Ordonanţă preşedinţială - suspendarea executarii obligaţiei de plata a ratelor lunare.

reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt (alin. 5).

 Instituţia ordonanţei preşedinţiale, reglementată în art. 997-1002 din noul Cod de procedură civilă, reprezintă un mijloc procedural rapid şi lipsit de formalism pentru luarea unor măsuri provizorii în anumite cazuri ce reclamă urgenţă.

Ca atare, acţiunea având ca obiect luarea unor măsuri pe calea ordonanţei preşedinţiale trebuie să îndeplinească pe lângă cerinţele generale pentru exercitarea oricărei acţiuni - interesul, calitatea procesuală, capacitatea procesuală şi formularea unei pretenţii -  şi anumite condiţii particulare, precum: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenţa unor cazuri grabnice, neprejudecarea fondului.

Cu privire la fondul ordonanţei preşedinţiale, instanţa reţine că aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de fapt.

În prezenta cauză se solicită pe calea ordonanţei preşedinţiale obligarea  pârâtei ca până la soluţionarea dosarului nr., să suspende executarea contractului de credit nr. 421902J1540372377/29.11.2007 sau, în subsidiar, să continue derularea contractului în condiţiile recalculării şi încasării ratelor de credit prin raportare la cursul CHF- RON de la data contractării creditului.

-

Prin clauza cuprinsă la art. 8 din Contractul de credit părţile cu convenit că împrumutatul va restitui suma necesară rambursărilor în valuta în care a fost acordat împrumutul.

Pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti este înregistrat dosarul nr. -, prin care reclamanţii au solicitat constatarea caracterului abuziv şi anularea clauzei cuprinse în cap. II pct. 3.2, pct. 4 şi pct. 5 din contractul de credit nr. 421902J1540372377/29.11.2007. De asemenea, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să recalculeze nivelul dobânzii, să actualizeze contractul de credit prin semnarea unui act adiţional, să restituie sumele încasate cu titlu de dobândă în plus peste marja fixă a băncii existentă la data semnării contractului plus valoarea indicelui de referinţă; constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar; obligarea pârâtei să recalculeze toate ratele creditului prin raportare la valoarea cursului de schimb valutar CHF- RON de la data contractării creditului şi să restituie sumele reprezentând diferenţe de curs valutar achitate în plus; continuarea contractului de credit în condiţiile recalculării ratelor de credit prin raportare la cursul CHF- RON de la data contractării creditului.

Analizând situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii, instanţa apreciază că reclamanţii nu se pot prevala de aparenţa dreptului, urmând a respinge ca nefondate susţinerile acestora în sensul că, printr-un examen sumar al cauzei, fără a se proceda la analiza fondului raportului juridic dedus judecăţii prevederile contractuale în baza cărora se derulează raporturile juridice dintre părţile litigante au caracter abuziv.

În plus, legislaţia referitoare la clauzele abuzive este o aplicaţie a solidarismului contractual, clauzele abuzive fiind o faţetă specifică legislaţiei protecţiei consumatorului cu privire la leziune, care este un dezechilibru contractual originar şi care, potrivit art. 6 din Legea 193/2000, lipseşte de efect clauzele abuzive. Mai mult, potrivit art. 4 si art. 14 din Legea 193/2000, clauzele abuzive sunt nule, administraţia sau sistemul judiciar având atribuţia de a constata, chiar si din oficiu, aceasta nulitate.

Cu toate acestea, în prezenta cauză, având ca obiect suspendarea executării obligaţiei de plată a ratelor lunare şi, în subsidiar, obligarea pârâtei de a recalcula şi încasa ratele de credit prin raportare la cursul CHF- RON de la data contractării creditului (stabilizarea cursului), pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa apreciază că reclamanţii nu se bucură de aparenţa dreptului în sensul instituit de art. 997 C proc civ.

Astfel, pentru ca reclamanţii să se prevaleze de aparenţa dreptului, este necesar ca în prealabil o instanţă de judecată să analizeze şi să constate în baza temeiurilor de drept mai sus arătate, caracterul abuziv al clauzelor contractuale. Or, o asemenea cercetare a raporturilor juridice dintre părţi reprezintă chiar fondul litigiului, ce face obiectul dosarului nr. - de pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În ceea ce priveşte caracterul provizoriu al măsurilor ce se pot dispune în procedura ordonanţei preşedinţiale, acesta se referă pe de o parte la conţinutul reversibil al măsurilor, în condiţiile în care pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt. Pe de altă parte, caracterul provizoriu se referă la durata limitată temporar a acestor măsuri.

Având în vedere şi considerentele mai sus arătate cu privire la neîndeplinirea condiţiei aparenţei dreptului în favoarea reclamanţilor, instanţa constată că nici condiţia caracterului provizoriu al măsurii nu este îndeplinită, întrucât o asemenea intervenţie în modalitatea de derulare a convenţiei părţilor ar denatura întreaga reglementare a întinderii obligaţiilor părţilor.

Vremelnicia măsurilor solicitate nu poate fi raportată doar la litigiul de fond, ci trebuie justificată şi prin raportare la natura şi efectele măsurilor solicitate. Iar solicitarea reclamanţilor, privind suspendarea parţială şi temporară a efectelor contractului de credit şi stabilizarea cursului valutar până la soluţionarea litigiului de fond având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contract nu reprezintă o măsură cu caracter temporar, ci una cu caracter definitiv raportat la dreptul pretins.

Caracterul urgent al măsurii trebuie stabilit prin raportare la scopul luării acesteia, şi anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

O obligaţie de a face nu poate fi dispusă prin ordonanţă preşedinţială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că reclamanţii nu au probat caracterul abuziv, în sensul art. 997 C proc civ, al derulării contractului de credit în condiţiile convenite de către părţi la momentul semnării contractului.

De altfel, reclamanţii nu au probat urgenţa nici din perspectiva unei pagube care nu poate fi reparată sau a cărei reparare ar fi deosebit de dificilă. Reclamanţii se mărginesc să invoce încălcarea gravă a drepturilor, fără să aducă nicio argumentare privind necesitatea unor măsuri imediate. Desigur că orice încălcare a unui drept reclamă o intervenţie cât mai rapidă pentru restabilirea ordinii juridice, dar art. 997 C.proc.civ. prevede, pentru materia ordonanţei preşedinţiale, o urgenţă deosebită, specială, care trebuie să depăşească simpla idee de încălcare a unui drept.

În plus, nici cea de a treia condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale care prevede că măsura luată să nu prejudece fondul dreptului, nu este îndeplinită în cauza de faţă, întrucât a obliga  pârâta ca până la soluţionarea dosarului nr. - având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, să recalculeze şi încaseze  ratele de credit prin raportare la cursul CHF- RON de la data contractării creditului (stabilizarea cursului de schimb), implică, în mod evident, prejudecarea fondului şi stabilirea chiar a caracterului abuziv al clauzelor contractuale.

Or, o asemenea constatare face obiectul dosarului nr. -, în care reclamanţii trebuie să-şi susţină şi dovedească cererea.

În baza acestor considerente, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a acţiunii prevăzute de art. 997 C.pr.civ., instanţa va respinge cererea de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată.

Având în vedere soluţia dispusă, instanţa urmează a respinge şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat. În ceea ce priveşte cererea formulată de către pârâtă cu privire la obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, instanţa urmează a o respinge ca neîntemeiată deoarece pârâta nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impun dispoziţiile art. 452 C.proc.civ.

Domenii speta

Spete similare