis în scopul aplicării prevederilor Legii 19/2000, stabilea în art. 39 al. 2 că timpul util la pensie realizat de către agricultori se exprimă în ani şi se determină prin raportarea volumului total de muncă, exprimat în numărul de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor.

În speţa dedusă judecăţii, intimata-reclamantă nu se poate prevala de dispoziţiile legale, mai sus expuse, pentru faptul că nu a avut statutul de salariat sau membru cooperator, deşi la dosar a depus foarte multe înscrisuri care, însă, nu sunt utile cauzei. Astfel, pe lângă înscrisurile analizate deja, mai există un voluminos set de înscrisuri(fil.120-131, dosar fond) ce aparţine IAS Dăbuleni, dar conţine pentru perioada1981-1994 „Liste de avans chenzinal” şi „Liste de plată” ceea ce înseamnă că au fost întocmite pentru persoane care au lucrat în  IAS, liste pe care nu se regăseşte numele C V...ra, în câteva rânduri(fil.121 şi 123) fiind menţionate numele C V....tin(o data, fil. 121, dos fond) şi numele C M(de două ori, fil. 121 şi fil. 123)

Deşi, intimata-reclamantă a susţinut că a lucrat ca zilier la IAS Dăbuleni în perioada 1979-1996, la dosarul cauzei există în copie adeverinţa nr.4443/06.02.2018(fil.79, dos.fond) emisă de Primăria Comunei D, sub semnătura Primarului A M C şi a celui care a întocmit actul, M M, în care se menţionează că, în perioada 1969-1987, numita C V a lucrat în calitate de membru cooperator la CAP D şi la SC D...t SA(fosta fermă de vii).

Cu observaţia că înainte de 1989 nu existau societăţi comerciale, aşadar reclamanta nu avea cum să lucreze în perioada 1969-1987 şi la CAP şi la SC D...t SA, acest înscris mai este interesat sub un alt aspect. Parte din perioada menţionată în această adeverinţă(1982-1987) se suprapune cu perioada în care reclamanta susţine că a lucrat la IAS D (1979-1996), or, distanţa rutieră dintre cele două localităţi din jud. Dolj este de aprox. 30 Km, astfel că, intimata-reclamantă, depunând aceste înscrisuri la dosar, nu a oferit şi o explicaţie rezonabilă a faptului că ar fi lucrat în acelaşi interval de timp în două localităţi aflate la distanţă de 30 km, una de cealaltă, parcurgând câte 60 km zilnic, pentru a se deplasa între cele două localităţi.

Evident că,  interpretarea instanţei de fond este total eronată dat fiind faptul că, aşa cum rezultă din analiza făcută în prezenta decizie, intimata-reclamantă nu numai că nu poate invoca principiul contributivităţii dar nici nu a dovedit, în mod indubitabil, că a desfăţurat efectiv activitate de zilier pe toată perioada celor 17 ani(1979-1996) la IAS D , transformat după 1990 în SC Agricola SA D , astfel că, apelul pârâtei CJP-Dolj este fondat în ceea ce priveşte criticile aduse sentinţei, în consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 480 alin 2 NCPC  apelul va fi admis, va fi schimbată sentinţa în sensul că, pe fond, acţiunea, aşa cum a fost precizată la 04.decembrie 2018(fil.40, dos. fond), urmează a fi respinsă.

Domenii speta

Spete similare