Cerere având ca obiect anulare act administrativ. Revocarea actului administrativ de catre emitent. Conditii

În raport de dispozițiile art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ potrivit care "autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice" se constată că posibilitatea organului administrativ emitent de a revoca un act administrativ este condiționată sub un dublu aspect, actul administrativ nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte, în aplicarea principiul securității și stabilității raporturilor juridice.

Prin urmare, nu pot fi primite susţinerile paratului în sensul ca Dispoziţia Sefului Serviciului Rutier XXXXX nu a intrat în circuitul civil, dat fiind ca raportul nr. XXXXX, nu poate fi considerat act administrativ revocator, decât de la data emiterii sale.

Deliberând asupra cauzei de față, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul XXXXX la data de XXXXX, sub nr. XXXXX reclamantul XXXXX în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului XXXXX a solicitat anularea actului administrativ, respectiv a Dispoziției nr. XXXXX din XXXXX prin cate s-a dispus SUSPENDAREA dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioada de 120 de zile începând cu XXXXX si până la XXXXX apreciind-o ca nelegala si netemeinică. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale şi morale în cuantum de 5000 lei și la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, prin dispoziţia mai sus arătata Inspectoratul de Politie al Judeţului XXXXX Serviciul Rutier a dispus SUSPENDAREA dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioada de 120 de zile începând cu XXXXX și până la XXXXX invocând în acest sens sentinţa civila nr. XXXXX din data de XXXXX data de Judecătoria XXXXX în dosarul civil nr. XXXXX.

În dispozitivul sentinţei mai sus precizata se stipulează foarte clar „Admite, în parte, plângerea, astfel cum a fost precizată ulterior, anulează, în parte, procesul verbal de contravenţie seria XXXXX nr. XXXXX  din data de XXXXX încheiat de Poliţia municipiului XXXXX, cu privire la contravenţia prev. de art. 138 din ROUG nr. 195/2002 rap. la art. 102 alin.. 3 lit. c din OUG 195/2002 republicată, a conduce pentru o perioadă de 90 zile , înlătura sancţiunea avertisment precum si sancţiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de aplicata petentului.

Modifică, în parte, acelaşi proces verbal de contravenţie, în sensul că înlocuieşte amenda contravenţională în cuantum de 870 lei (echivalent a 6 puncte amendă) aplicată petentului, în temeiul art. 147 alin. 1 din ROUG nr. 195/2002 rap. la art. 101 alin.. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 republicată, cu sancţiunea avertisment. „

Sentinţa civila civilă nr. XXXXX din data de XXXXX data de Judecătoria XXXXX în dosarul civil nr. XXXXX a rămas definitiva in data de XXXXX si ar fi trebuit citita în integralitatea ei aşa cum a fost motivata de judecătorul cauzei.

În data de XXXXX a primit o adresa din partea Inspectoratului de Politie al Judeţului XXXXX serviciul Rutier - Respectiv o dispoziţie - prin care i se aduce la cunoştinţa faptul că s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 120 de zile.

Se mai menţionează ca în temeiul art. 102/3/c si art. 118 alin 4 si 7 din OUG-195/2002 s-a dispus majorarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehiculele până la 120 de zile.

Se dispune astfel suspendarea dreptului de a conduce autovehicule începând cu data de XXXXX și până la XXXXX.

Anterior formulat plângere prealabila însă nu a primit nici un răspuns din partea intimatei.

Verificând şi analizând sentinţa civila mai sus menţionata se poate lesne constata ca instanţa de fond a dispus „ ANULEAZĂ în parte procesul verbal de contravenţie si înlătura de la aplicare sancţiunea complementara a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile”.

Nu există temei pentru luarea unei masuri așa cum a dispus intimate motiv pentru care  solicită să se dispună anularea Dispoziției SERVICIULUI RUTIER XXXXX nr. XXXXX din XXXXX prin care s-a dispus SUSPENDAREA dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioada de 120 de zile începând cu XXXXX și până la XXXXX apreciind-o ca nelegala și netemeinică.

 De asemenea,  solicită să se dispună: obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale şi morale în cuantum de 5000 lei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept invocă Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

A solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri și un martor.

Pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamant  prin care a invocat excepţia lipsei de obiect, pentru următoarele considerente:

La data de XXXXX, la I.PJ. XXXXX a fost înregistrată, sub numărul XXXXX, petiţia numitului XXXXX, domiciliat în mun. XXXXX, prin care solicită revocarea Dispoziţiei şefului Serviciului Rutier XXXXX, XXXXX şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în baza de date privind dreptul său de a conduce autovehicule pe drumurile publice, anexând, sentinţa civilă nr. XXXXX, pronunţată de Judecătoria XXXXX în dosarul nr. XXXXX.

În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că în ziua de XXXXX, numitul XXXXX a condus auto marca XXXXX cu nr. de înmatriculare XXXXX, pe XXXXX, pe raza mun. XXXXX, fiind sancţionat contravenţional de către un lucrător din cadrul Poliţiei Mun. XXXXX, pentru nerespectarea regulilor la nivel cu calea ferată şi pentru nerespectarea obligaţiei de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege, respectiv permisul de conducere şi cartea de identitate.

În cauză a fost întocmit procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria XXXXX nr. XXXXX, fiind sancţionat contravenţional cu avertisment şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile în temeiul art. 138 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, raportat la art. 102, alin. (3), lit. c) şi art.111, alin. (1), lit. c) din OUG 195/2002, precum şi cu amendă în cuantum de 870 lei în temeiul art. 147, alin. (1) din RAOUG 195/2002 raportat la art. 101, alin. (1), pct. 18 din OUG 195/2002.

La data de XXXXX, petentul a introdus plângere contravenţională la Judecătoria XXXXX împotriva procesului-verbal sus-menţionat, fiindu-i restituit permisul de conducere în baza certificatului de grefa nr. XXXXX, până la soluţionarea dosarului,;

La data de XXXXX, Judecătoria XXXXX a înaintat către I.PJ. XXXXX o adresă prin care comunică faptul că prin Sentinţa civilă nr. XXXXX emisă de Judecătoria XXXXX în dosarul civil nr. XXXXX rămasă definitivă, prin neapelare, la data de XXXXX, s-a admis în parte plângerea formulată de petentul XXXXX împotriva procesului-verbal seria XXXXX nr, XXXXX, fără a fi efectuate menţiuni referitoare la sancţiunea contravenţională complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Astfel, la data de XXXXX, a fost emisă Dispoziţia şefului Serviciului Rutier XXXXX. XXXXX, prin care, persoanei în cauză urmează a-i fi suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, pentru o perioadă de 120 de zile, începând cu data de XXXXX şi până la data de XXXXX, în temeiul art. 120, alin. (3), lit. c) şi art. 118, alin. (4) şi (7) din O.U. G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice R şi M.

Din analiza conţinutului Sentinţei Civile nr. XXXXX emisă în dosarul civil nr. XXXXX reiese faptul că plângerea contravenţională formulată de petentul XXXXX, împotriva procesului-verbal seria XXXXX nr. XXXXX, a fost admisă în parte, în sensul că anulează, în parte, procesul-verbal cu privire la contravenţia prevăzută de art. 138 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 rap. la art. 102, alin. (3), lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, înlătură sancţiunea avertismentului, precum şi sancţiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, aplicate petentului; modifică, în parte, acelaşi proces-verbal, în sensul că înlocuieşte amenda contravenţională în cuantum de 870 lei aplicată petentului, în temeiul art. 147, alin. (1) din RAOUG 195/2002 rap. la art. 101, alin.'.(}), pct. 18 din OUG 195, cu sancţiunea avertisment.

Având în vedere faptul că susţinerile numitului XXXXX din petiţia nr. XXXXX sunt adevărate, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare în baza de date automată, în ceea ce priveşte dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice aparţinând numitului XXXXX, conform dispozitivului sentinţei civile nr. XXXXX, pronunţată de Judecătoria XXXXX în dosarul civil nr. XXXXX, rămasă definitivă, prin neapelare la data de XXXXX, a fost înaintat către Compartimentul Implementări Abateri din cadrul Serviciului Rutier o copie a raportului nr. XXXXX. 

Aşadar, având în vedere aceste aspecte, solicită admiterea excepţiei lipsei de obiect. întrucât acţiunea de faţa a rămas fără obiect.

II. Cu privire la pretenţiile petentului la plata despăgubirilor materiale şi morale, precum şi plata cheltuielilor de judecată, solicită respingerea acestora, întrucât, urmare a solicitării înaintată către I.P.J. XXXXX şi a verificărilor efectuate, au fost dispuse măsuri în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare în baza de date automată, în ceea ce priveşte dreptul reclamantului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, conform sentinţei civile nr. XXXXX din dosarul civil nr. XXXXX, reclamantului nefiindu-i vătămat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ, sarcina probei în cererea privind acordarea daunelor morale revine reclamantului și să precizeze în ce constă prejudiciul moral şi care sunt criteriile de evaluare a acestuia, pentru ca instanţa să poată stabili în ce măsură o astfel de cerere este întemeiată.

Apreciază că suma stabilită de reclamant ca reprezentând daune morale este nejustificată, instanţa având datoria de a cerceta dacă acestea sunt întemeiate şi de a proceda la individualizarea acestora în funcţie de situaţia concretă. Mai mult decât atât, nici chiar daunele materiale nu sunt justificate faţă de I.PJ. XXXXX.

Pentru ca instanţa să poată aplica aceste criterii, apare însă necesar ca cel ce pretinde daunele morale să producă argumente şi indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituţie, i-au fost afectate, urmând ca în funcţie ţie aceste argumente să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul suferit.

În speţa de faţă, reclamantul şi-a argumentat pretenţiile limitându-se doar la a contesta situaţia, adresându-se instanţei de judecată fără a aştepta răspunsul formulat de I.PJ. XXXXX, drept urmare consideră că nu se poate aprecia că susţinerile reclamantului ar fi în vreo măsură întemeiate.

Potrivit prevederilor art. 8, alin (1) şi (2) O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor (1) Autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.

În consecinţă, solicită să se constate faptul că răspunsul formulat de I.P.J. XXXXX a fost întocmit cu respectarea termenelor prevăzute de lege.

În considerarea celor expuse mai sus, solicită instanței să respingă pretenţiile reclamantului cu privire la plata despăgubirilor materiale şi morale, precum şi plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

De asemenea, solicită să se constate faptul că reclamantul, după primirea răspunsului la petiţia formulată, putea solicita renunţarea la judecată, întrucât prin răspunsul formulat, I.P.J. XXXXX i-a adus la cunoştinţă faptul că au fost dispuse măsuri în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare în baza de date automată, în ceea ce priveşte dreptul reclamantului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, conform sentinţei civile nr. XXXXX din dosarul civil nr. XXXXX.

În drept, își fundamentează întâmpinarea pe dispoziţiile din Codul de procedură civilă şi ale actelor normative invocate.

În probatoriu, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri. Anexează documentele necesare soluţionării cererii de chemare în judecată certificate pentru conformitate cu originalul.

În temeiul art. 223 C.p.c, solicită judecarea cauzei şi în lipsă.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat:

Cu privire la excepţia lipsei de obiect, arătam ca urmează a fi respinsa deoarece: potrivit dispoziţiilor art. 248 NCPC. că este prioritară pronunţarea asupra excepţiilor de procedură sau de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei.

Reclamantul este o persoană vătămată în sensul art. 1 şi 2 lit.a din Legea 554/2004, motivarea intimatei din întimpinare, în sensul că a înaintat Compartimentului Implementări Abateri din cadrul Serviciului Rutier o copie a Raportului nr. XXXXX (ce noua nu i-a fost comunicat), nu exclude obligaţia pârâtei de a emite un act administrativ care sa revoce dispoziţia nr. XXXXX.

Raportul întocmit de pârâta al cărui conţinut nu-1 cunoaşte, nu are forţa juridica ceruta de lege pentru revocarea unui act administrativ. Acest raport produce efecte intre compartimentele Inspectoratului de politie având un caracter limitat de opozabilitate .

Recunoaşterea greşelilor intimatei cu privire la emiterea si efectele dispoziţiei nr. XXXXX din XXXXX se putea face numai printr-un act administrativ .

Prin urmare aceasta excepţie urmează a fi respinsa întrucât actul administrativ contestat nu a fost anulat.

În ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor morale solicitate, cererea de despăgubire morală este o cerere accesorie petitului principal, prin care se stabileşte dacă un act administrativ sau refuzul de a se soluţiona o cerere au caracter vătămător pentru persoana care pretinde acest lucru.

Având în vedere că, chiar pârâta recunoaşte prin întimpinare nelegalitatea actului administrativ atacat - dispoziţia nr. XXXXX din XXXXX - act juridic de natură a vătăma un drept recunoscut de INSTANŢA DE JUDECATA - reclamantului, comportamentul paratei fiind nejustificat, se poate antrena şi răspunderea pentru daunele morale.

Atitudinea paratei de a emite un act administrativ prin care sa Revoce dispoziţia data creează o situaţie ce a generat o stare de insecuritate juridică de natură să producă efecte negative asupra dreptului meu de a conduce pe drumurile publice - fiind practic un abuz in exercitarea atribuţiilor ce poate fi calificată ca intrând sub incidenţa prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) şi alin. (2) din Legea nr. 554/ 2004 , prin urmare, poate constitui temei al atragerii răspunderii autorităţii sub forma obligării acesteia la plata de daune morale către persoana astfel vătămată.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:

 La data de XXXXX, a fost emisă Dispoziţia şefului Serviciului Rutier XXXXX. XXXXX din XXXXX, prin care, reclamantului urma a-i fi suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, pentru o perioadă de 120 de zile, începând cu data de XXXXX şi până la data de XXXXX, în temeiul art. 120, alin. (3), lit. c) şi art. 118, alin. (4) şi (7) din O.U. G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice R şi M.

Actul administrativ a fost emis urmare a celor comunicate la data de XXXXX, de catre Judecătoria XXXXX către I.PJ. XXXXX, in sensul că prin Sentinţa civilă nr. XXXXX emisă de Judecătoria XXXXX în dosarul civil nr. XXXXX rămasă definitivă, prin neapelare, la data de XXXXX, s-a admis în parte plângerea formulată de petentul XXXXX împotriva procesului-verbal seria XXXXX nr. XXXXX, fără a fi efectuate menţiuni referitoare la sancţiunea contravenţională complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Împotriva Dispoziţiei şefului Serviciului Rutier XXXXX nr. XXXXX, reclamantul a formulat contestaţie, drept urmare a fost înaintat către Compartimentul Implementări Abateri din cadrul Serviciului Rutier o copie a raportului nr. XXXXX, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare în baza de date automată, în ceea ce priveşte dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice aparţinând reclamantului XXXXX, conform dizpozitivului sentinţei civile nr. XXXXX, pronunţată de Judecătoria XXXXX în dosarul civil nr. XXXXX, rămasă definitivă, prin neapelare la data de XXXXX.

În raport de dispozițiile art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ potrivit care "autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice" se constată că posibilitatea organului administrativ emitent de a revoca un act administrativ este condiționată sub un dublu aspect, actul administrativ nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte, în aplicarea principiul securității și stabilității raporturilor juridice.

Prin urmare, nu pot fi primite susţinerile paratului în sensul ca Dispoziţia şefului Serviciului Rutier XXXXX nu a intrat în circuitul civil, dat fiind ca raportului nr. XXXXX, nu poate fi considerat act administrativ revocator, decât de la data emiterii sale, astfel ca prezenta cerere în anulare formulată de catre reclamant nu a ramas fara obiect, cum nefondat susţine paratul.

Prin urmare, pentru cele ce preced, Tribunalul va anula Dispozitia Sefului Serviciului Rutier XXXXX.

 Cu privire la petitul secund cu privire la daunele morale solicitate, Tribunalul va respinge  acest capăt de cerere ca nefondat.

Potrivit art.18 alin.(1) din aceiași lege, „Instanța, soluționând cererea la care se referă art.8 alin.(1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă”, iar potrivit alin. (3) „În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru”.

Astfel, Legea nr.554/2004 prevede o răspundere administrativă pentru actele (tipice sau asimilate) emise de o autoritate publica cu încălcarea prevederilor legale.

Ori în speţă, deşi urmează a se da o soluţie de anulare a actului pentru considerentele ce preced, nu se poate reţine ca pârâtul a săvârşit fapta cu vinovăţie, în sensul că, în mod manifest a nesocotit o dispoziţie legală şi a urmărit astfel prejudicierea intereselor destinatarului actului, şi deci s-ar impune a fi obligat să repare acest prejudiciu, întrucât acesta a emis actul urmare a comunicarii unor date incomplete de către o altă autoritate publică.

In concluzie, reţinând considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, Tribunalul va admite în parte cerere în sensul că va anula Dispozitia Sefului Serviciului Rutier XXXXX nr. XXXXX şi va respinge capătul de cerere cu obiect daune morale ca nefondat.

In raport, de dispoziţiile art.453 cod pr. civ., Tribunalul va obliga pârâtul să achite reclamantului suma de 50 lei (taxa de timbru proporţional cu pretenţiile admise) cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare